325 matches
-
mai bine spus, ipostaza temporală proprie judecății). Dar, tocmai fiindcă subiectul logic este ceva în unitatea judecății, timpul acesteia identificat ființării înseși este judicativul. În ultimă instanță, judicativul este timpul judecății și al tuturor elementelor din unitatea acesteia: subiect logic, predicat logic, "este" (verb), timp. Dar timpul judicativului ce reprezintă acum, după ce am văzut ce este timpul judecății? Cum putem lua ființarea care este judicativul? Are și acesta propria sa durată (dimensiune temporală)? În fond, judicativul este el însuși mai degrabă
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
gând despre un asemenea sens de alt-ceva decât ființarea a fost aruncat mai sus: el nu este posibil după regulile dictaturii judicativului, ci după pozițiile și actele libere ale non-judicativului. În plus, atunci când am discutat despre "poziția" subiect și "poziția" predicat, am formulat și ideea că timpul este însăși ființa. De fapt, în discuție era statutul de ființare conștientă și identitatea acesteia cu timpul, în măsura în care ființarea conștientă este disponibilă unei deschideri către altă ființare (a Celuilalt, el însuși ființare conștientă), așa încât
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
respectiv de fel-de-a-fi-"așa". Părtinirea este exclusivă încă de la Aristotel: ontologic, substanța primă nu poate fi însușire, iar însușirea nu poate fi substanță primă; "logic", individualul nu poate fi predicat, ci numai subiect, universalul nu poate fi subiect, ci doar predicat. Un amestec al sensurilor ontologice ar provoca erori logice; un amestec al sensurilor logice ar conduce către necunoaștere. Urmările propriu-zis pragmatice, așadar de sens "public", vor fi cercetate mai târziu, anume atunci când va fi tematizată, în contextul reluării reducției judicative
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
despre ceea ce s-a numit "tabela categoriilor" din Sofistul. Dezbătând condițiile în care poate fi conceptualizată ne-ființa, Platon vorbește despre următoarele cinci genuri supreme: ființa, starea (repausul) și mișcarea, acelașiul (identicul) și diferitul (alteritatea). Ne fiind, în mod propriu, predicate, ele ar putea fi gândite, în context platonician, non-predicativ, măcar în privința legăturii ultimelor patru cu prima dintre ele, anume ființa, și cu ceea ce este diferit față de aceasta (și doar formal este opus contradictoriu acesteia), anume ne-ființa. E drept, ele
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
226 Pentru individual, Aristotel, Categorii, 2, 1b; 5, 2a 4b ("... tot ce este individual și are un caracter de unitate nu este niciodată enunțat despre un subiect." p. 123. Pentru universal, Aristotel, Metafizica, VII (Z)1038b ("... pe când universalul e totdeauna predicat al unui subiect." Ed. Bezdechi, p. 254); A se vedea, pentru comentarii la noțiunile de individual și universal, în sens logic și ontologic, și Alexandru Surdu, Teoria formelor prejudicative, I.1, 2, 3, 5. 227 "... nimic din ceea ce ființează ca
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
asta e nevoie să se tuteleze virginitatea în perioada fetiei, ca să se poată începe, datorită însângerării hymenului, un nou ciclu. Materia morții Numai când ajung să am pe deplin o maximă determinare existențială, sunt în stare să înțeleg abstracția morții predicată de doctrina lui Zalmoxis. Viața e materia morții. Eryx Hierodula din templul Venerei nu mi-a dezvăluit temeiul Erosului. Pe atunci eram foarte tânăr și galanteria, profesată în Ars, îmi tutela experiența erotică. Femeia aceea nu a acceptat, oricât m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Ce-mi pasă! după ce m-o pierde pe mine! Fănică! n-aș voi să mă răzbuni, aș voi să mă scapi... Prevedeam asta... Presimțeam c-o să ajugem aici, când am văzut scandalul de alaltăieri-seara la Întrunire...”; În replica ei, verbele predicat din propozițiile alăturate sunt sinonime: a presimți = a prevedea. Nu e clarviziune sau superstiție, ci luciditatea femeii care, aderentă la realitate și cu experiență de viață, Înțelege că ar putea pierde totul. Și pentru ea totul Înseamnă situație socială, dar
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
engl. the bottleneck effect, v. Poletto 2002), trăsătură care permite deplasarea de constituenți multipli la stânga verbului ridicat în domeniul C, rezultând astfel linearizări V3, V4 etc. • domeniul preverbal nu este specializat, putând găzdui constituenți cu orice funcție sintactică (argumente, circumstanțiale, predicate) • aplicarea regulii V2 este asimetrică în funcție de tipul propoziției (propoziție principală / propoziție subordonată); asimetria privește frecvența aplicării regulii V2: frecventă / dominantă în propozițiile principale, rară în propozițiile subordonate (ii) Un alt rezultat este o tipologie cvadruplă a mijloacelor prin care poate
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
a doua caracteristică, observăm că poziția preverbală în structuri cu deplasare a verbului la C nu este specializată pentru poziția subiectului; astfel, pe lângă subiect (117), verbul inversat poate fi precedat de obiecte (118) (v. și Zafiu 2014), adjuncți (119) sau predicate ((116b), (117f)); nespecializarea poziției preverbale este caracteristică și propozițiilor subordonate. Poziționarea constituenților preverbali în periferia stângă propozițională îi asociază cu diverse interpretări pragmatice (diverse tipuri de topic sau focus) (v. și §3.2.2.1 supra; v. și Zafiu 2014
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
pot apărea argumente - subiecte nominale ((151d,f), (152c)) sau pronominale ((151a, k, p), (152b)), obiecte directe prepoziționale (151c,e) sau nonprepoziționale (153d), obiecte indirecte (157c) -, circumstanțiale de diverse tipuri ((151b,i,n,o,q,r,s,ș,t), (152a,b)), predicate (151m), având diverse realizări (grup nominal, grup prepozițional, grup adverbial). 4.2.2 Analiză sintactică: deplasare joasă a verbului și ACORD la distanță Ținând cont de observația lui Poole (2007) privitoare la caracterul neuniform al dislocărilor din limbile romanice, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
sintactice: Este centru al unei sintagme nominale de gradul I, când intră, prin intermediul unei relații sintactice de interdependență cu o sintagmă verbală de gradul I, în structura nucleului predicațional al unei propoziții. În interiorul acestei relații de interdependență cu un verb predicat, substantivul realizează funcția sintactică de subiect: „Trecut-au anii/ Ca nori lungi pe șesuri.” (M. Eminescu, I, p. 201). În funcție de conținutul său semantic și de componenta lexicală a planului semantic al relației sintactice de interdependență cu verbul-predicat, substantivul poate realiza
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
poate exprima și numai prin forma accentuată: Dă-le lui!, dativul persoanei I se exprimă numai prin amândouă formele: Dă-mi-le mie! Forma accentuată se poate întrebuința singură doar în enunțuri dialogale, când forma neaccentuată rămâne subînțeleasă odată cu verbul predicat: - M-ai văzut pe mine?/ - Da, pe tine. Întrebuințarea formelor neaccentuate de dativ și acuzativ este obligatorie și în unele contexte în care complementul, direct sau indirect, se realizează prin substantive sau pronume nepersonale; gradul de obligativitate depinde de topica
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
101), „Multe sunt de făcut și puține de vorbit, dacă ai cu cine te înțelege.” (I. Creangă, p.65), „Trecu o zi, trecură trei/ Și iarăși noaptea vine/Luceafărul deasupra ei/Cu razele-i senine.” (M. Eminescu, I, p. 171); • predicat (în complementaritate cu un verb copulativ): „Ei sunt mulți.”; • complement (direct, indirect, de agent): „I-am văzut pe câțiva la muzeu.”, „Multe trec pe dinainte,/ În auz ne sună multe,/Cine ține toate minte/ Și ar sta să le asculte
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
M.), cele dintâi(F.) G.D.: celor dintâi(M. și F.) SINTAXA PRONUMELUI ORDINALTC "SINTAXA PRONUMELUI ORDINAL" Pronumele ordinal intră în toate relațiile sintactice, cu excepția relației de incidență, și realizează toate funcțiile sintactice proprii substantivului: • subiect: „Al doilea s-a rătăcit.” • predicat (în complementaritate cu un verb copulativ): „Ș-acela între oameni devină cel întâi/ Ce mi-a răpi chiar piatra ce-oi pune-o căpătâi.” (M. Eminescu, I, p. 115) • complement: „L-am adus pe ultimul.”, „A fost lovit de primul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
am văzut.” sau prin prepoziții care cer acuzativul: (fără, cu) niciunul. SINTAXA PRONUMELUI NEGATIVTC "SINTAXA PRONUMELUI NEGATIV" Trăsătura definitorie a pronumelor negative este întrebuințarea lor în enunțuri negative; participă la dubla exprimare a negației în limba română, la nivelul verbului predicat și la nivelul constituenților sintagmei verbale: „N-a văzut pe nimeni.”, „N-a văzut nimic.”, „N-a mers cu nimeni.”, „N-a fost împotriva nimănui etc.” Intră de regulă în relații de interdependență și dependență. În relații de interdependență realizează
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
CLASE SEMANTICO‑ SINTACTICE DE VERBE" Poziția verbului în structura sintactică a unui enunț se definește prin trei perspective, cel mai adesea complementare: a. funcția distinctă a enunțului sintactic: predicația; b. relația sintactică fundamentală în spațiul căreia de desfășoară predicația: subiect predicat; c. relația sintactică prin care verbul se constituie în centrul unui câmp semantico-sintactic prin care se asigură funcționarea enunțului ca unitate de comunicare finită: verb regent ¬ termen dependent. Verbe predicative - verbe nepredicativetc "Verbe predicative - verbe nepredicative" Din prima perspectivă, a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
atunci când se produc mutații importante în planul lor semantic și în morfologia lor. Poziția autorilor capitolului Predicatul, din vol. II al G.A. (ediția 1963): „Preferăm să analizăm în aceste construcții funcțiunea sintactică a fiecăruia din elementele lor componente: verb predicat + complement (completivă) direct(ă), în cazul celor mai multe, verb predicat + subiect (subiectivă) în cazul lui a trebui (+ conjunctiv sau infinitiv) etc. (p. 98), ar conduce la anularea unor distincții existente în mod obiectiv în interpretarea prin textul lingvistic a unei realități
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și în morfologia lor. Poziția autorilor capitolului Predicatul, din vol. II al G.A. (ediția 1963): „Preferăm să analizăm în aceste construcții funcțiunea sintactică a fiecăruia din elementele lor componente: verb predicat + complement (completivă) direct(ă), în cazul celor mai multe, verb predicat + subiect (subiectivă) în cazul lui a trebui (+ conjunctiv sau infinitiv) etc. (p. 98), ar conduce la anularea unor distincții existente în mod obiectiv în interpretarea prin textul lingvistic a unei realități extralingvistice: Trebuie să fie la Veneția. (verb predic. + subiect
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Raportul de simultaneitate este, în astfel de sintagme, de cele mai multe ori însoțit de o nuanță aspectuală; acțiunea este imperfectivă. Verbe personale - verbe impersonaletc "Verbe personale - verbe impersonale" Din cea de-a doua perspectivă, a relației sintactice fundamentale, relația de interdependență predicat subiect, prin care verbul guvernează câmpul semantico-sintactic central, care reprezintă (sau poate reprezenta) nucleul predicațional al enunțului, se disting două clase de verbe, din care fac parte atât verbe predicative cât și verbe nepredicative • verbe personale • verbe impersonale Structura enunțului
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
rezultatul acțiunii etc. Prima limită (originea, cauza, punctul de plecare) a (al) procesualității introduce în conținutul semantic al verbului o componentă specifică, dezvoltată în interiorul categoriei gramaticale de persoană, care condiționează și sintaxa sa, în primul rând în interiorul relației sintactice subiect predicat. Situată în perspectiva semantico-sintactică descrisă de raportul dintre procesualitatea verbală și originea acestuia, opoziția personal-impersonal implică două direcții, interdependente, dar care se relevă una la nivel morfologic (sau morfo-sintactic), cealaltă la nivel sintactic, reflectând: - reacția verbului față de categoria gramaticală a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
gramaticală a persoanei. Aceste particularități sunt condiționate de planul semantic-ontologic al verbului, care face necesară sau nu, posibilă sau nu, relația cu un subiect, determină oarecum natura relației în funcție de compatibilitatea/incompatibilitatea cu natura subiectului, modalitatea de satisfacere a relației subiect predicat. Verbe personale Sunt personale verbele care se arată indiferente la natura „cauzei” acțiunii pe care o exprimă; ele au doar nevoie de exprimarea lingvistică, mai exact, sintactică a acestei „cauze” care, în structura propoziției, ia forma subiectului, activ sau pasiv
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
voi ei. Prin aceasta, conjunctivul perfect activ (eu să fi lăudat etc.) se deosebește de conjunctivul prezent pasiv (eu să fiu lăudat etc.). Conjunctivul perfect este singura formă temporală în structura căreia „flexiunea” auxiliarului a fi diferă de a verbului predicat a fi. În constituirea optativului perfect al verbelor libere, auxiliarul vine cu formele sale de optativ prezent: aș, ai, ar, am, ați, ar fi (cântat, lucrat, coborât, făcut, mers etc.). La infinitiv perfect, forma auxiliarului este de infinitiv prezent: a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sensuri gramaticale de natură funcțional-sintactică: ‘subiect’, ‘complement’, ‘predicat’; • deictică, întrucât relația sintactică și generarea funcțiilor sintactice este orientată, în mai multe cazuri, de „punctul de vedere” al subiectului vorbitor 12. Prin aceasta, sensul de diateză al verbului (cel mai adesea, predicat) și sensul sintactic (corespunzând funcției sintactice pe care o realizează) al termenilor cu care intră în relații sintactice (dependență și interdependență) se interferează, în diferite moduri, în cvasi-totalitatea situațiilor. Astfel, într-un enunț cu verbul la diateza activă: Copilul a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Și de-atunci în orice noapte / Plâng pe patul meu deștept.” (M. Eminescu) În plan semantic, verbul la diateza activă se caracterizează prin trăsătura +activitate, în înțeles sintactic: autorul exprimat prin substantivul (pronumele, propoziția) - subiect „face” acțiunea exprimată prin verbul predicat; acțiunea pleacă de la „obiectul” - autor/agent al acțiunii, interpretat lingvistic prin termenul situat de subiectul vorbitor în poziția de subiect gramatical: A șMariaț a plecat. În enunțurile cu verbe tranzitive, acțiunea care pleacă de la un autor/agent al acțiunii își
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
recunosc. șsubiectț șpredicatț Observații: Sintagma este suficientă în această structură pe baza a trei termeni. Un al patrulea termen - complement semantic al verbului - este posibil numai în cazul verbelor cu dublă tranzitivitate: șEuț mă întreb care este sensul vieții. Subiect Predicat ¬ Complement direct Morfemul poate fi reluat, redundant, prin forma lungă, accentuată a pronumelui reflexiv, ca variantă specială de complement (direct) intern, pentru a dezvolta diferite valori stilistice: „Pân’ce-oi simți... C-ajung pe mine însumi a nu mă mai
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]