800 matches
-
persoană (subiectul sensibil).63 Dacă luăm în considerare orizontul tematic al întregului proiect critic kantian, atunci unitatea de existență a omului apare în două modalități: este postulată, în forma Ideii unității facultăților simțirii (Critica rațiunii pure) sau în forma ideii preeminenței personalității față de persoană (Critica rațiunii practice), sau este justificată discursiv, totuși pe temeiul unei idei despre om ca "scop final" al existenței (Critica facultății de judecare). În acest din urmă loc, conceptul finalității (ca principiu al facultății de judecare reflexive
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
loc, conceptul finalității (ca principiu al facultății de judecare reflexive) pune în sinteză cunoașterea și libertatea, ființa sensibilă și cea inteligibilă. Conceptul în cauză este posibil datorită intervenției unei facultăți diferită de intelect și rațiune, anume facultatea de judecare. În privința preeminenței personalității față de persoană, Kant se exprimă neechivoc: Nu este altceva decât personalitatea spune autorul referindu-se la obârșia datoriei (n. C.) adică libertatea și independența de mecanismul întregii naturi, considerată totuși în același timp ca puterea unei ființe care este
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
la forță și la amenințarea cu forța; la acest proiect se adăugase ideea Elveției privind elaborarea unei metode de reglementare pașnică a diferendelor. Se opuneau delegațiile URSS și ale altor state din Est, care susțineau că prin aceasta se acordă preeminență unor principii față de altele, vor apărea repetări și inconsistențe. Alții se refereau, în acest domeniu, la activitatea ONU, a Consiliului de Securitate, căreia nu trebuia să-i aducem atingere. Propunerea elvețiană suscita dificultăți și din Est și din Vest. Noi
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
ce presupune simultaneitatea mentală a celor două texte - prefața și romanul. Numai că un lucru ce poate fi considerat În favoarea celui de-al doilea - coerența Între intenție și realizare - e, În egală măsură, unul ce-i pune sub semnul Întrebării preeminența estetică. Asemenea unor așchii virulente, câteva propoziții ale prefeței tind să tragă de roman Înapoi, racordându-l unei poetici indefinite, amestec de romantism, realism și estetism eclectic, cu pretenție de doctrină morală, În cadrul căruia frumusețea nivelează cu o forță irezistibilă
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
activ, a împărțit Imperiul în patru prefecturi, provincia Scythia (Dobrogea) fiind cuprinsă în dioceza Tracia, prefectura Orientului. El a adus modificări în organizarea militară și a perfecționat sistemul impozitelor, iar în politica religioasă a urmărit să asigure unitatea statului prin preeminența creștinismului. Constantin a urmărit întărirea apărării provinciei prin noi construcții la Noviodunum, Histria și Tomis. Scythia avea o poziție geo-strategică deosebită făcând parte din hinterlandul ce asigura securitatea noii capitale, Constantinopol. Zona Dunării de Jos a fost supusă în continuare
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
dus la sfîrșitul monopolului clerical asupra discursurilor publice, la fel cum audiovizualul se substituie Tradiției care era făcută cunoscută prin intermediul scribilor sau al profeților). Asfel, putem susține că în cazul teoriei lui R. Debray, avem de a face cu o preeminență a publicului asupra privatului. Din moment ce în orice perioadă a existat un discurs dominant patronat de către o instituție centrală a societății, discursul privat a fost întotdeauna influențat și modificat de către cel oficial. În acest fel, raporturile dintre cele două tipuri de
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
despre sociologii care analizează evoluția pieței intelectuale, există riscul ca aceștia să interpreteze cererea noastră de autonomie drept un instrument al filosofiei, regina detronată a umanității secolului al XIX-lea, prin care aceasta și-ar putea restabili o parte din preeminența pierdută. Incapabili de acum înainte să ținem în frîu științele rigide, sau să le ordonăm pe cele mai puțin rigide, deja scăpate de sub tutela retorică a filosofiei, vom străbate un teritoriu la modă, "comunicarea", ca și categoriile medio profesionale de
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
lucrurilor și evenimentelor" (Foucault). Aceste interrelaționări rămîn incluse în cîmpul cunoașterii, iar condițiile de posibilitate intrinsece conținute în sistem și care susțin varietatea disciplinelor unei epoci se constituie în epistem. Fără îndoială, arheologia se plasează înaintea epistemologiei, așa cum există o preeminență a ordinii asupra măsurii, a epistemului asupra matezis-ului, a normei asupra legii, a cunoașterii asupra științei. În toate cazurile, acest tip de demers vizează "formațiunile discursive" sisteme de pozitivitate precum economia politică, istoria naturală, botanica, lingvistica, psihopatologia, chiar dacă legăturile lor
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
în pericol avalanșa de ministere care refac legătura cu Hristos prin intermediul lui Petru, al papalității, al Bisericii în ansamblu în calitate de corp sacru ce participă la viața divină a lui Iisus. Autoritatea ecleziastică, legitimată de dogma infailibilității, presupune la rîndul ei preeminența universală a Romei în materie de doctrină; teologul este așadar un delegat al ierarhiei (de la care și-a obținut missio canonica). Nici o persoană din Biserica Catolică nu poate face teologie fără să fie în strînsă legătură cu papa și episcopii
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
serviciu. Muzele moderne au șiretenia lor, așa cum avea și istoria odinioară, iar eminențele Artelor și Literelor nu sînt mai puțin victime decît președinții și excelențele Republicii. Aplecați peste balcoane, amețiți de mediumul anterior care le-a determinat supremația fixată în preeminența lor socială și simbolică, cea mai mare parte dintre autori nu văd cum urcă noua formă care nu impresionează, dar care îi va detrona curînd, și care se numește comedie, roman, jurnalism, film, bandă desenată, emisiune de televiziune, proiecție video
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Dacă evreii, țiganii și alte facțiuni etnice pot fi considerate "simple infiltrațiuni", maghiarii, germanii și rușii reprezentau amenințări potențiale. În cazul în care aceștia din urmă ar fi depășit un anumit cuantum se constituiau în "adversități naționale". Concepția sociologistă, sublinierea preeminenței socialului asupra individului reprezintă fundalul concepției sale. Individul este o creație a societății, iar aceasta trebuie să fie în măsură să îl formeze astfel încât colectivitatea să fie puternică. Cum se pot însă identifica aspectele cele mai benefice pentru dezvoltare? O
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
și precauție. Nu putem să nu sesizăm, însă, că instalarea dezechilibrelor de care am amintit s-a declanșat în același deceniu opt al secolului trecut când preocuparea pentru câștigul imediat a devenit prioritară, iar termenul scurt a început să capete preeminență în defavoarea perspectivei, a cercetării care să favorizeze revoluționarea periodică a inovației. În sfera cercetării, aceste tendințe au luat forma unei constrângeri: cea a încadrării în tiparul unui calcul economic. Dacă în primii ani, acest lucru a favorizat chiar o explozie
Viclenia globalizării . Asaltul asupra puterii americane. In: Viclenia globalizării. Asaltul asupra puterii americane by Paul Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
În considerare a unei dimensiuni politico-strategice. Această absență a unei distanțe critice implică riscuri mari pe termen mediu și lung. Cum să nu fii tentat să te gândești că nu există loc pentru durată În această cultură tradițională, dată fiind preeminența absolută a eșalonului tactic, unde viața se joacă În fiecare clipă și În manieră perfect egală, fie că actorul se află Într-o situație extremă de luptă, Într-un birou sau Într-un salon de ceai sau e ocupat cu
Trezirea samuraiului. Cultură şi strategie japoneze în societatea cunoaşterii by Pierre Fayard () [Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
a cuiva depinde de asemenea de cunoașterea a ceea ce este binele, înțelegem că este vorba de o căutare unificată, nu doar a ceea ce se consideră că este bine, ci a ceea ce este cu adevărat bine. Prin contrast, atitudinea pasională urmărește preeminența socială și onoarea. Adjectivul predicativ organizator devine „onorabil” sau „convenție”. Și în fine, atitudinile apetitive, cele mai lipsite de valoare, caută doar satisfacerea materială a dorințelor corpului, lucru posibil prin mijloace bănești. * Prin extrapolarea localului la universal, Platon va generaliza
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
practic, scriind aceste lucruri, pentru primatul politicii asupra moralei, al statului asupra individului. Cum își mai poate prezerva Platon coerența internă a propriei doctrine și cum poate salva de la dilema perpetuă propriul discurs asupra Binelui în condițiile în care recunoaște preeminența politicului asupra eticului? Cum poate rezista filosofia lui Platon unui eventual episkepsis, el însuși obligat acum să ia în considerare dilema astfel născută? Răspunsul la această întrebare nu merită să fie reformulat doar în orizontul unor speculații care se pot
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
central al teoretizărilor, care din individul agent al voinței libere se transformase În individul agent al transmiterii intergeneraționale a caracteristicilor ereditare. În logica interesului comunității, corpul devenise contribuția cea mai semnificativă a indivizilor. O astfel de susținere era revoluționară, pentru că preeminența legilor naturale punea sub semnul Întrebării definiția libertății, a egalității și a fraternității 79. Libertatea individuală apărea, În formularea eugeniștilor, ca inevitabil limitată de legăturile fiecărui individ cu generațiile trecute și viitoare. Idealul egalității fusese transformat Într-un obiectiv antiprogresist
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
elitei se pot juxtapune sau se pot opune. Într-adevăr, putem considera implicit ca fiind admis faptul că, sub orice raport, ceea ce permite ocuparea primului loc este excelența. Dar putem fi și sceptici în această privință și putem considera că preeminența nu coincide decât foarte rar cu excelența. De asemenea, este posibil să acceptăm ideea unei relații între preeminența socială și o anumită formă de excelență, continuând în același timp să contestăm validitatea unui criteriu de excelență general admis într-un
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
sub orice raport, ceea ce permite ocuparea primului loc este excelența. Dar putem fi și sceptici în această privință și putem considera că preeminența nu coincide decât foarte rar cu excelența. De asemenea, este posibil să acceptăm ideea unei relații între preeminența socială și o anumită formă de excelență, continuând în același timp să contestăm validitatea unui criteriu de excelență general admis într-un mediu dat. În acest caz, vom opune formației, competenței sau culturii niște caracteristici cum ar fi aptitudinea cuiva
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
nu agreează câtuși de puțin ideea unei elite care să se detașeze de masă. Principiul retribuirii echitabile a meritului ține de o logică opusă. Pe el se fondează ideea de meritocrație ce corespunde întru totul noțiunilor de excelență și de preeminență a celor mai buni. Pentru a rămâne compatibil cu aspirația către egalitate, principiul meritului implică totuși egalitatea șanselor la început de drum despre care nu se poate spune că a fost vreodată o realitate faptică, ținând cont de mecanismele reproducerii
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
pentru ea un sens și să-i sugereze un obiect de investigație teoretic și metodologic acceptabil. Dar nu va fi de mirare dacă vom percepe ecoul unor incertitudini în privința felului obișnuit de a raționa. Aici, noțiunile de excelență și de preeminență, de notorietate și de autoritate, de prestigiu și de putere își confundă sensurile, atunci când nu sunt de-a dreptul opuse. Termenul elită va fi tratat când ca o simplă categorie a stratificării sociale, când ca o minoritate conștientă de valorile
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
vorbi despre „elitele locale”. Aceste câteva expresii pe care oricare dintre noi le poate identifica zilnic în mass-media reflectă polisemia unui termen care vehiculează sensuri distincte. Singularul și pluralul se suprapun frecvent - dar nu întotdeauna - unei distincții între excelență și preeminență. A vorbi despre elită la singular înseamnă a-i diferenția pe cei mai buni dintr-un anumit domeniu de activitate de indivizii obișnuiți, adică de toți cei care, fără a fi lipsiți de anumite talente, nu se deosebesc cu nimic
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
acționa. Elitele: competiție sau specializare? Chiar de la început, recurgerea la pluralul termenului elită pare să acopere două semnificații foarte distincte una de cealaltă. Putem vedea în aceasta o referire la o situație de competiție între mai multe grupuri vizând fiecare preeminența. Dar o putem înțelege și ca fiind consecința unei stări de diversificare a societății, implicând existența unor elite specializate, care au atins excelența sau preeminența în domenii particulare. În definitiv, într-o societate modernă, organizată pe principiul „solidarității organice”, în
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
în aceasta o referire la o situație de competiție între mai multe grupuri vizând fiecare preeminența. Dar o putem înțelege și ca fiind consecința unei stări de diversificare a societății, implicând existența unor elite specializate, care au atins excelența sau preeminența în domenii particulare. În definitiv, într-o societate modernă, organizată pe principiul „solidarității organice”, în sensul durkheimian al sintagmei, pare rezonabil să luăm în considerație o combinație de specializare și competiție. Drept pentru care termenul elită este utilizat în mod
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
Drept pentru care termenul elită este utilizat în mod curent cu referire la grupuri beneficiind de un statut privilegiat. Principii de legitimitate diverse Totuși, pentru ca noțiunea de elită să se poată impune fără ezitare și să putem admite coincidența dintre preeminență și excelență, trebuie ca acordul să se facă pe baza unui principiu de legitimitate. Așa cum notează Ezra Suleiman, „supraviețuirea elitelor depinde de voința lor de a exercita puterea și de capacitatea lor de a-și făuri o ideologie de care
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
ansamblul, funcționează pe baza unei scări de valori proprii și de norme specifice. În această situație, în cadrul fiecărui subsistem, definit printr-unul sau mai multe domenii de activitate, trebuie menținut un consens asupra unui principiu de legitimitate care să asigure preeminența unei categorii de indivizi considerată ca elită: politică și administrativă, desigur, dar și elită militară, elită a afacerilor, a domeniului artelor și a culturii, a comunicației, a sporturilor etc. O modalitate foarte coerentă de a prezenta toate acestea este referirea
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]