3,060 matches
-
cît și de cel conotativ. Apoi, după această „punere în temă”, notația prinde la un moment dat chipul reportajului. Este urmărită amănunțit călătoria cu trenul de la București la Pietroșița. Scriitorul surprinde peisajul, înaintarea trenului („Trenul urcă sensibil.”), chipuri feminine foarte pregnant observate și consemnează apariția unor idei... Într-un periplu cu prozatorul M. H. S. întîlnește „În șosea, un om (care, n.n.) tîrăște de frînghie cîinele negru otrăvit ieri de stăpîna sa, apoi apare ea însăși în vîrful colinei și ne
Desprinderea de lume by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2391_a_3716]
-
indiciu că proiecția rămîne o năzuință neîmplinită, exemplele livrești ilustrează cazuri de duhovnici ratați: părintele Serghi își ratează vocația din egoism, părintele Natanail din tristețe, iar părintele Ferapont din ură față de semeni. Afinitatea autoarei cu tema isihastă e atît de pregnantă că pînă și tonul scrierii e pătruns de o reculegere sobră, cuvintele curgînd lent, în fraze largi, precum meandrele unui rîu calm. Ritmul vorbelor e așezat, fără tresăriri patetice, Nicoleta Baciu avînd o cumințenie senină, de ființă aflată cu un
Omul lăuntric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2407_a_3732]
-
nu este un grafician prin incizia și prin claritatea desenului, pictorul nu este nici un colorist prin retorica tonurilor. El este grafician prin memoria și prin ordinea construcției, iar colorist prin manipularea materiei cromatice și prin ridicarea tonului unic pînă la pregnanta tridimensionalului. Sprijinindu-si discursul plastic pe repere culturale din categoria textului (a literei sau a paginii scrise), cu atît mai fertile vizual cu cît gradul de ambiguitate este mai mare, pictorul deturnează livrescul și exacerbează valorile optice pure. Această repetiție
Trei ipostaze ale autenticitătii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18185_a_19510]
-
Personajele au căpătat nume franceze, iar acțiunea se petrecea în insula Belle-Ile pe care am găsit-o întîmplător pe harta Franței. Cu cît "deschiderea inspirației" era mai mare, cu atît preocuparea de a mă adresa unui cititor universal devenea mai pregnantă. Raportul dintre "Eul care scrie" și "Eul care citește" se amplifica în intensitate și diversificare, fără să știu dacă romanul va dobîndi o putere profetică. Prin Al doilea mesager, am anticipat tot ce am trăit ulteorior. Întîi am scris și
Șarpele se afla acolo încă de la început... by Elena Budu () [Corola-journal/Journalistic/16788_a_18113]
-
Teleorman în 1867 prima, în compania trupei teatrale a lui Iorgu Caragiale și a doua în 1868 cu trupa de teatru a lui Mihai Pascaly. Despre prima trecere, prin Giurgiu, ne-a lăsat Caragiale o pagină memorialistică revelatoare, cu un pregnant portret fizic, mereu citat. La București, Eminescu a avut prilejul să întâlnească tineri teleormăneni în societatea culturală "Românismul" condusă de B. P. Hasdeu sau în cercul literar "Orientul" de sub direcția lui Gr. H. Grandea. (În legătură cu cea de-a doua societate
Trasee eminesciene by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/16876_a_18201]
-
și... antrenându-ne în entuziasmul sau! El subliniază cu insistență intensitatea "materială" a frisonului gotic la autorul cu pricina: "Prologul, deschizând poemul asupra unui miez de noapte în munți, are sonorități cavernoase și horcăituri de spaimă". Nada groazei - cu formule pregnante - e folosită de istoricul literar încă o dată (pe aceeasi pagina 236): "totul într-o procesiune hohotitoare". La pagina 238, Călinescu găsește într-un distih de întinsă posteritate didactica: Un orologiu bate noaptea jumătate/ La castel în poarta oare cine bate
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
câteva alte texte lirice; aiurea, în potop de compoziții dulcege ce spun cu sprinteneala una și alta ("Ea era așa ceva/ Că când zorile s-arată", citează G. Călinescu)... În segmentul VII, poetul revine la dânsul de fantome, a cărui extraordinară pregnanta merită calificativul de capodoperă. Spre satisfacția cititorului, el nu mai iese din densitatea această pană la sfarsitul poemului, după o cavalcada de 60 de versuri! Primele două sunt încă de o majestuoasă stângăcie, evadând din discursul blestemului: "Așa vorbi bătrână
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
susținută în detaliu. Cei doi graficieni, Petti Velici și Tudor Popescu, deși radical diferiți ca temperament, se completează aproape organic. Primul, mai aproape de zona decorativului și cu o evidentă spaimă de gol, este completat de cel de-al doilea, mai pregnant în descripții și cu o la fel de evidentă spaimă ontică sau, mai exact, cu o reală deschidere spre metafizic. Prin toate datele sale, pornind de la cele formale și terminînd cu cele de ordin valoric, expoziția artiștilor vâlceni nu trădează nici un complex
Artiști plastici vâlceni by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17026_a_18351]
-
fiecare scriitor - fie bărbat, fie femeie - este legat de literatură în sine. R.B.: Încă un aspect al scriiturii dvs. m-a frapat; și anume modul foarte specific de a îmbina senzualitatea cu intelectul. În romanul Virtuosul această trăsătură este foarte pregnantă. Nu despărțiți aceste două categorii? M.M.: Deloc. Foarte mult din ceea ce scriu se află strîns legat de perceperea realității, iar spre a percepe avem nevoie de organele de simț. Și desigur realitatea există în măsura în care o percepem - aceasta este o adevărată
Margriet de Moor: "Temele romanelor mele sînt absența, plecarea, tăcerea" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17011_a_18336]
-
în același timp cu alt filosof, Gabriel Liiceanu și lucrarea sa Tragicul, neștiind unul despre abordarea celuilalt. Ediția de față nu este o simplă reeditare, și nici doar a doua ediție, revăzută de Ileana Mălăncioiu. Mi se pare un volum pregnant și acut, extrem de actual și de viril, necesar studiului și meditației. Este un mic manual de filosofie, luată pe cont propriu și tratată în sens existențial, tot așa cum sînt privite, din această perspectivă, personajele și autorii urmăriți. "Hamlet este un
Hamlet și cartea utopiei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15875_a_17200]
-
frumos, pe esplanada Dunării a întrunit câteva mii de spectatori. În repertoriu au fost înscrise momente din opere necunoscute la noi și rar cântate chiar și pe alte meridiane. În ambele seri, participarea extraordinară a primadonei Mariana Nicolesco a evocat pregnant prin ariile de prestanță alese marile ei roluri din "Trubadurul" și "Macbeth". Reeditând performanțele cu "Don Giovanni" și "Idomeneo", s-a realizat un concert-spectacol "Traviata" în care Roxana Briban a fost eroina principală, rol pe care-l cântă cu succes
Darclée - un proiect vast by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15893_a_17218]
-
și probleme actuale, presante și variate, cu opinii diferite și chiar polemici: școala de teatru, stagiunea, premiile din breaslă, prostul gust, schimbul de mîine ar fi doar cîteva exemple. Multe din ideile dezbaterilor mi se par nu doar acute și pregnante, formulate transparent sau cu tîlc. Mi se pare că formează o oglindă pentru imaginea fenomenului din România. Teatrul azi merge pe altă direcție. Publică dosare, unele inedite în jurul unor curente sau mari personalități: Grotowski, Strehler, Aureliu Manea, Haig Acterian, Vlad
Vocile specialiștilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15891_a_17216]
-
s-au stins. Zgomotul bulgărilor de pămînt din Hamlet îmi sparge timpanele. În întunericul ce-a coborît îi deslușim contururile umbrei sale uriașe. Din "culise", forța creatorului, imagini din spectacole, amintiri, rîsul lui, cuvintele, superstițiile se supradimensionează. Devin tot mai pregnante. "Să nu văd nici o scară pe scenă"; "Recuzita 11", "12 bis", "Aveți grijă să nu ratați intrările, pentru că în teatrul ăsta nu sînt megafoane". Vlad Mugur nu mai este. " Să mori, să dormi..."
In memoriam Vlad Mugur: Toate drumurile duc la München by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15988_a_17313]
-
care le-a publicat de-a lungul anilor, atenția specială pe care a acordat-o unor artiști tineri în momentul în care pașii lor erau încă nesiguri, toate așezate cu grijă în pagină și ambalate într-un stil incomod și pregnant, sunt contribuții substanțiale și convingătoare la înțelegerea și la definirea fenomenului artistic din România ultimelor decenii. Dispariția prematură a ziaristului cu o indiscutabilă vocație - și a criticului de artă nuanțat și temperamental în aceeași măsură - lasă peisajul nostru cultural de
Tăcerea lui CRC by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15612_a_16937]
-
Jan Tomasz Gross). Frumoasa doamnă Seidenman e o panoramă, a societății poloneze în vremea celui de-al doilea război mondial, slujită din plin de talentul de povestitor al autorului, cu un interes special față de stereotipiile etnice - personajele au o conștiință pregnantă a propriei individualități naționale, resimțită uneori negativ- e cazul germanului Müller, chinuit o viață de nostalgia Poloniei de altădată. Trebuie spus că, scris în 1988, romanul a apărut în diaspora, la Paris, și abia după căderea comunismului la Varșovia. Deși
Orientalism by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15622_a_16947]
-
Roxana Racaru Constituit ca replică (pregnant) românească în cadrul dezbaterii mai largi despre postcolonialism, postcomunism și discurs identitar, primul număr al Caietelor Echinox (și colocviul "Postcolonialism și interculturalitate" organizat de Asociația Română de Literatură Comparată, de la care pornește și ale cărui lucrări le publică) încearcă o analiză
Identificări by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15639_a_16964]
-
-și regăsi și exersa libertatea pe spații expresive pure, necenzurate și nesupuse unei ordini artificiale de către normele abstracte ale pedagogiilor academiste. Dar, dincolo de posibile apropieri și de repertoriile comune ale unui interval dat, pictura Wandei Sachelarie se identifică limpede și pregnant. Chiar dacă unele dintre temele sale pot fi regăsite, în perioada inter- și imediat postbelică și în zona de interes a altor artiști din generații apropiate, în special în repertoriul unor pictorițe ca Magdalena Rădulescu, Margareta Sterian și chiar Tia Peltz
Un expresionism melancolic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15716_a_17041]
-
e (ca Pajerele, aproape) cu grijă ferită de "neologism": singurele cuvinte ceva mai noi (dar nu din sfera cultă) sînt postaș și lampă. La stratul manierist arhaizant, care a fost de atîtea ori observat de comentatori, variația stilistică cea mai pregnantă e adusă ulterior de argou - deci tot de o sursă predominant internă.
Neologismul și purismul by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15729_a_17054]
-
din "Orient-Expres", aproape că-mi vindecase nostalgia după emisiunile lui Iosif Sava. Mai puțin histrionic decît predecesorul său, Stelian Tănase era, în compensație, un mai atent ascultător al invitaților săi. Prezența lui era discretă, și totuși nu de puține ori pregnantă. Știa să conducă un dialog, să strunească excesele cutărui invitat prea temperamental, să stimuleze confesiunile altuia prea timid. Ajungea repede la temă și revenea la ea cu iscusință, atunci cînd înclinația spre divagație a interlocutorului amenința ritmul emisiunii. Mai presus
Frica de normalitate by Petru Cimpoeșu () [Corola-journal/Journalistic/15760_a_17085]
-
ani de amoral "pașalâc" turcesc și alți 45 de ani de imorală "gubernie" sovietică, probabila și umorala "kakanie" occidentală este mai onorantă? Suntem de acord că "românitatea funcționează la el /Cioran/ și ca un revelator care face să apară mai pregnant negativul și golul general-umanului (p. 230), însă ipostaza faustică, definitorie, cum am văzut, pentru european, nu este tot una nihilistă? Între "neantul valah" și neantul generat de iluzia occidentală, diferența nu ni se pare de substanță, ci doar de grad
Identitatea fluidă a lui Cioran by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Journalistic/16232_a_17557]
-
precum o grimă. Oricum, trecerea de la paradiziac la infernal constituind trama compozițională a creației în cauză, punctul terminus e, în maleficul său, prevalent ca pondere textuală și totodată umorală. Din aranjamentul de interferențe al celor două medii se degajă soluția pregnantă a eroziunii, a dezamăgirii, a "căderii". Sentimentalul pierde teren, întrucît psihia actantului se realcătuiește sub semnul realului brutal: În noaptea dinaintea căderii meteoriților/ Arbuștii ornamentali au simțit cum se macină/ Venele lor subțiri de o necunoscută sămînță./ Era ca și cum o
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
obișnuită a valorii stilistice: "Din cele 575 de derivate în -ui (împrumuturi analizabile sau formații românești), numai aproximativ 90 (...) sînt literare actuale, restul fiind regionale sau populare" (p. 122); sufixul -ăi (cu variantele sale: -îi, -ei etc.) are un "caracter pregnant popular" (p. 35), care explică și puținătatea atestărilor sale în textele scrise ale limbii vechi. Sufixele în discuție sînt folosite mai ales pentru a forma verbe de la interjecții și onomatopee (-ui: a țistui, a dudui, a hurui; -ăi: a țopăi
"A knockăi", "a bipăi", "a clicăi"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16391_a_17716]
-
care, la o adică, nu știu multe", EZ 2297, 2000, 2). La persistența expresiei a contribuit poate și Caragiale, care a pus-o în replicile lui jupîn Dumitrache - "țiu cînd e vorba la o adică la onoarea mea de familist"; pregnantă e mai ales apariția ei repetată și lăsată în suspensie în finalul primului act al Nopții furtunoase, unde devine un substitut ironic al întregii teorii a personajului și un exemplu perfect de eufemism comic: "mă știi că țiu cînd e
"La fix", "la derută", "la o adică"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16435_a_17760]
-
care locuim în ambele lumi, și le putem percepe pe ambele cu lirism. De îndată ce ne dăm seama cât de amenințată e granița dintre ele, intervine ironia. L.V. Una din temele centrale ale romanelor dvs. este relația părinți-copii. E sinuoasă, apare pregnant și dureros distanța dintre generații, dar personajele o depășesc. Părinții sunt o prezență sfâșietoare. Este proza dvs. autobiografică? Sunt romanele dvs. atât de lirice din cauza sensibilității autorului? G.S.: Recunosc. Relațiile dintre părinți și copii și dintre generații abundă în opera
Graham Swift - Inteligențe în mișcare by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16399_a_17724]
-
atelierul lui Jean Paul Laurens unde îi are colegi pe J.A. Steriadi, E. Stoenescu, S. Mutzner etc. Profesor admirat și iubit de studenți, Laurens îi va fi deșteptat lui Ressu interesul pentru compozițiile monumentale și pentru figurile puternice, decupate pregnant prin știința exactă a desenului academist. Unde, însă, nici Laurens n-a putut să-l convingă pe Ressu și unde eșuase și Mirea, erau temele tipice pentru academism, acele refugii în mitologii moarte și în efigii seci. Spre deosebire de Stoenescu, de
Camil Ressu, la o nouă privire (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16493_a_17818]