263 matches
-
tridigitală și polidigitală, acestea permițând efectuarea unei game extrem de largi de mișcări. Prehensiunea pune în valoare abilitățile manuale atunci când sunt executate acțiuni de finețe, în care degetele au rolul determinant. În aceste condiții, se poate vorbi de varianta fină a prehensiunii. Susținerea este acțiunea prin care se mențin în echilibru anumite obiecte. Se execută cu fața palmară în sus (în supinație), luând forma unei cupe, iar degetele asigură stabilitatea obiectului în cauză. Apăsarea este o manifestare kinetică simplă, ce poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
executată cu siguranță, în mod corect, cu atenție și cu abilitate. Coordonarea bimanuală reprezintă capacitatea de a folosi ambele mâini în acțiuni simultane, alternativ sau în opoziție, în tot acest timp asigurându-se o coordonare perfectă a diferitelor tipuri de prehensiune. Iscusința sau discernământul motric este capacitatea de a mobiliza toate resursele fizice și psihice pentru a selecționa din bagajul de abilități manuale numai acele acte motrice care sunt adecvate acțiunii respective. Se știe, de altfel, că aceeași mișcare, cu sau
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
gândurile și trăirile sufletești. Mâna este segmentul membrului superior căruia îi revine executarea celor mai complicate acțiuni și care asigură omului condițiile existenței sale. Mâna, acest „creier exterior”, este organul care prilejuiește investigație și cunoaștere. Mâna nu este doar organul prehensiunii și al celei mai importante sensibilități discriminative - ea este și organul personalității umane, al expresivității, al profesionalității celei mai elaborate (Debesse, 1970). Date anatomice și fiziologice privind membrul superiortc "Date anatomice și fiziologice privind membrul superior" Privită ca unitate cinematică
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
în toate planurile și cu amplitudine din ce în ce mai mare, pe măsura creșterii treptate a masei și forței musculare. Pumnul și mâna Reeducarea mâinii este inseparabilă de cea a pumnului, întrucât orice leziune sau deformare de la nivelul pumnului influențează în mod nefavorabil prehensiunea. Este cunoscut faptul că extensorii pumnului acționează sinergic cu flexorii degetelor, iar flexorii pumnului sunt sinergici cu extensorii degetelor (Leroy et al., 2003). La nivelul pumnului, mișcările pot fi de flexie-extensie, abducție-adducție (înclinare radială și cubitală) și circumducție. La nivelul
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
Acțiunea: înclinarea radială a mâinii. Fig. IX.40 a, b Mâna Reeducarea mâinii solicită cunoașterea grupelor musculare implicate în principalele mișcări executate la nivel metacarpo-falangian. Leziunile osteo-articulare, teno-musculare și capsulo-ligamentare pot altera diferit acest sistem biomecanic atât de necesar în prehensiune, percuție sau susținere. La nivelul interfalangienilor, mișcările sunt de flexie și extensie, iar la nivelul articulației condiliene metacarpo-falangiene se execută și mișcări de lateralitate (Leroy et al., 2003). Mobilizarea pasivă a degetelor 2-5 υ Pacientul: așezat, antebrațul sprijinit pe masă
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
se execută adducția la nivelul falangelor; se poate acționa cu falangele în extensie sau în flexie gradată, cu palma în pronație sau în supinație. Rolul degetelor 2-5 este destul de important în economia mișcărilor, deoarece: - indexul este stabilizatorul de bază în cadrul prehensiunii, având o importanță deosebită și în cazul sesizării formei; - medianul și inelarul sunt degete de forță; - auricularul oferă siguranță și stabilitate în prehensiune. Reeducarea policelui Mișcările policelui se caracterizează printr-o mare mobilitate, fiind independente față de celelalte degete. Valoarea deosebită
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
supinație. Rolul degetelor 2-5 este destul de important în economia mișcărilor, deoarece: - indexul este stabilizatorul de bază în cadrul prehensiunii, având o importanță deosebită și în cazul sesizării formei; - medianul și inelarul sunt degete de forță; - auricularul oferă siguranță și stabilitate în prehensiune. Reeducarea policelui Mișcările policelui se caracterizează printr-o mare mobilitate, fiind independente față de celelalte degete. Valoarea deosebită a policelui este pusă în evidență prin opozabilitatea sa, ceea ce asigură 60% din valoarea funcțională a mâinii. Policele poate efectua mișcări de flexie
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
palma cu degetele în abducție. ω KT este plasat în față: priza pe police cu degetele 1-4, CP pe index cu degetele 1-4. Acțiunea: apropierea policelui de index. Fig. IX.53 Motricitatea membrului superior. Modalități de educare și reeducare a prehensiunii Tendința autorilor de a lărgi sfera mobilizărilor pasive și de a cuprinde acțiunile prin intermediul cărora se ajunge la nivelul abilităților manuale este motivată de teama de a nu lăsa o problemă atât de importantă doar la prima treaptă a recuperării
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
nu lăsa o problemă atât de importantă doar la prima treaptă a recuperării acestui segment atât de important în viața unei ființe umane. Acest prag poate fi depășit în condițiile în care sunt prezentate unele aspecte mai importante ale reeducării prehensiunii. Prezentarea modalităților de mobilizare pasivă și de angrenare în mișcarea activă la nivelul de forță 1 și 2 constituie temelia pe care se „clădesc” treptat abilitățile manuale, atât de mult implicate în viața și activitatea omului. Mișcările membrului superior sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
abilitățile manuale, atât de mult implicate în viața și activitatea omului. Mișcările membrului superior sunt puse în valoare prin modalitățile de prindere, manevrare și eliberare de către mână a obiectelor și materialelor. Posibilitatea omului de a folosi mâna este concretizată prin prehensiune, care asigură apucarea și manevrarea, după necesități, a obiectelor și materialelor cu care vine în contact. În aceste condiții, pacientul poate acționa activ cu mâna validă, determinând mobilizarea pasivă a segmentului afectat. În acest context, pacientul acționează pentru formarea imaginii
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
materialelor cu care vine în contact. În aceste condiții, pacientul poate acționa activ cu mâna validă, determinând mobilizarea pasivă a segmentului afectat. În acest context, pacientul acționează pentru formarea imaginii corticale prin asocierea mișcării active cu cea pasivă în vederea educării prehensiunii. Prehensiunea este condiționată de o serie de elemente prin care se poate realiza apucarea și eliberarea obiectului: - existența a două brațe de pârghie sub formă de pensă cu care se apucă obiectul; - un sistem articulat care să permită deschiderea și
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
cu care vine în contact. În aceste condiții, pacientul poate acționa activ cu mâna validă, determinând mobilizarea pasivă a segmentului afectat. În acest context, pacientul acționează pentru formarea imaginii corticale prin asocierea mișcării active cu cea pasivă în vederea educării prehensiunii. Prehensiunea este condiționată de o serie de elemente prin care se poate realiza apucarea și eliberarea obiectului: - existența a două brațe de pârghie sub formă de pensă cu care se apucă obiectul; - un sistem articulat care să permită deschiderea și închiderea
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
1981). Modalitățile de apucare și prindere a obiectelor diferă în funcție de forma, dimensiunile, greutatea, volumul și consistența materialelor ce urmează să fie manevrate. În acest context, prinderea obiectelor grele se realizează cu toată mâna, cu participarea tuturor degetelor mâinii, iar dacă prehensiunea cu o singură mână nu este sigură, prinderea se execută cu ambele mâini, ceea ce asigură fermitate și siguranță în manevrarea obiectului. În acest caz, acțiunea antrenează tot membrul superior, alături de mână fiind angrenate și celelalte segmente; un exemplu în acest
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
ambele mâini, ceea ce asigură fermitate și siguranță în manevrarea obiectului. În acest caz, acțiunea antrenează tot membrul superior, alături de mână fiind angrenate și celelalte segmente; un exemplu în acest sens îl constituie obiectele casnice, gospodărești etc. După forma de utilizare, prehensiunea, ca abilitate manuală, a fost clasificată după cum urmează: • totală, atunci când sunt antrenate toate degetele - de exemplu, apucarea mingii; • interdigitală, când sunt solicitate două degete alăturate - de exemplu, prinderea țigării între index și medius; • digitopalmară, în care priza se face între
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
antrenarea policelui - de exemplu, la căratul sacoșei; • în opoziție terminală, în care policele poate realiza o priză diferențială cu falanga terminală a fiecăruia dintre degetele 2-5; • tridigitală, sau „priza toc”, ce antrenează primele trei degete. Există și alte clasificări ale prehensiunii, cu intenția de a lărgi gama de modalități de apucare și prindere a obiectelor, însă ele nu aduc nimic esențial în plus. Orientarea atenției spre recuperarea mobilității active a mâinii ar fi incompletă dacă s-ar pierde din vedere faptul
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
ce se referă la capacitatea de autoservire, aceasta fiind una dintre condițiile ce elimină dependența socială. Urmărind realizarea obiectivelor procesului de recuperare, niciodată nu trebuie uitat faptul că, deși mâinii îi revine obligația de a finaliza gestica motorie prin atributele prehensiunii, totuși fără punctul fix pe care-l asigură „ancorarea” sa toracică, prin intermediul centurii scapulo-humorale, ea ar rămâne doar la stadiul de intenție, în incapacitate de a realiza orice fel de mișcare cu finalizare funcțională. Prin extrapolare și cu privirea întoarsă
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
În prima etapă, când se folosesc aceste procedee de reeducare a mâinii, pacientului i se permite: - să utilizeze mâna validă pentru a susține și dirija mâna afectată; - apucarea se execută numai cu degetele de la mâna afectată, indiferent de forma de prehensiune pentru care optează pacientul și care i se pare cea mai comodă; - se trece la apucarea bidigitală între police și câte unul dintre cele patru degete; - îmbinarea și fixarea să se execute la început cu toată mâna, pentru ca apoi să
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
de la simpla mobilizare a degetelor, mâinii și pumnului, pe care, treptat, o extinde către gesturile grosiere, care, pe măsură ce capacitatea de coordonare a degetelor crește, vor fi orientate în direcția exersării gesturilor de finețe. Exersarea în programul recuperator a tipurilor de prehensiune este condiționată de modul în care pacientul reușește să-și mobilizeze degetele în axele și planurile lor fiziologice de mișcare. O atenție deosebită se acordă atât posturării corporale, cât și poziției de lucru a membrului superior în ansamblu, nu numai
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
urmează: - În prima grupă ar intra exercițiile cu caracter nespecific, cum ar fi mișcările la limită maximă de amplitudine, cu tensiuni finale, pentru a asigura lungime segmentului de contracție. - În a doua grupă pot fi incluse exercițiile de ameliorare a prehensiunii, sub toate formele ei, apucarea unor obiecte din ce în ce mai mici și aranjarea lor în baza unor programe sau scheme (puzzle). - În a treia grupă - utilizarea accesoriilor pentru servirea mesei. - În a patra grupă se include tot ce este în legătură cu servirea mesei
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
locomoție/deplasare (de la domiciliu la școală, în interiorul școlii etc.) sau care solicită o poziționare adecvată în clasă; atitudinea personalului din școala de masă față de această categorie de copii; posibilitatea folosirii instrumentelor de scris de către copiii care prezintă grave probleme de prehensiune; imaginea de sine și gradul de sociabilitate din partea copilului deficient; posibilitatea efectuării unor mișcări/activități într-o postură care să favorizeze normalitatea tonusului muscular în cazul copiilor cu afecțiuni motorii cerebrale (sechele ale encefalopatiilor cronice infantile, sindromul piramidal, sindromul extrapiramidal
Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale: strategii diferenţiate şi incluzive în educaţie by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/874_a_1657]
-
dintr-un punct în altul, realizată de regulă cu ajutorul unui motor propulsor (“locus” înseamnă loc, “motus” mișcare). La om mișcările sunt mai complexe fiind în același timp și combinate; nu se realizează mișcări strict de deplasare, ci și de statică, prehensiune, lovire, împingere, cățărare, coordonare a mișcărilor de citit și/sau vorbit. TIPURI DE STATICĂ ȘI LOCOMO ȚIE 1. Statica și locomoția reptiliană apare la târâtoare prin deplasare vermiculară. 2. Cvadrupedia este un tip de postură și locomoție caracteristic animalelor patrupede
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
Centrul general de greutate este situat în regiunea lombo-sacrată. Bipedia a atras modificări morfo-funcționale caracteristice numai omului și indispensabile evoluției psiho-fizice a acestuia: a) eliberarea membrelor anterioare, care pot fi folosite atât ca analizatori senzitivi, cât și ca aparate de prehensiune; b) verticalizarea coloanei vertebrale, care atrage modificarea numărului de vertebre mobile (la om sunt 24: 7 cervicale, 12 toracale sau dorsale, 5 lombare), precum și apariția unor elemente de susținere solide (osul sacrum rezultat prin sudarea celor 5 vertebre sacrate). Concomitent
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
a te încheia la pantofi sunt gesturi, adică acte motrice voluntare care se vădesc, în observație, semnificative, clar aservite unui scop. De altfel, gestul este definit adesea după scopul său, și se disting astfel mai multe categorii funcționale (de exemplu, prehensiune, deplasare, desemnare). Viața socială ritualizează o serie de gesturi care servesc la comunicare și le dă valoare de simboluri (de exemplu, saluturile)"24. Chiar dacă Adam Kendon și Cornelia Müller precizează că termenul ,,gest" face parte din ,,conceptele fuzzy", al căror
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
de acte motrice orientate spre repere spațiale. După Dragnea, A.C., Bota, A. (1999), un rol esențial în planificarea, execuția și controlul acestor mișcări în ocupă reprezentările spațiale, dinamica, amplitudinea și direcția lor fiind determinate de poziția obiectelor în spațiu (exemplu: prehensiunea apucarea cu mana); mișcare naturală act motric foarte automatizat, însușit și perfecționat în procesul de adaptare la mediu. Conform Enciclopediei EFS (2002), constituie fondul motor pe care se realizează ulterior celelalte tipuri de acțiuni motrice (exemplu: mersul, alergarea); mișcare spontană
JOGGING De la A la Z by Alexe Dan Iulian () [Corola-publishinghouse/Science/1593_a_3043]
-
atenția acordată acestui aspect depinde prevenirea unor deformări ale coloanei și prevenirea unor afecțiuni oculare. • Utilizarea instrumentelor diferite de scris. După ce copiii stăpânesc deprinderile motrice elementare prezentate anterior, se poate trece la formarea și exersarea deprinderilor grofomotrice. Se va urmări prehensiunea la nivelui mâinii și capacitatea de tinere corectă a instrumentelor de scris. În această etapă se vor avea în vedere următoarele aspecte: familiarizarea cu instrumentele de scris; conoașterea și utilizarea acestora (hârtia, creioane colorate/cerate, cretă albă și colorată; trasarea
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]