466 matches
-
trebuie înscrisă opera lui, pentru a fi corect acostată hermeneutic? Într-un studiu în care aplică, cu foarte bune rezultate, conceptele lui Michel Foucault asupra receptării Divanului, Corneliu Bîlbă răspunde în modul următor: "Scriitura lui Cantemir vine dintr-un loc premodern, pentru că se înscrie în preistoria a ceea ce Foucault numește "fenomenul transdiscursivității". (...) Cantemir ar reprezenta, cred, acea "perioadă de tranziție" în cadrul căreia se compilează, se plagiază și se inserează în corpus-ul unei tradiții (transdiscursive) elemente "noi" și străine de spiritul
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
acea "perioadă de tranziție" în cadrul căreia se compilează, se plagiază și se inserează în corpus-ul unei tradiții (transdiscursive) elemente "noi" și străine de spiritul acelei tradiții, după regula asemănării dintre doctrine"6. Această fixare a sa într-o paradigmă premodernă (asta dacă admitem conceptul de modernitate propus de Michel Foucault, conform căruia modernitatea începe abia în secolul al XIX-lea, Evul Mediu și Renașterea nemarcând episteme diferite 7) este valabilă dacă ținem cont de specificul primelor sale scrieri, Divanul... și
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
umane ; se manifestă public prin intermediul persoanei, prin demnitatea ei, ireductibilă la instituții autoritariste sau la proiecte colective. și e de observat că, în ciuda retoricii religioase, regimurile fundamentaliste, precum cel actual din Iran, interzic orice expresie publică a transcendenței. Spre deosebire de societățile premoderne, ele își pun în scenă nu depășirea, ci ideologia brutală a propriei perfecțiuni. Spre deosebire de societățile liberale, ele nu se întemeiază pe absolutul persoanei umane, ci pe reducerea ei la simplu material de lucru în cadrul unui proiect de putere. în modernitatea
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
să se mai definească prin depășire de sine, prin participare la transcendență. Cultura noastră, societățile noastre, formele mentale în care sîntem modelați au eliminat conștiința incompletitudinii noastre actuale, precum și problematica verticală în care era învăluit omul de rînd al societăților premoderne. în modernitate, construcția subiectului transcendental s-a făcut prin ignorarea experiențelor religioase ale omului Religia a devenit indemonstrabilă, pentru noi, deoarece construcția subiectului transcendental modern s-a făcut prin excluderea tuturor presupozițiilor care constituie condițiile de posibilitate ale discursului religios
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
subiectului transcendental s-a făcut prin ignorarea experiențelor religioase ale omului Religia a devenit indemonstrabilă, pentru noi, deoarece construcția subiectului transcendental modern s-a făcut prin excluderea tuturor presupozițiilor care constituie condițiile de posibilitate ale discursului religios.1 în societățile premoderne, omul comun nu era un erou metafizic. Dar toate aspectele vieții lui erau, ca de la sine înțeles, cuprinse într-o țesătură de repere metafizice, asigurată instituțional sau, mai larg, de însăși atmosfera culturală în care trăia. Pe deasupra ca dovadă a
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
larg, de însăși atmosfera culturală în care trăia. Pe deasupra ca dovadă a incompletitudinii sale , el avea în față exemplul sfîntului, al însinguratului, al nebunului întru Dumnezeu sau pur și simplu al monahului care se dedica, măcar idealmente, verticalei. în societățile premoderne, omul comun nu era un erou metafizic, dar nici nu se considera pe sine omul de drept, omul în statura lui întreagă. Insul cel mai comun se raporta la un destin total care cuprindea viața de aici, viața de după moarte
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
fond, un sine transcendent. Tema însoțitorului ceresc, a îngerului călăuzitor și proteguitor pe care doar cei ce și-au limpezit ochiul interior sînt în stare să îl vadă1, dar pe care toți oamenii îl știu prezent deasupra lor traversează culturile premoderne. îngerul de lîngă om, căruia Andrei Pleșu îi desfășoară splendid tematica și jerba ipostazelor, nu este în fond o instanță distinctă de sinele profund, nu e doar un sfătuitor avizat, un coleg superior alături de care îți parcurgi drumul existenței. în
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
morții neprevăzute și nepregătite indică ce caracter parțial avea, pentru ele, parcursul terestru al persoanei. El era un simplu episod dar un episod important, ce trebuia consumat și încheiat corect în realizarea integrală a persoanei. Se spune adesea că vîrstele premoderne nu recunosc demnitatea individului, pe care îl subordonează unor ierarhii ori categorii colective. Dacă afirmația conține adevăr, relieful lui e dat de privirea noastră modernă, care îi accentuează anacronic umbrele. Individul era pus probabil pe un loc mult mai modest
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
de credință și cea cetățenească. La rîndul lor, oameni politici de toate culorile se folosesc de același capital simbolic pentru a obține profit de popularitate. în 1996, universitarul Emil Constantinescu ni s-a înfățișat ca erou al unui scenariu mitic premodern : aflat în pelerinaj la moaștele Sfintei Paraschiva, el ar fi primit printr-un om sfînt sprijinul monahilor pentru victoria în alegeri. Candidatul liberal-democraților la președinția țării propunea astfel românilor un model de societate în care comunismului recent dispărut i se
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
în Occident nu se demodase pe deplin. Ea s-a înfățișat cu dreptate ca păstrătoare, vreme de secole, a identității diferitelor comunități est europene, care, în secolul al XIX-lea, s-au transformat în națiuni. însă, în trecerea de la vîrsta premodernă la modernitate, raportul dintre religie și identitate s-a răsturnat. Biserica a fost etatizată, iar ortodoxia a fost naționalizată. Odinioară garant spiritual al identităților etnice, pe care le învăluia și le depășea prin universalitatea lui, creștinismul răsăritean s a instalat
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
din nou spunea André Scrima depozitul tradiției în condițiile și cu experiența unei anumite epoci, ale unui context cultural dat. Reușita constă, mai ales, în a face contact cu noutatea absolută a misterului pe care teologia îl scrutează. în atmosfera premodernă, creativitatea teologică putea fi înclinată să se legitimeze declarîndu se conformă vechimii, fidelă trecutului, credincioasă unei origini temporale. Astăzi, ea e caracterizată mai degrabă prin vocabularul noutății. Un teolog american contemporan, David Tracy, vorbește despre necesitatea imaginației teologice, care i
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
de categoria puterii De vreme ce a imanentizat sursa puterii, punînd-o pe seama voinței colective (cu toate aporiile ei), modernitatea a dizolvat nu numai de facto, ci și de jure asocierea transcendenței cu noțiunea de putere. Marcel Gauchet făcea observația că, în Europa premodernă, un rege era un concentrat de religie cu față politică, o heteronomie materializată, care iradia din nucleul puterii pînă la cele mai de jos ramificații ale raporturilor din societate. în modernitatea tîrzie, materializarea heteronomiei prin putere dispare, este eliminată din
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
raporturilor din societate. în modernitatea tîrzie, materializarea heteronomiei prin putere dispare, este eliminată din spectacolul public. Pe pragul dintre modernitate și modernitatea tîrzie, totalitarismele europene au făcut o ultimă încercare de a lega strîns puterea și transcendența. Dar, spre deosebire de societățile premoderne, care făceau din putere un atribut al transcendenței, ele au construit transcendența ca rezultat al puterii. Răsturnînd raportul tradițional, ele au derivat din forța nudă o pseudo-transcendență. Așa-zisa voință populară, produs al ideologiei și al poliției politice, devenea o
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
temerare atitudini din cuprinsul i. românesc. Repere bibliografice: Iorga, Ist. lit. XVIII, II, passim; D. Popovici, La Littérature roumaine à l’ époque des Lumières, Sibiu, 1945; Romul Munteanu, Contribuția Școlii Ardelene la culturalizarea maselor, București, 1962; Al. Piru, Literatura română premodernă, București, 1964, 234-270; Lucian Blaga, Gândirea românească în Transilvania în secolul al XVIII-lea, îngr. G. Ivașcu, București, 1966; Duțu, Coordonate, 291-327; Rotaru, O ist., I, 61-76; Ovidiu Papadima, Ipostaze ale iluminismului românesc, București, 1975; Ion Lungu, Școala Ardeleană, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287529_a_288858]
-
și arta secolului al XIX-lea a suferit metamorfoze mari. Spre sfârșitul secolului aproape nu mai întâlnim imaginea Muzei, Madonei sau Îngerului. Ele se preschimba spre sfârșitul secolului în soție morocănoasa, mama castratoare, amantă sufocanta, femeie insolenta, femeie devoratoare. Românul premodern, de la cel antic până la cel realist, se caracterizează prin valorizarea femeii că muză sau madona, ființa care guverneaza destinele masculine. Această aureola a femeii va fi disputată de românul realist, care-i refuză femeii postura de erou, readucând-o în
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
s-au reflectat în interesante jurnale de călătorie și au inspirat, cu istoria lor multimilenară, poezia română de la V. Alecsandri la Al. Macedonski. Totul este înfățișat cu metodă și cu o cunoaștere temeinică mai cu seamă a literaturii vechi și premoderne, către care autorul se întoarce adesea, ca de exemplu, în volumul Scriitori și curente (1982; Premiul Uniunii Scriitorilor). După ce parcursese literatura română de până la 1840 sub raport istoric și tipologic, A. avansează în timp, lărgindu-și câmpul de cercetare cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285371_a_286700]
-
semnificativ jurnal și unele însemnări de călătorie. Lectura operei (1986) îl relevă pe A. ca pe un avizat cronicar al edițiilor, unul dintre cei mai activi de la noi, iar Textul și realitatea (1988), ca pe un consecvent comentator al epocii premoderne și moderne a literaturii române, unde se simte în elementul său. Nu lipsesc nici unii autori din secolul al XX-lea. Menționabilă de asemenea aici este încercarea de a teoretiza istoria literară într-o viziune modernă. A. a mai publicat bune
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285371_a_286700]
-
parte din adevărata răzeșime tutoveană, căreia i s-a alăturat în ultimele două secole vatra pălmașilor clăcași și șerbi de pe moșia Gabunea Popescu din vecinătatea vetrei satului vechi, răzășesc. După aceste documente specifice istoriei medievale românești, intrăm treptat în documentația premodernă și modernă tot mai detaliată și mai precisă. Tabelul I ne introduce deja în etapa recensămintelor, cele mai concrete argumente de a urmări evoluția numărului de locuitori și altor aspecte privind populația așezărilor umane din comună, din care detașăm situația
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
este una a manifestării repetate a supușeniei față de străinătate; este și una a răbufnirilor de identitate națională, de "originalitate" politică și ariceală inutilă. Din ea se pot desprinde deopotrivă învățăminte și ocări. Pe parcursul a aproximativ trei milenii de civilizație istorică premodernă ce și-au lăsat amprenta asupra timpurilor noastre, problema constituțională apare fulgurant în vremea regelui babilonian Hammurabi, în antichitatea clasică grecească din epoca lui Platon și Aristotel, ca și în perioada Romei republicane. În rest, lumea s-a lăsat guvernată
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Administrative/930_a_2438]
-
secolului al XIX-lea). „Cioban“, „musafir“, „dușman“, „odaie“, „dușumea“, „tavan“, „dulap“, „chibrit“ sunt cuvinte de origine turcă. Și gastronomia românească se declină În bună măsură pe turcește, Începând cu felurile de mâncare considerate astăzi tipic românești: „ciorba“ și „sarmalele“. Terminologia premodernă din arhitectură și urbanism vădește, de asemenea, o puternică influență turcească. Unele cuvinte au suferit o depreciere odată cu Îndepărtarea de modelul oriental. „Mahala“, de pildă, Însemna „cartier“; acum, pentru „cartier“, românii folosesc cuvântul francez quartier, iar „mahala“ a căpătat un
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
naturală și endemică - scria medicul Ramazzini În 1700 despre «maladiile ghetourilor» din Italia - ; mirosul, pe care Îl răspândește lumea măruntă din rândurile lor, se datorează Înghesuielii din casele lor și sărăciei” <endnote id="(455, II, p. 284)"/>. Evident, În epoca premodernă, murdăria nu era nici pe departe „un vițiu propriu al poporului evreesc”. Carențe ale simțului curățeniei sunt atestate din plin la mai toți europenii. Românii nu au făcut excepție. Unii călători străini prin Țările Române au fost necruțători În această
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
precum și majoritatea muncitorilor identificau munca cu efortul fizic ; de aici aversiunea lor față de gulerele albe” <endnote id="(107, p. 122)"/>. Într-o pseudo-cronică de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, Silviu Angelescu a rezumat În această privință mentalitatea românească din epoca premodernă : „Neguțătorul nu-i nici țăran să are câmpul, nici meșteșugar să facă vreun lucru văzut și trebuitor, nici cărturar să-i deprindă pe oameni care-s cele bune și frumoase ale vieții. Neguțătoru-i doar Înșelător nărăvit la trai bun, că
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
continentului. Pe de altă parte, slaba urbanizare, persistența unor relații socio -economice cvasi-feudale sau precapitaliste au făcut ca În această parte a Europei să supraviețuiască până târziu (Începutul secolului XX) importante colectivități cu mod de viață tradițional și cu mentalități premoderne. În foarte mare măsură, În cadrul acestor colectivități se practicau activități tradiționale (agricultură, păstorit etc.) strict dependente de condițiile meteoro lo gice. Seceta prelungită, ploaia În exces, grindina sau furtuna puteau compromite total recolta, punând sub semnul Întrebării Însăși supra viețuirea
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
români, În timpul războiului” (M.B.), precum și pentru romi. Ce este rezonabil În abordările eugeniștilor români?tc "Ce este rezonabil În abordările eugeniștilor români ?" Eugenie și modernizare este o carte revelatoare pentru situația ambiguă a demersului științific Într-o lume mai degrabă premodernă, destul de nepregătită etic și democratic pentru transferarea unor rezultate ale științei În politică. Dar este și o carte despre incoerențele etice și politice, mai mici sau mai mari, ale unor intelectuali de Înalt calibru. Demersurile eugeniste, teoretice și uneori politice
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
traficanți, proprietari și clienți. Societatea capitalistă patriarhală stabilește reguli care tolerează această activitate și instituționalizează traficul cu femei și exploatarea prostituției; deși impun anumite restricții, regulile perpetuează în același timp acceptarea acestui sector. Contextul istorictc " Contextul istoric" În Japoniaxe "Japonia" premodernă a perioadei Edo, ordinea ierarhică avea la bază dominația patriarhală a clasei samurailor, iar sectorul prostituției a devenit o „zonă liberă” pentru bărbații din categorii sociale diferite. Domeniul acesta fiind exclus din ierarhie, ei puteau interacționa „fără opreliști”, fenomen care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1989_a_3314]