1,019 matches
-
cele ce se cuvin lui, aflându-se într-o adunare, nicidecum nu se va lepăda caracterul cuviincios, fiindcă acesta este cu neputință de îndepărtat de la el, deoarece nu îi îngăduie aceasta însăși vrednicia preoțească, care este nedespărțită de cuvioșie. Chipul preoțesc de neschimbat îl constrânge pe preot să se armonizeze cu multă luare aminte și atenție cu relațiile din obștea lui și să își facă aceste relații cu multă prevedere. Mai întâi și mai presus de toate, se armonizează caracterului sfânt
DESPRE DUHOVNICIE IN VIZIUNEA PARINTELUI TEOFIL PARAIAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364716_a_366045]
-
rele strică obiceiurile bune” . Asemenea relații îl vatămă foarte mult mai ales pe preot, fiindcă, în împreună-petrecerea cu persoanele prost văzute din punct de vedere moral, pe nesimțite, se depărtează cuvioșia lui și este prădată puțin câte puțin bogăția bunei-cuviințe preoțești, și la urmă se va afla și el gol de toată cinstea și respectul din parte celor păstoriți de el. Despre acest preot se poate spune, în chip foarte potrivit, cuvântul profetului Osea: „Și alții au mâncat puterea lui, iar
DESPRE DUHOVNICIE IN VIZIUNEA PARINTELUI TEOFIL PARAIAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364716_a_366045]
-
Însuși Dumnezeu (1 Cor. III, 6-9; XV, 10; 2 Cor. VI, 1). Dacă adăugăm la aceste două taine (Spovedania și Împărtășania) și Taina Botezului - poarta de intrare în comuniunea cu Dumnezeu și cu Biserica Sa, vedem că puterea și răspunderea preoțească nu au asemănare nici în cer, nici pe pământ. Cât de puerile, ca să ne exprimăm cu prea multă blândețe, ne par prin comparație „minunile” OZN-iste și „puterile” paranormale cu care suntem asediați în mass media contemporană. Acestea pot avea
DESPRE DUHOVNICIE IN VIZIUNEA PARINTELUI TEOFIL PARAIAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364716_a_366045]
-
cu legile împărătești și se retrage din funcția de judecător. La scurt timp după aceea Naas, împăratul amonitenilor ridică oaste împotriva lui Israel iar Saul îi conduce la izbândă. Dar cu timpul și Saul prinde a se îndărătnici, încalcă rânduielile preoțești și cu toate că obține o victorie miliară importantă contra lui Amalec, se face vinovat de nerespectarea poruncilor lui Dumnezeu care îi fuseseră transmise prin Samuil. Acesta, tot la îndemnul Domnului, unge domn pe cel mai mic din cei opt fii ai
SFÂNTUL PROROC SAMUEL de ION UNTARU în ediţia nr. 963 din 20 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/365003_a_366332]
-
poporului. Sfânta Fecioară cobora din David prin tatăl său Heli (Ioachim) și din Aaron prin mama sa Ana. Dar vitregia timpului și o mulțime de nenorociri personale pe care noi nu le cunoaștem, aruncase această familie de obârșie regească și preoțească in sărăcia cea mai adâncă. Ea părăsise Betleemul cetatea lui David - locul de obârșie - fie pe timpul reîntoarcerii din robi Babilonului, fie mai târziu, in momentul în care Irod urcând la tron își puse, în gând să distrugă rămășițele vechilor regi
DESPRE PRAZNICUL NAŞTERII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS SAU CRĂCIUNUL… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1812 din 17 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366361_a_367690]
-
le propun o clipă de reflecție ( Clipa de reflecție este rubrică în emisiunea Vitralii la Radio România Târgu-Mureș, instituție pentru care am depus jurământ al vieții). La pagina 27, în ușa înaltă a unui altar de biserică, apare, în veșmintele preoțești albe, ca și încărunțirea celui ce le poartă, părintele Iustin Pârvu. Să fie simbolul poporului român, înțelept, răbdător, cumpătat, frumos, dar și îngândurat, în altarul jertfei istorice? Așadar, tot la nevoia de adevăr, de strajă care să apere adevărul, ne
CÂND STRAJA NU PIERE..., CRONICĂ DE PROF.DR.VALENTIN MARICA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 768 din 06 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351756_a_353085]
-
ultima secundă, a reușit să scrie trei fraze și anume: să fie înmormîntat de un preot negru și acest lucru s-a întîmplat - serviciile funerare au fost conduse de arhiepiscopul de Cantebury, cea mai mare funcție din America în lumea preoțeasca, acest arhiepiscop fiind de culoare neagră și irlandez -; a doua dorința a fost să fie incinerat, si a treia dorința că manuscrisele să fie date lui Culianu. După moartea lui Culianu, manuscrisele lui Mircea Eliade s-au reîntors în proprietatea
PARTEA A I A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 773 din 11 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351870_a_353199]
-
care nu (se) neglijează și își amintește cele ce se cuvin lui, aflându-se într-o adunare, nicidecum nu se va lepăda caracterul cuviincios, fiindcă acesta este cu neputință de îndepărtat de la el, deoarece nu îi îngăduie aceasta însăși vrednicia preoțească, care este nedespărțită de cuvioșie. Chipul preoțesc de neschimbat îl constrânge pe preot să se armonizeze cu multă luare aminte și atenție cu relațiile din obștea lui și să își facă aceste relații cu multă prevedere. Mai întâi și mai
IN MEMORIAM – ÎMPLINIREA A DOI ANI DE LA NAŞTEREA ÎN VIAŢA CEA VEŞNICĂ A PREACUVIOSULUI PĂRINTE PETRONIU TĂNASE – STAREŢUL SCHITULUI ROMÂNESC PRODROMU, DIN SFÂNTUL MUNTE ATHOS de STELIAN GOMBOŞ în edi [Corola-blog/BlogPost/351966_a_353295]
-
cele ce se cuvin lui, aflându-se într-o adunare, nicidecum nu se va lepăda caracterul cuviincios, fiindcă acesta este cu neputință de îndepărtat de la el, deoarece nu îi îngăduie aceasta însăși vrednicia preoțească, care este nedespărțită de cuvioșie. Chipul preoțesc de neschimbat îl constrânge pe preot să se armonizeze cu multă luare aminte și atenție cu relațiile din obștea lui și să își facă aceste relații cu multă prevedere. Mai întâi și mai presus de toate, se armonizează caracterului sfânt
IN MEMORIAM – ÎMPLINIREA A DOI ANI DE LA NAŞTEREA ÎN VIAŢA CEA VEŞNICĂ A PREACUVIOSULUI PĂRINTE PETRONIU TĂNASE – STAREŢUL SCHITULUI ROMÂNESC PRODROMU, DIN SFÂNTUL MUNTE ATHOS de STELIAN GOMBOŞ în edi [Corola-blog/BlogPost/351966_a_353295]
-
rele strică obiceiurile bune” . Asemenea relații îl vatămă foarte mult mai ales pe preot, fiindcă, în împreună-petrecerea cu persoanele prost văzute din punct de vedere moral, pe nesimțite, se depărtează cuvioșia lui și este prădată puțin câte puțin bogăția bunei-cuviințe preoțești, și la urmă se va afla și el gol de toată cinstea și respectul din parte celor păstoriți de el. Despre acest preot se poate spune, în chip foarte potrivit, cuvântul profetului Osea: „Și alții au mâncat puterea lui, iar
IN MEMORIAM – ÎMPLINIREA A DOI ANI DE LA NAŞTEREA ÎN VIAŢA CEA VEŞNICĂ A PREACUVIOSULUI PĂRINTE PETRONIU TĂNASE – STAREŢUL SCHITULUI ROMÂNESC PRODROMU, DIN SFÂNTUL MUNTE ATHOS de STELIAN GOMBOŞ în edi [Corola-blog/BlogPost/351966_a_353295]
-
în această viață, cu bagajul lui sufletesc, de cugetare, de simțire și de fapte. Prin urmare, cuvintele noastre sunt puține și neputincioase pentru a putea spune cât bine a făcut Preacuviosul nostru Părinte Petroniu Tănase, datorită ținutei sale morale și preoțești, a echilibrului, seriozității, sincerității, profunzimii și înțelepciunii sale, a preocupărilor sale teologice și cărturărești, a dragostei sale față de Dumnezeu și (de) oameni, a atașamentului său față de țara aceasta românească și de Biserica ei cea strămoșească!... Parcurgând viața și biografia acestui
IN MEMORIAM – ÎMPLINIREA A DOI ANI DE LA NAŞTEREA ÎN VIAŢA CEA VEŞNICĂ A PREACUVIOSULUI PĂRINTE PETRONIU TĂNASE – STAREŢUL SCHITULUI ROMÂNESC PRODROMU, DIN SFÂNTUL MUNTE ATHOS de STELIAN GOMBOŞ în edi [Corola-blog/BlogPost/351966_a_353295]
-
subliniat totdeauna cu vigoare centralitatea adunării liturgice locale - parohia, congregația, comunitatea de bază, care devine modelul istoric al Bisericii contemporane. Parohia este comunitatea de bază a Bisericii locale, punctul de plecare și de sosire al vieții creștine și al misiunii preoțești, locul unde se exercită cele trei mari slujiri ale mirenilor și clericilor. Comunitatea parohiala este Biserică în mic, de aceea structura ei nu se poate înțelege fără o clară viziune eclesiologica. Se pare ca Bisericile creștine, inclusiv Biserică Ortodoxă, își
MISIUNEA BISERICII IN LUMEA NOASTRA CONTEMPORANA. DESPRE EXIGENTELE MISIUNII BISERICII IN ACEASTA SOCIETATE SECULARIZATA… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352229_a_353558]
-
anume dă hirotonia unui preot, ci în ce relație îl pune ea cu comunitatea. Hirotonia este înțeleasă drept constitutivă pentru comunitate, iar această comunitate, ca și <> a Duhului, este înțeleasă prin natura sa ca esență ralațională. Fără noțiunea de <> slujirea preoțească își pierde atât caracterul de haruimă a duhului, adică de parte a <> Lui, cât și de slujire (daconia). O astfel de viziune depășește și opoziția între o înțelegere pur ontologică și un afuncțională a slujirii preoțești în Biserică. Cât timp
CA HRANA DUHOVNICEASCA A CRESTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350510_a_351839]
-
Fără noțiunea de <> slujirea preoțească își pierde atât caracterul de haruimă a duhului, adică de parte a <> Lui, cât și de slujire (daconia). O astfel de viziune depășește și opoziția între o înțelegere pur ontologică și un afuncțională a slujirii preoțești în Biserică. Cât timp e preot, acesta nu se mai poate înțelege în el însuși. În această situație existența este determinată de participare, iar nu de <> sau <>.[ 22) Ioannis Zizioulas reinterpretează și noțiunea de „preot”: „Adevărata semnificație istorică originară a
CA HRANA DUHOVNICEASCA A CRESTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350510_a_351839]
-
istorică de aici și acum preoția Sa este închipuită și realizată ca o comunitate euharistică, în care „chipul” Său este capul acestei comunități, care aduce darurile euharistice cu și pentru comunitate și în numele ei. În felul acesta comunitatea însăși devine preoțească în sensul lui 1Pt. 2, 5-9... în întâlnirea simultană <> [în același loc] a tuturor stărilor și cinurilor comunității.”[ 23] 4. Despre Taina Euharistiei ca „Taină a adunării” și împărtășirea continuă Dintre trăsăturile esențiale ale Euharistiei face parte și caracterul ei
CA HRANA DUHOVNICEASCA A CRESTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350510_a_351839]
-
virtuți nu trebuie exprimată laudativ. Ispita , mândria și sminteala - duc la rătăcire. Speranța este o presimțire veghetoare a rodului înfrumusețat al gândirii adânci , trebuincioasă viețuirii ; dar Nădejdea - este Îngerul Sufletului... Ortodoxia este o Religie Spirituală, Creștină , Apostolică, Trinitară. Slujirea ei preoțească, sacramentală, se descoperă în Biserica Hristică, Universală. Oficierea actelor sacerdotale este spornică prin pietate, în câmpul celei mai intense acuități Evenimențiale. “Intelectualii vestici“ sunt binari , ca și preoțimea nesanctificată, cea căzută în uscăciune, din lipsă de har. Ce restaurează în
INTERVIU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 683 din 13 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351305_a_352634]
-
jur, întotdeauna pregătit și neostenit în a le fi de folos credincioșilor care vin în număr considerabil la slujbe. Îi bucură pe fiecare în parte cu povețele și cuvintele dinadins alese să le mai ușureze din sarcina necazurilor. Dincolo de haina preoțească, care îl înnobilează, părintele este un om care a trăit o viață marcată de asprimea celor mai dure închisori, dar și de amintiri de aur cu Părintele Profesor Dumitru Stăniloae sau Părintele Profesor Constantin Galeriu. O ușă masivă și grea
DESPRE PĂRINTELE PROFESOR NICOLAE BORDAŞIU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 336 din 02 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351457_a_352786]
-
propunându-mi chiar să facem împreună o casă de modă, cu marca Stelei... ...Altă dată, un episcop inițiat și cunoscător a sfintelor sacramente, și pianist pe deasupra, în vizită în atelier, a exclamat: “Eu văd în această Stea o viitoare haină preoțească și un veșmânt ceresc!...Eu cred că, amândoi, și tânăra doamnă și episcopul, vedeau în Stea propria lor matrice ADN - EI; vedeau amprenta genetică de natură solară și poate chiar “semnătura emoțională... Acuma, drept să spun, în sfârșitul istoriei celei
SCRISOAREA NR.141 de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 708 din 08 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351588_a_352917]
-
care nu (se) neglijează și își amintește cele ce se cuvin lui, aflându-se într-o adunare, nicidecum nu se va lepăda caracterul cuviincios, fiindcă acesta este cu neputință de îndepărtat de la el, deoarece nu îi îngăduie aceasta însăși vrednicia preoțească, care este nedespărțită de cuvioșie. Chipul preoțesc de neschimbat îl constrânge pe preot să se armonizeze cu multă luare aminte și atenție cu relațiile din obștea lui și să își facă aceste relații cu multă prevedere. Mai întâi și mai
PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT IOANICHIE BĂLAN de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 682 din 12 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350999_a_352328]
-
cele ce se cuvin lui, aflându-se într-o adunare, nicidecum nu se va lepăda caracterul cuviincios, fiindcă acesta este cu neputință de îndepărtat de la el, deoarece nu îi îngăduie aceasta însăși vrednicia preoțească, care este nedespărțită de cuvioșie. Chipul preoțesc de neschimbat îl constrânge pe preot să se armonizeze cu multă luare aminte și atenție cu relațiile din obștea lui și să își facă aceste relații cu multă prevedere. Mai întâi și mai presus de toate, se armonizează caracterului sfânt
PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT IOANICHIE BĂLAN de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 682 din 12 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350999_a_352328]
-
rele strică obiceiurile bune” . Asemenea relații îl vatămă foarte mult mai ales pe preot, fiindcă, în împreună-petrecerea cu persoanele prost văzute din punct de vedere moral, pe nesimțite, se depărtează cuvioșia lui și este prădată puțin câte puțin bogăția bunei-cuviințe preoțești, și la urmă se va afla și el gol de toată cinstea și respectul din parte celor păstoriți de el. Despre acest preot se poate spune, în chip foarte potrivit, cuvântul profetului Osea: „Și alții au mâncat puterea lui, iar
PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT IOANICHIE BĂLAN de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 682 din 12 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350999_a_352328]
-
bine ancorat în contemporaneitate, în spiritul și în realitățile duhovnicești, eclesiale și teologice ale acestor vremuri. Menționăm faptul că Părintele Dumitru Popescu s-a născut la data de 29 iunie anul 1929 în comuna Călugăreni, județul Giurgiu, într-o familie preoțească înstărită, tatăl său fiind preotul Gheorghe Popescu, preotul parohiei Călugăreni iar mama sa fiind preoteasa Maria Popescu, casnică. În anul 1948 li s-a confiscat în mod abuziv averea de către statul român, fiind alungați din propria lor casă, tatăl părintelui
PĂRINTELE PROFESOR ŞI ACADEMICIAN DUMITRU POPESCU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 794 din 04 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345540_a_346869]
-
omul este subordonat naturii care devine astfel stăpânul „de drept” Sub persuasiunea vracilor, deveniți astăzi preoți, omul a fost obișnuit cu un conducător nepalpabil (virtual), numit Dumnezeu. Acesta, creatorul între altele și al naturii, își transmite Sfânta Voință prin casta preoțească care-l reprezintă. Totul ar rămâne acceptabil dacă Divinitatea ar fi unică precum este și natura. Din păcate omul nu poate concepe natura și ia contact numai cu peisaje. Omul montan este mult diferit de omul marin având fiecare procedee
SLUGĂ LA DOI STĂPÂNI de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1327 din 19 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352174_a_353503]
-
diferit de omul marin având fiecare procedee de viață, respectiv alimentare, distincte. Cu atât mai mult diferă omul largilor câmpii și podișuri care poate obține hrana prin culturi. Fiecare om din aceste categorii vede Divinitatea „asemănătoare” lui. Astfel fiecare tagmă preoțească si-a creat propriul Dumnezeu Adevărat și consideră drept „eretici” toți evlavioșii unui alt Dumnezeu. Natura fiind însă unică este normal că și Divinitatea este (nu ar trebui să fie) unică deși îmbracă haine și poate numiri variate în diferitele
SLUGĂ LA DOI STĂPÂNI de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1327 din 19 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352174_a_353503]
-
care nu (se) neglijează și își amintește cele ce se cuvin lui, aflându-se într-o adunare, nicidecum nu se va lepăda caracterul cuviincios, fiindcă acesta este cu neputință de îndepărtat de la el, deoarece nu îi îngăduie aceasta însăși vrednicia preoțească, care este nedespărțită de cuvioșie. Chipul preoțesc de neschimbat îl constrânge pe preot să se armonizeze cu multă luare aminte și atenție cu relațiile din obștea lui și să își facă aceste relații cu multă prevedere. Mai întâi și mai
DESPRE PĂRINTELE ARHIMANDRIT TEOFIL PĂRĂIAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355693_a_357022]