1,599 matches
-
potop de sudalme și-a includerii - care mă onorează, așa cum, sub comuniști, mă încânta fiecare atac la care mă supuneau "Săptămâna" și "Luceafărul" - în lista celor bălăcăriți cu avânt, nu m-am ales decât cu o ură pe care-o presimt durabilă. Promit că, la rându-mi, o să-mi exersez memoria și voi ține minte acest interval în care o mână de intelectuali au preferat să devină anexele financiare ale unui turnător precum Sorin Roșca Stănescu. Rostind acest cuvânt, "turnător", am
Noaptea Zilei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8833_a_10158]
-
la Ga-leriile de Artă ale orașului, îi acordase lui Virgil Rațiu un interviu publicat de acesta în numărul amintit din Miș-ca-rea literară. Virgil Rațiu notează și aceste vorbe nefast-premonitorii rostite de Gheorghe Crăciun la Bistrița: "scriu pentru că vine moartea, o presimt, și-n unele stări o doresc". Un fragment dintr-un roman (Femei albastre) , despre care nu știm în ce stadiu a fost lăsat de autor, și un "foto-album" cu imagini de la vizita lui Gheorghe Crăciun la Bistrița completează grupajul din
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9829_a_11154]
-
care nu știm în ce stadiu a fost lăsat de autor, și un "foto-album" cu imagini de la vizita lui Gheorghe Crăciun la Bistrița completează grupajul din Mișcarea literară, dedicat scriitorului care va pleca dintre cei vii peste puțină vreme, așa cum presimțise. Noua autoficțiune Deja ajunsă la numărul al treilea, revista Noua literatur| (ianuarie 2007) propune un interesant dosar consacrat autoficțiunii. Tema nu e, s-o recunoaștem, chiar imprevizibilă. Se vorbește uneori pe la colțuri - de cafenea sau de hebdomadar - despre din ce în ce mai multe
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9829_a_11154]
-
și instinctiv găseam resurse nebănuite pentru orice... Lumea părea, dintr-o dată, mult mai misterioasă și miraculoasă. Libertatea era o certitudine incontestabilă. Pădurea îmi era cunoscută de veacuri întregi, și orice nor care trecea pe cer era o umbră pe care presimțisem deja, cu o secundă înainte... nimic nu-mi era necunoscut, ci totul îmi părea misterios și adânc. Iar lupul rege avea acum aceeași cunoaștere a lucrurilor pe care o aveam eu, alerga după solzi aurii, pe deasupra zăpezii, și aproape că
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
unul care știe multe în privința tinerelor fete ș...ț. El le rostește numele lejere, nume deșirându-se grațios, cu literele mari împanglicate potrivit modei de pe vremuri, - ca și numele unor prietene de-ale lor, mai vârstnice și-n care se presimte o brumă de destin, o umbră de decepție și de moarte." O, așadar, misticitate asemenea unei combustii lente, a unei (nu foarte dolente) afecțiuni, căreia i-ar fi proprii o subfebrilitate și tenul vag trandafiriu, din cauza senzualității ce emerge și
Șerban Foarță către Ioana Pârvulescu by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/8924_a_10249]
-
Pentru cititori, ei par greu de înțeles; dar personajele sunt astfel și în interiorul povestirii, în însăși relația de dragoste creată între ei. Când o vede prima oară pe Adina, Duminică devine "tăcut și sfios", lovit parcă de "zguduirea a ceva presimțit". Iar după acest veritabil coup de foudre, ei se comportă bizar unul cu altul, trimițându-și, în glumă, scrisori foarte triste și luând ușor cuvintele mari pe care și le spun. Evoluția tragică a povestirii se datorează unui asemenea joc
Esența vieții by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8959_a_10284]
-
dar atât de autohton! O prezență magnetică, un caracter puternic, explozie de furie, de mânie copleșitoare, juvenile, care totodată se topeau într-o tristețe subțire, îmbătrânită, atotștiutoare că "zidurile" nevăzute din jur nu se pot clinti din loc. Oare bănuia, presimțea tânărul mânios, suav îndrăgostit, că va deveni peste vreo trei decenii inginerul Dante Remus Lăzărescu, tăvălit prin șantiere, pensionar târșâit de viață, naufragiat în "bloacele" unui cartier bucureștean? Bându-și mințile de prea multă singurătate, sărăcie și lehamite? ... Abandonat de
In memoriam - Ion Fiscuteanu - Moartea unui înger trist by Myra Iosif () [Corola-journal/Journalistic/8969_a_10294]
-
Scriitorul Gheorghe Asachi este o creație italică, deoarece, fără experiența trăită în Italia, Asachi n-ar fi devenit niciodată poet. Născut în 1788, la sfîrșitul unui secol care, pentru Principate, însemnase doar agonia prelungită a Evului Mediu tardiv, Asachi a presimțit că se află în zorii unei noi ere. Altfel n-ar fi studiat cu atîta pasiune, n-ar fi devenit, la numai 17 ani, inginer și arhitect la Universitatea din Lemberg, n-ar fi mers apoi la Viena timp de
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
ale lumii nordice. Dacă în Autoportret-ul din adolescență pictorul cultiva o oarecare ambiguitate și era mai receptiv la senzualitatea materiei cromatice, în Portretul mamei el este un observator precaut și sensibil, martor discret al unui mister pe care-l presimte dar pe care, în același timp, nu-l poate pătrunde pînă la capăt.
Portretul și autoportretul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9087_a_10412]
-
concepte devin, prin însuși faptul că a fost perturbată comoditatea așteptării, surse de netăgăduit pentru grave suspiciuni. Dacă scriitorul este bănuit că prin prezența în imediat și prin acțiune își automutilează forța imaginației și profunzimea gîndirii, artistului plastic i se presimte eșecul neîntîrziat dacă-și mărturisește fluent programul și opțiunile, dacă își formulează teoretic proiecte, dacă, altfel spus, iese obraznic și coerent din captivitatea misterioasă a materiei și din ceremonialul taciturn (și exclusiv) al manualității. Din fericire, însă, artistul nu este
Un disident universal by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9128_a_10453]
-
degrabă ca un autor monocord de versuri directe, scuturate de metastaticele maladii ale metaforei, ca un one-note Johnny înlănțuit de alcool. Nu întâmplător o foarte amuzantă parodie (datorată lui Anselm Hollo) preia toate capetele de rând - cam aceleași adesea - bukowskiene. Presimt, în schimb, câteva atuuri românești, cu deosebire milenariste, care-l vor transforma rapid într-o vedetă autohtonă: originea germană și emigrarea timpurie dintr-o Mitteleuropă atât de dragă neoexpresioniștilor; dipsomania nedisimulată, încântătoare pentru orice stâlp al boemei; biografia deloc academică
Treizeci de ani de agonie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9304_a_10629]
-
autodistrugerii, și dorința compulsivă de a ajunge, prin escaladarea terorii, stăpîn peste viața celorlalți și peste propria moarte." (p. 75) Conștiința unui asemenea perdant e chinuită de o frustrare cu neputință de alinat. El suferă din cauza unui rău pe care presimte că nu-l poate înlătura, și anume din cauza certitudinii că, în comparație cu Occidentul, handicapul țărilor arabe este insurmontabil. Conștiința acestui handicap cu neputință de recuperat este atît de insuportabilă încît singura soluție pe care perdantul o întrevede e cea de a
Perdantul învingător by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9303_a_10628]
-
nu mai e adevărul, ci dresajul psihologic în virtutea căruia omul își ia lumea în cap și renunță. Iar drama cea mare este că nimeni nu mai crede în teorii și în puterea cuvintelor de a îndupleca rațiunea cuiva, căci toți presimt că teoriile sunt simple demonstrații de decor, o butaforie argumentativă a cărei forță, dacă există vreuna, nu e de găsit în puterea argumentelor, ci în ceea ce se află în spatele lor, în ceva care însă nu mai este nici teoretic și
Memoria selectivă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9325_a_10650]
-
este urmărit gradual în toate cele douăsprezece capitole ale romanului. O altă tragedie se petrece chiar în familia bulibașei. Him decide să-și căsătorească fiul, pe Alimut, cu iubita lui Kera, înainte de trecerea fluviului (capitolul V), organizând o nuntă grăbită, presimțind că nu va avea o ocazie mai bună. Este ultima petrecere adevărată a șatrei, sărbătoarea de dinaintea dezastrului. În noaptea nunții, Alimut și Kera se retrag într-o pădure, unde Kera devine victima violului unei bande de hoți. Romanul descrie discret
Călătorie spre necunoscut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9355_a_10680]
-
Dostoievski: frumusețea va salva lumea... Și să nu uitați că una din rădăcinile poeziei, alături de Iubire, Adevăr și Bine este chiar Frumusețea... Dan Iacob Plin de merite, și totuși în chip poetic, locuiește Omul pe acest pământ. Holderlin Treapta I Presimți legea în real? Hai să facem un gard împrejurul lumii, un gard peste care să nu poată sări nici măcar gândurile noastre adunate din roua dimineții, înainte de răsăritul soarelui, când se aburcă spre albastru, cocoșul pământului. Desigur, totul nu este decât
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
confuzia halucinației, acest precedent necunoscut al lumii. Apoi devin reale, adică în prelungirea lumii. Tot ce se manifestă în prelungirea lumii atestă soluția obiectivă a fatalității la întrebarea dacă lumea ne include, se organizează în funcție de un necunoscut amenințător sau își presimte sfârșitul, pentru care lumea va fi fost un precedent cunoscut. Astfel ar avea înțeles numai sfârșitul, în care s-ar concentra toată cunoașterea, evoluția și partea obscură a ceea ce se va fi numit lume. Iar omul ar avea un sens
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
urbanitatea nu poate deveni un model universal de civilizație decât manifestându și principiile subtilității halucinogene, sub influența cărora individul nu mai dispune de criteriul opțiunii. Altfel spus, când omul își creează paradisul, îl creează prost. Nu mă pot împiedica să presimt că omul artificial din viitor va privi curios în urmă, către noi, ca la o specie de supraoameni nebuni, și nu va înțelege în ruptul capului cum de am putut trăi liberi. * Să mori gândind o idee, iar moartea să
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
concepte devin, prin însuși faptul că a fost perturbată comoditatea așteptării, surse de netăgăduit pentru grave suspiciuni. Dacă scriitorul este bănuit că prin prezența în imediat și prin acțiune își automutilează forța imaginației și profunzimea gîndirii, artistului plastic i se presimte eșecul neîntîrziat dacă-și mărturisește fluent programul și opțiunile, dacă își formulează teoretic peoiecte, dacă, altfel spus, iese obraznic și coerent din captivitatea misterioasă a materiei și din ceremonialul taciturn (și exclusiv) al manualității. Din fericire, însă, artistul nu este
Bata Marianov, între materie și cuvînt by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9458_a_10783]
-
-și o amânare spre a audia un concert de la care nu era de lipsit. Student în farmacie, în medicină, enumera otrăvurile, spre a o alege pe cea ideală - acidul prusic. Aparținea unei generații care avea să treacă prin multe - oare presimțea? Scria, prin 1943, într-un Jurnal - a lăsat mai multe: "M-am oprit la Oceanografia lui Mircea Eliade și la Pe culmile disperării a lui Emil Cioran. în felul lor rezumă intersecția dramatică de opinii a unei generații. Definesc oarecum
Finis coronat opus by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9512_a_10837]
-
despre fericire, ne-ar veni foarte greu să o facem. Motivul nu ar fi acela că tema ar fi complicată sau din cale afară de sofisticată, căci teoretic vorbind fericirea e poate subiectul cel mai simplu din cîte există, ci pentru că presimțim că nu avem căderea s-o facem. Intuim că nu suntem îndeajuns de calificați ca să ne dăm cu părerea despre fericire, iar calificarea în cauză nu e una ținînd de o competență teoretică, ci una ținînd de experiența ei vie
Fericirea fără speranță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9523_a_10848]
-
așteaptă pe Mesia, crede în Mântuitor. E puțin prea mult și se întâmplă prea repede această convertire, chiar dacă jurnalul lui Ovidiu transcrie opt ani de exil. Scriitorul temperează un astfel de elan al credinței noi, făcându-l pe Ovidiu să presimtă creștinismul, nu și să-l adopte imediat. Febra acestei așteptări, la răscruce de lumi, de civilizații, de mentalități și de religii alcătuiește partea cea mai interesantă a jurnalului fictiv al lui Ovidiu. Decăderea Romei (o societate înrăită de presiunile dictaturii
Dumnezeul exilului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9609_a_10934]
-
dar am să vin după ce merg să mânânc! Bine? Nu-i bine! Este mâncare destulă aici, dacă te mai vede cineva Îmi mai ies alte vorbe! Copleșit de presimțiri sumbre, elevul din anul doi trăia sub imperiul unei iminente fatalități, presimțea că această poveste din care nu știa cum să iasă se va termina prost pentru el! O privi pentru prima oară pe Tuți, așa mai de aproape dar nu direct și o văzu frumoasă, dar o frumusețe rece, o fată
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
și de dincolo de acesta!”. Toamna se instala Încetul cu Încetul iar zilele frumoase ale finalului de vară nu se prea grăbeau să plece, ele continuau să bucure pe cei tineri cu soarele care-și trimitea razele printre frunzele copacilor ce presimțeau apropierea iernii nemiloase, cea care-i va lăsa să Înfrunte dezbrăcați atâtea ninsori și viscole. Ștefan Girovescu privea cu interes pădurea Mavrocordat, cea care conferă de veacuri frumusețe și măreție Împrejurimilor și un val de sentimente contradictorii Îi asalta sufletul
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
grijă, moș Pâcule. Suntem oameni gospodari și nu ne-om face de rușine pentru atâta lucru... Acum, mergeți frumușel acasă și pregătiți carele pentru mâine. In zori, pornim - a poruncit moș Dumitru. Ehe! Să fiți sănătoși dumneavoastră! Le avem pregătite. Presimțeam noi că jupân Aizic o să ne primească și le-am pregătit de dimineață - a răspuns Alecu Slobodă, bucuros că le-a venit așa o idee. S-au despărțit cu voie bună. Moș Dumitru și cu Pâcu au mai zăbovit în
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ți-ai găsit nașul, Pâcule - i-a pus în vedere moș Dumitru. Amiaza i-a prins intrând în târg în hodorogitul carelor. Spre surprinderea cărăușilor, Aizic îi aștepta la poartă. Bine ați venit, gospodarilor! Să știți, oameni buni, că am presimțit eu venirea voastră. Cum așa, jupâne? a întrebat Pâcu. De dimineață mi s-o zbătut ochiul drept și Rifca mi-o zis: „Aizic dragă!. Să știi că astăzi avem musafiri, că mi s-o zbătut și mie ochiul stâng toată
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]