1,175 matches
-
de restaurant singură, așa cum fusese în toți anii nenorociți ai căsniciei ei. În acest timp, Ștefan Escu se chinuia în mijlocul drumului să repare mașina care-l lăsase baltă într-un moment de maximă urgență. Blestema de mama focului și o presimțire sumbră îi strânse sufletul, sufocându-l. Dacă nu va fi lângă Luana la timp, se va întâmpla o nenorocire. Se afla la două sute de km de oraș și nimic nu-l putea ajuta să-și țină promisiunea. Luana, neagră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
a lui Ștefan, îngăduința Luanei față de el și aprecierea muncii titanice pe care acesta o depunea erau suficiente pentru ca ei să-și găsească fericirea binemeritată. Se temea, însă, că ea nu va face asta. Ba mai mult, avea o groaznică presimțire că urma să facă o mare prostie. Se adunară, cu toții, în sala de festivități, sala în care, cândva, se țineau lungile ședințe U.T.C. La tribuna înălțată cu câțiva centimetri luară loc, rând pe rând, mai bătrâni și mai obosiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
acasă, hotărârea era luată și de nezdruncinat. El veni la gară s-o ia cu mașina dar femeia palidă, îmbrăcată modest și cu părul strâns, nu era aceea pe care o aștepta. Simți că i se strânge sufletul de negre presimțiri. Crezu că se întâmplase ceva rău dar răspunsul ei că erau, cu toții, bine, îl neliniști și mai tare. Luana nu-l privi nici o clipă în ochi iar în momentul în care păși pragul casei se îndreptă spre dulap și scoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cu viața soției sale. Și în ciuda a toate, Luana îl iubea. Când se despărțiră, Ștefan știu că ea nu va face nimic din ce-i promisese. Cu mâinile legate, el rămase să privească în urma ei, cu sufletul zbuciumat de o presimțire groaznică. Ajunsă acasă, Luana își găsi bărbatul inert, cu ochii goi, căzut pe un scaun. Unde ai fost? În trei ani de căsnicie ea nu ieșise singură decât în zilele de curs. Radu o urmase peste tot, fără să conceapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ce ieșea pe poartă, îl văzu pe slujbaș făcându-i semne și pricepu că cea purtată de dubița albă era Luana lui. Alergă ca un nebun în parcare, urcă la volan și urmări mașina din față, pradă celor mai negre presimțiri. Urmă trupul inert al Luanei în goană nebună pe holurile spitalului, își făcu loc printre medicii aplecați asupra ei, strigând-o necontenit pe nume. Când o văzu culcată în așternutul alb, absentă la tot ce era în jur, pradă unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
M-a angajat. Îți mulțumesc că ai adus ziarul în casa mea, că ești lângă mine, că exiști. Să dea Dumnezeu să știu cum să te răsplătesc pentru tot binele pe care mi-l faci. În clipa aceea, ca o presimțire, el se îndoi amarnic că va ști să facă asta. Acceptă, însă, provocarea, cu speranța că Acela pe care ea îl invocase își va întoarce privirile și către el. În prima zi de muncă, Luana debarcă în anticamera cochetă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cu vorbe, cu gesturi, fisuri apărute între ei, aparent decisive, știa să compenseze fără a se umili. Așteptase totuși încordată, într-o stare depresivă încât nu mai vedea decât negru în jur, creierul îi era presat de cele mai neașteptate presimțiri, se simțea ca într-un somn. Ca într-o boală... Abia a treia seară s-a dus la Sidonia, a intrat în bucătărie, femeia prăjea pește proaspăt, s-a așezat pe un scaun și a spus simplu: Ovidiu a plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
casa părintească, va alerga tot mai speriată, încolo și încoace și toate locurile din jurul ei îi vor fi necunoscute. Urma să ajungă acasă, să așeze în raft borcanele frumos legate. Revenea acasă ca să-și continue veghea, să se joace cu presimțirile sale, să-și închipuie că-i așteaptă în sânge venirea, să-și pregătească trupul, părul, să se evalueze în fața oglinzi, să-și compună mimici și gesturi ca o curtezană care știe că nu va da greș. Fusese o vreme când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
atentă. Nu cunoștea pe nimeni, nimic n-o atrăgea. Doar marea cu mugetul ei. Dar marea era rece ca gheața. Plecă, picioarele i se afundau în nisip. La capătul plajei își încălță papucii. Toată ziua i se zbătuse ochiul stâng. Presimțirea răului o irita. Din când în când își apuca genele și trăgea de pleoapă. Simțea o mâncărime plăcută, globul ocular parcă se încălzea sub pliul alunecos. Către sfârșitul programului avu o discuție cu un băiat de la financiar, Matei, fost coleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Robert Digby-Sisson a izbucnit în plâns când a citit ce-a scris Fanny Tarrant despre el, spuse Eleanor, întorcând paginile suplimentului. — De unde știi? o întreba Adrian. — A scris într-un alt ziar. Ah, uite-l! Doamne, ce fotografie caraghioasa! Am presimțiri dintre cele mai funeste. Uită-te și tu! îl invită Eleanor pe Adrian, ținând ziarul deschis, ca să vadă uriașă poză color a lui Șam Sharp. Poartă cizme de călărie. Doar că el nu călărește. Nici macar n-are căi. — Alea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
recunoaște astfel Învins, apucă din nou sticla cu pricina și, ridicându-se greoi, o apropie de bec. O scutură bine, apoi așteptă Încordat ca bulele de gaz să dispară una câte una; ; repetă operațiunea În nădejdea că va obține infirmarea presimțirilor negre care Îl Încercau și, pentru că nu mai avea putere, sau socotea inutilă a treia Încercare, declară uimit: Și totuși, e „Borsec”, domnule! Fără Îndoială, murmură Petru, subit cuprins de panică. Care va să zică, bâigui Brândușă... Exact! Nu ne rămâne decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
rezultat. Furios, Începu să o zgâlțâie. Soția dirigintelui se ridică În picioare indignată. Cele de la telefoane abia mai respirau. Bătrânul Începu să strige: Sabina, sunt eu, tata! E nebun, exclamă oficianta. Chipul i se destinse, brusc eliberată de spaime și presimțiri negre. La o adică știa ce are de făcut. Sabina, mă auzi? Ușa tremura În mâinile neașteptat de puternice ale bătrânului. Domnule profesor, șopti Șușu, ce bine că sunteți aici, v-am văzut de când ați intrat, dar vedeți cât am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și pietoni în același timp. Dacă este acceptabil ca barierele să nu funcționeze, semnele de circulație să fie toate puse alandala și să mergi sute de kilometri pînă să dai de o pompă de benzină. — Apropo, zice Petrică avînd o presimțire tulburătoare, sper că ați alimentat înainte să pornim la drum. — Bagă bine la cap, că o să faci istorie, zice domnul Președinte măsurînd talia lui Petrică. Cu puloverul ăsta o să frîngi multe inimi, ai văzut că deși a stat atîta amar
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
la încercare. Zbîîîrrrrr, Delfina se preface că n-o aude, se concentrează numai asupra liniei cusăturii, ce n-aș da să fiu oriunde altundeva în minuțelele astea, începe să se gîndească, acuși, acuși o să dea beleaua peste noi, are o presimțire, dacă pe Roja la ora asta nu-l mai interesează nimic, dacă o s-o lase de izbeliște chiar acum? Zbîîîrrrrr, ia uite-o că face pe bosumflata, observă Tușica, te doare ceva fetițo? întreabă Angelina învîrtind butonul fierului de călcat
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Delfinașule, ia-ți talpa de pe pedală, nu vezi că acul merge în gol? Mai trebuie să reziști doar cîteva clipe pînă la pauza de masă, aude o voce, și brusc își lasă piciorul moale, se răsucește cu tot cu scaun. Am o presimțire Tușico, zice, că ceva rău o să se întîmple zilele astea, hai lasă că n-o fi cine știe ce, spune Angelina, slobozind un norișor de abur din vîrful fierului ei de călcat, încercînd s-o liniștească, o să te convingi singură că ți-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ați făcut, le aduce aminte, făcîndu-le semn să privească în direcția intrării principale, razant cu gazonul împînzit de chiștoace și cioburi, frămîntat de bocancii soldaților, v-a luat ceva timp, mistreților, pînă să radeți tot, noroc că am avut o presimțire și am sărit într un taximetru, dacă aș mai fi întîrziat cîteva minute, ați fi dat buzna și înăuntru, după care n-ar mai fi rămas nimic de făcut decît să vă dau direct pe mîna procurorilor. Asta este, spune
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Militar. — Cinci ani pierduți, îl întrerupse Angelina încercînd să-și ascundă emoția. Habar n-am dacă tu poți să-ți dai seama de asta așa din exterior, mă înțelegi? — N-o să mă credeți dacă vă spun că am avut o presimțire legată de discuția asta chiar azi dimineață, zise Poștașul. — Vrei să spui că ți-ai dat seama mai demult că ceva nu merge cum trebuie între noi? zise Angelina. — Nu e mare scofală, dacă vă gîndiți că aproape în fiecare
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
să fii prudent, a fost întotdeauna una din calitățile care te-au scos din rahat. — Cine te-a trimis? mai reuși să adauge înainte să aibă marea revelație și firișoarele de transpirație să înceapă să-i inunde pielea datorită unei presimțiri sumbre. Pe vremea aceea nu aveai barbă, Părințele, și nici vocea nu îți era așa de hodorogită, ce să i faci, unii îmbătrînesc într-un an cît alții în zece, dar ca să ți-o spun pe aia dreaptă să știi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
hilare sunt declarațiile de dragoste: ‹ „Sunt o mare de flăcări, / O cavalcadă de vreri, / Ochii ei / Prevestitori de furtună / Și totuși / Vibrante emoții / Mă cheamă / Nopțile...“ (Stare) „Tu ești nemărginirea / Minunato! / Fiorii tăi mi-aduc / Șoapte de vecernii... Tu ești presimțirea / Eleganto!“ (În vineții zori) „Tu țipai în noapte / Un hohot ancestral / Și răstignit pe spate / Te visam astral“ (Cuprindere) etc. În schimb, versurile imnice închinate lui Nicolae Ceaușescu, așa caraghioase cum sunt, au și ceva înspăimântător, evocând anii de teroare
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
un voievod / Prin pădurea ochilor tăi.“ (Pădurea ochilor) „Beau în fiecare noapte / Câte o stea / Și-mi înnod aripile / Cu gânduri.“ (De plictiseală) „Ating cu pleoapele mele / Sticla liniștii.“ (Împăcare) „Stau la fereastra neliniștii / Și încep să toc în dinți / Presimțirea.“ (Neliniște) „Sprijineam cu privirile aerul / Care plutea emoționat / În jurul meu, / Și încercam să îndrept / Curcubeul.“ (Încercare) „Mă trec fiorii / Cu gândul la hoții / De suflete. / Târziu, în spatele palmei, / Mă ușurez: / Eram eu!“ (Eram eu) În ultimul fragment de poezie citat
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
face gazda e să spele, în semn de bună primire, picioarele oaspetelui. Al doilea semn, declanșat în mod spontan și oarecum irațional, este plânsul în care izbucnește Abraham atunci când se apleacă deasupra apei binecuvântate. Plâns stârnit din senin, ca o presimțire tainică și, în același timp, plâns molipsitor. Căci, văzându-și tatăl podidit de lacrimi amare, Isaac începe și el să plângă, iar arhanghelul Mihail nu se poate abține nici el, contemplând scena. Lacrimile sale cerești se transformă în pietre prețioase
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
mea. Într-adevăr mi-ar face o mare plăcere să veniți. Vom veni negreșit, spuse Hélène. Voi trimite fără întârziere invitațiile. Iar noi vom da curs invitației, promise Françoise. Plănuiam ca pe Amèlie să nu o invit, însă aveam o presimțire că ar fi venit oricum. În celălalt colț al mesei domnii se angajaseră și ei în propria lor discuție despre afaceri și despre politică. Nu era o conversație prea profundă, ci era mai mult o modalitate de relaxare. Vezi, dragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Îmbinase normal plăcutul, utilul și frumosul. Predomina o nuanță de roz și una de lila. Făceau o plăcută impresie. Doru rămase puțin contemplând locuința, apoi se puse pe treabă. Aceeași senzație stupidă. Imprevizibil, emoție, prostii... Prea încărcat și ireal. O presimțire încărcată. Fiecare obiect pe care-1 atingea i se părea venit din altă parte. Fie din cauza vechimii atât de bine ascunsă, fie avea acest sentiment datorită mirosului insuportabil de mentă. Era amețitor, misterios și devenea, cu fiecare minut petrecut acolo, grețos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
o fată înțelegătoare. Mai bine să afle de la tine decât din altă parte, în cine știe ce variantă. Trebuie să-i spui. Ca să fiu sincer, am impresia că ea a înțeles în ce încurcătură am intrat. — N-avea cum. Și-a exprimat presimțirea că suntem implicați toți trei în această enigmă. Doamne ferește!se miră Leontina. Insistând să-i spun adevărul, i-am răspuns că acest adevăr doare. Ea și a dat seama imediat. Ți-am spus că nu este fată proastă. E bine
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
gândi mult timp amândoi cu umbră de regret. La despărțire, a strâns-o atât de tare în brațe pe când ea își lăsa capul pe umărul lui și au stat așa mult sub clar de lună ascultând bătăile inimilor ca și cum o presimțire i-ar fi pus în gardă că ceva neașteptat se va întâmpla cum de fapt s-a și întâmplat. A doua zi, dimineața, Cecilia a primit înștiințare de a se prezenta la București, la Ministerul Educației și la Ministerul Justiției
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]