292 matches
-
ce este Î 16-17; ce nu este Î 14-16; o istorie indirectă a hedonismului 15; o istorie indirectă a trupului 18-19; principiul lui Alfeu 17-20; subiectivă 18 erori privitoare la - adevăr 206; Antistene 48; Aristip 111, 118, 122-123; un Democrit presocratic 47-51; Epicur 177-180, 205-206, 209-210; termenul epicurian 198-200, 234-235; filosofii cirenaici 122-123; hedonism 42, 116, 132-133, 203; Lucrețiu 251-252, 254-257, 280-281; materialism 209-210, 263-264; un Socrate platonizat 10, 49, 104-105; în texte 105-107 Epicurism primul epicurism - și cinismul 227; deformat
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
159; precursoare a hedonismului 22-23; statuie 221 Socrate - opus lui Antiphon 86-87; și Aristofan 104; și banii 87, 112; erou al dialogurilor 143-145, 148-149; ca personaj conceptual 104; platonizat 10, 26, 48-49, 87, 104-105, 142, 306; și plăcerea 149-150; și presocraticii 15, 23, 26, 47-51, 304-306; triunghiul subversiv 50, 104 Speusip - platonician și antihedonist 157-158, 308 Teodor Ateul 123 Theano 214 Themisa 214 Timon 176 Xenofon 186 Zenon din Cition 221, 226, 278-279; și Porticul 180, 224, 279 Zenon din Elea
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
lumină: materialismul abderitan 33 I. Leucip și „bucuria autentică” 35 1) Apăruți din limburile timpului. 2) Ficțiune, femeie sau filosof? 3) Realitatea simulacrelor. 4) Etica bucuriei autentice. II. Democrit și „plăcerea pe care o găsești în tine însuți” 47 1) Presocratic din greșeală. 2) Sub domnia învingătorilor. 3) Democrit condamnat la arderea pe rug? 4) Parfumul fecioarelor. 5) Anecdote atomice. 6) Epifanie a corpului material. 7) Despre plăcerea pe care o găsești în tine însuți. 8) Strategii ale hedonismului. 9) Și
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
se interferează cu semnalele luminoase rutiere, cu alfabetul Morse sau cu expresia poetică; limbajul filosofic sau mistic este supus acelorași tratamente statistice, ca și semnele convenționale. Acestor abordări radicale, excesiv raționaliste, autorul le opune conceptul indian Sabda-Sphota, înrudit cu Logosul presocratic și cu Verbul Sf. Ioan, creatoare nu numai de ordine și adevăr, ci și de culmi filosofice și religioase. Le opune stravechile civilizații "inculte" și "analfabete" care au dat lumii legile morale, textele religioase sau juridice, monumentele de artă, până
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
definește un concept prin celălalt. Cele trei verbe fundamentale pentru teoretician sunt: a (se) înălța, a coborî și a reuni. Plecând de la aceste considerente, putem observa influența teoriei heraclitiene asupra concepției lui Durand. Astfel, antropologul francez împărtășește teoria filosofului grec presocratic conform căreia orice schimbare este reală, stabilitatea sau ceea ce în mod normal numim realitate fiind iluzorie. În acest context, abordarea transdisciplinară pe care o propun pentru textul blecherian își are rădăcini adânci în ideea heracliteană ,,totul curge, nimic nu rămâne
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
său existînd o mulțime de curente și tendințe. 1.3. INTRODUCERE ÎN FILOSOFIA ȘTIINȚEI ECONOMICE Filosofii ce se ocupă de știința econo-mică se confruntă cu probleme de epistemologie, logică, metafizică, etică și estetică. Astfel de preocupări găsim la unii filosofi presocratici, apoi la autori importanți din perioada timpurie a filosofiei moderne, cum sunt David Hume și Immanuel Kant, iar mai apoi John Stuart Mill și William Whewel. În secolul al XX-lea, o in-fluență fundamentală a exercitat Karl Popper. Filosofia contemporană
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
Universitario Orientale, Napoli, 2000, pp. 463-472. Giorgi, de' Elsa, "Leopardi e l'Ottocento. Concezione classica delle illusioni leopardiane", în Leopardi e l'Ottocento, atti del ÎI Convegno internazionale di studi leopardiani, Olschki, Florența, 1970, pp. 223-231. Legami, di Floră, "Linguaggio presocratico în Quasimodo, forme analogiche del moderno", în Nell'antico linguaggio altri segni, Salvatore Quasimodo poeta e critico a cură di Giorgio Baroni, Istituti editoriali e poligrafici internazionali, Pisa-Roma, 2003, pp. 221-231. Lonardi, Gilberto, "Liberare îl prigioniero: note șu commento e
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
sangue de' suoi (Palinodia al marchese Gino Capponi); Îl caro tempo giovanil, più caro / che la fama e l'allor (Le Ricordanze); Non a me più îl vento fra i capelli / caro dilunga (Piazza Fontana). 274 Floră da Legami, "Linguaggio presocratico în Quasimodo", Nell'antico linguaggio altri segni, Salvatore Quasimodo poeta e critico, cît., p. 230. 275 Quell'acqua di nube / che oggi rispecchia nei fossi / più azzurro îl suo pezzo di cielo, (...) verde che spacca la scorza / che pure stanotte
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
făcut, după cum am văzut, popoare orientale mai vechi decât grecii, într-un climat intelectual, ideologic și instituțional propriu. Grecii au preluat și amplificat în cadrele lor culturale preocupările științifice egiptene, persane și ale altor asiatici. Popper s-a oprit la presocratici. Ei s-au demarcat de tradiția religioasă prin inventarea așa-numitei tradiții critice și argumentative față de miturile Olimpului: punerea lor în discuție și acordarea dreptului celui care ascultă mitul să aibă unele îndoieli, iar pentru înlăturarea lor să pună întrebări
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
în universitățile românești. După traducerile lui A. Frenkiam, Th. Simenschi, M. Florian, Șt. Bezdechi, I. Banu și alți iscusiți tălmăcitori din scrierile filosofice grecești, latinești, din ebraică, persană, indiană, chineza veche au urmat volume cu textele reprezentative ale filosofilor greci presocratici și clasici din limbile altor filosofi vechi. Realizarea deosebită în filosofia antică greacă a fost setul de circa opt volume cu dialogurile lui Platon, îngrijite de un colectiv condus de Constantin Noica. În felul acesta s-au îmbunătățit simțitor condițiile
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Dionysos și Herakles, glorifică lupta grecilor pentru libertate (Hyperion, Moartea lui Empedocle). Mai tîrziu, Nietzsche va descoperi dialogica profundă, pînă atunci ignorată, dintre apolinic și dionisiac; în sfîrșit, Heidegger va redeschide chestiunea primordială a Ființei, întorcîndu-se la Aristotel, Platon și presocratici. Reviviscenței grecești, mereu reînnoite, îi răspunde reviviscența iudeo-creștină, și ea mereu reînnoită. Pascal a fost primul gînditor creștin cu adevărat modern. El pleacă de la neputința Credinței de a se întemeia pe rațiune, și în același timp de la neputința rațiunii de
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
o condiție implicită și ca o consecință practică a pluralismului filosofic și politic, ceea ce nu constituie în sine un principiu etic prim, ci poate fi mai bine înțeles în termenii logicii situației, așa cum a fost aceasta practicată prima dată de presocratici. Aceasta înseamnă că teoria societății civile se consideră ea însăși ca fiind doar una dintre teoriile cu tendințe normative; se vede, cu modestie, ca o abordare posibilă care insistă cu tărie pe necesitatea de a pune un accent mai puternic
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
de altă parte, concepe ideea că metafizica poate fi depășită doar abandonând-o sieși, fără a mai dori să schimbe nimic din aceasta, apelează mai ales la exponenții sfârșitului metafizicii: așadar Nietzsche și gânditorii ce reprezintă o alternativă fie pre-metafizică (presocraticii), fie post-metafizică (Hölderlin). Ridicarea lui Nietzsche la rangul de gânditor decisiv își are prin urmare motivația sa filozofică precisă. Celebrul studiu Doctrina lui Platon despre adevăr (Platons Lehre von der Wahrheit, conceput la începutul anilor '30, dar publicat abia în
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
antice, în cadrul căreia se regăsește atât dimensiunea ontologică, cât și cea supusă devenirii. În Dialogul Parmenide al lui Platon 405, identitatea este privită prin intermediul raportului Unu-Multiplu, Parmenide susținând despre Unu atât că este, cât și că nu este406. Filosoful presocratic se referă la Unu în strânsă legătură cu părțile, dezvoltând, în acest sens, mai multe paliere prin care poate fi conceput acesta. Primul palier se referă la Unu care nu cunoaște forma de plural, fiind nici parte a lui însuși
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
ideea de a fi și de "pluralitate infinită"408. Reunind cele două paliere, Parmenide susține că Unul participă la Timp, deși, totodată, Unul rămâne în afara Timpului 409. În aceeași logică dublă, teza lui Parmenide evidențiază problema Ființei în raport cu Unu, filosoful presocratic susținând că " Unu nu este ființă, dar participă la ființă în calitate de Unu"410, ceea ce impune ca ființa lui să fie diferită de el însuși 411. Constantin Noica desprinde din cuprinsul dialogului platonician cele zece criterii prin care poate fi argumentată
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
punct de vedere, fenomenologia elimină diferența eu-celălalt, conturând ideea unui eu care se construiește prin intermediul relației cu celălalt, și a unui celălalt care există datorită raportării eului la el. Spre deosebire de Heidegger, care concepe problema identității și alterității plecând de la Unul presocratic, filosoful alterității, Emmanuel Lévinas, propune o etică a alterității, construind o filosofie a Celuilalt prin care are loc nu atât apropierea de ceva străin, exterior, cât o altă față a sinelui 423. Așa cum vom vedea mai jos, în opinia filosofului
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
umbră. Nu în performanța lingvistică (de prea multe ori simplu dicteu automat și cel mult un epifenomen al viziunii) trebuie căutată valoarea operei lui, ci în puterea de gândire vizionară, comparabilă, cum s-a mai observat, cu cea a gânditorilor presocratici. S-a reproșat poeziei lui extrapolarea unor concepte și raționamente filozofice și științifice într-un mod "aberant"; adevărul este că astfel de reproșuri nu țin seama de natura gândirii poetice, care nu are nevoie nici de cultură, nici de erudiție
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
punct de vedere istoric, fie fenomene paralele, incomensurabile, cu trasee distincte în evoluția gândirii, s-a acceptat în general că accepțiunile actuale ale mitului păstrează scheletul conceptual creat în lumea greacă antică. De altfel, după cum afirmă și Mircea Eliade, Grecia presocratică și India brahmanică sunt martorele primelor manifestări ale unor elite care se dezinteresează de "istoria divină", de faptele zeilor, și ajunge să nu mai creadă în mituri (în miturile tradiționale, mai exact, deoarece, cum vom vedea ulterior, însăși negarea vehementă
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
căci în deconstrucția metafizicii el va produce trecerea de la Sein la Dasein, o trecerea echivalentă cu a înaintașului său de la Dumnezeu la Dionysos. Oare deconstruind metafizica Heidegger nu regresează înspre luminișul scoaterii-din-ascundere a adevărului ființei (alétheia), adică spre Platon și presocratici? Dar, am demonstrat în altă parte, Nietzsche, alungând pe Dumnezeu pe ușă, se vede nevoit să-l reintroducă pe fereastră. La fel procedează și Heidegger, căci izgonind metafizica el o reintroduce ca ontologie fundamentală și acesta va rămâne titlul său
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
genul caracteristic al democrației (iar nu poezia!), în lupta pentru libertate și egalitate 182. Estimp, Heidegger ne-ar fi învățat, în prelungirea expresionismului, că tehnologia a ucis Occidentul. De aceea, pentru autorul lui Sein und Zeit, Occidentul veritabil începe cu presocraticii, pe când epoca modernă a însemnat uitarea Ființei. În 1935, Heidegger aprecia că Rusia lui Stalin și America lui Roosevelt erau, metafizic, identice, iar în 1945 găsea holocaustul, bombardarea Dresdei și expulzarea etnicilor germani din Europa de Est ca același fenomen. Rorty nu
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
dreptul natural este chiar setul de reguli stipulate de c]tre Dumnezeu și promulgate omenirii prin prezentarea decalogului lui Moise și prin revelația oferit] indivizilor prin utilizarea conștiinței lor. Prima din seria acestor perspective își are originile parțial în perioada presocratic] a filosofiei grecești și a fost familiar] autorilor de la începutul Evului Mediu, sub forma doctrinei stoice conform c]reia toate procesele sunt guvernate de rațiunea cosmic] (logos) și dreptul (nomos) este ceea ce acest principiu rațional universal dicteaz] pentru diferitele sfere
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
neoplatonician], fondat] la Florența, în secolul al XV-lea, sub patronajul lui Cosimo de’Medici. Cele mai importante figuri din acest cerc au fost Marsilio Ficino (1433-1499) și Giovanni Pico della Mirandola. Că și Nicolas de Cusa, Ficino asociaz] idei presocratice și augustiniene despre eficacitatea cauzal] a iubirii ca principiu universal, emițând ideea umanit]ții (humanitas) ca valoare moral] primar]. Mai importante, poate, decat intoxicația rezultat] din asemenea asocieri rapsodice de idei, au fost numeroasele traduceri de texte clasice produse de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
bogăția nuanțelor sale și a contextelor în care apare. În Metafizica, Aristotel dă o definiție a lui peras din care rezultă că acesta desemna un concept de identitate spațială a lucrurilor. Însă în primă instanță - deci la Homer, Hesiod, Alcman, presocratici - cuvântul apare legat mai ales de noțiuni referitoare la corpuri ale căror proporții depășeau puterea de cuprindere a omului: ta perata erau limitele presupuse și deduse, limitele pământului, ale mării, ale cerului, ale astrelor, ale universului însuși, deci limitele care
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
atunci înseamnă că absența ei, nelimitatul deci, este expresia neființei înseși, a nimicului pur. Este ceea ce se afirmă în mod explicit într-un text atribuit lui Aristotel (inclus atât de Bekker în ediția aristotelică, cât și de Diels în fragmentele presocraticilor), care, deși considerat de majoritatea comentatorilor ca apocrif, provine totuși din atmosfera gândirii eline și o caracterizează. „Într-adevăr - se spune aici - fără de limite e neființa: ea nu are nici mijloc, nici început, nici sfârșit, nici vreo altă parte, și
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
ei. „Încercarea“ limitei ca limită care trebuie atinsă este elementul dinamic al scenariului peratologic în momentul nașterii lui. Această marcă a începutului va rămâne o constantă în universul spiritualității eline, pe care o vom regăsi deopotrivă în gândirea cosmologică a presocraticilor, în conceptul aristotelic de prudență (phronesis), ca modalitate comportamentală care face din cunoașterea limitelor proprii un reper existențial suprem<ref id=”1”>Vezi, în acest sens, P. Aubenque, La prudence chez Aristote, Paris, 1976 (ed. I, 1963), în special secțiunea
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]