1,376 matches
-
și să o comparăm cu poziția prezentării, caracteristică unui reflector. În virtutea preciziei și a clarității, trăsăturile caracteristice sînt prezentate sub forma a două liste paralele. Personajul-narator Personajul-reflector Preliminarii narative: introducere și expozițiune explicite, orientată spre cititor. Început abrupt sau scurtat, presupoziție (cititorul trebuie să deducă expunerea) Început emic (Harweg) Început etic (Harweg) Naratorul este stăpînul povestirii- ea poate fi înțeleasă, ordonată și are sens Ceea ce este prezentat este ca un întreg, este înregistrat de reflector la momentul perceperii. De obicei, el
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
relație cu opoziția persoană, și în predominanța construcțiilor infinitivale și participiale și a fragmentelor de propoziții care nu au un verb cu formă finită. Astfel de practici nu permit nici o concluzie despre categoria persoanei. Dorrit Cohn a pus la îndoială presupozițiile mele potrivit cărora tranziția de la referința pronominală la persoana întîi la referința pronominală la persoana a treia nu implică o distincție absolută. Ceea ce eu consider o zonă de tranziție apare la ea ca "graniță închisă"517. Ideea de granițe deschise
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
a jaluzelelor venețiene poate fi cu siguranță interpretat ca avînd fie o natură auctorială, fie una personală. Din nou, tehnica de tip "camera eye" a acestui roman nu este nicidecum întotdeauna depersonalizată în întregime. Cîteodată aceasta lasă să se insinueze presupoziții, concluzii incerte, chiar amintiri, ca în următorul citat: A... probabil că tocmai s-a spălat pe cap, altfel nu s-ar fi obosit să-și perie părul în miezul zilei. Și-a întrerupt mișcările, probabil după ce a terminat pe partea
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
23, 110, 179, 219 perspectivizare, 38, 50, 82, 122, 179, 184-186, 188-190, 192-196, 199, 210-216, 218, 274, 314 narativă, 185, 195-196 subiectivă, 195 subînțeleasă, 213-218 trăită imediat, 189 povestire complementară, 130 preliminarii narative, 238-239, 241, 243, 249, 254, 256, 260 presupoziții, 35, 236, 254, 342 preterit epic, 144, 255, 269 prezent al experienței, 60 prezent, auctorial, 73 care reproduce, 54, 62 experiențial, 60 gnomic, 172 istoric, 61, 160 în monologul interior, 172, 330 în narațiune, 71 în stilul indirect liber, 69
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
adîncească falia dintre două lumi, creînd concepte care, în viziunea unor autori contemporani, au mitizat la maximum un mod de percepere a lumii și a sensurilor sale. Printre aceștia, Jacques Derrida se remarcă prin efortul său de demascare a prejudecăților, presupozițiilor și contradicțiilor tradiției metafizice occidentale. Din punctul său de vedere, opozițiile ierarhice ce se vehiculează în mod obișnuit în operele filosofilor sînt simptomatice în vederea detectării modalității de privilegiere a unui termen din opoziție în defavoarea celuilalt (semnificatul în defavoarea semnificantului, vocea în defavoarea
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
anume resuscitare. Ori reactivarea unei urme înseamnă racordarea la un lucru care nu lasă urme, ori cel puțin nu și le asumă. Obiectele simbolice, cărți sau mesaje, sînt numite propuneri (1); culturile experimentate sau sistemele de receptare/transformare a mesajului, presupoziții (2) și mediul în care se operează receptarea/transformarea, exterior universului simbolic, o precondiție (3). Să spunem că (1) poate contribui la formarea lui (2) și (2) la modificarea lui (3), dar bucla este retroactivă: mediul (3) a determinat cultura
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
de relevanță modalitatea în care Tönnies și-a intitulat ultima secvență a lucrării: Despre comunism și despre socialism, amestecând diferite elemente susceptibile de a juca un rol important pentru procesele analizate. Cioran (1990: 95) considera că " Naivitatea istorică are ca presupoziție comunitatea. Despre socialism nu se vorbește decât unde ea nu mai există. Risipirea ethosului comunitar a pus problema socialistă. Omul modern nu mai știe care este sâmburele său: națiunea, statul, societatea sau dreptul. Înainte vreme era măcar Dumnezeu care topea
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
Dobrogeanu-Gherea asupra neoiobăgiei ca "invariant structural al societății românești după 1864". Studiile de teren mai recente, efectuate comparativ pe mai multe țări (vezi Inglehart) au impus câteva concluzii în raport cu problema modernizării și au infirmat, în același timp, o serie de presupoziții legate de aceasta. Astfel, modernizarea nu se realizează în mod linear, așa cum a susținut una din abordările la modă (Rostow, Lenski), căile de dezvoltare fiind multiple, și putând exista înapoieri sau întoarceri la stadii anterioare de dezvoltare; societățile nu devin
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
cazul cercetărilor selective. Eșantionarea este o tehnică statistică metodologică aplicabilă în cercetarea socială în vederea selectării dintr-o populație de entități (persoane, organizații etc.) a unei părți (eșantion) ce va fi analizată pentru a facilita elaborarea de inferențe despre întreaga populație. Presupoziția care stă la baza eșantionării este că analiza unui eșantion din populația cadru conduce la rezultate similare cu acelea obținute prin investigarea întregii populații, cu condiția respectării unor condiții statistice și teoretice de asigurare a reprezentativității. Asigurarea reprezentativității eșantionului presupune
Statistică aplicată în științele sociale by Claudiu Coman () [Corola-publishinghouse/Science/1072_a_2580]
-
Cu toate că o creștere a eșantionului va mări precizia rezultatelor, ea nu va elimina și nici nu va reduce influența distorsiunii din procedura de selecție. De aceea, măsurarea eșantionului în sine nu este suficientă pentru a asigura succesul cercetării.2 Admitem presupoziția că sporul de reprezentativitate nu este direct proporțional cu creșterea volumului eșantionului. De altfel, putem reprezenta grafic faptul că dependența dintre reprezentativitate și numărul de subiecți din eșantion nu este liniară. Figura nr. 3.3: Legătura dintre reprezentativitate și numărul
Statistică aplicată în științele sociale by Claudiu Coman () [Corola-publishinghouse/Science/1072_a_2580]
-
De exemplu, cercetătorul poate anticipa sau formula ipoteze asupra faptului că există două dimensiuni de bază diferite și variabilele sigure aparțin unei dimensiuni, în timp ce toate celelalte aparțin celei de-a doua dimensiuni. Dacă analiza factorială este folosită pentru pretestarea acestei presupoziții, atunci ea este folosită ca un mijloc de confirmare a ipotezei sigure, nu ca un mijloc de explorare a dimensiunilor de bază. În acest ultim caz este vorba despre o analiză factorială confirmatoare (Confirmatory Factor Analysis CFA). "Diviziunea dintre aceste
Statistică aplicată în științele sociale by Claudiu Coman () [Corola-publishinghouse/Science/1072_a_2580]
-
eșantion pentru a explora structura posibilă a coeficienților și apoi să utilizeze cealaltă jumătate din eșantion pentru a testa ipotezele care au fost dezvoltate din examinarea primei jumătăți"25. 8.4.2. Factori și variabile Analiza factorială este bazată pe presupoziția fundamentală că factorii de bază care sunt mai puțin numeroși decât variabilele observate, sunt responsabili de covariația dintre variabilele observate. O astfel de presupoziție poate fi expusă într-o diagramă analitic cauzală după cum urmează: Figura nr. 8.6: Modelul 1
Statistică aplicată în științele sociale by Claudiu Coman () [Corola-publishinghouse/Science/1072_a_2580]
-
din examinarea primei jumătăți"25. 8.4.2. Factori și variabile Analiza factorială este bazată pe presupoziția fundamentală că factorii de bază care sunt mai puțin numeroși decât variabilele observate, sunt responsabili de covariația dintre variabilele observate. O astfel de presupoziție poate fi expusă într-o diagramă analitic cauzală după cum urmează: Figura nr. 8.6: Modelul 1 de analiză factorială dı bı Xı Uı F d2 b2 X2 U2 Această diagramă implică: X1 este suma dintre F și U1 și X2
Statistică aplicată în științele sociale by Claudiu Coman () [Corola-publishinghouse/Science/1072_a_2580]
-
numărul factorilor comuni de bază poate fi descoperit prin examinarea matricei corelației ajustate. Utilizarea teoriei rangului este una restrânsă, din cauza următoarelor complicații: (1) când există doi sau mai mulți factori comuni, configurația coeficienților de saturație nu poate fi trasată fără presupoziții suplimentare; (2) teorema rangului aplicată numai când operațiile cauzale (regulile de combinare a factorilor pentru crearea variabilelor) întâlneste un singur set de condiții; (3) corelațiile observate conțin erori de măsurare și eșantionare; (4) relațiile din realitate chiar fără erori de
Statistică aplicată în științele sociale by Claudiu Coman () [Corola-publishinghouse/Science/1072_a_2580]
-
structura indicatorului general. În cadrul construirii indicilor empirici influența cercetătorului este mare, începând de la alegerea și definirea modelului de lucru până la realizarea efectivă a acestuia. Nu se cunosc relațiile dintre indicatori, iar cercetătorul presupune că există anumite relații și în funcție de aceste presupoziții va construi indicele. Indicii empirici obținuți au în realitate o structură multidimensională, fapt care corespunde în mai mare măsura fenomenelor și proceselor sociale complexe, comparativ cu modelul unidimensional. Un prim set de măsurători index se constituie direct din cadrul măsurătorilor unidimensionale
Statistică aplicată în științele sociale by Claudiu Coman () [Corola-publishinghouse/Science/1072_a_2580]
-
numai ei, reluând tema meritocrației, au criticat utopiile care prefigurau o accentuată democratizare a societății pe baza democratizării școlii, comentând chiar și funcțiile considerate evidente ale școlii, cum ar fi aceea de formare a forței de muncă calificate, sau chestionând presupoziția rentabilității sociale a investiției în educație. Pentru cei din școala acreditărilor, printre primii critici „din interior” ai utopiilor meritocratice și funcționaliste (Collins, 1979), diplomele, spre exemplu, nu arată competențele profesionale sau educative ale individului, ci sugerează în termeni foarte generali
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
sociale moderne mari - mă refer la națiuni în primul rând - este îngreunată de înalta eterogenitate a colectivității celor care participă la viața în comun. Clivajele rasiale, religioase sau etnice periclitează unitatea comunităților statale moderne, a căror existență se bazează pe presupozițiile unei experiențe istorice și culturale comune. Școala a fost văzută de mulți dintre planificatorii moderni ca unul dintre mecanismele principale de asigurare a unei identități comune. Se știe că una dintre primele măsuri luate de guvernele republicane franceze după 1789
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
susținere a sistemului de învățământ din partea guvernului, se materializează în poziții codașe ale României în diverse studii internaționale în care sunt măsurate performanțele școlare ale elevilor din țara noastră, așa cum voi arăta tot în capitolul dedicat rezultatelor școlare. Rezumattc "Rezumat" • Presupoziția că sporirea nivelului de instruire al indivizilor va duce, prin agregarea sporului de prosperitate la nivel individual, la creșterea prosperității la nivel de societate este greșită. Această predicție are la bază ideea că un nivel de instrucție mai ridicat înseamnă
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
originea socială, de statusul socioeconomic al părinților. Pe de altă parte, chiar dobândirea unei dovezi empirice a creșterii influenței nivelului de instrucție asupra statusului social final al persoanei nu trebuie interpretată exclusiv în termenii utopiei meritocratice. Este discutabilă, de pildă, presupoziția că selecția ocupațională pe baza calificărilor aduce un spor de competență și o creștere a productivității. Creșterea importanței diplomelor pentru ocuparea pozițiilor din sistemul diviziunii sociale a muncii capătă la Collins (1971, 1979), corifeu al teoriei acreditărilor, o interpretare alternativă
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
și neoweberieni, asistăm, în fond, doar la sofisticarea proceselor de reproducere a inegalităților sociale, în a căror legitimare școala joacă un rol deosebit de important. Astfel de atacuri sugerează existența unei anumite intenționalități în desfășurarea inegalitară a fluxurilor de mobilitate socială, presupoziție viguros respinsă de gânditorii liberali. Inovatoare au fost, în contextul secțiunii de față, analizele lui Raymond Boudon (n. 1934), expuse mai ales în L’inégalité des chances (1973). Spre deosebire de analiza lui Jencks, realizată la nivelul indivizilor, aceasta ia în calcul
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
școlii în democratizarea societății a dus, la mijlocul anilor ’60, la critica tehnofuncționalismului și a școlii capitalului uman. Polemicile au fost lansate din mai multe direcții, toate solicitând corecții ale teoriei în aspectele ei fundamentale. Realitățile economiei și ale societății contraziceau presupozițiile simple ale funcționalismului tehnologic și ale școlii capitalului uman. Șomajul, mai ales cel din rândul tinerilor, era văzut ca o infirmare serioasă a modelului funcționalist tehnologic, deoarece indica o necorelare între competențele tehnice furnizate de sistemele școlare și nevoile piețelor
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
muncii și al susținerii acestei organizări de către statele moderne, rămânând de asemenea de identificat sursele inegalităților educaționale. Economiștii deceniului șapte au formulat mai multe ipoteze pentru a acomoda teoria capitalului uman la criticile din ce în ce mai vehemente amintite mai sus, renunțând la presupoziția naivă că școala transmite în principal competențe tehnice utilizabile direct în producție. Teoriile „filtrării” și ale „diagnosticării” (Arrow, 1973; Thurow, 1975) afirmă că semnalele educaționale (note, grade, prestigiul școlii etc.) și alte mărci ale competenței servesc la îmbunătățirea calculelor probabiliste
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
diferența de calitate dintre școlile frecventate de cei din diverse medii sau din faptul că atenția sau motivația profesorilor ar depinde de compoziția socială a școlilor la care predau. Analizele aprofundate pe datele PISA din 2000 (OECD, 2004) infirmă aceste presupoziții, pornind de la constatarea că diferențele dintre școli care au compoziții similare sunt determinate în primul rând de rezultatele elevilor dezavantajați social. Alcătuirea școlii din punctul de vedere al statusului socioeconomic influențează în mult mai mare măsură performanțele celor cu rezultate
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
care nu se vorbește mai deloc 1. Evident, nu pentru că nu ar avea importanță, ci pentru că simplul fapt al apelului din partea unui număr impresionant de copii și părinți la forme neinstituționalizate de instrucție pare a pune serios sub semnul întrebării presupozițiile care ghidează înțelegerea învățământului din România. Când se discută despre acest fenomen, locutorii dau dovadă evidentă de o reprezentare mistificată a fenomenului, iar luările lor de poziții sunt orientate mai degrabă către reproducerea sistemului de presupoziții care susține aceste interpretări
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
serios sub semnul întrebării presupozițiile care ghidează înțelegerea învățământului din România. Când se discută despre acest fenomen, locutorii dau dovadă evidentă de o reprezentare mistificată a fenomenului, iar luările lor de poziții sunt orientate mai degrabă către reproducerea sistemului de presupoziții care susține aceste interpretări. Pozițiile exprimate la noi față de acest fenomen sunt în consecință negative: meditațiile reflectă slaba calitate a învățământului românesc, scapă controlului autorităților pedagogice, reprezintă o formă de concurență semilegală la învățământul formal sau degradează semnificațiile poziției didactice
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]