20,415 matches
-
Madridului, urmărit de viziunea }apului gigantic, șiret, stând în noaptea de sabat pe șezut cu labele din față întinse, binecuvântând soborul de vrăjitoare strâns înaintea lui... Totdeauna, scriind, m-am simțit mai aproape de Goya, decât de Giotto; culmea, eu, care pretind că nu figurez în partea de somn a realității; ci în registrul ei treaz, ținând ochii cât mai deschiși. (Cu toate că, monștri, produce și excesul de luciditate). E câteodată însă în noi, despre noi, o imagine ce înfioară, dacă-i sinceră
Despre roman by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10411_a_11736]
-
cu zarzavaturi: dorind, cu orice preț, să mă înghesuie în turbinca lui Ivan a intelectualilor români ce transformă viața publică într-un spectacol al târguielilor și afacerilor reciproc avantajoase, dl Gavrilescu aruncă afirmații fără acoperire. La pagina 134 a cărții, pretinde că în revista pe care o conduc se "recenzează cu predilecție cărți de la Editura Humanitas" (p. 134). Am serioase dubii că lucrurile stau așa. Dar, de dragul demonstrației, să admitem că, într-adevăr, în "Orizont" sunt recenzate cu predilecție cărțile editurii
Măștile transparente by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10404_a_11729]
-
purtînd numele poetului exilat Ovidiu, în cronica lui despre culegerea de nuvele intitulată întîmplări dintre amurg și noapte, m-a criticat violent pentru dragostea mea față de animale, pe două coloane! (...) Și problema era în cele din urmă pusă astfel: - Dacă pretinde că-i plac animalele, de ce nu și-a luat un pechinez în locul dogului german? Asta da, perfidie. Din cauza asta, eu nu sînt doar perversă, ci și fascistă!" în opoziție cu Crohmălniceanu și compania "realist-socialiștilor", prozatoarea evocă la un mod tușant
Jurnale feminine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10471_a_11796]
-
cercetată, insuficient conștientizată la treapta unei istorii literare în care petele albe alternează cu complezența circumstanțelor atenuante pentru indenegabilii vinovați... Odată cu scrierile Lenei Constante și Oanei Orlea (născută Cantacuzino), luăm cunoștință de "experiența carcerală" a scriitorului român. Legenda marxistă ce pretindea că proletariatul e o clasă istorică providențială a format baza teoretică pentru un antiintelectualism pe care cîrmuirea comunistă l-a cultivat din capul locului. Artistă plastică de mare talent, Lena Constante se vede inclusă în lotul Pătrășcanu, desigur un ins
Jurnale feminine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10471_a_11796]
-
și definește inserția omului în realitatea (și) socială. Sofismele liberei cugetări - căci sofisme sunt - odată înlăturate, nu fac decât să releve concluzia: personajul care vorbește în numele secularului nu este cu nimic mai neutral decât cel care vorbește în numele religiosului. Doar pretinde, forțând lucrurile, că este. Există aici o cale de mijloc? Aparent, nu... Situarea, vorba post-modernilor, nu poate fi evitată. Deocamdată, spațiul public din România nu a învățat acest adevăr elementar: în măsura în care le considerăm „prejudecăți“, cele religioase nu sunt cu nimic
Despre cine suntem noi astăzi, cum (mai) suntem noi astăzi ortodocşi şi în ce (mai) credem noi, românii de astăzi – din perspectiva şi în viziunea sociologului român Dan Dungaciu… [Corola-blog/BlogPost/94287_a_95579]
-
simț în relație cu reprezentanții Bisericii și nici nu se află la prima abatere deontologică ce aduce prejudiciu Bisericii Ortodoxe Române. De exemplu, în urmă cu câteva luni, a prezentat declarația unui locatar din apropierea șantierului Catedralei Mântuirii Neamului, care se pretindea deranjat de aparatele de sudură folosite pe șantier. Ulterior, s-a dovedit că respectivul locatar avea balconul în curtea interioară a blocului, fără vizibilitate la șantier, așa cum se subînțelegea din imaginile prezentate. Patriarhia Română mai declară în comunicat că nu
Două evenimente care ridică noi semne de întrebare cu privire la deontologia jurnalistei Adriana Stere, de la Ştirile Pro TV [Corola-blog/BlogPost/94303_a_95595]
-
adresează atât studenților și masteranzilor de la Comunicare și Relații Publice din Iași, cât și celor din domenii conexe. Citește tot... Recomandare Film: 2012 2012 ar trebui să fie un an ori al transformării spirituale mărețe, ori al apocalipsei. Calendarul mayaș pretinde că va fi un timp în care existența pământului va fi întoarsă cu susul în jos. Nostradamus a prevestit ciocnirea unei comete imense de Pământ în 2012, iar sfanțul catolic Malahie a prevestit că în același an ultimul Papă va
Iulius Mall [Corola-blog/BlogPost/94373_a_95665]
-
că fundamentalismul religios câștigă teren și pare a fi din ce în ce mai prezent nu doar în lumea africană și în lumea arabă, ci și în cea europeană. Ca Secretar de Stat pentru Culte, urmăresc cu profundă îngrijorare cum grupuri de oameni care pretind că acționează în numele religiei comit asemenea fapte odioase. Pentru că ați amintit ce se întâmplă în Orient, ei bine, având în față zilnic exemplul românesc al unui islam deschis, tolerant, european, îmi este imposibil să cred că autorii unor crime precum
„Statul român nu este un stat laic” – despre viziunea Domnului Victor Opaschi – Secretar de Stat pentru Culte, cu privire la raporturilor dintre Stat, Biserică şi Culte religioase, în România contempo [Corola-blog/BlogPost/94253_a_95545]
-
Pentru că ați amintit ce se întâmplă în Orient, ei bine, având în față zilnic exemplul românesc al unui islam deschis, tolerant, european, îmi este imposibil să cred că autorii unor crime precum cele pe care le urmărim săptămânal se pot pretinde adepți ai aceleiași religii. Este important să tratăm pluralismul societății ca pe o șansă, iar nu ca pe o barieră... (Cf. Floriana Jucan - http://qmagazine.ro/politica-si-religie-cu-victor-opaschi 269949.html - 10.06.2015/19.06.2015). Câteva consluzii și încheierea - Epilog Altfel
„Statul român nu este un stat laic” – despre viziunea Domnului Victor Opaschi – Secretar de Stat pentru Culte, cu privire la raporturilor dintre Stat, Biserică şi Culte religioase, în România contempo [Corola-blog/BlogPost/94253_a_95545]
-
ai cumpăra o altă masă de scris dar pe lemnul proaspăt mâna mea n-a mai vrut să scrie amintirile s-au crispat mi-am dat seama că doar viețile între care deceniile au aprins o flamă de tăcere pot pretinde uitarea liber consimțită Poate că asta fac și faci acum umbră dragă începem să ne dezlegăm reciproc pe deasupra crengilor de arbori câțiva nori care-au uitat uraganul comun din care cândva s-au desprins și migrează toropiți în seninul lacului
REQUIEM in memoriam Ioșca Naghiu by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/3758_a_5083]
-
așterne valuri La picioare. Evanghelia după mine Să fiu văzut mai ales când nu aș merita să fiu văzut. Să nu fiu jignit tocmai atunci când poate aș merita să fiu. Să nu fiu mințit tocmai când nu am dreptul să pretind sinceritate. Asta îmi va fi dorință și pe patul de moarte Care poate va fi sub forma unui morman de fiare Sau o saltea de spital sub care miroase aspru a clor Sau poate a unui maidan prăfuit. Când n-
Poezie by Flaviu Pre () [Corola-journal/Imaginative/3962_a_5287]
-
va fi dorință și pe patul de moarte Care poate va fi sub forma unui morman de fiare Sau o saltea de spital sub care miroase aspru a clor Sau poate a unui maidan prăfuit. Când n-am dreptul să pretind sinceritate, Îmi doresc să nu fiu mințit.
Poezie by Flaviu Pre () [Corola-journal/Imaginative/3962_a_5287]
-
moarte cântate și de alți poeți veniți întotdeauna toamna. Domnul și doamna care au cumpărat înghețată au primit în loc de rest un snop de frunze uscate - știau ce-i așteaptă. În alte țări, îndepărtate de mare, nu ceri niciodată ajutorul, îl pretinzi! M-am îndrăgostit de tine și de mânia în care te-ai născut. Dacă ar fi să privesc cerul, aș mărturisi că și aerul e o închipuire de a te naște. Vânătorul cu capcane Când dimineața deschizi ochii lumea capătă
Aritmetica pleoapelor by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/4666_a_5991]
-
vădit materială și de lungă durată - o lună și ceva de vară floarea soarelui-flash. 2 nu pentru prima oară scriu atât de scurtisim - chestiune obișnuită deja la care pot adăuga doar că poezia e mereu imprevizibilă poate plictisi dacă îi pretinzi să fie mai mult decât fastuoasa reprezentație de-o clipită a unui flash îndreptat spre locul unde probabil s-ar afla Dumnezeu. TAINICA SEMIOTIC? Ca în amnioticul uterin pruncii înoată de-a valma în agheasma în care sunt botezați întru
Poezie by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/6165_a_7490]
-
Lumea o cumpără pe rupte, se face coadă chiar. Criticii literari spun că e un best-seller. Ce-ar fi să o cumpăr și să ți-o aduc ca s-o citești și să ai apoi ce-i povesti măritului Șah, pretinzînd că ai inventat singură poveștile ce le vei fi citit de fapt în carte? - Bună idee, fugi de cumpăr-o! Slujnica se duse în oraș, cumpără best-seller-ul cu cîțiva bănuți și i-l aduse într-un suflet Șeherezadei. Povestitoarea, cu
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
Reșița de fel, o puse în temă numaidecît cu rostul ei aici: proprietarii acestor pensiuni primeau lunar de la statul austriac cîte două mii de mărci pentru fiecare emigrant găzduit, ceea ce era mai mult decît convenabil, aproape dublu față de cît ar putea pretinde închiriind localnicilor pe cont propriu. Îi povesti cît pătimise în lagăr, mă rog, uite că-n pofida regimului din lagăr, statul austriac înfia emigranți, le asigura condiții omenești și posibilitatea să-și găsească de lucru. Avea aici o cameră a
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
totuși diferența de fus orar, cum de-am fost întâmpinați? Cred că vecinătatea Bermudelor își spune cuvântul... Poate că prea mi-am luat vânt cu scrisul. Trebuie să țin cont și de sora talentului. Coborâm în hol la opt. Enrique pretinde că ne așteaptă de la șapte. Fixăm pentru viitor această oră. Facem cunoștință cu șoferul mașinii ce ne va sta în permanență la dispoziție. Se numește Juan, un tip mereu zâmbăreț și destul de degajat. Coborâm toți la subsol, unde ne așteaptă
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
public te adresezi cuiva sau ție însuți La posibilitatea asta nu mă gândisem: Marianne primește scrisoarea, pune mâna pe telefon și mă sună. - Ce-i cu scrisoarea asta? Ce vrei de la sufletul meu? Dacă ai nevoie de un sfat, așa cum pretinzi, nu-mi face mie teoria literaturii, nu mă lua cu considerații din astea de trei lulele... Tac, nu răspund, deși înteleg foarte bine și chiar mă gândesc că are probabil dreptate. - Mă auzi ? - Da, te aud... - Și-atunci de ce-
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
simplă spectatoare a vieții muzicale. Meseria de martor pare însă să-i provoace o oarece repulsie. Ce rămâne și cum sporește dacă nu participă? Pentru ca să existe, trebuie să fie părtașă la evenimente. Altminteri, sămânța neexprimată nu înseamnă nimic, ea neputând pretinde să se admire într-un arbore, la alcătuirea căruia nu și-a folosit puterile. Dar Violeta Dinescu nu este doar un animator cultural. Creația ei, remarcabilă sub raport cantitativ, își deconspiră valențele grație răsunetului reflectat de fiecare opus în parte
Jubiläumskonzert by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13171_a_14496]
-
de marmură alături de care se află goblenuri gen „Răpirea din serai”, dar și, aruncate neglijent, mai multe lingouri de aur. Pentru prima oară în istoria sa, PSD-ul a atins contradicția perfectă: a devenit un partid al elitelor bogate ce pretind că fac politica maselor sărace. În campania ce vine, ei vor trebui să răspundă și unor întrebări privitoare la această nepotrivire de... caracter. Iar răspunsurile nu vor fi cu siguranță de genul celui dat de actorul Mălaimare surprins că vine
Nașii fără dinți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13153_a_14478]
-
seacă, o istorie cantitativă, cu șiruri de cifre și poate să iasă ceva foarte interesant. Depinde de proiectul pe care ți l-ai definit, de priceperea și forța de pătrundere a fiecăruia. Cred că sunt ultimul care aș putea să pretind o unică formulă de istorie. Alții pretind așa ceva și se supără dacă eu scriu altfel. Întotdeauna s-a scris și se va scrie întotdeauna în foarte multe feluri, din ce în ce mai multe, pe măsură ce societatea se diferențiază, abordările se diversifică și instrumentele de
LUCIAN BOIA: “Știți ce istorie tot încerc eu să propun? O istorie inteligentă...” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13140_a_14465]
-
cifre și poate să iasă ceva foarte interesant. Depinde de proiectul pe care ți l-ai definit, de priceperea și forța de pătrundere a fiecăruia. Cred că sunt ultimul care aș putea să pretind o unică formulă de istorie. Alții pretind așa ceva și se supără dacă eu scriu altfel. Întotdeauna s-a scris și se va scrie întotdeauna în foarte multe feluri, din ce în ce mai multe, pe măsură ce societatea se diferențiază, abordările se diversifică și instrumentele de lucru se înmulțesc. Istoria se multiplică. - Și
LUCIAN BOIA: “Știți ce istorie tot încerc eu să propun? O istorie inteligentă...” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13140_a_14465]
-
urmează să devină o pictură, un portret. Iar cînd modelul (lui Vermeer) este lăsat singur de pictor, pentru o vreme, în atelier, „părea că se cufundă mai deplin în poză”. Că, identificîndu-se cu poza/ gîndurile/ sentimentele pe care i le pretinde/ descoperă/ atribuie pictorul, modelul, de fapt, intră însuși, volens-nolens, în pictură. De altfel, cum ne spune tot Tracy Chevalier, pictorul se uită la model - de cîte ori acesta îi pozează - ca și cum ar vedea deja pictura încă nepictată, nu modelul - o
Portretele trăiesc by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13174_a_14499]
-
de vedere, care poate fi foarte diferit față de alte puncte de vedere. Adevăratul “caracter” este insesizabil, la fel ca “lucrul în sine” al lui Kant. Nu se poate sesiza ca atare, mereu filtrat fiind printr-o subiectivitate. Cartea mea nu pretinde deloc a fi un portret al “ființei” românești. Nu vrea să fie altceva decît o înregistrare a ceea ce observatorii germani de altădată au crezut că este, contrazicîndu-se, de altfel, nu rareori unul pe altul. - Dar există stereotipuri. Românul este leneș
KLAUS HEITMANN: “Am început să învăț limba română din curiozitate...” by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/13219_a_14544]
-
consum, între altele, ci la ironia pe care noi o făceam referitor la faptul că dl. Popa însuși s-a „cărat” (vorba d-sale) din țară, și tot în Germania, cu decenii în urmă, de unde și expedia interviul. Dl. Popa pretinde în replica de acum că avea, spre deosebire de Caragiale, toată îndreptățirea să se „care”. Ce să mai spunem? Al doilea text e semnat de Nazaria Buga și într-un fel ia apărarea unei imposturi: traducerea de către dna Viorica Enăchiuc a Codexului
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13252_a_14577]