631 matches
-
săi că "„trebuie să-i extermine pe evrei dela pruncul în fașă până la bătrânul neputincios, toți fiind periculoși pentru nația română”". Ordinele speciale erau date direct de Ion Antonescu armatei, serviciului special de informații și jandarmeriei. Executantul "ordinelor speciale", marele pretor, generalul Ioan Topor, era subordonat direct șefului Marelui Cartier General, generalului Șteflea. Jandarmeria în cele două provincii, prin inspectorii generali, colonelul Teodor Meculescu, în Basarabia, și colonelul Ioan Mânecuță, în Bucovina, era subordonată la începutul operațiunii generalului Constantin Vasiliu și
Jandarmeria Română () [Corola-website/Science/306599_a_307928]
-
teama consecințelor, a ilegalității evidente, ori pentru că se îndoiau de existența unor astfel de ordine de lichidare. De exemplu, maiorul Frigan din garnizoana Cetatea Albă nu cunoștea "ordinele speciale" și a cerut instrucțiuni în scris pentru executarea evreilor. În consecință, pretorul armatei a III-a, colonelul Marcel Petala, s-a deplasat la Cetatea Albă pentru a-i da personal maiorului „ordinul special”. Imediat au fost executați toți cei 3.500 de evrei rămași în ghetou. Ca urmare a executării "ordinelor speciale
Jandarmeria Română () [Corola-website/Science/306599_a_307928]
-
evrei din Odesa au fost arși de vii la Dalnic), Bogdanovca și Akmecetka în 1941 și 1942. Unul dintre cei mai cruzi criminali de război români a fost colonelul de jandarmi (degradat) Modest Isopescu care, cu colaborarea lui Vasile Mănescu, pretorul raionului Domanevca din Transnistria, a asasinat circa 70 000 de oameni, inclusiv bolnavi, femei, bătrâni, copii, arși de vii, împușcați, detonați cu grenade aruncate "la ggrămadă", lăsați să moară de frig, inaniție, etc. Au fost arestați în mai 1945 și
Jandarmeria Română () [Corola-website/Science/306599_a_307928]
-
represaliile în urma aruncării în aer a Comandamentului Militar Român din Odessa de către partizanii sovietici. A fost judecat postmortem și declarat „criminal de război”; - colonel Isopescu Modest, fostul prefect al județului Golta; - colonel Bucur Nicolae, fost inspector de Jandarmi la Galați, pretor al Armatei a 4-a pe timpul războiului din est și fost prefect al Capitalei în 1944; - locotenent-colonel Gavăț Ștefan, comandantul Legiunii de Jandarmi Balta din octombrie 1942 până la 1 februarie 1944; - locotenent-colonel Mircea Ioan, fost comandant al Legiunii de Jandarmi
Jandarmeria Română () [Corola-website/Science/306599_a_307928]
-
1944; - locotenent-colonel Popovici Cristache, fost comandant al Legiunii a 2-a Internare cu reședința la Vapniarka; - căpitan Ursuțiu Simio; - căpitan Buradescu S., ofițer în Lagărul de la Vapniarka; - locotenent Naum Cristu; - locotenetul Florin Ghineraru, comandantul Legiunii de Jandarmi Bersad în Ucraina; - pretor Căpitan Hațieganu Ian; - sublocotenent Ghineraru Florian, fost comandant de sector jandarmi în județul Balta; - sublocotenentul Ciacir Dumitru, ofițer în Lagărele Vapniarka și Silvina; - plutonier Dumitrescu, comandantul Postului de jandarmi Olgopol; - sergent major Sârbu Mircea, fost jandarm la Postul de jandarmi
Jandarmeria Română () [Corola-website/Science/306599_a_307928]
-
târziu, în timpul anchetei, va mărturisi că ordonanța i-a sosit noaptea, când tăierea pădurii era deja un fapt împlinit, și de aceea ar fi considerat inutil să o mai anunțe. În acest timp, Lázár i-a instruit pe locțiitorul de pretor Csehi și pe asesorul comitatului, Francisc Luca, să meargă la Stremț pentru anchetă. În dimineața zilei de 2 martie, satul, în frunte cu bătrânii care cunoșteau vechile hotare, a pornit la recuperarea pădurii. S-a tăiat un drum, marcându-se
Revolta de la Stremț din 1835 () [Corola-website/Science/314353_a_315682]
-
împotriva lor. Stremțenii au răspuns că mai degrabă vor ține piept soldaților, decât să părăsească pădurea ocupată. În aceste împrejurări, locțiitorul judelui suprem și vicecomitele au considerat că e mai bine să plece din sat, lăsându-l acolo numai pe pretor. După plecarea celor doi, țăranii s-au dus din nou la pădure. Au dărâmat trei case de pădurari. În ziua de 5 martie, Zudor și Szálantzi au depus o nouă informare adresată lui Lázár, în care arătau că nu există
Revolta de la Stremț din 1835 () [Corola-website/Science/314353_a_315682]
-
a reprezentat un ducat din cadrul Imperiului Bizantin, condus de către un duce numit și aflat sub autoritatea prefectului pretorului pentru Italia între anii 554-584, iar apoi sub cea exarhului de Ravenna (584-751). Pentapolis (etimologic, provenind din termenul grecesc "πεντάπολις", "cinci orașe") cuprindea orașele Ancona, Fano, Pesaro, Rimini și Sinigaglia. Statul Pentapolis se întindea de-a lungul coastei Mării Adriatice
Ducatul de Pentapolis () [Corola-website/Science/324526_a_325855]
-
în exterior. Biserica exista la sfârșitul sec.al XVIII-lea, fiind amintită intr-un Antimis din anul 1784 de la episcopul Ghedeon Nichitici. Biserica a fost demolată din ordinul autorităților ( 30.03. 1902 "Aduce la cunoștință Of.prot. că au fost pretorul și cu inginerul Comitatului de au vizitat biserica și au dat ordin să fie încuiată."),iar prin Ordinul Consistoriului Bisericesc nr.3892 din 4 aprilie 1902 se comunică poporului decizia de închidere a bisericii, aceasta fiind încuiată pe data de
Biserica ortodoxă din Boian, județul Sibiu () [Corola-website/Science/315726_a_317055]
-
lui Caesar, ca și întreaga familie a lui Caesar, trebuie să fie deasupra suspiciunilor.“ 63 î.Hr. a fost un an dificil, nu doar pentru Caesar, ci și pentru Republica Romană. Caesar a candidat și a câștigat alegerile pentru postul de pretor urban, în anul 62 î.Hr.. Înainte să se fi instalat în noul său post, s-a declanșat Conspirația lui Catilina, care l-a pus pe Caesar din nou în conflict direct cu "optimații". Lucius Sergius Catilina, de două ori candidat
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
această temă, iar Caesar s-a numărat printre puținii care s-au pronunțat împotriva pedepsei capitale. Implicarea în afacerea lui Catilina nu i-a cauzat lui Cezar nici un dezavantaj de durată. În anii următori, Caesar a început un mandat ca pretor urban. Din această poziție de elită și-a promovat încă o dată politica "populares". A cerut un cont destinat restaurării capitalei, pe care "optimații" i l-au refuzat. Fără succes în această încercare, Caesar i-a întărit coaliția cu Pompei, care
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
fie permisă venirea în Italia și restaurarea. Cezar i-a sprijinit pe Nepos și Pompei, dar Cato a zădărnicit moțiunea. Nepos a fugit din Roma pentru a i se alătura lui Pompei, iar Caesar a fost înlăturat din funcția de pretor. Când mulțimea venită în sprijinul lui Caesar a amenințat violent, el a fost repus în funcție. Caesar a potolit mulțimea înainte de a se recurge la violență. Spre finalul mandatului de pretor, s-a constatat că Cezar a delapidat și urma
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
Pompei, iar Caesar a fost înlăturat din funcția de pretor. Când mulțimea venită în sprijinul lui Caesar a amenințat violent, el a fost repus în funcție. Caesar a potolit mulțimea înainte de a se recurge la violență. Spre finalul mandatului de pretor, s-a constatat că Cezar a delapidat și urma să fie dat în judecată pentru deturnarea fondurilor administrate. Crassus i-a sărit din nou în ajutor, achitând un sfert din totalul de 20 milioane de "dinari". În cele din urmă
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
500 de soldați care asigurau paza podului. Se văd și azi fundațiile (refăcute de Constantin cel Mare) pe o suprafață de două hectare, cu cele patru porți laterale, cu locuințe, cazărmi, depozite de arme, străzi și în centrul castrului clădirea pretorului (comandantului) unde a poposit însuși împăratul Traian în iarna anului 105. La vest de castru, pe malul Dunării, se văd ruinele termelor (băilor) romane; s-au găsit în ziduri cărămizi cu ștampila legiunii a V-a Macedonica, semn al datării
Castrul roman Drobeta () [Corola-website/Science/314415_a_315744]
-
au spus că Într-adevăr este acolo o fabrică și cei din armata română - erau și nemți acolo - Îs Înnebuniți, că aveau nevoie de săpun și n-avea cine să-l facă. Și atunci eu m-am prezentat la un pretor român. „Să trăiți, domnule pretor, eu sunt evreu evadat din lagărul cutare; dacă vreți - Împușcați-mă, dar eu am venit să vă spun că eu sunt de specialitatea asta, dacă aveți nevoie de om ca să pornească făbricuța asta de săpun
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
este acolo o fabrică și cei din armata română - erau și nemți acolo - Îs Înnebuniți, că aveau nevoie de săpun și n-avea cine să-l facă. Și atunci eu m-am prezentat la un pretor român. „Să trăiți, domnule pretor, eu sunt evreu evadat din lagărul cutare; dacă vreți - Împușcați-mă, dar eu am venit să vă spun că eu sunt de specialitatea asta, dacă aveți nevoie de om ca să pornească făbricuța asta de săpun, dacă aveți nevoie de mine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
vii la mine să-mi arăți săpun”. S-a dus el acolo, a mai găsit vreo doi muncitori vechi, a mai găsit oleacă de materie primă pe acolo, a făcut ce a putut și a venit cu niște săpun la pretor. A luat săpunul În mână... Deci săpunul era ca aurul - acolo n-avea nici armata, n-avea nimeni. „Bine mă, gata, ai scăpat. De mâine te apuci să lucrezi; Îți dăm un salariu și tu lucrezi” - „Nu pot, domnule, uite
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
că-i dam jumătate lui, jumătate Îi dam să ducă dincolo, și i-a salvat de la moarte și pe ceilalți. În Peșciana era o unitate germană, nu erau din ăștia de la SS, era o unitate italiană și administrația era românească - pretorul, jandarmii ș.a.m.d. Acolo am supraviețuit - tata a avut de lucru și am avut ce mânca. De altceva n-aveai nevoie acolo. Tata avea multe necazuri. Acolo, la fabrică, veneau toți după săpun. Săpunul era aur. Dintre cei care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
lucru și am avut ce mânca. De altceva n-aveai nevoie acolo. Tata avea multe necazuri. Acolo, la fabrică, veneau toți după săpun. Săpunul era aur. Dintre cei care veneau după săpun erau și nemți. Că toată producția o prelua pretorul român. Dar veneau nemții și cereau: „Dă-mi și mie o cutie de săpun”. Tata nu știa ce să facă. Îi era frică: Înseamnă că furi. Dar ce să faci, să nu-i dai neamțului? Mai dădea câte un săpun
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
liniștesc pe părinții mei am riscat și am ieșit din ghetou, lăsându-l pe soțul meu, pe atunci foarte bolnav de febră tifoidă, foarte neliniștit, neștiind ce mi se poate Întâmpla. Am ajuns la Prefectură la prânz. Am vorbit cu pretorul Oșanu*, rugându-l să mă primească. El mi-a zis să aștept, că e foarte ocupat. Spre seară, când Prefectura s-a golit de funcționari, m-a invitat În biroul său - n-am observat că a Încuiat ușa. I-am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
când Prefectura s-a golit de funcționari, m-a invitat În biroul său - n-am observat că a Încuiat ușa. I-am spus care este scopul venirii mele, rugându-l să-mi elibereze autorizația de care au nevoie părinții mei. Pretorul nu s-a grăbit, s-a așezat pe o canapea, lângă mine, Încercând să mă mângâie, Închipuindu-și că va avea loc și altceva. Eu m-am ridicat brusc de pe canapea și i-am spus, cu o voce tremurândă de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
s-a așezat pe o canapea, lângă mine, Încercând să mă mângâie, Închipuindu-și că va avea loc și altceva. Eu m-am ridicat brusc de pe canapea și i-am spus, cu o voce tremurândă de durere și indignare: „Domnule pretor, eu am nevoie de această autorizație pentru năpăstuiții mei părinți exilați În sătucul uitat de Dumnezeu, dar niciodată nu voi putea plăti pentru ea cu corpul meu. Eu sunt tânără căsătorită și niciodată n-aș aduce asemenea ocară soțului meu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
de această autorizație pentru năpăstuiții mei părinți exilați În sătucul uitat de Dumnezeu, dar niciodată nu voi putea plăti pentru ea cu corpul meu. Eu sunt tânără căsătorită și niciodată n-aș aduce asemenea ocară soțului meu și mie Însămi”. Pretorul a rămas un pic descumpănit, s-a ridicat, mi-a sărutat mâna și a spus: „Ferice de bărbatul care are o asemenea soție!”. S-a scuzat În fel și chip, mi-a dat autorizația și nici nu-mi amintesc cum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
dar era fericit când m-a văzut. I-am povestit cu lux de amănunte momentele grele prin care am trecut și am plâns mult pentru umilințele pe care trebuie să le Îndurăm. Când, la rându-i, În 1948 parcă, fostul pretor a avut nevoie de o mărturie În favoarea lui, n-am ezitat nici o clipă s-o depun, la miliția din Vatra Dornei. Părinților dumneavoastră le-a fost de folos autorizația pentru care a trebuit să treceți prin aceste experiențe? Da, dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
erau străine, te mai ocupi de ei să-i mai organizezi? Cred că era o treabă prea complicată pentru acel moment istoric, În acele locuri. Administrația românească era constituită, În acele locuri unde am ajuns noi, din câțiva jandarmi, un pretor, nu exista nici un funcționar român, toți funcționarii fiind localnici. Dar existau localnici vorbitori de limbă română? Nu, localnicii erau ucraineni și nu știau românește. Ulterior s-au format translatori, tot dintre evreii veniți din deportare, deoarece unii știau ambele limbi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]