238 matches
-
fiind deja mort, nu a mai fost nevoie ca soldații să-i zdrobească oasele picioarelor. În cazul de față, imediat după pronunțarea sentinței, condamnatul Iisus a fost preluat de gărzi și pregătit pentru execuție; mai întâi a fost transferat din pretoriu, unde ascultase sentința în curtea interioară pietruită - Lithostrotos - denumită în aramaică Gabbata, apoi i s-a scos mantia de purpură. Flagelarea a avut efecte catastrofale asupra unui trup vlăguit, obosit la extrem după evenimentele din ultima săptămână și după cercetările
Iisus judecat de Pilat, cel mai important proces din istorie () [Corola-journal/Journalistic/66960_a_68285]
-
pax romana” în provincie Pilat ajunsese la o concluzie „justă”. ...Începe acum procedura pro tribunali și, pentru a conferi solemnitatea cuvenită momentului, Pilat urcă pe postamentul de la înălțimea căruia să pronunțe hotărârea. Aceasta s-ar fi putut afla în porticul pretoriului, deasupra scării ce urcă din curtea pietruită, ori să fi constat într-un podium ridicat special în fața incintei. Conform aprecierilor Evangheliei după Ioan (19, 14) suntem spre miezul zilei și așezat în jilțul imperial, de judecător absolut, prefectul pronunță sentința
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (V). Pronunţarea sentinţei () [Corola-journal/Journalistic/26644_a_27969]
-
alte surse, care demonstrează că se bazează pe o realitate concretă, poate, câteodată, chiar banală. În cazul de față, imediat după pronunțarea sentinței, condamnatul Iisus a fost preluat de gărzi și pregătit pentru execuție; mai întâi a fost transferat din pretoriu, unde ascultase sentința în curtea interioară pietruită - Lithostrotos - denumită în aramaică Gabbata, apoi i s-a scos mantia de purpură. Flagelarea a avut efecte catastrofale asupra unui trup vlăguit, obosit la extrem după evenimentele din ultima săptămână și după cercetările
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (V). Pronunţarea sentinţei () [Corola-journal/Journalistic/26644_a_27969]
-
La cuvintele acelea, în sală se ridică un cor de exclamații sceptice. Atunci, Waldomar luă din nou cuvântul, pentru a spune doar că, de data aceasta, romanii se vor lupta, observând că, oricum, adunarea pe care Gundovek o convocase în Pretoriul din Genava ar fi fost locul cel mai nimerit pentru a hotărî cât de mult ar fi trebuit să se încreadă în vorbele romanilor, întrucât acolo urma să fie de față însuși comandantul forțelor trimise de Magister militum. încheindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
extraordinară claritate în apele sale cristaline, străbătute ici și colo de felurite ambarcațiuni. La poalele lor, ceva mai la dreapta, se distingea limpede pământul Genavei, cu vechiul castrum roman, devenit acum un punct militar întărit a burgunzilor; acolo unde fusese Pretoriul locuia Gundovek cu cei din suita lui. Mergând cu privirea mai departe, către Apus, marcomanul putea vedea panglica lucitoare a Rhonului, ce părăsea adâncitura lacului, șerpuind, flancat de vechiul drum consular, peste înălțimi îmbrăcate în păduri. Două villa, aparținând, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
drag la tine, își dorește să știe că tu și familia ta vă bucurați de sănătate și speră să te întâlnească în curând. Alpinianus i se alătură călare, invitându-l, cu o mișcare elegantă a mâinii, să-l însoțească la Pretoriu. Părea încordat și îngrijorat. — Prietenia lui Flavius Etius mă onorează. Trebuie, totuși, să-ți spun - observă, în vreme ce escorta sa se alătura escortei romanului - că până acum câteva zile speram să-l întâlnesc personal. Chiar și Gundovek conta pe sosirea sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
generală, înainte de a-i dezvălui ce aflase. Având înaintea lor pe herald, iar în urmă cele două escorte, mergeau împreună pe drumul plin de oameni care, urmând o pantă ușoară, traversa centrul intens populat al cetății. Pe măsură ce se apropiau de Pretoriu, mulțimea devenea nesfârșită, iar înaintarea micului cortegiu era tot mai anevoioasă. Războinicii burgunzi, aproape toți călare și înarmați până în dinți, își făceau drum cu slujitorii lor printre cetățenii galo-romani. Atmosfera generală era mai puțin sumbră decât s-ar fi așteptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
până la mormânt, la castellum-ul familiei, la circa treizeci de mile de aici. Alpinianus tăcu câteva clipe, dar imediat, în vreme ce intrau pe ultima porțiune a Viei Pretoria, scutură din cap cu o figură întunecată. — Asta e o treabă urâtă, Prefectule: la Pretoriu se ceartă, sunt furioși. Mânia se vede limpede, dar am putut vedea și rătăcire. Până și Gundovek, de obicei atât de hotărât, îmi pare tulburat, nesigur pe ce are de făcut. — La plecare, Magister militum m-a avertizat că printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pornească la luptă. Toți se îndoiesc de toți și, chiar dacă partida neutralității nu îndrăznește să o spună în mod deschis, situația asta pune o serie de probleme. Ajunseseră acum în apropierea marelui arc de piatră ce se înălța în piața Pretoriului. Mulțimea din jurul lor era fără număr, încetinindu-le înaintarea. Până la urmă, fură nevoiți să se oprească, așteptând liniștiți să se mai ducă din înghesuiala produsă la intrarea în Fort. Trecând cu privirea peste mulțime, Sebastianus întrebă: — Cât despre asasinat, suspectezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
violentă în diagonală, să lovească imediat, cu mare putere, mânerul securii. Dezarmat, Gualfard făcu un salt înapoi. Urletul de spaimă și dezaprobare ce se auzi în marea piață fu atât de puternic, încât câteva păsări părăsiră în mare grabă acoperișul Pretoriului. Gualfard, însă, nu se pierdu cu firea: nu făcu greșeala de a se apleca să-și ia arma, ci, cu mare prezență de spirit și nebănuită agilitate, se azvârli înainte cu capul plecat. Protejându-se cu scutul său mare, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
un freamăt nou, de o nouă înțelegere. Sebastianus se străduia să fie atent la cuvintele sale înflăcărate, dar, între timp, mâna sa o strângea încă pe aceea a Fredianei. 24 în aceeași seară, înaintea războinicilor reuniți în marea piață a Pretoriului, episcopul celebră liturghia și ritualul funebru pentru Waldomar și pentru tânărul Waltan. Doar cu câteva ore înainte, fără nici un vot împotrivă, adunarea capilor hotărâse în favoarea respectării alianței; în așteptarea armatei imperiale, care trebuia să ajungă din Italia, burgunzii urmau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
însoți la apartamentul ce îi fusese pregătit în palat. A doua zi de dimineață, Sebastianus avu grijă să se trezească la timp pentru a o saluta. Cu toate acestea, dorind s-i vorbească între patru ochi, nu se îndreptă spre Pretoriu ca să asiste la despărțirea ei de Gundovek. însoțit de Vitalius, în schimb, ajunse din urmă, călare, îndureratul cortegiu puțin dincolo de Poarta de Miazăzi. Cele două sicrie de stejar, acoperite de flori, călătoreau în care trase de boi, escortate de douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în vreme ce Sebastianus o urmărea îndepărtându-se, lângă el sosi o ștafetă a lui Gundovek, care îi transmise invitația de a se duce cât mai repede la el, dar nu reuși să ghicească motivele acelei întâlniri. Se întoarse, deci, iute la Pretoriu împreună cu credinciosul Vitalius, iar acolo, intrând în curte, îl găsi pe Audbert așteptându-l. Marcomanul se afla aproape de scara cea mare de piatră, unde o mulțime de gărzi, ștafete, delegați rămași aici din ziua precedentă și servitori se foiau într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
vigilentă a lui Mandzuk, își aținti ochii pe chipul său și urmă: Pentru moment, de la tine vreau să aflu alte lucruri. — Cum ar fi? — Uite, de exemplu, pe cine ai cunoscut la Genava. Știu că în ziua aceea veneau la Pretoriu multe persoane importante. — E limpede că iscoadele tale deja te-au informat despre tot. Ce vrei să mai știi? Fără să ia în seamă ironia sa și căutând să-și urmeze firul gândurilor sale nerostite, Balamber continuă: — Gundovek, îmi închipui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nesigure ce aveau să vină. Ca urmare, singura autoritate reală era episcopul, a cărui reședință era asediată de oameni cu felurite cereri, ținuți în frâu de diaconi și de voluntari. Sebastianus ar fi putut fără nici o grijă să se adreseze Pretoriului, măcar pentru o cazare mai confortabilă, dacă nu pentru altceva, dar se abținu, ca să nu piardă timp cu curtoaziile față de comandantul garnizoanei și ofițerii superiori. Preferând să păstreze secretul prezenței sale în cetate, găsi un adăpost cât de cât acceptabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cu voința subjugată provocatorilor, strigaseră că vor eliberarea lui Baraba. I se părea că-i vede urcând agitați drumul în urma Condamnatului, hulindu-L și cerând crucificarea. Se simțeau deja vinovați de ceea ce urlaseră în urmă cu un ceas în piața pretoriului: „Sângele lui, asupra noastră și asupra copiilor noștri”. Sângele încă nu fusese vărsat, dar ei îi simțeau deja apăsarea, căci altfel unde dispăruse acel sentiment caracteristic sufletelor oamenilor simpli, care sunt pătrunse de simpatie și chiar de milă pentru orice
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
acesta, s-a zis cu cariera ecvestră mixtă, asemănătoare celei senatoriale. Vor fi de acum înainte două eșaloane distincte: unul administrativ - subordonat acestui procurator financiar, și unul în continuare civil și militar, cum sunt prefecții Romei, al Egiptului și al pretoriului. O gheară nervoasă îi taie răsuflarea. Își duce mâna la gât, încercând să se elibereze de nodul imaginar. Mai bine să tacă din gură. Părerea altuia va conta în decizia împăratului. Cea a lui Seius Strabo. Se scutură, înfricoșat. Strabo
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
citește pe chip. Încetul cu încetul trăsăturile se relaxează și un surâs șters apare la colțurile gurii. Mai știi? Poate va face totuși prostia să accepte cererea lui Seianus. Dacă-l sprijină să devină unul din cei doi prefecți ai pretoriului, a căzut în capcană. Pentru că prefec tura pretoriului este cheia succesului. Numai cine controlează garda pretoriană poate încerca să restaureze republica. O restaurație. De asta e nevoie. Se uită obosit în jur, cu mintea golită de gânduri. Urechile îi vâjâie
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
relaxează și un surâs șters apare la colțurile gurii. Mai știi? Poate va face totuși prostia să accepte cererea lui Seianus. Dacă-l sprijină să devină unul din cei doi prefecți ai pretoriului, a căzut în capcană. Pentru că prefec tura pretoriului este cheia succesului. Numai cine controlează garda pretoriană poate încerca să restaureze republica. O restaurație. De asta e nevoie. Se uită obosit în jur, cu mintea golită de gânduri. Urechile îi vâjâie. Seius Strabo nu e deloc sigur. Mai este
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
iar lumea se strânge ca la circ și staționează ore de-a rândul în for și în temple, s-o vadă trecând. În castre de asemenea, când e prezentă - și parcă înadins vine întotdeauna după el cu copiii în mijlocul armatei - pretoriul se umple de mulțime și strigăte de slavă, încât uneori cete compacte de oșteni trebuie să-i risipească pe cei mai turbulenți cu lovituri de vergi și sulițe întinse. Este evident că afecțiunea oamenilor pentru Agrippina nu se datorează decât
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
o mai duce mult. Fața i se schimonosește ușor: — O boală grea îi roade măruntaiele. Cică a ajuns să vomite sânge. Nehotărât, Tiberius răsucește sulul în mână. Nu are nici o simpatie pentru Publius Aper, nici pentru funcția de prefect al pretoriului. Sunt de fapt doi prefecți. Tatăl lui Seianus, Seius Strabo, se află în fruntea cohortelor pretoriene din Roma. Celălalt le are în subordine pe cele din peninsulă. Din nou inovațiile administrative ale lui Augustus. De ce-o trebui să schimbe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
familia ta împotriva dușmanilor“, continuă Seianus. „Voi trăi destul și prea destul dacă îmi voi petrece viața până la capăt în serviciul tău.“ Încruntat, Tiberius împinge repezit su lul într-o parte. Vorbe. Vorbe goale. Își scarpină gânditor vârful bărbiei. Prefectura pretoriului reprezintă încoronarea carierei ecvestre, dar un cavaler poate să se ridice încă și mai sus. Împăratul își rezervă dreptul de a deschide ușa carierei senatoriale oricui dorește. La asta să țintească Strabo, de nu pare dispus să-și sprijine feciorul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
epidemiei 415. Davila a fost chemat - deși nu îndeplinea atunci nici o funcție publică - datorită prestigiului de care se bucura, iar Gutovski pentru experiența sa medicală. A doua zi, la 9/21 august, s-a adunat Consiliul medical al Principatului "în pretoriul comitetului sanitar..., de față și cu d-nii doctori Davila și Gutovski", potrivit adresei nr. 51 a comandantului otoman amintită mai sus și a adresei nr. 5093 a Ministerului din Lăuntru, spre "a să chibzui grabnice măsuri în privința stăpânirii boalei holerii
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
a castrului, aproape răsturnându-i pe soldații distrați care stăteau de gardă. În câteva clipe, într-un galop furios, împrăștiindu-i într-o parte și-n alta pe cei care le stăteau în drum, germanii se răspândiră pe esplanada din fața pretoriului; în timp ce Gaetulicus, uluit, abia apucase să se întoarcă puțin, grupul cavalerilor barbari se deschise ca un evantai și în mijlocul lui, printre însemnele ridicate de stegari, apăru Împăratul. Gaetulicus privea încremenit, de parcă și-ar fi făcut apariția un zeu - dar ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
nu, asta de față cu grefierul, după care i se Înmîna actul pentru a-l semna. Asemenea „instrumentări”, nu numai pentru testamente (cum se chemau În limbaj juridic), Încheiau și descheiau parte din multiplele, infinitele raporturi sociale, cele mai multe săvîrșindu-se În afara pretoriului instanțelor, luminate numai de buna-credință a celor În cauză. Prin intermediul acestor acte se Înnodau și deznodau chiar fără știința lor, destinele, neprevăzute Încă, ale atîtora dintre ei, pe care, dacă erai chemat, le prezidai Într-un ritual sumar de procedură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]