525 matches
-
loc într-o atmosferă apăsătoare de claustrare, concretizată de regulă prin încăperi sumbre, posomorâte. Arhanghelii este reprezentativ sub acest raport, primele lui rânduri fiind constituite din descrierea interiorului seminarului pe care urmează să-l părăsească Vasile Murășanu. Este ca o prevestire a caracterului mohorât al conflictului, chiar dacă personajele „pozitive” vor câștiga în final. Lupta lor este însă chinuitoare, victoria va fi dobândită trudnic, după tribulații asupra cărora naratorul insistă pe îndelete. „Fericirea” deznodământului este expediată în câteva rânduri, de parcă naratorul, rușinat
AGARBICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285197_a_286526]
-
neînsemnată ca să se salveze. Viky pleca la Cavarna; m-am decis să o întovărășesc. Ioana nu putea merge pe jos cei patru kilometri sub căldură și a rămas în port. La despărțire era tristă, ca și cum ar fi cutremurat-o o prevestire, ca și cum făcea un mare sacrificiu rămânând singură. Mă simțeam prea dornic de a schimba atmosfera și nu puteam renunța la drum. l-am spus o ultimă vorbă, pe care am căutat să o fac cât mai afectuoasă posibil și am
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
nu te consolează prea mult, dacă ai neliniști că nu mai primești nimic altceva. Este ca și cum o scrisoare datată vechi i-ar anunța "sunt sănătos" și dacă nu mai știi noutăți, îl consideri pe acest "sunt sănătos" ca pe o prevestire rea. La fel un "te iubesc" apare tot așa de repede învechit și ai nevoie de noi asigurări. Citind ce-a scris Ioana, aveam impresia că citeam pe altcineva, altă poveste de dragoste, care nu mă putea interesa în clipa
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
sigur al celui care o țintă precisă. în general, nu vorbeau sau se mulțumeau să schimbe, scurt, păreri în șoaptă. Bubuitul sumbru, ritmic, al loviturilor de berbec umplea noaptea și cădea lugubru asupra cetății și a oamenilor, ca o sinistră prevestire a morții, pe care urletele sfidătoare ale apărătorilor bastionului amenințat căutau să o alunge. Sebastianus îi studie cu ochii expertului: erau slăbiți, cu părul răvășit și cu bărbile lungi, în mod vizibil chinuiți de o lună de lupte și lipsuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de pe fereastra unui atelier vechi de croitorie. În Polonia, În război, mai ales În cele trei sau patru luni cât Sammler fusese ascuns Într-un mausoleu, Începuse el pentru prima dată să se Întoarcă spre lumea exterioară căutând cifre și prevestiri curioase. Viața moartă a acelei veri și spre toamnă când fusese căutător de prevestiri, și foarte copilăros, căci multe forme mai mari de Înțeles fuseseră călcate În picioare și un pai sau un fir de pânză de păianjen sau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
cele trei sau patru luni cât Sammler fusese ascuns Într-un mausoleu, Începuse el pentru prima dată să se Întoarcă spre lumea exterioară căutând cifre și prevestiri curioase. Viața moartă a acelei veri și spre toamnă când fusese căutător de prevestiri, și foarte copilăros, căci multe forme mai mari de Înțeles fuseseră călcate În picioare și un pai sau un fir de pânză de păianjen sau o pată, un gândac sau o vrabie trebuiau interpretate. Simboluri peste tot, și mesaje metafizice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
găsi pe femeia În uniformă șezând lângă pat. Pacientul dormea. Sammler, vorbind În șoaptă, cu grijă, se prezentă. — Unchiul dânsului - a, da, a zis că s-ar putea să veniți, spuse asistenta. Nu o făcu să sune ca și cum fusese o prevestire plăcută. Sub boneta apretată părul vopsit ieșea Înfoiat. La fel și chipul ei, Între două vârste, era cărnos, sănătos, autoritar. Ochii aveau o expresie de suveranitate. Pacienții aveau să fie aduși pe calea pe care trebuiau să meargă: recuperare sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
spuneam: „Iată poporul Tablelor Legii!” Îi priveam fața pe care abia se deslușeau urmele rasei lui nepieritoare, care născuse pe Moise și pe Iisus. Urma să plece, în adevăr, în Țara Sfântă dar neliniștea lui veselă era traversată de o prevestire a tristeții ce-avea să-l macine mai târziu: lăsa în urmă mormântul soției, locurile copilăriei, viața, - era acum sexagenar. Observasem că nici eu nici tânăra profesoară nu-l întrebasem de ce pleacă fiica și ginerele; nu mai era nevoie: răspunsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
care a intrat în Roma după ce și-a ucis adversarii... Știi cum o să sfârșească Galba al tău? Așa - coborî rapid cuțitul, tăind capul iepurelui. Sângele stropi totul în jur și se scurse pe podea, formând o pată ce părea o prevestire funestă. Paharnicul răspunse calm: — Nu, dragul meu. Ani lungi de pace vor veni pentru Galba și pentru Imperiu și, prin urmare, pentru noi. Și apoi, Galba nu a plătit pe nimeni ca să fie ales. Îmi aduc bine aminte că spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de bani, încât se lasă cumpărat de oricine. Are suflet de trădător. — Dar să nu uităm - spuse cocoșatul presărând coriandru și piper pe sturzi -, să nu uităm că în toamnă, când Galba a intrat în Roma ca împărat... Știți câte prevestiri funeste au fost? Augurii au vrut să suspende sărbătorile, pentru că ziua s-a anunțat nefastă. S-a dezlănțuit o furtună cu tunete și fulgere, au izbucnit incendii, iar soldații au jefuit casele și au ucis... Se spune chiar că le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
faptul că guverna Hispania Tarraconensis. Și el, ca și tine, voia să fie împărat - și a ajuns împărat. I-am urmărit drumul din Hispania până la Roma... Galba era magnific, cu mantia de general și un pumnal atârnat la gât. Totuși, prevestiri funeste l-au însoțit în drumul lui. În timpul marșului spre Roma, Galba a sacrificat victime ca să intre în grațiile zeilor. Însă un taur înjunghiat a reușit să se ridice, a venit repede spre Galba și, ridicându-se pe picioarele dinapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și te asigur că nu învie nici unul. Sunt victime pe placul zeilor. — Așa crezi? Atunci n-ai decât să sacrifici în continuare gladiatori, așa cum Galba sacrifică pui. — Și totuși, Galba ne conduce pe toți. Când vor veni nenorocirile anunțate de prevestiri? Vitellius izbi cu pumnul în masă. Speranța de a deveni împărat preschimbase în ură vechea lui loialitate față de Galba. Peste puțină vreme, la calendele lui ianuarie, noul împărat va aduce sacrificii în cinstea zeilor pentru a începe noul său consulat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Peste puțină vreme, la calendele lui ianuarie, noul împărat va aduce sacrificii în cinstea zeilor pentru a începe noul său consulat... — Eu zic că în ziua aceea, la Roma, cununa va cădea de pe capul lui Galba în timpul sacrificiului, ca o prevestire nefastă... Și mai zic că puii sacri pe care Galba trebuie să-i sacrifice în cinstea zeilor își vor lua zborul înainte să fie uciși. Îți spun că zilele împăratului Galba sunt numărate. Înseamnă că Galba va fi omorât? Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
întrebă indiferent hangiul. — Un foșnet... Deasupra ce-i? — Cucuvele - hangiul înteți focul. Din cauza frigului, își caută adăpost sub acoperiș. — Cucuvele, gemu Vitellius. Păsări prevestitoare de rău. Cucuveaua e pasărea sacră a Minervei, răspunse prezicătorul. Minerva e protectoarea Romei. E o prevestire bună pentru tine, care vrei să conduci Imperiul. — Crezi? Vitellius își sprijini fruntea pe brațe. — Vrei să-ți cunoști soarta? Du-te la Velunda. Ea e marea profetă din ținutul ăsta. Ea e preoteasa viitorului. — Velunda? - Vitellius înălță capul. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
aparține lui Vitellius. Skorpius. Numele avea o rezonanță sinistră. Skorpius, se gândi Valerius înfiorându-se. Ce anume îi spunea numele acela? Încercă zadarnic să-și amintească. Încet-încet, se liniști, dar într-un colț al memoriei lui era ceva ca o prevestire. Îl abătu de la gândurile sale glasul amuzat al lui Maktor. Și când mă gândeam că sunteți ascunși chiar deasupra capului lui Vitellius... Mi se părea amuzant. Hangiul nu părea speriat, și nici nu era; Valerius îl convinsese că cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
trece de la o reîncarnare la alta - și în toate este mag. — Dar ai auzit și tu: nu i-am zis lui Vitellius unde se află Velunda. Dacă ea îi prevestește ceva rău... Vitellius e periculos pentru cei care îi fac prevestiri nefaste. Iar Velunda o fi vrăjitoare, dar e femeie. E slabă. Nu vreau s-o găsească Vitellius. Valerius se întinse pe paie și își duse mâinile la ceafă. — O s-o găsească. Velunda nu se ascunde de nimeni. Închise ochii. Velunda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Pretoriului, gărzile și sclavii se strânseră în jurul lui, înspăimântați: sala în care Vitellius obișnuia să stea ziua arsese, probabil pentru că, în entuziasmul general, nimeni nu se mai îngrijise de căminul plin cu lemne. Mulți spuseră că incendiul acela era o prevestire funestă. Preț de o clipă, în fundul curții văzură un bătrân orb înfășurat într-o mantie neagră. Fiți încrezători! - aclamat de mulțime, Vitellius rotea sabia deasupra capului. Pentru noi, acesta este focul bucuriei! În ziua următoare, Flavius Valens intră cu soldații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pătă de sânge, câteva păsări își fluturară aripile prin fața lui, înghițite de furtună. Calul începu să necheze, iar Valerius trebui să-l prindă de hățuri și să facă mari sforțări ca să-l țină, fiindcă se ridica speriat pe picioarele dinapoi. Prevestirea unor întâmplări îngrozitoare părea să zdruncine lumea chiar sub ochii lui. Pe lângă el trecură în galop, aproape fără să atingă pământul, trei călăreți, siniștri în mantiile lor negre, care dispărură în pădure. În spatele lor veneau trei femei înveșmântate în alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
smuls cununa de laur, aruncând-o într-un pârâu. — Statuile au căzut ca să facă loc gloriei împăratului aflat în viață... Iar cununa, vântul a depus-o într-un izvor sacru - ambasadorul cel bătrân nu-și mai putu înfrâna mânia. Sunt prevestiri faste. Ai fost rău informat. — În orice caz, adăugă cel despre care Julius Civilis spusese că e naiv, dacă tu te pricepi să-ți descoperi spionii, și noi știm să-i descoperim pe ai noștri. Ceilalți trei îl obligară să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de la mesele învecinate îl observau, unii cu simpatie, alții cu ostilitate, așteptându-i reacția. Continuă să privească pe fereastra din fața lui. Printre zăbrele se vedea cerul Romei, pe care vântul de miazănoapte îngrămădea nori întunecați, ce apăsau orașul ca o prevestire funestă. O pală de vânt mai puternică aduse înăuntru câteva frunze uscate, ce se împrăștiară pe masa lui Skorpius. Acesta se ridică în picioare. — Nu ucizi niciodată! strigă. Dar în Gallia voiai să ucizi. Ai sărit la gâtul împăratului, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
-mă de aici, porunci cu glas gâtuit. Luați-mă de aici, imediat. 41 Vitellius plângea în timp ce cobora cu greu din lectica oprită în fața templului lui Apollo. Un vânt rece bătea pe Palatinus, iar pe cer treceau nori întunecați, ca niște prevestiri rele. Vitellius se înfofoli mai bine în mantia de blană. Urcă șchiopătând treptele templului, unde îl aștepta Flavius Sabinus. Se sprijini hohotind de umărul prefectului Romei și îi făcu semn lui Listarius, care ducea coșul cu merinde, să se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Era o barcă grosolană, din nuiele împletite, cu un nume scris cu vopsea pe o scândură legată de o margine: Lama Alunecoasă. Vultur-în-Zbor, maestrul cuțitului, simți cum elanul îi scade tot mai mult și își dădu seama că citise o prevestire rea în acel nume. Acolo unde alunecă lama cuțitului, acolo alunec și eu. Se urcă în barcă, făcându-i semn lui Virgil Jones să rămână pe loc, iar domnul Jones, neajutorat și greoi, se așeză pe mal, timp în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
a tras după ea dincolo. În acel moment am avut sentimentul că vom fi amendați. Siguranța că vom fi sancționați. Unul din momentele acelea ciudate când parcă primești dintr-un viitor imediat semne a ceea ce urmează să se întâmple. Nu prevestire. Pur și simplu știi ce te așteaptă. Înciudat, i-am spus: „Dacă ne amendează, plătești tu“. A râs, am sărit pe trotuarul vecin și când să intrăm în local a apărut milițianul. „Scoate banii“, i-am spus, ridicând din umeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
astfel că dând, fără de veste, peste ospățul regal și văzând belșugul de merinde , Roland smulse ce putu din mâinile servitorilor și reuși să fugă cu toată împotrivirea lor . Împăratul , când i s-a povestit această întamplare , își aminti de o prevestire ce i s-a arătat în vis și porunci ca băiatul să fie urmarit . Trei cavaleri o porniră după el și Orlando i-ar fi primit cu lovituri de bâtă la gura peșterii , dacă nu l-ar fi oprit mama
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
asupra voievodului. Alexandru și Erina se retrăseseră și ei prin tunelul de scuturi al Apărătorilor, cu senzația că o furtună neașteptată smulge din rădăcini ultima certitudine și că de acum totul cade Într-o negură rece și rea, ca o prevestire a morții. Ieșiseră la mai puțin de o sută de pași de locul În care Apărătorii rezistau atacului călăreților pe platoșele cărora Alexandru văzuse semnul șarpelui și al săgeții. Prin perdelele ceții confruntarea se zărea, totuși. Voievodul nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]