669 matches
-
STROIA ! Citim în continuare cu o plăcere reală : „Plouă mărunt ca-ntr-o iubire,/ ce-și cată rostul său fragil/ dar întâlnește remușcarea/ prin adieri de dor nubil.” Apoi: „ S-au așternut peste cuvinte / Mătăsurile albe, grele, / Cu frumusețea lor pribeagă / La vis, la viață să ne cheme”. Iată aici cuvintele care construiesc catedralele spiritului ! Ce ar fi viața fără farmecul absolut al metaforei ? Și poetul Gheorghe A Stroia ne dezvăluie legătura tainică și miraculoasă dintre vis și materie, care definește
PARFUM DE TEI (TRILINGV: RO-FR-EN) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370766_a_372095]
-
frumusețe o reproduc în întregime: “S-au așternut pe coala albă / Un gând, o lacrimă, o slovă, / Ce-adesea-n râu de simțăminte / Au râs și-au plâns prinse în horă. // S-au așternut peste cuvinte / Mătăsurile albe, grele, / Cu frumusețea lor pribeagă / La vis, la viață să ne cheme. // Am dezbrăcat esența vieții / Până la oase și-am trudit-o. / Adesea... plânsu-i-am în palmă, / Adesea... am batjocorit-o. // Am dezbrăcat de ramuri pomii / Și îmbrăcatu-i-am în haine / De albe vise, de
PARFUM DE TEI (TRILINGV: RO-FR-EN) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370766_a_372095]
-
De albe vise, de mătănii, / De calde rugăciuni și cazne. S-au așternut peste versete / Rostiri de simplă-nchinăciune, / Aripi de îngeri măsluite -/ Cenușă, smoală și tăciune. // Iar peste lacrimi din cuvinte / Și peste suflete captive / Am așternut ca pansamente / Versuri pribege și motive. // Au răsărit adesea flori / Cu trup subțire, colorat / Și s-au născut, adesea, clipe / De vii regrete sau păcat. O lume tainica nespusă, / Ne-a mângâiat cu dorul ei, / Ne-am preschimbat în albii nori / Și-n flori
PARFUM DE TEI (TRILINGV: RO-FR-EN) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370766_a_372095]
-
ține seama și o va valorifica așa cum se cuvine. Elena BUICĂ - BUNI *** Parfum de tei - Vocația iubirii, secondată îndeaproape de puterea admirației și a devotamentului Parfum de tei este, de fapt, parfumul vieții cu bucuriile și melancoliile sale, cu ,,frumusețea pribeagă” a clipelor, cărora poetul le răspunde cu versuri delicate, cel mai adesea muzicale (cu rimă). Pe lângă acel lamento al anotimpurilor, percepute în curgerea lor neîncetată, volumul cuprinde, în marea lui majoritate, poeme de dragoste închinate feminității (soției, mamei, bunicii), copilăriei
PARFUM DE TEI (TRILINGV: RO-FR-EN) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370766_a_372095]
-
încet spre mâine căci este Sfânta Joie Mare.... un colț de pagină ruptă dintr-un măr înflorit ... seceta gândului peste buze arse poposind însetate pe trifoiul cu patru foi zâmbind sub poveri înrourate chemări depărtări visuri patimi adieri de zefir pribeag narcise firave îndrăgostite de iriși-vâslași unduind miresme crude înoată într-un ostrov de verde crud ploaie de raze călduțe prinse-n hora florilor de liliac pământ reavăn mirosind a pâine iubiri îngălbenite de păpădii roiuri de fluturi valsând agale prin
FLORILEGIU DE PRIMĂVARĂ (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/370996_a_372325]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > ÎNGER TIMID Autor: Gabriela Munteanu Publicat în: Ediția nr. 2125 din 25 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Spital... amurg târziu. Pierdut în lume, Se pregătea să plece către Rai, Copil pribeag ce nu primise nume, Ci doar durere multă-n scurtu-i trai... În pumnișorul mic strângea cearșaful, Ce nu-i fusese casă și nici leagăn. Privea spre cer, nu-nțelegea oftatul, Al sufletului meu, amarnic geamăt. Priveam cu ochii-n lacrimi
ÎNGER TIMID de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2125 din 25 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369994_a_371323]
-
venise, Să îmi arate calea spre credință. Și în genunchi cu mâinile întinse, Am acceptat a fetei mele suferință... Eu în genunchi cu pruncul meu în brațe, Priveam tăcut cum pleacă spre lumină, Înger timid cu Dumnezeu de mână, Copil pribeag, ce nu cunoaște vină... Referință Bibliografică: ÎNGER TIMID / Gabriela Munteanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2125, Anul VI, 25 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gabriela Munteanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
ÎNGER TIMID de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2125 din 25 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369994_a_371323]
-
grăbit... El s-a oprit doar pentru-o clipă - Atât cât ambii am iubit. Atât cât n-am cerșit iubire, Săruturi și îmbrățișări, Cât n-a contat ce va fi mâine, Cât n-a durut ce a fost ieri... SUFLET PRIBEAG Desculț, prin amintiri răzlețe, Și cu norocul zăpăcit Am pribegit printre iluzii, Și-atâtea vise am zdrobit... Încovoiat de doruri multe, Cu ochii ridicați la cer, Am tot cerșit un strop de suflet, Eu alta n-am știut să cer
POEME DE DRAGOSTE de OTILIA BRĂDUŢEANU în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370415_a_371744]
-
Și prin stații de cuvinte Înglodat, murdar de gânduri, Am împrăștiat tăcere Să văd dacă NEcuvântul Îmi știrbește din durere Am găsit o cruce ștearsă La un capăt de cuvânt Avea inima zdrobită- Semi gând, semi pământ Și-am văzut pribeag Destinul Ochilor ce i-am pierdut Căutând printer morminte Ce-am iubit și m-a durut SĂ-ȚI DAU DIN IUBIRI NEMURIREA Prin vene curg lacrimi, nu sânge Se scutur în noi clipe-vise Atinge-mi un gând, să nu doară
POEME DE DRAGOSTE de OTILIA BRĂDUŢEANU în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370415_a_371744]
-
de răceală, care începe să se strecoare. Dar poeta aduce măiestrit versul dându-ne iluzia că totul va găsi o speranță de viitor, formulând cu o doză de indiferență simulată în versul: ,, în stele=mi va citi un alt vâslar pribeag”, Poezia ,,de la tine” Frumos rotunjite amintirile personajului pe care l-a ales poeta, un personaj feminin, aduc un final destul de trist al acestui grupaj de poezii care este povestea unei iubiri. Cei doi eroi peste care ninge acel strat reavăn
,,AZI SPRE MÂINE” de MELANIA RUSU CARAGIOIU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370540_a_371869]
-
nici rănile ce dor Căci aud și-acum o șoaptă Zi de zi...în orice ceas: "Eu mereu voi fi cu tine Și nicicând n-am să te las!" De va veni... De va veni la ușa ta Un om pribeag și obosit Să-ți ceară poate-un colț de pâine Și-un loc călduț de odihnit Să nu-l alungi cu vorbe grele Cu nepăsare nu-l goni Căci din căldura casei tale Tu nu-i știi oful inimii... Nu
OMAGIU DIVIN 9 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369419_a_370748]
-
să fiu mai blândă și dau dogoare cum dă un lemn uscat în sobă, doar focul mi-e puternic și tăciunii îi sting amar în chip de vorbă. În vorbe mă ascund, ca într-o casă ce-mi găzduiește sufletul pribeag și pâinea lui cea dulce o așez pe masă, cât timp mai ard tăciunii, cât mai ard... Referință Bibliografică: Încep să fiu mai blândă / Cristina Crețu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2015, Anul VI, 07 iulie 2016. Drepturi de
ÎNCEP SĂ FIU MAI BLÂNDĂ de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370642_a_371971]
-
uitare. Iubirea lui e spaimă și totuși, rugăciune; cuvintele lui strigă, de-aceea se repetă, obsesiv se repetă, până la teama de a fi trecut dincolo de dor, în agonie... E dureroasă dragostea lui sau, cel puțin, etern bolnavă; deși bogat, umblă pribeag, călcând nesigur printre necuvinte, în galaxia dorului pierdut, imediat însă recuperat, precum mercurul scurs imperceptibil prin frunzele făcute umbră. Poetul clădit din trăire, ascuns în perdele de maci, încearcă să nu piardă drumul, căutând frânturi de dor în clepsidra timpului
DORINA MANU DESPRE VALERIU COVRIG CUDREC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370646_a_371975]
-
Articolele Autorului De la Ierusalim la Ierihon un călător se cobora și tot ce strânse bietul om atunci cu sine el avea Dar când în loc necunoscut ajunse cu averea-ntreagă l-au prins tâlharii l-au bătut zdrobindu-i ființa lui pribeagă De tot ce stânse-n viața lui tâlharii cruzi îl jefuiră ca mort pe firul drumului acolo jos îl părăsiră Cu ranele pline de sânge zdrobit de tot el a rămas în umbra morții ce ne frânge pe toți sub jalnicul
SAMARITEANUL de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370643_a_371972]
-
Cu fiecare rază de lumină Și-apune ori de câte ori o umbră I-atinge-a inimii grădină. Un joc de-a umbrele-n văzduh E viața fiecărei ființe, Un punct ce-aleargă după-al luminii început, Îmbrăcat în foc și suferință. El arde, punct pribeag, cu prima lui sclipire, Se-mpiedică în umbre, cade, se ridică Și-ncearcă să-nflorească, să se coacă, să crească Și ca o adiere zâmbește și-apoi piere. E TOTUL UN ȚIPĂT E totul un țipăt; Păsările s-au speriat
UMBRE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368047_a_369376]
-
tristă căreia îi murise perechea și o aruncaseră valurile pe un țărm pustiu. Dragul meu, ia aminte, viața mea a fost o necurmată simfonie a pasiunilor umane! Am avut sufletul femeii singure, rămase pe insulă pustie, lovită de un vânt pribeag și așeteptând un semn de departe, din largi zări, o femeie bolnavă din cauza absenței bărbatului înghițit de marea ucigașă. Alintând-o, bărbatul acesta până mai ieri trufaș și nepăsător cu inimile de femei, rosti cu vocea afectată și blândă, semn
ROMANUL ,,BERNARDINA de MARIANA DIDU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362719_a_364048]
-
Ce noaptea liniștea sugrumă, Ca un profet păgân închis În carapacea mea de humă. Eu sunt înalt ca un stindard Ce-i ros de umbră și de glorii, Ca un păcat spălat de nard În patruzeci de purgatorii. Eu sînt pribeag ca un strigoi Ce scuipă lumea cu blesteme, Ca un nebun cu pumnii goi Și tidva plină de poeme. ----------------------------------------------- Publicată în „PREPOEM”, an II, seria II, nr. 19 din iunie 1941 METAMORFOZE Acest drumeag de lespezi încâlciți Îmi rupe carnea
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]
-
Plămada ni-i nestrămutată! * De ziserăți c-aș fi roman, Eu zic că-s dac, că sunt de-aici Mai dinainte de Traian, De când Carpații erau mici. Și urlă lupul cel din steag În sângele-mi netulburat: “Nu ești în Dacia pribeag, Nu ai Istorie de dat!” * Foto: Luptător dac (Gabriel Tora) Referință Bibliografică: PLĂMADA NI-I NESTRĂMUTATĂ! / Gheorghe Pârlea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1807, Anul V, 12 decembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Gheorghe Pârlea : Toate Drepturile Rezervate
PLĂMADA NI-I NESTRĂMUTATĂ! de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370270_a_371599]
-
fost de departe. Te-aștept sub salcâm, vinovată de-amor, Un pustnic pe-un stei singuratic și trist; Condeiul ar vrea să-ți mai scrie de dor Iar eu printre vulturi aș vrea să rezist. Mă mistuie gânduri și dorul pribeag, Sub tâmple se zbate dorința nătângă De a-ți invada mult râvnitul meleag Și sclav să te-nlănțui în partea mea stângă. Referință Bibliografică: Salcâmul iubirii / Curelciuc Bombonica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 522, Anul II, 05 iunie 2012
SALCÂMUL IUBIRII de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 522 din 05 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/353475_a_354804]
-
cer vreau să deschid, Brațele-n taină-mi întind, Genunchii îmi plec cu sfiala, În suflet piere-ndoială. Crucea mi-o duc cu credința, Ruga ne-ncetată, sperata, biruința. Se clatină adesea pasul, Trist, apăsător popasul. Și iar pornesc la drum pribeaga, Cu zbucium mare în desaga. Un semn mi se face din ceruri, Lumina blândă și leruri. Îngerii cântând bucurie, Sufletul trist îmi învie. Plânsul salciilor Plânsul salciilor despletite mă doare, Mă apasă nori negri, nu-i soare. Mi-e dor
PLANSUL SALCIILOR DESPLETITE de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1166 din 11 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353516_a_354845]
-
cu o vervă și o spontaneitate de invidiat. „America din sufletul meu” aș numi-o acum la final, fără teamă cu sinceritatea cititorului cinstit, „cartea dezrădăcinării noastre abuzive“!. Mă interesează din milioanele de motive ale fiecărui individ de nație română, pribeag pe la porțile marilor împărății ale lumii acesteia, scriitorul Constantin T Ciubotaru are răbdarea și surprinde aceste motive dintr-un unghi mult prea elevat în raport cu tema tratată. Am să copiez numai prima parte a ultimului capitol al acetei cărți, pentru stimții
CONSTANTIN T. CIUBOTARU: AMERICA DIN SUFLETUL MEU de EUGENIA DUMITRIU în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352765_a_354094]
-
să urce-n piscul munților. În slăvi să ducă gânduri creatoare, apoi să se întoarcă în taină de dor. Petale din Crăiasa Primăvară, Luceafărul cu raze să-i mângâie. Cum brațe o strângeau odinioară, pe Veronica în amor de pribegie. Pribeagă este iubirea pe alei, la braț cu dorul evadat din vise. Se scaldă-n balsamul florilor de tei, când pleoapele gândului sunt deschise. Din cer albastru când privește-n ape, Luceafărul coboară-n amintire. Dorul își lasă prin tainică noapte
MIHAI EMINESCU, POEME de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352943_a_354272]
-
Acasa > Versuri > Iubire > VEȘMÂNT PURTAT DE IELE Autor: Gheorghe Șerbănescu Publicat în: Ediția nr. 705 din 05 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului gândul pribeag rănit aleargă din sferic în cercuri pierdute cotrobăie prin valea sufletului raze de stele în ochi înșurubează cu măști de neant pulbere speranțe pe aripi de inorog în dans prin cețuri veșmânt purtat de iele acoperă-mi rana din stele
VEŞMÂNT PURTAT DE IELE de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 705 din 05 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/353006_a_354335]
-
am un singur dor”, ,,Revedere” și ,, De ce nu-mi vii?”. Făcându-se o analiză a temelor care a inspirit poetul, s-a vorbit despre tema predominantă din opera sa, dragostea, elevii descoperind că: ,,Dragostea lui Eminescu e senzuală, o dragoste pribeagă de pasiune. Ea e momentană și totală în clipa ei și se consumă în întregime pe o singură împrejurare reluată continuu, permanent trăită și epuizată în totalitate. Poate tocmai de aceea multe din poeziile lui Eminescu, de dragoste, sunt romanțe
SUB CERUL OPEREI EMINESCIENE de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 1841 din 15 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354465_a_355794]
-
Unde duhuri nocturne Șuierau în văile-abrupte. Acolo, în desișuri silvestre, Ai încercat cândva Să bați în piroane veșnicia, Însă chingile s-au rupt Și din vina mea, Îmbolnăvindu-ne iremediabil De năzuințe Cu un cod azi ilizibil, Furișat în orbite. Pribeagă, Fremătam de nerăbdare, Recuperam anii, Derulând un absurd dialog Între Spațiu și Timp. Te-am întrebat adesea Despre reguli, limite, sensuri. De ce oare, niciodată, N-ai vrut să-mi vorbești Despre moartea clipelor Ori despre imposibilitatea Zborului invers? Mihaela Oancea
TE-AM ÎNTREBAT ADESEA de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353764_a_355093]