584 matches
-
e bine-n lume, dacă trăiesc sau de mă frâng. Să simtă el, cu boarea-i rece, cum plâng, când plâng, cum tac, când tac Cum, fiindcă știu că este înger, izvor în ochii lui mă fac. Dar a aflat pribeagul sorții că dorul meu e trădător Și c-am trădat nemărginirea, prin visele-mi de muritor. Mă iartă, tu, luceafăr rece, ce-mi bați la geam cu duioșie, Mă iartă, dar să ști că-s bine și sufletul mi-e-n armonie
CUM TAC, CÂND TAC de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378967_a_380296]
-
Către stele-n nopți târzii... Eu sunt dorul care bate La poarta din veșnicii... Sunt o floare-nmiresmată Ce privește către soare Așteptând sărutul cald Ce aduce-nviorare... Uneori sunt eu, suspinul Inimii care oftează... Sunt în noapte o lumină Ce pribeagul o urmează... Sunt ascunsă într-o rimă Ce mângâie duhul tău... Da...prin harul ce-am primit Sunt copil de Dumnezeu! Uneori ți se pare că cerul... Uneori ți se pare că cerul E sus...e prea sus să-l
OMAGIU DIVIN 19 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381970_a_383299]
-
dori, ca vorba mea, Să nu se stingă-odat cu mine, Când plec spre zările senine... Ecoul ei s-aducă pace Și bucurie-n cel ce zace, În suferință și durere, Să lupte și mereu să spere, Pe drumul veții de pribeag , Să-i fiu un sprijin, un toiag Și-n adierile de vânt, S-audă-al cerului Cuvânt, Șoptind duios: "Eu sunt cu tine!" Mai am un dor, un singur dor, De om pribeag și muritor, Dar ca un fiu de Cer, să
MAI AM UN SINGUR DOR de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380412_a_381741]
-
său... S-a micșorat ora de verde străpunsă... Te-aștept! Încă, apusul violet sticlește anotimpul, Care se-agață în pomii încremeniți, de-atâta aur. Iubirea îmi surâde, ca un poem neterminat. E târziu, în toamnă... Nu uita, c-am rămas Pribeagul rătăcit printre șoaptele ... Citește mai mult ADOLESCENT, ÎN TOAMNĂTe caut în toamna aurie, răsfoind-o prea târziu...Când pomi-s orfani, dezbrăcați de vise verzi,Ca turcoazul din ochii tăi. O audAgonizând, precum fluturii ei galbeni,Zburând peste mine... în
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
după sânge se aud rânind în noapte - Oare cine-i va înfrânge peste muribunde șoapte ? Cine îi va scoate iar la lumina Învierii Ce distruge orice fiară și infernuri cu mizerii ? Cine va răspunde morții rebegindu-și viața amară, Stând pribeag în fața sorții, călător uitat prin gară ? Citește mai mult MOTTO :„După al șaptelea an, din noaptea în care au fost înmormântați, dacă nu au fost botezați, se scoală din mormânt în fiecare noapte și încep a striga de trei ori
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]
-
suspine după sânge se aud rânind în noapte -Oare cine-i va înfrânge peste muribunde șoapte ? Cine îi va scoate iar la lumina ÎnvieriiCe distruge orice fiară și infernuri cu mizerii ? Cine va răspunde morții rebegindu-și viața amară,Stând pribeag în fața sorții, călător uitat prin gară ?... XXI. ÎNGER ȘI DEMON (SAU CUM S-AU FĂCUT ÎNGERII-DEMONI DE CACAO PE PĂMÂNT), de Liviu Pirtac , publicat în Ediția nr. 2031 din 23 iulie 2016. MOTTO : „În istoria pământului omul nu a parcurs
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]
-
șase de ani mă tot străduiesc să aflu de ce așa deodată nu mai pricep nimic, cine sunt, ce țară este asta în care mă aflu, de fapt, dacă este o țară ori un maidan oarecare aflat la discreția oricărui ciocoi pribeag adus de vânt.Ce s-a petrecut oare cu mine? Nu cumva, în timp ce umblam și eu teleleu pe străzi asemenea gloatei rătăcite dintre care, din când în când, ici-colo câte unul mai cădea nimerit de vreun glonț vagabond tras de
CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU [Corola-blog/BlogPost/380903_a_382232]
-
șase de ani mă tot străduiesc să aflu de ce așa deodată nu mai pricep nimic, cine sunt, ce țară este asta în care mă aflu, de fapt, dacă este o țară ori un maidan oarecare aflat la discreția oricărui ciocoi pribeag adus de vânt. Ce s-a petrecut oare cu mine? Nu cumva, în timp ce umblam și eu teleleu pe străzi asemenea gloatei rătăcite dintre care, din când în când, ici-colo câte unul mai cădea nimerit de vreun glonț vagabond tras de
TICBARABURIBITARAC CERFIJEMISLETEPOCAIOMIJE !!! CLAR !? de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380902_a_382231]
-
cuibul din gutui Se ițeau vreo patru pui Măricei, de turturică, Cercetându-l fără frică; Iarba verde și compactă, Cucul dând ora exactă, Mierla-n prun cântând o horă, Iar prin roua incoloră Un arici ca un moșneag, Strecurându-se pribeag; Pomii-n floare de sidef Și un sturz, cam fără chef, Moțăind într-un scoruș, Corbul înnegrit în tuș Și mai multe vrăbii care Zboară vesele, ușoare. Ghiță este fascinat, Tot ce vede-i minunat, Cât și-ar mai dori
LIVADA de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1563 din 12 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374532_a_375861]
-
am înțeles complet acest mesaj, nici măreția și sfințenia lui Dumnezeu, dar am hotărât, fără constrângere din partea cuiva, să alerg la Golgota, să îngenunchez la poala crucii și să-mi las acolo tot bagajul adunat de-a lungul vieții de pribeag.... Oooo, ce eliberare, ce ușurare, ce pace am găsit! Și câtă iubire a pătruns în sufletul meu...O milă imensă pentru cei ce încă nu cunoșteau acest soi de dragoste sfântă, eliberatoare. Mi-am privit trecutul cu alți ochi și
IUBIRE, IERTARE de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2063 din 24 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/371496_a_372825]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > PRIETENĂ, AMANTĂ ȘI IUBITĂ Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1657 din 15 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Pribeag în calea timpului ce trece Egal, indiferent la frământări Născute din noianul de-ntrebări. Timpul curgea, nepăsător și rece. Din aburii de vremi întrețesută, Te-ai presărat pe așteptarea mea. Clipa gonind spre ieri parcă torcea: Răspunsul este ea la
PRIETENĂ, AMANTĂ ŞI IUBITĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1657 din 15 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374796_a_376125]
-
Colo mă transformă Parcă-n marele necaz Și durerii îi dă formă Lăsând lacrimi pe obraz. Eu privesc cu neputință Valul vieții nou venit Că a clipelor ființă Munții și văi au devenit. Și mă risipesc din poartă În acest pribeag destin, În durerea ce mă poartă Să trăiesc al vieții chin. Vă privesc cu disperare, Voi n-ați înțeles nimic, Dar veniți cu-o-ncurajare; Veselește-te un pic! Fii copil,ce stai pe gânduri, Viața este doar a ta
NU AȚI ÎNȚELES NIMIC... de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375425_a_376754]
-
rostul dimineții și al primăverii, al răsăritului și al izvorului, dar mai ales din rostul sufletului.” “A nu fi - și palmele mi le-am întors grăbită E sevă din rostul aștrilor palizi, din rostul întunericului și al adâncului, al umbrei pribeagului și pustiei, din rostul nopții și al toamnei, al înserării și al urii, dar mai ales din rostul nimicului.” ... Citește mai mult DascălulVisam că știu toate rosturile din lume ... Aflasem deja rostul de a fi și a nu fiși îl
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375370_a_376699]
-
din rostul dimineții și al primăverii,al răsăritului și al izvorului,dar mai ales din rostul sufletului.”“ A nu fi - și palmele mi le-am întors grăbităE sevă din rostul aștrilor palizi,din rostul întunericului și al adâncului,al umbrei pribeagului și pustiei,din rostul nopții și al toamnei,al înserării și al urii,dar mai ales din rostul nimicului.”... III. ATÂT DE TRECĂTOR..., de Camelia Petcu , publicat în Ediția nr. 2067 din 28 august 2016. Atât de trecător... În ceasul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375370_a_376699]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > RUGĂ CĂTRE TINE Autor: Olguța Trifan Publicat în: Ediția nr. 1432 din 02 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Cu sufletul în mână, pribeag pe-al vieții drum, pierdută sunt în lume, printre cărări scăldate-n fum; anii îmi urcă prin spinii sorții, cu avânt, topindu-mă în dor de stele și-n adieri de vânt. Lumina Ta, adânc pătrunsă printre lacrimi, stinge iubirea
RUGĂ CĂTRE TINE de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371883_a_373212]
-
cerne viața naturii în a vremii amorțire. Prin iarnă să-i legene speranța, cu dor de-a Primăverii revenire. SUNT TOAMNA IUBIRII Sunt Toamna iubirii pierdute, de dorul unui vis fremătând. Dorințe-mi pun pe frunze ude, din sufletu-mi pribeag lăcrimând. Din izvorul nefericirii, iubirea-mi așez în batistă. Cu nostalgia revenirii Toamnei soră, la fel de tristă. Culoarea morții-mi lasă pe chip și cu ea îmi scrie bun-rămas. Să o aștept cu-al său anotimp, și-n viața mea să
POEME AUTUMNALE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371860_a_373189]
-
după sânge se aud rânind în noapte - Oare cine-i va înfrânge peste muribunde șoapte ? Cine îi va scoate iar la lumina Învierii Ce distruge orice fiară și infernuri cu mizerii ? Cine va răspunde morții rebegindu-și viața amară, Stând pribeag în fața sorții, călător uitat prin gară ? Cine va învinge răul ce emană din latrine Și va pune iarăși frâul celui ce din iad revine ? Așa gândeam singur aseară, pribegit în vagi coșmaruri, Călător la porți de ceară, preacurvit doar în
NOAPTEA DE SÂNZIENE (SAU NONŞALANŢA NEGATIVULUI ALFA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2036 din 28 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371120_a_372449]
-
În hăul nopții grele, adânc tu ai căzut, Piciorul tău s-a-mpiedicat pe stâncă - Ești fiul Meu, ce mort Mi S-a născut, Și după tine, inima-Mi mai plânge încă. În blid cu El, tu pâinea ți-ai întins, Erai pribeag, străin fugit de-acasă - Cu suflet alb de lepră, cu ochi stins, I-ai sfâșiat cu ură, steaua-I luminoasă. Chipu-ți frumos și părul des și greu, De ramuri ucigașe au fost prinse - Te chem pe nume, Absalom, tu
ABSALOM, FIUL MEU! de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 5 din 05 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344869_a_346198]
-
În hăul nopții grele, adânc tu ai căzut,Piciorul tău s-a-mpiedicat pe stâncă -Ești fiul Meu, ce mort Mi S-a născut,Și după tine, inima-Mi mai plânge încă.În blid cu El, tu pâinea ți-ai întins,Erai pribeag, străin fugit de-acasă -Cu suflet alb de lepră, cu ochi stins,I-ai sfâșiat cu ură, steaua-I luminoasă.Chipu-ți frumos și părul des și greu,De ramuri ucigașe au fost prinse -Te chem pe nume, Absalom, tu
ABSALOM, FIUL MEU! de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 5 din 05 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344869_a_346198]
-
gârbovită, cu părul vâlvoi, ochii ieșiți din orbite și un nas coroiat. Cu un glas pițigăiat întreabă: - Cine îndrăznește să-mi calce împărăția ? - Apropie-te, cotoroanțo, să discut cu scârboșenia ta! - Plecați din regatul meu, altfel vă blestem să rătăciți pribegi printre stânci până ce fiarele sălbatice vă vor sfâșia de vii! - Îți vom face plăcerea să plecăm pașnici dacă-mi dezvălui locul unde fratele meu, Pătru Valdescu, a ascuns comoara. - Ha, Ha, Ha! hohoti pițigăiat baba. Domnia ta cauți aurul!? Ha, ha
SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345942_a_347271]
-
capul meu se sparg aievea și grăbit. nu-s mai frumos, nici mai urât decât acei ce te-au hulit; și nici nu știi de ce și cât în fața ta m-am umilit. habar nu am nici cine sunt, un biet pribeag prin amintiri, călcând cu fruntea în pământ, cu chipul tău doar în priviri. ... eu chiar te-am iubit, la naiba! dar sunt un prost și recunosc, că mă sfredelește zgaiba și rana îmi miroase-a mosc... Referință Bibliografică: eu chiar
EU CHIAR TE-AM IUBIT, LA NAIBA! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 646 din 07 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346311_a_347640]
-
nu e timpul încă să moară.Până când Încep să-l părăsească pe rând, frunzele toate: Amante-nfrigurate, uitând că le-a fost drag; Ce soartă mă mai paște, mă mir de nu se poate Că deși casă-mi este pădurea ... sunt pribeag ... Mă mai mângâie toamna cu-alaiul ei de ploi Mireasă rătăcită prin ramurile mele, Când mai dansează luna un menuet în doi, Sau când arcușul nopții doinește printre stele ... Mireasă a lacrimii din ploi motto: În zorii zilei, toamna mi-
ADINA NICOLESCU DIN AGIGEA (CONSTANŢA) – O OAZĂ VIE DE POEZIE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344999_a_346328]
-
scris. - Bun părinte, te-am ascultat, coperta cărții am deschis: Prima pagină e albă, fiindcă n-am avut nici timp de scris! În toată cartea... ce să-ți spun? Sunt un fel de aventuri. Ce era să scriu! Am umblat pribeag, cum prin păduri Treci pe sub coroane de crengi; cine frunza-ar număra!? Dacă umbra îl ascunde, tată, zău! îmi cunoști pe careva Să se-apuce de un lucru fără sens? Zi-mi, Ce rost are! Viața, și așa e scurtă
SCRISOAREA FIULUI RĂTĂCITOR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 815 din 25 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345434_a_346763]
-
DRAGĂ Copilă dragă,-n calea ta Dorit-am să împrăștii flori. Să-ți fie pură inima Și-un univers în ochișori. Petale să te-atingă-ncet, Mireasma lor ți-o dau cu drag. Îți dăruiesc azi un buchet Venit din sufletu-mi pribeag. Să nu te-abați de-a ta cărare Când greul vieții te apasă Zâmbind în clipe de-ncercare Vei fi mereu victorioasă. Să nu iubești neadevărul, Să nu ascunzi o nedreptate, Căci Dumnezeu e Creatorul Și-n taină El le
VISÂND IUBIREA (POEME) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376555_a_377884]
-
hâr! Glasul bunicii îl ascult, Spunindu-mi basme de demult Cantindu-mi cântece de dor, Ori alintandu-ma ușor! Unui copil Copil pribeag al nimănui, Tu plângi de dorul nu știu cui, Măi cauți chipul tatălui Știind c-al mamei tale, nu-i? Copil pribeag, copil sărac, Aș vrea ca tine să îmbrac, Surâsul tău de înger sfânt, Ce rătăcește pe pamant ! Copile bun, copile drag, Nu pot cu soarta să ma-mpac, Stiindu-te al nimănui, Plângând de dorul, nu stiu cui! Dimineață, Dimineața când te
,,ANOTIMPURILE COPILARIEI ' (1993) de TELA MOCANU în ediţia nr. 2356 din 13 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375907_a_377236]