370 matches
-
petrecute în Maramureș, la Sighet, la Moisei, de felul cum a fost primită, de întâlnirile cu colegii medici români. Mi-a povestit că și-a umplut valiza cu albume, artizanat și cărți și că de când s-a întors nu mai prididește cu corespondența cu persoanele cunoscute "acasă". La întrebarea mea dacă totul a fost în ordine, mi-a confirmat că vizita a fost excelent organizată singurul "incident "fiind ca i-a "dispărut", la un moment dat, poșeta cu documente și bani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
interesante pe care nu le am dat uitării; îmi vorbea de succesele sale prodigioase în domeniul medicinei, atât de mari încât, la debutul său în Paris, i se plăteau treizeci și șase de franci pentru fiecare vizită, și că nu prididea cu toate consultațiile care i se cereau într-o singură zi. Deși locuia foarte bine, totuși nu vedeam la el luxul care trebuia să rezulte din bogățiile de care zicea că este copleșit. Dar, așa cum am spus deja, am fost
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
mă-ngropați cu fața-n jos, Să mă sărute fiecare, C-am fost un mare păcătos!" Dar, când încă nu se stinsese rumoarea produsă de ivirea pe lume a unui nou epigramist și încă atât de spiritual, iar Posteucă nu prididea cu strânsul mâinilor celor care-l felicitau, Păstorel a cerut din nou să fie ascultat: "Posteucă vrea să se-ngroape Când va muri, cu fața-n jos, Ca să arate omenirii Tot ce-a avut el mai frumos." Și culmea, în loc să
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
promis. - Bine. Vă aștept în august. Acasă, punând în cumpănă problemele noastre și mai ales marea omenie a revizorului Stratula am început deja să ne gândim cum vom mișca bagajele. * Am plecat la Volcioc însoțit de Petrișor care nu mai prididea de mirare cum de poate merge o școală, adică vaporul, pe apă, fără să cadă în adânc. În tabără am găsit pe colegul și foarte bunul prieten Neculai Dragomir, de loc din acelaș sat cu mareșalul Averescu, eroul de la Oituz
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
n-am mai văzut. Popușoii creșteau până dincolo de creștetul călărețului iar inul semănat mi-a deschis multe porți. Mulți ar fi dorit să poată croi din pânza aceea îmbrăcăminte. Aveam și o micuță grădină de zarzavat care nu mai prididea să ne bucure. Dar poate că experiența agricolă cea mai frumoasă a fost pentru noi orezăria. Pe terenul comun, tot un dar al apelor, s-a constituit un fel de cooperație a orezului. Doritorii plăteau lucrările, funcționarea pompelor de irigat
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
-i va deveni soție. Aspirația lui este o „pedeapsă” fiindcă îl lasă suspendat între două lumi și îi ia liniștea, stare ce-l va face să pornească la drum, odată ce și-a cunoscut cauza dorului. În Alexandrovăț, Timocul sârbesc, Arghiu „prididit de dor” își aude numele explicat de sora mai mare a zînei iubite, iar spusele devin ursire: „Arghiu, Crăișor,/ Prăpădit de dor;/ Iote sora mea,/ Acuși zâna ta./ Tu cum oi păstra-o,/ Așa mi-oi aveauă./ Cu ea te-
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în microcosmosul feminin floral, prințesele prefac din degete lumea: „fetele împăratului stăteau într-un pridvor care da în grădina a frumoasă și plină de flori mirositoare ce era în dosul palatului, că acolo veneau de coseau, or torceau, când le prididea căldura”. Recoltarea inului sau cânepii constituie, în basm, momentul conștientizării propriei capacități de valorificare a plantei textile, ceea ce devine o promisiune maritală, specifică surorilor mari: „Vai, da’ ce frumos îi băiatu de-mpărat! Dacă m-ar lua pă mine, i-
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
se bucură de o răspândire în adevăr uriașă la bulgari, români, ucraineni, polonezi, bieloruși”. Rezistența simbolică a cetății determină fata să lanseze acea „provocare indirectă” pentru flăcău, familiară din colinda leului: „- Cine-n lume s-ar afla/ Cetatea să-mi prididească!” (Atârnați). Flăcăul ales respectă și aici tiparul inițiatic prin apelarea la ajutorul năzdrăvan al murgului staționar în grajdul de piatră. Forța htoniană a acestuia este invocată și captată de ritualul pregătirii lui: „Cu țesala-l țesăla,/ Cu gebreaua mi-l
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
comunisto-sovietic. Cu condiția Însă - atenție! - ca nici unul dintre aceștia să nu mai viziteze țara, chiar și după anii ’60, când unii corifei ai Occidentului, precum De Gaulle sau Nixon, au efectuat, cum se știe, vizite jubilatorii, iar presa occidentală nu prididea cu laudele la adresa lui Ceaușescu, a lui Maurer sau C. Mănescu, președinte la ONU. Și nu era prea „recomandabil” să ai corespondență cu rudele din România, iar dacă Îți murea cineva apropiat, frate sau chiar părinte, recomandabil, așijderea, era să te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
însoțitorul și gazda mea. Tot în această săptămână, însoțit de „Nea Vasile”, gazda mea, ne-am avântat în urcușul muntelui, fiind oaspete la stâna unor ciobani din Cârțișoara. Ne-am ospătat copios cu produsele lactate ale locului și nu mai pridideam să văd, să cunosc cât mai mult frumusețea deosebită a muntelui, pentru mine fiind o noutate. Ne aflam sus, la peste două mii de metri, în locuri în care brazii falnici de la poalele muntelui fuseseră înlocuiți cu arbuști pitici și ierburi
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
fi ca mine. Acum, eu, eroul acelor întâmplări, eram învățătorul copiilor lor! Fosta mea învățătoare din clasele a treia până la a cincea se bucura sincer că am ajuns învățător alături de ea. De multe ori vorbea cu soția și nu mai prididea lăudându-mi purtarea de elev dotat, insistând mai ales asupra minții și a puterii mele deosebite de a prinde și înțelege tot ce citeam. Toate bune până aici, îmi ziceam eu. Acum, ce va fi mai departe? Eu mă simțeam
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
prin rosturile pânzei cărora iarăși numai ea le știa capătul, totul era, pentru mine, copilul, o mare f ericire. Eu pregăteam permanent țăghiile, cu ochii la vârtelnița cu sculele de fire, iar mama, parcă în întrecere cu mine, nu mai prididea bătând la stative, vatale, cum am aflat că le zicea ea când vorbea cu vecinele, referindu-se la realizarea pânzei în casă. Așa sau aproape așa, cu mare meșteșug și răbdare, printr-o muncă de colaborare, se ajungea la pânza
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
pe deplin meritat al operei și geniului său poetic - Nichita! Observâm, probabil, aparenta sau reala dezorientare sau nemulțumire a lui Ceaușescu față de reacția nu prea entuziastă a scriitorilor, adunați acolo, în marea sală de la etajul II și care, altfel, nu pridideau cu elogiile - cum unii aveau s-o facă și mai apoi! -, s-a ridicat de la locul lui și cu acel teatralism pe care-l profesa adeseori, cu un talent și farmec indiscutabil, într-un cerc restrâns de prieteni sau admiratori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
decât barbaria intelectuală se conturează, când principiul animației înlocuiește principiul excelenței, când viața intelectuală este asimilată cu o figură de lupte clasice și când emisiunile télé-poubelle entuziasmează masele? Societatea de hiperconsum, ni se spune, a câștigat: ea nu va mai prididi să-și extindă imperiul devastator, răspândind conformismul generalizat, lenea spiritului, incultura, superficialitatea și incoerența oamenilor. Gata cu semnificațiile și cu idealurile înalte, singurele scopuri în care se recunosc oamenii sunt cheltuielile pe nimicuri, bunăstarea și sănătatea. Confruntați cu această mutație
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
mișcarea de stânga și care în perioada interbelică apăraseră această mișcare n-au schițat nici un gest. Aici putem pomeni numele lui Eugen Jebeleanu sau pe cel al lui Geo Bogza. În vreme ce infernul social era în plină expansiune, scribii rușinii nu pridideau să aducă tributul lor de laude găunoase Partidului și Eroului între Eroi: „...oamenii trebuie să cunoască numele celor care - într-o vreme în care țara trece prin greutăți și crize unice în istoria ei - proslăvesc puterea, sfidând tăcerea și suferințele
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
iar Maria, decedată la naștere). A.B.De ce iar Maria? La noi, în fostele bălți ale Brăilei, era obiceiul ca pruncilor decedați înainte de a fi botezați să li se dea un nume: fetelor Maria și băieților Ioan. Tata nu mai prididea de treburi și, cum se întâmplă în basme, se îngrijora că n-o să aibă un urmaș de parte bărbătească, pentru a-i moșteni tronul. Și s-a întâmplat să mă nasc în ziua sfântului la care s-a rugat maica
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
care-i sunt urmași. Și eu l-am așteptat pe Moș Nicolae cu nerăbdare și interes, nu ca să-mi aducă ceva, fiindcă eu nu i-am cerut nimic material, cât să mă bucur de bucuria celorlalți care n-au mai prididit să-și lustruiască încălțările. Interesul meu pentru Moșul așteptat cu încredere, nerăbdare și speranță, vine din curiozitatea de a afla cum de știe Sfântul Nicolae legea de bază a economiei capitaliste legea cererii și a ofertei ă și, mai cu
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
străine, refuzând să se mai întoarcă acasă, într-o Românie coruptă, dominată de nedreptate, haos, dezastru economic, dezordine și nesiguranță. Foarte interesant este că pe cei din conducerea statului nu-i preocupă în niciun fel aceste probleme, ei nu mai prididesc cu uninominalul, cu europarlamentarii, cu alegerile anticipate, cu lichidarea unor obiective economice care mai dăunează în evidențele statului, pentru că, spun ei, nu mai sunt rentabile!? Un fenomen incredibil de remarcat:nici intrarea în NATO, nici în UE, nu a putut
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
ale asistenței. Cina este copioasă, cu „ștaif”, în mare contrast cu ceea ce am avut la Kaliningrad. Atmosferă euforic-occidentală. De parcă ne-am regăsi integritatea pierdută în enclava rusească, în acord cu opțiunile noastre profunde. Lasha Bugadze e entuziasmat, ceilalți nu mai prididesc, și ei, cu laudele. Constat că am devenit foarte pretențioși și întocmim, fiecare, câte un „clasament al ospitalității” de-a lungul traseului străbătut. Urmează un concert susținut de un excelent trio de jazz și o solistă cu remarcabile calități vocale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
menționează că s-a aprobat [...] vânzarea resturilor de lumânări și a copacilor uscați 51, ocazie cu care se află și numele noului paroh: Panaite Scobai. De aici înainte începe o perioadă nefastă pentru bisericuța din Ipotești. Preotul Scobai nu mai prididește trimițând adrese Protoieriei și Prefecturii, informând de starea jalnică a bisericii și cerând aprobări de renovare. Așa, de exemplu, în adresa cu nr. 25 din 2 iulie 1921 către prea Cucernicul părinte Protoereu, el informează că biserica este dărăpănată pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
mintea lui, copilul trebuie să urmeze exemplul tatălui care, din tinerețe, s-a descurcat cum a putut, luptând singur și răzbind în viață. Numai că Eminovici uita sau nu mai apuca să spună nimic din toate acestea, căci nu mai prididea cu atâtea la câte se înhămăse, comportându-se ca și cum copiii ar fi trebuit să știe toate, întocmai ca atunci când i-ar fi avut martori la tot ce-a fost peste zi. Aceștia își vedeau în continuare de șotiile lor, apărați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
interesată de Eduard, care îi așteptase în holul hotelului. îl atinsese în treacăt cu buzele ei cărnoase pe față, evitând cicatricea mare și adâncă de pe obrazul drept, și se retrăsese ime diat la bar cu matahala, în timp ce el nu mai prididea să le răspundă celorlalți la întrebări. Eduard se aruncase cu patos și cu uitare de sine în pielea ce lui care fusese. Trăncănise cu ei, așa cum făcea odinioară, le povestise cu emfază despre accident și despre recuperare, despre lecțiile de
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
respectabile. Și apoi Ruby lucrase mai bine de o jumătate de veac În mediile universitarilor și avea multe să‑i povestească despre colțișoarele ascunse ale menajurilor academice. Hrănea apetitul lui Ravelstein pentru bârfă. El Își detesta propria familie și nu prididea să‑i Îndepărteze pe studenții dotați de familiile lor. Așa cum am mai spus, studenții lui trebuiau lecuiți de concepțiile dezastruoase, de „realitățile standardizate” impuse de părinții lor netoți. Aici Întâmpin unele dificultăți de prezentare. Nu trebuie să‑l confundați pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
ridicat brațele câtorva scaune ca să mă pot Întinde. I‑am cerut apă și iar apă. În viața mea n‑am fost atât de Însetat. Stewardul șef, care În timpul războiului se Îmbolnăvise În Pacificul de Sud de friguri tropicale, nu mai prididea cu sfaturile. S‑a oferit să‑mi dea oxigen. Rosamund mă Îndemna să accept, dar eu nu voiam decât apă. Între timp Rosamund Încerca să prindă la telefon doctorii din Boston. Aveam doi - „generalistul” și cardiologul. Cardiologul, aflat pe terenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
om trăitor în tine, de mare mirare iaste...!”. La aceasta s-ar mai putea adăuga o constatare mai recentă, pusă pe vers și cântec: „Bună țară, rea tocmeală. Mama ei de rânduială!”, la care subscriu și eu. Guvernanții nu mai prididesc în a ne spune, ca să ne intre naibii în cap odată, că vremurile s-au schimbat. Vedem și noi că s-au schimbat, dar nu în bine. De când Bocul cel mic e la guvernare, întreaga Românie se află la
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]