2,532 matches
-
Anghele!!!...” nu mi-a răspuns. M-am luat de gânduri: „Ce i s-o fi-ntâmplat?” Pe el nu-l apuca niciodată răsăritul soarelui în pat, se scula cu noaptea-n cap. Am sărit poarta și, când am ajuns în pridvor, mi-a mirosit a lână arsă. N-am mai stat pe gânduri, și am spart ușa. Era întins pe vatră, și gemea de ți se rupea inima. - Ce nenorocire căzu pe capul lui!... parcă-i un blestem pe casa asta
A ULTIMA SPOVEDANIE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364425_a_365754]
-
aproape, Când se strânge satul a urare. Vesele ferestre luminate ... Crez - eres, naivă împletire, Izvorând din timpuri neuitate, Cerul larg deschis a mântuire. Clipe se-nveșmântă cu eterne Gânduri ce visează viitorul, Iar urarea iernilor se cerne - Un amvon răsunător pridvorul. Carul vremii trece așa alene, Ne-a trecut pe toți prin răstignire. Amintiri cu luminoase trene ... Cronică de veac în risipire. Referință Bibliografică: Veac în risipire, de Adrian Simionescu / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 284, Anul
VEAC ÎN RISIPIRE, DE ADRIAN SIMIONESCU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364472_a_365801]
-
să dai, Dacă vrei ca să mă ai! - Apă ia, ochii ți-i spală, Să miroși a tămâioară; Din pumnii tăi vreau să beau! Draga mea, acum te iau!... Te duc, mândruță, cu dor - Sus, în Dealul Viilor - La căsuța cu pridvor, Unde florile te vor: Să-mi fii floare printre ele - Cu petale mititele, Să-nflorești în casa mea, Să fii mândră ca o stea, Cu parfumul să mă-mbii... Hai căluțule!... că știi Unde-i rariștea de ulmi Și cărarea
CALUL HAIDUCULUI (BALADA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364556_a_365885]
-
un tunet prelungit În ținut s-a auzit; Calu-n picioare-a sărit, De alice-a fost rănit. * * * - Stăpâne, ține-te drept! Rana este-adâncă-n piept; Nu te teme, -am să te duc, Sus, în dealul de la nuc, La căsuța cu pridvor... Unde mi-am fost mânzișor, Și-mpreună am crescut... De când ai fost copil mic. Prinde coama, stai în față! Văd vâlceaua cu verdeață, Văd și cerul că-i senin; Peste dealuri să pornim, Peste dealuri și păduri, Peste haturi, arături
CALUL HAIDUCULUI (BALADA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364556_a_365885]
-
a petrecut-o în satul natal ,într-o vale închisă de dealuri împădurite, în locuința părintească modestă , dar încăpătoare și gospodărească, care nu era lipsită de o anume eleganță rustică. Căsuța de la Ipotești, avea o arhitectură pur românească cu un pridvor care îpărțea umbra și lumina pe din două creându-i lui Eminescu când era copil, un spațiu mental, * încât codrul, izvoarele și satul din vale îl interesa atât de mult, încât, oriunde s-ar fi aflat; la Cernăuți sau prin
DESPRE, DOMNUL EMINESCU de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361259_a_362588]
-
Nu ți-a clintit de la locul ei Nicio silabă. Cu întreg numele tău, EMINESCU, Am crezut în tine. De epigonul ce sunt Nu mi-e rușine. Alții, spună ce vor- E treaba lor. Tu poți să te naști liniștit În pridvorul Aceluiași Dor, nemărginit. Luceafărul tău lumineze pe creste. Patria română, Din câtă mai este, Își aduce aminte De această durută poveste... Emine! Știu. Tu nu vei fi supărat Pe mine, Nici în viață, Nici când n-o să mai fiu. De
RUGĂ, LA NAŞTEREA LUI EMINESCU... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 379 din 14 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361301_a_362630]
-
ei. - Cum, Doamne, de m-ai blestemat Să n-am copila mea în sat? Aici născutu-ne-am cu toții Și toți să fim în ceasul morții! Feciorii, cum de-au auzit, Din nou la drum, dar, au pornit S-aducă iarăși în pridvor Pe cea mai scumpă, sora lor! Au mers din zori și până-n seară Și nopțile și ziua iară, Când speriați au tresărit De-un vuiet nemaipomenit! Și aiuriți de vuietură Au vrut să fugă, dar stătură... Gândind că poate-aicea este
TREI, DOAMNE, ȘI TOȚI... PATRU ! de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363371_a_364700]
-
rog un lucru, cititori : Nu vă-ntristați pe mine, ci pe... flori! Început-am să culeg de pe un ram... Ce-a mai urmat acolo... habar n-am!... Dar... fost-am ieri pe la părinții lor Și cine credeți că era-n pridvor ?! În stânga mama, fii, apoi tata Și la mijloc cuprinsă... fata !!! Virgil Ursu Munceleanu (Panciu, 21 dec. 1974) Referință Bibliografică: TREI, DOAMNE, ȘI TOȚI... PATRU ! / Virgil Ursu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1732, Anul V, 28 septembrie 2015. Drepturi de
TREI, DOAMNE, ȘI TOȚI... PATRU ! de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363371_a_364700]
-
împreună cu o mână de oameni inimoși, a terminat construcția schitului „Înălțarea Sfintei Cruci”, în anul 2008. Cum omul sfințește locul, poți spune că aici e raiul pe pământ. Biserică schitului Sădinca are planul de tip sală, fără abside laterale, cu pridvor închis. Găsești întotdeauna o chilie în care să-ți odihnești oasele obosite după atâta drum. Poetul indian Rabindranath Tagore, care compară viața pământeasca cu un lung tren, a fost sursa de inspirație pentru versurile compuse de Traian Dorz. Traian Dorz
O POEZIE A LUI RABINDRANATH THAKUR LA INTRAREA BISERICII DIN SĂDINCA [Corola-blog/BlogPost/362284_a_363613]
-
gândul te-nfășoară dragi amintiri trecute Durerea ți-o alină prin frunzele căzute. Căci eu, cu dor de tine, iată, îmi urmez soarta Însă mă-ntorc cu drag și iar îți deschid poarta. Când vocea ta șoptită mă cheamă în pridvor Izvorul bucuriei din roua ochilor. Imagini de mătase cu tot ce-a fost odată Cu dragoste le porți pe tâmpla-ți azi brumată. Sfioasă-ți lași amprenta ce-ai presărat prin vremuri, Aceeași ți-e iubirea, duioasă, în refrenuri. Pe-o
UN ZÂMBET S-A TOPIT, O LACRIM-A RĂMAS de PAULA DIANA HANDRA în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362297_a_363626]
-
gândul te-nfășoară dragi amintiri trecute Durerea ți-o alină prin frunzele căzute. Căci eu, cu dor de tine, iată, îmi urmez soarta Însă mă-ntorc cu drag și iar îți deschid poarta. Când vocea ta șoptită mă cheamă în pridvor Izvorul bucuriei din roua ochilor. Imagini de mătase cu tot ce-a fost odată Cu dragoste le porți pe tâmpla-ți azi brumată. Sfioasă-ți lași amprenta ce-ai presărat prin vremuri, Aceeași ți-e iubirea, duioasă, în refrenuri. Pe-
PAULA DIANA HANDRA [Corola-blog/BlogPost/362312_a_363641]
-
-ți dau decât un singur dar: Iubirea mea cea fără de prihană Să-ți odihnească sufletul hoinar. Să-ți fie ca o cetină-nverzită Pe care să te ningi odihnitor Și-apoi,cu dorurile contopită Eu te aștept la mine în pridvor. Împodobită-n straie de mătase Odaia-i primenită și e cald, Chiar de-s nămeții mai presus de case Miroase a iubire și a brad. Ne vom iubi o iarnă ca-n poveste Și vei pleca apoi înmugurit Când primăvara
DARUL de ADRIANA NEACŞU în ediţia nr. 1070 din 05 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362505_a_363834]
-
Din limpezi izvoare îmi iau apa vie/ Și foșnetul frunzei din codru mi-e cântul/ Iar soarele toamnei și mustul mă-mbie/ Să dărui cu dragoste, veșnic, Pământul...// Sub raze de Lună o pânză de vise/ Așterne-se tandru-n pridvorul Iubirii.../ Desfac legătura de chei, uși închise/ Deschid - lasănd loc cuvenit implinirii.// (...)// Sunt umbră și suflet născut din esența/ Cuvântului lin ce se scurge din suflet/ Sub lava încinsă ascund chintesența/ Aceluiași gând ce mă-nvăluie-n cântec//”. (Sunt, Oradea, 7 octombrie
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
Cu mama-n ea, cu tata viu, Iar eu - copilul cel zglobiu. Zău, m-aș lipsi de toate cele Ce azi îmi fac huzur trupesc, De aș trăi iar vremurile mele De prunc la sânul părintesc - Cu mama, tânăra,-n pridvor, Cu tata, zdravăn, pe ogor. Dar ce vreau eu, biată ființă, Nici noimă n-are îndeajuns, Și nici vreo urmă de putință, Căci drumul vieții e un dus Ce îndărăt doar urma-ți lasă Cu talpa pruncului de-acasă. (Foto
DE N-AŞ FI, VAI, NEPUTINCIOS… de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1970 din 23 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/361036_a_362365]
-
din lemn de dor a fugit în sus pe-un rău secat acolo unde vulturii vin și mor în umbra trupului meu de bărbat casa cioplită din lemn de dor cu fereastra în noaptea târzie cu miros de toamnă-n pridvor s-a topit în nisipul din câmpie casa cioplită din lemn de dor cu acoperișul spart de ploi și lună o aud plângând în arborii când cobor să sărut mugurii ce ne-mpreuna casa cioplită din lemn de dor ce-
ET FUGIT IRREPARABILE TEMPUS... (POEME) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 2352 din 09 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/361069_a_362398]
-
m-a bătut vânt Și-am fost doborâtă cândva, la pământ; Trupul mi-era sleit, simțeam că mă sfârșesc; În Valea Plângerii speram să Te găsesc! Aveam ochii plânși, credeam că-am să mor Și... am pierdut multe nopți în pridvor, Căci, îmi plângeam soțul și pe al meu trecut... Sunt doisprezece ani, de când l-am pierdut! Suspin de-atunci într-una și ochii îmi sunt uzi Te chem să mă ajuți, știu bine că mă-auzi. Zilnic mă rog la
ÎN VALEA PLÂNGERII de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360801_a_362130]
-
seacă, Dorul din suflet să-mi treacă ... Că, de n-ar fi dorul pe lume, Tot m-aș cățăra pe culme, Pe cărări de doruri grele ... Să-mi văd mîndra printre stele, Apăi, dorule, dorule, dor, Mă culcai jos pe pridvor, Și privii spre cer la stele, Mîndra mea era-ntre ele ... Și eu însetam de dor, La apusul zilelor ... Apăi, dorule, dorule, dor ... Thomas cîntase transfigurat de o durere mai presus de înțelegerea oamenilor, dar nimeni nu-i dăduse atenție
CAP 12 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360716_a_362045]
-
el venea, Dar nu era vreun radio ceea ce se auzea, Era muzicalul lin si calm din al lui interior, Era pianul lui ‘major răzbătând în exterior.. Înțelegând acum de ce dansa așa cu spor, Uitându-mă și-n al sufletului meu pridvor Găsind o mirandolină veche, prea aruncată, O apuca-i.. dar, ea se făcu cam prea mirată... Sunt atâți oameni buni pe acest pământ Sunt așa ‘mărunți’, dar au sufletul sfânt, Și iubesc..printr-un spiritual neîntinat, Emițând-o în stratosfere
OAMENI BUNI.. ÎN UMBRĂ! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360956_a_362285]
-
consecință, colocuția implicând acordul registrelor, ca de pildă: „M.-I.B.: Poemele în care apare Atotputernicul sunt limpezi și luminoase, ca un cer de vară... Și câtă ușurință a rostirii, câtă inocență, în toate acestea! E.D.: Întâlnirea cu Domnul în pridvor? E aidoma celei din Poiană („Domnul străbate Poiana”) sau celei din zori, tot din Poiană („urma Lui”). E clipa revelației, precum în poezia ce se încheie cu versul „Șoptind, ca ucenicul: Domnul este! (Cf. Evanghelia după Ioan, 21).” [18] Însă
PREFAŢĂ LA VOLUMUL „ETERN, ÎNTR-O ETERNĂ NOAPTE-ZI” de IULIAN CHIVU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360926_a_362255]
-
mai departe lucirile, când albastre când verzi, ale împrejurimilor. Cupola sfântă a cerului, iarba mătăsoasă așternută prin curtea mânăstirii, tihna din jur îl îndeamnă pe oricare venit aici, din orice colț de lume, să-și regăsească liniștea sufletului ca în pridvorul propriei case... Referință Bibliografică: Toamnă la Voroneț / Viorel Darie : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1138, Anul IV, 11 februarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Viorel Darie : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
TOAMNĂ LA VORONEŢ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1138 din 11 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364114_a_365443]
-
se ascunde în păduri fără copaci, E vremea să iau poteca în spate și să pornesc pe jos S-au să mă refugiez în fraze fără cuvinte, Atunci când tai unghiile substantivului picior, Durere întoarsă pe dos în mănușa pierdută-n pridvor, Negație ce nu neagă nimic pe lume, Acceptare botezată astăzi fără nume. E vremea să privim oglinda oglindită-n alta După ce ieșim din cuvinte minicinoase, Atunci toți zeii se întorc din Malta, Tăcerea trece în imne și-n clipe păguboase
ADEVĂRUL DIN ACROSTIH de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1054 din 19 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363142_a_364471]
-
încoronare a regilor României Mari, Ferdinand I și Maria, moment care a consfințit importanța istorică a orașului și rolul de capitală istorică. Preotul ne-a istorisit cum au decurs acele momente în curtea bisericii și de cum am intrat în biserică, pridvorul deschis cu arcade mari, iconostasul, mobilierul, stranele realizate din lemn de stejar, cu motive decorative de inspirație brâncovenească, totul părea maiestos. De o parte și de alta a intrării erau portretele suveranilor României Mari - regele Ferdinand I Întregitorul și cu
ALBA IULIA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363165_a_364494]
-
Acasa > Strofe > Timp > GEORGETA RESTEMAN - POEMELE AMURGULUI (1) Autor: Georgeta Resteman Publicat în: Ediția nr. 1321 din 13 august 2014 Toate Articolele Autorului CÂND LĂCRIMEAZĂ-AMURGUL Frunze-arămii și galbene pe-alee Se miră și privesc umbra-ți trecând Pe sub pridvorul nins cu azalee Când lăcrimeaz-amurgul peste gând... Pășești domol, înrobitoare clipă, Te mântui în eternele-ți tăceri. Din jarul toamnei ruginii, în pripă, Ai vrea să faci cărări de mângâieri Dar frângi cu degete încinse-n lavă Azimă caldă, coaptă
POEMELE AMURGULUI (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368363_a_369692]
-
alergând pribege, Pe limbi de vânt se răsucesc ușor Și-n taină-ar vrea de vrajă să dezlege Blestemul curs din trupul unui nor. Tu taci și treci pe-aceeași veche-alee Deși de alb ți-e sufletul flămând Nu vezi pridvorul nins cu azalee Când lăcrimează-amurgul peste gând. ÎNSÂNGERAT AMURG Sărută marea țărmu-ncins de-arșiță Talazurile-i amuțesc pe stânci Tărâm râvnit de zei - o insuliță - Retortă a tăcerilor adânci. Îți simt suflarea rătăcită-n mine Pe buze sarea ta săpându
POEMELE AMURGULUI (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368363_a_369692]
-
pământul românesc pe care-l iubește, temelie a neamului românesc, care respiră prin ființa poeților, îi aduce în substanța poeziei ei pe Eminescu și pe Blaga: „Prietene, aflat oriunde,/ I-ați iubirea și cuprinde/ Țara. Și-ai să-i vezi pridvorul./ Blaga și - Eminescu-i dorul./ Vino iar în glas de glie,/ Stelele încolțesc, o mie,/ Pajiștea-i în primenire,/ Iar pădurea o să respire,/ Ca-n copilăria ta,/ Pământul tot va cânta/ Tălpile ți-ar săruta,/ De câte ori l-ai călca.”// (Poemul
REGĂSIREA PURITĂŢII ŞI ILUMINAREA DINĂUNTRU A COSMOSULUI POETIC de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368467_a_369796]