355 matches
-
burți și pe coadă. Avinoul tocmai a intrat în uz în primăvara lui 1918, iar mitraliera rotativă Spandau, montată pe fuselaj, în dreptul pilotului, îl face extrem de eficient. De sus, din înaltul cerului pe care doar el îl consideră „timid și primăvăratic“, „Baronul Roșu“ deține un record măreț și sinistru, invidiat de colegi și temut de dușmani: 80 de aparate doborâte, 77 morți, 19 răniți, 10 prizonieri. Dincolo de abilitatea sa neobișnuită de-a perfora avioanele și infanteria inamică, distinsul Manfred von Richthofen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
aprinseseră făclii. Mai jos, Într-o poiană, licărea un foc la care se pârjoleau, sfârâind, doi mistreți. Peste rumoarea mesenilor și peste cântecul discret al tarafului se auzea râsul sănătos al Măriei Sale, ca un gâlgâit vesel de vin sprințar și primăvăratic. 25 aprilie 1468, muntele Iga, Japonia Cei cincizeci de luptători Ninja se așezară pe genunchi și călcâie, cu spatele drept, privind spre maestrul de lupte. Prin aerul răcoros al zilei de aprilie se simțea deja, amețitor, mirosul florii de cireș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
sau, uneori, până la piept. Armata lui Vlad, alături de corpul de elită al Apărătorilor și de grupul războinicilor mongoli aflați sub semnul șarpelui și săgeții, Înota prin zăpadă. Cu doar trei zile Înainte, vremea păruse a se Înmuia și un soare primăvăratic dezlegase șuvoaiele și Îmblânzise zăpezile. La ieșirea din Balcani, războinicii zăriseră ghiocei. Li se păruse un semn de pace și de Întoarcere acasă. Dar, pe măsură ce se apropiaseră de Dunăre, frigul se Întorsese și acum Întregul univers părea Înghețat. Iar În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
vedea nici cicatricea, nici umărul stâng mai ridicat decât celălalt cu un obraz feciorelnic, rozalb, ca un Făt-Frumos, ținând în mâna stângă, ridicat în sus, un paloș, de deasupra căruia își lua zborul un porumbel, spre un cer senin, siniliu, primăvăratic. Morala: Asta era în esență definiția realismului socialist realitatea urcată pe-un cal alb și privită dintr-o parte... Doamne! În câte feluri se poate prezenta realitatea istorică! COLEGA DE BIROU, ELVIRA -1 Zilele trecute, dorind să verific și să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
și mai prietenoși. Era frumos la țară. Mergeam încet, la pas, iar bătrânul cal înainta nepăsător pe drumul străbătut de mii de ori cu aceia care, vremelnic, asemenea mie, i-au fost stăpâni. Uneori mă opream pentru a culege flori primăvăratice sau pentru a mângâia grâul încolțit. Trăgeam în piept aerul înmiresmat. Doream ca timpul să se oprească în loc, iar bucuria renașterii naturii să fie veșnică. Am iubit dintotdeauna primăvara! Calul mă cunoștea acum și era blând ca o pisică. În
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
în care am văzut patul ei. Nu m-am îndrăgostit de Georgie cu disperare; mă consideram deja prea bătrân ca să mai trăiesc disperarea și excesele ce caracterizează iubirea de tinerețe. Dar o iubeam cu o bucurie și o insouciance mai primăvăratică decât primăvara însăși, un soi de lună a lui aprilie miraculoasă, lipsită de durerile metamorfozei și nașterii. O iubeam cu o bucurie sălbatică și primitivă, cu o anume brutalitate și voioșie, trăsături ce nu se regăseau în relația mea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
înfiorat. — Și acum, copila mea, trebuie să o șterg! zise Antonia. Nu pot să stau toată ziua cocoțată în patul tău. Am programare la coafor. Se dădu jos din pat fără să se uite la mine și își îndreptă ținuta primăvăratică. Era de-a dreptul strălucitoare. — Te duc eu cu mașina, se oferi Alexander. Trebuie să mă ocup de niște lucruri în legătură cu expoziția. O mai privi o dată pe Georgie, cu profundă tristețe, îi strânse cu ambele mâini labele picioarelor acoperite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Pearl. Vine mâine pe aici. — Bine, să nu ne gândim la ziua de mâine. Haide să ne culcăm. — Pearl, ce-i zgomotul ăsta? — Vulpea care latră. Vizuina e aici, în grădină. Pearl deschise ușa din față. O pală de aer primăvăratic, înmiresmat, impregnat de tăcere, călduț și umed, pătrunse în casă. Pearl stinse lumina din hol și rămaseră să privească în întuneric. — Vulpițo, șopti Hattie cu blândețe, vulpița cea scumpă... locuiește chiar aici, în grădina noastră? — Vrei să ieși puțin afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mai acorde o șansă“ lui John Robert. Întâi își formulase în minte expresia „ultima șansă“, dar nu putuse îndura asemenea cuvinte finale și schimbase formularea. Fără nici un motiv, chiar dacă ar fi încercat să caute vreunul, ceea ce nu se întâmplase, o primăvăratică briză de speranță adia în sufletul lui. Nu era dorința de a fi fericit. Niciodată, nici măcar în tinerețe, George nu-și îngăduise dorința de a fi fericit. Era vorba de ceva instinctiv, mecanic, o zvâcnire primitivă, autoprotectoare, a psyche-ului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
că un anumit substantiv preferă un anumit tip de funcționare. O dată cu articolul nehotărât, prezența unui adjectiv epitet este obligatorie în funcționarea densă și compactă: *o apă, *o blândețe... Dar dacă este modificat de adjectivele non-clasificante (o apă limpede, o blândețe primăvăratică...) sau clasificante (o apă verde, o blândețe blondă...), întregul grup nominal primește o valoare non-clasificantă. De fapt, când vorbim de o funcționare compactă, modificatorii (adjective sau grupuri prepoziționale) tind să se fixeze și să aibă o valoare de intensitate: o
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
de la curtea napolitană”590, în care influența lui Dante se resimte puternic. În cele optsprezece scurte cântece avem o pendulare între fantezia mitologizantă și notele de realism. Naratorul boccaccesc 591, metamorfozat într-un cerb, se plimbă într-un decor idilic primăvăratic, meditând asupra necesității de a se feri de chinurile nemiloase ale dragostei, când i se pare că aude un glas ce le cheamă pe doamnele din Napoli la marea curte a Dianei. Este martor al unei vânători conduse de Diana
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
dis de dimineață/ Plimbându-se în voie la verdeață,/ Ea flori din cele albe își adună/ și roșii, ca să aibă de cunună,/ Cântând frumos ca îngerii din cer.”744 Nu are doar atributele gingășiei și purității, la fel ca florile primăvăratice pe care le adună, ci rivalizează cu ele în frumusețe. Poemul încearcă să ne înfățișeze 2descrierea unei femei ideale, dar sfârșește prin a realiza altceva. Emilia reprezintă u2n simbol, și așa cum sesizam și la Boccaccio, un element al decorului necesar
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
supravegheată, dramă, elanuri contrazise niște fixațiuni toate își aliază accente patetice. Acesta era visul nostru / să deschidem un pension pentru fluturi; / și din naivitate nici nu știam / că o mulțime de lume se gândise / mai înainte la asta". Candide Proiecte primăvăratice denunță fondul himeric, fantast al celui care abandonându-se halucinației, invocând harfa, clavecinul, viola și cornul, se confruntă cu teluricul. Sedus de orizonturi sans rivages, Mihai Ursachi practică programatic aventura (intelectuală, etică, metafizică); iscoditorul se proiectează repetat în oglinzi deformante
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
două ordine de existență deosebite: arta se integrează ordinii naturale, mistica ordinii supranaturale. Una e din lumea aparențelor frumoase, cum zice Delacroix, cealaltă din lumea certitudinilor divine. Contemplarea vastității unei mări înfuriate e sublimă, contemplarea patosului dezlănțuit al unui amor primăvăratic e sublimă, contemplarea unei simfonii, care seamănă cu susurul imens al flăcărilor unui incendiu, e de asemenea sublimă; dar poate înlocui acest sublim estetic, al strălucitoarelor aparențe, sublimul real și supranatural al dumnezeirii, manifestat în religie? Iată cum se clarifică
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
puterea odată ce le-a devenit proteză. Între viață și piatră apare o relație misterioasă, spectrală - un fel de insuflare de duh în ambele sensuri. Viața pătrunde piatra ca o igrasie și așteaptă letargic în răcoarea ei minerală o eventuală chemare primăvăratică afară. Piatra îi păstrează vieții forma specifică la fel de fidel cum ar face-o o sămânță improvizată. În latină, o fosilă vie poartă denumirea poetică de Lazarus taxon; numele lui Lazăr cel tras afară din moarte de Hristos ca dintr-o
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
umilința cu finețe de maestru, iar efectul constatării fu cataclismic. Golul pe care Ondine îl substitui loviturii în cădere asupra lui îl smulse violent afară din sine; în vechiu-i trup dădură osmotic buzna alte gesturi, împinse din străfunduri de seve primăvăratice de talia nașterii. Strânse atunci infantil în brațe femeia, vrând să stăvilească erupția de necunoscut înlăuntru-i și să-și peticească vechea lui lume avariată cu pielea ei de lapte și miere. Renaștere? Nu-și putea permite să accepte un
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
este resimțită ca vitală de către samurai. Japonezii se cufundă În contemplarea detaliată a schimbării nuanțelor și a evoluției ansamblului de culori ale toamnei ce prezidează căderea frunzelor. Ei se extaziază și sărbătoresc În grup, cu multă bere și sake, explozia primăvăratică a florilor de cireș, ce eliberează, Într-un suflu puternic și neprecupețit, Întreaga putere a unei naturi la ieșirea din iarnă. În grija extremă pentru forme și aparențe, atemporalul se dezvăluie fără a devaloriza aceste manifestări temporare, căci unul fără
[Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
perfect, dar atunci acțiunea este, de fapt, nu potențială, ci ireală), ci pentru că vorbitorul o privește în acest mod, ca o virtualitate, ca o posibilitate și nimic mai mult: „S-ar zice că natura a întipărit aicea o dulce și primăvăratică sărutare pe sânul munților iernatici..” (C. Hogaș) În afară de prezentarea acțiunii din perspectiva unor virtualități interne ale acesteia, potențialul mai oferă vorbitorului și expresia unei maxime detașări de cele relatate; prin potențial, vorbitorul nu-și asumă răspunderea privind adevărul celor spuse
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în aer, pictează pajiști însorite, păduri dese, luminișuri, ciobani cu căciuli mițoase, căruțași ce-și mână pe drumurile prăfuite atelajele de boi, țărănci torcând sau stând la poartă, care cu boi, căruțe venind de la bâlci, o natură liniștită, luminoasă, senină, primăvăratică. Dacă poporul nostru are conștiința unui peisaj românesc distinct, faptul se datorează picturilor vibrante ale lui Nicolae Grigorescu. Coloritul de o rară prospețime, poezia ce se desprinde din toate tablourile sale, sinceritatea, jocul feeric al luminii, naturalețea reliefează un „genius
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
Lastovicikăi, tânăra de șaisprezece ani îndrăgostită de sergentul voluntar Iuliu Florea Cvetina, unul dintre ultimii români căzuți în lupta contra „bolșevicilor” și pe al cărui mormânt de la Pystyany, ca un omagiu, apare „din când în când... un buchet de flori primăvăratice”. Corrida la București este o savuroasă proză umoristică. Ideea diplomatului spaniol Don Luis González de Vergara de a aduce corida la București, cu sprijinul marelui actor Constantin Tănase, este pretextul în jurul căruia G. creează situații și personaje de un comic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287322_a_288651]
-
Șah lăsase mașina. La trecerea noastră, o pasăre mare, cenușie, se mișcă printre ramuri și se ridică pieziș, zburând jos și dezordonat, prin pustietatea câmpurilor împestrițate de picături. Mi s-a părut deodată că a mă cufunda în neantul acela primăvăratic, a dispărea în indiferența lui, era un pas salutar și atât de ușor de făcut. Un trup chircit îndărătul mărăcinișurilor, tâmpla murdară de sânge, mâna aruncată înapoi de reculul armei... Șah se opri, se uită în aceeași direcție ca mine
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
se va tăia cordonul ombilical cu o baionetă spălată cu alcool, cu lama aceea care a plonjat de atâtea ori în măruntaiele oamenilor. Când țipetele tinerei mame au să înceteze, se va lăsa clipa aceea de liniște suspendată de cerul primăvăratic și diafan, de mireasma pământului încălzit de soare, de răcoarea ultimelor zăpezi. Se vor îngrămădi cu toții în jurul pătratului de pânză: tinerele slujnice, prizonierii, soldații. Clipa asta va dura, departe de timpul uman, departe de război, dincolo de moarte. Nu există încă
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
donării, venit precar care leajunge doar pentru o porție de urzici. În al treilea rînd, și mai abstract-simbolic, cei Înrobiți (seduși de fapt) socialmente să-și doneze sîngele societății de consum. Cumpără urzici poate avea și sensul nevinovat al bucuriei primăvăratice de a simți miresmele noi și proaspete ale unor vegetale autohtone. Dar aluzia la precaritate, la criză, la condiția nefastă a salariatului care-și vinde (mascat sub formă de donație) sîngele este cît se poate de transparentă. Deși suficient de
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
se poate stăpâni să nu recite o elegie. Pentru început, deplânge pletele pierdute folosind un limbaj ce ironizează filozofica tentație de a pune semnul echivalenței între vârstele omului și anotimpuri ("Pletele, singura noastră podoabă frumoasă, căzură;/ Iarna cea tristă răpi primăvăraticul păr"), continuă cu o alăturare din cele mai neașteptate comparații ("Sărmanule, odată aveai frumoase plete,/ Îl întreceai pe Febus, pe Febe, sora lui./ Mai neted ești acum ca bronzul sau rotunda/ Ciupercă din grădină, ivită după ploaie") pentru a încheia
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
și că le protejează cum se cuvine. In anul eclipsei lui Thales -585 î.e.n., cel mai bogat argintar al orașului s-a îndrăgostit de tânăra și frumoasa Parthenis. După nuntă, la care a curs din belșug vinul lui Chios, miere primăvăratică și lapte de capră, tinerii căsătoriți au plecat în luna de miere la tmplul din Delphi. Intrebată, Pythia le răspunse proaspeților însurăței: "veți avea un fiu care va fi folositor tuturor oamenilor, în toate timpurileș. Dacă ne gândim la tabla
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]