382 matches
-
suspină Iulius Herodes Agrippa, uitându-se la Germanicus cum aduce libații în fața altarului. Dacă altar poate fi numită o nișă plină cu figurine din bronz. Pufnește nervos. Oameni în toată firea, și se smeresc în fața unor jucărioare de copii. Cât primitivism, să se încredințeze protecției larilor pentru a obține mântuirea, prosperitatea casei și a recoltelor. Nici ei nu știu exact cui se roagă. Spiritelor morților? Sau Vestei, care întruchipează focul ce nu e lăsat niciodată să se stingă în cămin? În
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
aveau nevoie de timp pentru a se dezvolta așa cum se cuvine. Sammler Îi cunoscuse pe bunicii Angelei. Fuseseră ortodocși. Aceasta dădea un tăiș straniu familiarizării lui cu păgânismul ei. Pe undeva se Îndoia că acești evrei se potrivesc cu acest primitivism erotic, roman, voodoo. Punea sub semnul Întrebării ideea că eliberarea de sub Îndelungata disciplină evreiască, instrucția ereditară pentru controlul legiuit, se putea obține pe bază de cerere individuală. Deși doctori ai spritului și ai minții, evrei moderni, pretinseseră a fi fruntași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
parodie romantică de love-story, fata civilizându-l pe Spunk - învățându-l să se îmbrace, să mănânce, să vorbească - și Spunk decivilizând-o pe ea, învățând-o să renunțe la băutură, la agațamente, la autodistrugere, la bani (o vreme se întorc la primitivism după care Spunk are o cădere nervoasă pe fond citadin. Până și eu, în ciuda exaltării de care eram cuprins, am reușit să descopăr o urmă de sentimentalism aici). Tot filmul, Spunk a avut o privire tăcută de uimire mută și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
transformate într-o vilă, dar una rustică primitivă. Eddie a alergat gol vara trecută cu unul din prietenii lui Freddie, iar Jonathan va trebui să promită să nu le spună părinților lui, care sunt destul de inflexibili, când vine vorba despre primitivism. Jonathan îi promite, ceea ce nu-i este foarte greu, mai ales că nu-i cunoaște pe cei despre care vorbește ea. Apoi brusc, tot așa cum a apărut în viața lui astăzi, Star dispare. El încearcă să-i spun cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de primitivi. — Păcat, bieții de ei. Majoritatea nu poartă haine nici măcar când ies. Poartă doar mărgele și aceste minunate brățări. Face un gest din braț pentru a produce clinchetul pe care-l iubește. Am crezut că ești de acord cu primitivismul. Ești un tip straniu! Fotse sunt sălbatici! Adică n-au făcut baie în viața lor! Tata ia cu el o cadă pliantă când merge acolo. Desigur, este tratat ca marele șef. Aparent, e foarte impresionant... Discuția despre statutul social al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
sînt decît noțiuni, deși ele ne ghidează. Ar fi trebuit să înțelegem că acestor oameni li s-au impus cu prea multă brutalitate normele unei civilizații cu care nu erau obișnuiți. Au reacționat în consecință. Să nu confundăm mizeria cu primitivismul: prima e degradare, celălalt, o veche civilizație care n-a evoluat. Cînd distrugi o astfel de civilizație, îi distrugi, împingîndu-i în mizerie, purtătorii. În apartamentele repartizate, nomazii au trăit o degradare a propriei civilizații, de aceea ei s au străduit
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
unui profund dispreț. Și nu erau prea departe de adevăr, deoarece consulul francez detesta locul în care fusese numit, ca și toate obiceiurile acestui petic obscur de pământ de la porțile Orientului, dimpreună cu boierii, slujbașii, podinarii și plimbătorile lui - revoltător primitivism! Pha! - ca și absența totală a urbanismului, de altfel. Orașul nu avea monumente impresionante, nici parcuri dichisite, nici fântâni cu fauni, nimfe sau tritoni, nici piețe spațioase sau trotuare și nici măcar străzi drepte. Era doar o îngrămădeală aiuritoare de case
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de observația mea. Mi se părea că descoperirea aceasta nu trebuie pierdută, și, pretextând că mă duc să fumez o pipă, mă coborâi în odaia mea. Închisei ușa cu bara și scrisei în jurnal: "Prima discuție cu Maitreyi. De remarcat primitivismul gândirii ei. Un copil care a cetit prea multe. Astăzi, pe terasă, o întîmplare penibilă cu povestitul. Sunt incapabil să spun povești; probabil, jena mea de tot ceea ce e inocent și naiv. Revelația a fost Chabù, un suflet panteist. Nu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
trebuie să impresioneze damele din primul rând, ce se uită după el prin lorgnon ! Așa că, sans perdre un instant, il saisit à pleins bras veșnicul său cal de bătaie și dă-i înainte cu administrația noastră fanariotă, cu dezordinea și primitivismul, cu putreda țară care a fost și încă multă vreme va fi România. Și tot vorbește, à tort et à travers, și apoi, bun-înțeles, ajunge să se împăuneze cu boala lui și cu nepriceperea în lucruri practice. Defect capital, pe
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
febra după-amiezii : — Pentru că la noi, dragii mei, oamenii arată dintru început obosiți, dintru început resemnați, de parcă au mai trăit încă atâtea alte vieți grele și dezamăgitoare, așa că au renunțat de mult să se mai împotrivească răului atotputernic. Iar dezordinea, provizoratul, primitivismul se înmulțesc spontan... Ca microbii în praf... Există parcă în aer un ferment al dezordinii... — O enzimă, râde musafirul. — O enzimă, dacă vrei, concede Profesorul. Un microb atotputernic al corupției, al haosului, al lucrului făcut de mântuială. Relele de care
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
jos nu are să mă orbească într atât încât să fac precum acei înalți funcționari care, la vizita oricărui străin, nu le scot nimic altceva înainte decât veșnicii călușari, de parcă numai aceasta ar însemna România... Când în atâtea cazuri însemnează sărăcie, primitivism, provizorat anarhic... Toată bine cunoscuta mea iubire pentru țăranii români nu mă poate face să nu recunosc că sunt mai înapoiați decât alții din Europa. Nu-i vezi, dragul meu, deprinși de mizerie să mănânce mămăligă cu oțet, să meargă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
erau, s-au repezit să le apuce, îmbrâncindu-se, luându-se în gură, chiar strivind mâini, degete sub cizme. O busculadă ce am regretat-o întrucât strica tot ce arătase atât de frumos înainte, iarăși dând pe față sărăcia și primitivismul ce ne stăpânesc. Starea mea psihică fiind labilă și înclinată spre melancolie, deodată am văzut spectacolul eroic de mai înainte descompus în scene cotidiene, unul scobindu se în nas, câțiva jucând barbut, altul ușurându-se aproape la vedere, un grup
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a lui E. Hopper, unde accentuarea trăsăturilor realiste va conferi acestui real un efect imaginar 49. În toate aceste cazuri, jocul metamorfozelor, pe care îl putem repera și în "pointillismul" lui Seurat sau, mai general, în "fovism", trimite la un primitivism, la o întoarcere la arhaismul naturii umane ilustrându-se în multiple moduri în actualitatea socială. Umbra lui Dionysos, în aspectele sale de forfotă și, stricto sensu, de furnicar, proiectându-se asupra metropolelor noastre, este expresia unei sălbăticii pe care o
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
Cel care cheamă ecoul Ca să găsești sufletul, trebuie săl pierzi mai întâi. A.R. Luria PARTEA ÎNTÂITC "PARTEA ÎNTÂI" Sunt nimenitc "Sunt nimeni" Cu toții suntem posibile fosile, purtând încă în trupurile noastre primitivismele existențelor trecute, urmele unei lumi în care ființele vii curg dintr-o eră în alta cu puțin mai multă consistență decât norii. Loren Eiseley, The Immense Journey, „The Slit“ Cocorii aterizează întruna la căderea nopții. Se desfășoară ca niște panglici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
rînd istoria războaielor și revoltelor; nu este istoria partidelor și politicienilor corupți, nu este istoria democrației sau a plutocrației sau a altei forme de guvernămînt, nu este istoria afaceriștilor, puritanilor, ticăloșilor, proștilor, sfinților sau eroilor; nu este istoria civilizației sau primitivismului. Adevărata istorie a statului Old Catawba este istoria singurătății, a pustietății și a pămîntului veșnic, este istoria a mii de oameni ce trăiesc și mor singuri În pustietate, este istoria a milioane de gesturi și momente din viața lor, neconsemnate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Spania, Jugendstil în Germania și Austria, sau emancipatoare (Liberty în Anglia sau Modernismo în Argentina), mai ales în artele plastice și decorative, în mobilier, sculptură și arhitectură. Unele curente recurg la denominații care trimit la sălbăticia și barbaria regeneratoare (fauvismul, primitivismul). În literatură, akmeismul rus trimite la un „punct de maxim” al spiritului (cf. gr. akme), iar adamismul - la ideea începutului absolut. Denumirile unor curente postsimboliste europene: paroxism, dinamism, expresionism, futurism, înregistrează deja, către 1910, un alt puls al epocii, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Armory Show de la New York. Intervalul 1895-1916 este plin de asemenea „puncte critice”... Autorul vede în Theodor Cornel (alias Toma Dumitriu, 1873-1911), primul nostru critic modern de artă în adevăratul sens al cuvîntului. Întors în 1910 din Franța - unde postimpresionismul, fauvismul, primitivismul și cubismul post-cezannian țineau deja prim-planul -, în 1896 se expatriase în urma unui incident de presă (ulterior, realizase de unul singur o Révue Franco-Roumaine și trimisese în țară numeroase corespondențe de presă, inclusiv despre Afacerea Dreyfuss), fostul frecventator al cenaclului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
lumii politice) retardarea estetică a artei autohtone, pentru care ultima noutate o constituia încă impresionismul, într-o vreme cînd pictura europeană evolua pe urmele lui Cézanne și Gauguin. S-ar putea obiecta că, în momentul respectiv, termeni precum „pointilism” sau „primitivism” intraseră deja în vocabularul criticii noastre de artă. Impresionismul lui Luchian, expozițiile lui Iser din 1906 și 1907, marea expoziție de pictură și desen din 1908 a lui Dérain, Forain și Galanis (organizată de același Iser), făcuseră obiectul întîmpinărilor entuziaste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
clovneriile triste ale lui Jules Laforgue, estetismul crud al lui Baudelaire, onirismul fantast al lui Aloysius Bertrand din „Gaspard de la Nuit“, ironia estetă a lui Tristan Corbière și naivitatea studiată a lui Max Jacob. Un fantezism ironic și decorativ, mimînd primitivismul și refuzînd cu grație anecdoticul în favoarea stilizărilor expresioniste. A devenit un loc comun al criticii apropierea dintre „Balada spînzuratului“ a lui Maniu, „Visul spînzuratului“ de Ion Vinea și „Se spînzură un om“ al primului Tzara. Desprinsă parcă din cărțile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nostru etnic. „Literatura de import” nu s-a putut afirma la noi decît atunci cînd a fost asimilată organic, în vreme ce dadaismul lui Tzara - de pildă - nu ar fi decît un „amestec de dezechilibru nervos și șarlatanie europeană”, o contrafacere a primitivismului, o „poezie bîlbîită”, pe care un popor cu suflet sănătos nu o poate accepta. Istoria își are însă ironiile ei: modernistul de stînga Ion Vinea și tradiționalistul Al. Hodoș se vor regăsi la începutul anilor ’60 - ca victime „în curs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
al sufletului popular, cadru care închide în straturi trecutul și încolțește cu frăgezimi naive viitorul, e plină de surprinderi rare și de preț”. Avem, așadar, o imagine a tradiției dinamice, „explorate” (inovate) fantezist, deopotrivă arheologic și genuin-prospectiv: un altfel de „primitivism” modern, pus într-o surprinzătoare analogie cu cazul dramaturgului irlandez John Millington Synge, „pe care poetul Yeats l-a izgonit din Parisul unde se irosea în frămîntări sterile tocmai în insulele Aram”; acolo, în contact cu „graiul, închipuirea și obiceiurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
respectiv Avangarda în literatura română -, Ion Pop a spus aproape tot ce era de spus cu privire la afinitățile, dar și la importantele diferențe dintre programul „constructivist” sau mai general avangardist de la Contimporanul și mythos-ul liric al lui Ion Barbu. Abstracționismul, nonfigurativismul, „primitivismul” incantatoriu, construcția intelectualizată, pigmentate uneori cu picanterii goliardice, constituie, oricum, suficiente puncte de întîlnire. Ca și poemele lui Vinea, cele compuse de Barbu sînt un fel de standard al revistei, plasate nu o dată pe post de editorial liric. Romulus Dianu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
atît pictura, cît și poezia „fără subiect” ar avea - potrivit lui Vinea - un punct de plecare în tradiția populară autohtonă. Să vedem cum stau, de fapt, lucrurile... Ideea „tradiției folclorice” anonime, colective a avangardei constructiviste, ca și nevoia de recuperare a primitivismului și bizantinismului în arta modernă, pornește de la teza mai mult decît contestabilă a inexistenței unei tradiții culte moderne și premoderne (explicabilă prin „istoria noastră discontinuă”, improprie construcției durabile), așa cum prezumata „inexistență” culturală a secolului al XIX-lea românesc, deplînsă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
editorialul numărului 6-7 („Interpretări“), Ion Călugăru definește tradiția ca „Inteligența norodului, evadată din pastișul etern natural - și tehnica” (propoziție formulată prima oară în manifestul revistei Integral). Ambele elemente ale ecuației au un caracter transnațional și un potențial emancipator: „expresia primară”, primitivismul „norodului”, legitimează universalismul dezvăluind fondul comun, transfrontalier, al umanității: „Creațiile norodului n’au cunoscut dialect, ci au tins spre universalitate. De aceea: un idol african seamănă în subtilitate cu o cioplitură românească, un basm românesc cu unul mongol. La mijloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Vinea („Gamă“) este dedicat „Lui Támas Aladár”. Pe cealaltă pagină — o „cronică muzicală” semnată de Jacques G. Costin comentează „audițiile Béla Bártok” dintr-un concert prezentat de Constantin Brăiloiu. Un pasaj se referă la „evoluția constructivistă” a compozitorului, apreciat pentru „primitivismul” nud: „La urmă, «colindele românești» al căror titlu îl înțelegem mai mult ca pretext. Ele înseamnă evoluția marelui compozitor de la mecanica amplă, lipsită de anecdotă și melodie a modernilor de pînă mai eri la primitivismul lipsit de ascunzișuri al contimporanilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]