358 matches
-
individualizate. Întreaga perioadă istorică a dezintegrării comunităților și a construirii și dezvoltării statelor naționale, corespunzând stadiului „modernității organizate”, poate fi privită și ca o epocă a triumfului societății holiste. Este societatea în care „totul” (i.e. statul național sau națiunea) deține primordialitate și legitimează acțiunile de guvernare și dezvoltare economică, socială, politică sau culturală ce contribuie la consolidarea și afirmarea societății (națiunii) ca întreg. Este societatea în care integralitatea totului este totuși diferențiată, dar diferențierea este de tip structural. Adică în interiorul totului
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
personalități, într-o perioadă în care aceasta intrase în interdicția de publicare. Estetismul funciar al criticului iese triumfal la suprafață. Pe filiera contextualizării biblice, trăsătura în cauză apare explicată printr-o reacție a defensivei față de decepția căderii omului din rangul primordialității paradisiace. Pe de o parte, existențialul asociat cu criteriul moral, pe de alta tranziția compensatoare în estetic, în lumea formelor și a stilurilor, posed`nd un dramatism izvorît din tensiunea majoră a conflictului originar. Rușinea de sine a ființei deposedate
I. Negoițescu inedit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2466_a_3791]
-
intră În literatura propriu-zisă, sau intră doar atunci când reușește să depășească previzibilitatea schemelor prin accesul la scriitură. Ce se Întâmplă, altfel, atât de „abisal“, În romanul polițist, de care, deocamdată, Eco nu poate să se desprindă? În general, acesta păstrează primordialitatea actului povestirii, reluînd elementele tradiționale ale eposului originar; se bazează stereotip pe o queste, adică pe o căutare primitivă, convertită În ancheta romanescă. Cineva, un actant detectiv (Însoțit de unul sau doi colaboratori) caută ceva, sau anchetează condițiile concrete (cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
care este revelat? nu aparen?a, ci natură ultim?, esen?a Încifrat? În formele accesibile privirii". (Ioana Em. Petrescu) Lacul poate fi v?zut, din această perspectiv?, ca imagine a acestei oglinzi magice În care se reflect? elementele materiei În primordialitatea lor. Exist?, de asemenea, o dimensiune mitic? a acestui topos poetic: lacul este locul unde se celebreaz? nunta lui C?lin ?i a feței de Împ? rât: „ Lang? lacul care-n tremur somnoros ?i lin se bate Vezi o mas
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
apelor („Îngâna-ne vor c-un cânt / Singuratece izvoare"), starea de vis („vom visa un vis ferice") comunic? o altfel de lini?te ?i armonie a universului („Adormind de armonia / Codrului ??țuț de gânduri") reintegrarea, prin vis, prin somn, În primordialitatea naturii ?i prin această, reg? sirea unit??îi pierdute a cosmosului. Teiul, În jurul c?ruia universul tr?ie?te aceast? clip? de gra?ie, este de aceea, „nalt", „sfânt" sau „vechi" „nalt" pentru c? une?te micro ?i macrocosm În
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
despre Complexul bacovian și-a pornit demonstrația de la aceste premize esențiale. În punctul zero, echilibrul e maxim, deci și ambiguitatea arheală care se transmite expresiei poetice." În termeni stănescieni, suntem în spațiul ne-cuvintelor, punctul zero al semnificării, recurs la primordialitatea lingvistică, punct de plecare spre o nouă semnificare. Pregnanța semantică a substanței lirice este în directă proporționalitate cu simplitatea (aparent, accesibilitatea) expresiei. "George Munteanu asimila simplitatea artei bacoviene cu simplitatea "cenușăresei din poveste" (...) acest "complex al Cenușăresei", de care suferă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
procesului de renaștere națională. Theodor Codreanu procedează diacronic în urmărirea consacrării și devenirii personalității vierene mai întâi în republicile din fosta URSS, deci nu atât acasă. Autenticitatea, "nivelul înalt al deschiderii spre lume", caracterul profund național și sacru al mesajului, primordialitatea, organicitatea, concentrarea în esențialitatea tematică și narativă (Mama, Patria, Iubirea, Limba ca "adăpost al ființei", Copilăria) susținută de profunzimea existențială și "cultura sentimentului" toate aceste dimensiuni fundamentale ale mitopo(i)eticii vierene erau descoperite simpatetic, printr-o vibrare a colegilor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
singure împliniri, pe care nu o poate gândi, dar o simte ca lege fundamentală a existenței, și până atunci eroarea e piatra lor de căpătâi. Rareori, cum a fost cu noi, intuiția, devenită conștientă de substanța ei, superioară rațiunii, descoperă primordialitatea”. Trecuseră șase ani de atunci, îi simțeam respirația caldă, ocrotitoare, „Într-o zi vom fi salvați”, îmi spuse. Era în 1941. Se auzeau acordurile orchestrei restaurantului grădinii publice unde ne aflam, în timp ce muzica militară din chioșcul circular cu acoperiș țuguiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
constatăm continuu În experiență sunt efecte și cauze, spune William de Ockham. Cum o serie infinită de cauze simultane este imposibilă, cauzele care conservă producerea unui efect dat sunt În număr finit. Așadar, conservarea lumii presupune o primă eficacitate. Însă, primordialitatea unui asemenea termen nu e de natură să ne permită, printr-o concluzie obținută pe cale demonstrativă, presupoziția unui „prim Început” unic. Prin urmare, În efortul de a demonstra existența lui Dumnezeu, William de Ockham se oprește dincoace de argumentul lui
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
doar de cunoștința Dumnezeului adevărat, așa Încât, Înainte de a-l fi aflat pe el n-aș fi putut ști În chip desăvârșit nimic cu privire la vreun lucru”. Consecința ontologică: existența a două substanțe pe deplin distincte Descartes nu se mulțumește să demonstreze primordialitatea principială a lui Dumnezeu numai prin aceea că este garant al cunoașterii, făcând posibil demersul epistemic. El demonstrează și caracterul de prim-principiu În domeniul ontologiei, ca sursă a substanței Întinse și a substanței cugetătoare, pe care-l comportă Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
În același timp, prin atributele lor, Dumnezeu a creat două substanțe distincte, res cogitans și res extensa, așa cum a fost arătat mai sus. Realitatea substanței gânditoare, care trebuia derivată din altceva decât din natura cogito-ului, pentru ca demonstrația să convingă despre primordialitatea metafizică a ideii despre Dumnezeu, este dovedită prin aceea că, știut fiind faptul că res cogitans este o substanță dependentă și că facultățile omenești nu sunt capabile să conceapă infinitul În mod actual, dar cogito-ul este capabil să-l aprehendeze
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
fi aici de făcut niște nuanțe). Istoria a demonstrat că barbaria e pur și simplu setea de a-și impune propriul pustiu interior; este oroarea față de suflet. Trebuie negreșit înlăturată confuzia care se face între barbar și primitiv. Primitivitatea înseamnă primordialitate și este, cum știm toți, și cum de altfel etnologia modernă a arătat, de o mare bogăție sufletească, dar una indistinctă; primitivitatea presupune o metafizică și o cultură - asta se știe azi foarte bine. Într-un anumit sens și în
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
un sens deconstructiv. Cititorul atent al teoriilor de esență poststructuralistă nu poate trece cu vederea faptul că ficțiunile, din perspectivă poststructuralistă, vorbesc cu toată autoritatea despre neputința lor de a vorbi cu autoritate tradițională 2. Desigur, după structuralism și poststructuralism, primordialitatea limbajului nu mai este posibilă, dar limbajul cărților este acceptat În lumea cititorului ca „limbaj primar” sau, mai exact, „ca și cum” ar fi primordial. La fel se pun problemele și pentru subiectul auctorial, declarat „mort” de către Barthes și Foucault. Fără să
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
nu găsesc o filiație strictă care să permită o trecere de la imaginar la imagine. În plus, e o Întrebare oarecum riscantă, pentru că te obligă să dai un răspuns care mai apoi te constrânge să rămâi În limitele lui. Dacă susții primordialitatea imaginarului, atunci ajungi, cum a spus Corin Braga, În tradiția europeană a filosofiei și a metafizicii imaginii. Dacă dai un răspuns care conferă primordialitate imaginilor materializate, atunci cazi În extrema sociologică, În statistică, conform căreia, analizând zece reclame În care
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
să dai un răspuns care mai apoi te constrânge să rămâi În limitele lui. Dacă susții primordialitatea imaginarului, atunci ajungi, cum a spus Corin Braga, În tradiția europeană a filosofiei și a metafizicii imaginii. Dacă dai un răspuns care conferă primordialitate imaginilor materializate, atunci cazi În extrema sociologică, În statistică, conform căreia, analizând zece reclame În care predomină figurile bărbătești, concluzionăm automat că mentalul este patriarhal, de tip macho, și cu asta analiza s-a Încheiat. Rămânem Închiși În propriul răspuns
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
țesut conjunctiv), insulina trebuie să treacă prin endoteliu (mecanism transendotelial). Trebuie menționat că acțiunea insulinei asupra metabolismului endotelial se exercită prin intermediul receptorilor insulinici, care nu sunt implicați în transcitoza insulinei prin endoteliu. Scăderea afluxului AGL din periferie către ficat subliniază primordialitatea acțiunii antilipolitice a insulinei, comparativ cu efectele hormonului asupra metabolismului glucozei (cel puțin la nivelul ficatului). Inhibiția producției hepatice a glucozei (cu 60%) se înregistrează și prin creșterea insulinemiei arteriale sau portale la 14 μU/ml. Mecanismul acestor efecte este
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
o primă perioadă prozatorul se înscrie pe linia romantic-sentimentală a lui Al. Vlahuță, I. Al. Brătescu-Voinești sau Emil Gârleanu, ulterior se îndreaptă spre proza fantastică, privilegiind situații în care accidente misterioase vin să tulbure certitudinile științei, ceea ce ilustrează teza cu privire la primordialitatea spiritului. De o factură diferită sunt câteva nuvele „oltenești”, realiste, colorate, dar fără a ceda pitorescului facil, de o mare autenticitate și savoare comică. Omul de teatru P., cu un gust sigur în selectarea repertoriului Naționalului clujean, este mai puțin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288678_a_290007]
-
active Și datorii, se vor recunoaște distinct în contabilitate veniturile Și cheltuielile, ceea ne îndreptățește să afirmăm că principiul necompensării va fi respectat prin aplicarea teoriei intenției. Principiul prevalenței economicului asupra juridicului, așa cum ar reieși din titulatura sa, ar sugera primordialitatea realității economice asupra dispozițiilor juridice. Deși denumirea principiului induce în eroare, în realitate, acest principiu cere ca în analiza tranzacțiilor economico-financiare derulate de entitățile economice, în scopul evaluării, recunoașterii Și prezentării elementelor din situațiile financiare Și nu numai, să se
Evaluarea în contabilitate : teorie Și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
cultul unei (sau al mai multor) divinități feminine” (Ibidem, p. 122-124). Ideea unei divinități feminine cu caracteristici unice apare și în alte lucrări (Fl. Drașovean, Dr. Popovici, 2008, p. 39-40), unde se precizează faptul că Marea Mamă întruchipează probabil principiul primordialității. Ideea unui cult al fertilității și al fecundității, atribuit tuturor reprezentărilor antropomorfe feminine din arta și religiile preistorice este prezentă în absolut toată literatura de specialitate; doar A. Leroi-Gourhan (1990, p. 127) apreciază că „Ce qui a été dit des
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
spre deosebire de eroii de legende mitologice și de întemeiere, ca Hercule, Thezeu, Iason, Romulus, care se revendică de la zei și de la nimfe și care sunt destinați aventurilor spectaculoase, pentru a sfîrși existența tot prin moarte năprasnică. Fiind atît de „aproape” de primordialitate și de androginie, Dumuzi și Amos, Adonis și Attys reprezintă principii și profesiuni înainte de toate, nu biografii individualizate. Dumuzi se delimitează și atîta tot de demonii Galla, spirite ale răului și ale morții. Aceștia nu cunosc hrana binefăcătoare, apa pentru
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
elaborate de autori consacrați, precum Giddens, ci mai degrabă filosofiei modernismului timpuriu, a lui René Descartes sau John Locke, adică a unora dintre principalilor inițiatori ai fundamentelor teoretice ale modernismului. Într-adevăr, disputa dintre raționalism și empirism se rezumă la primordialitatea Ideilor înnăscute (în raționalism) asupra celor provenite din experiențele spațio-temporale (în empirism). În esență, Giddens nu face decât să confirme reflexivitatea modernismului contemporan, de data aceasta dintr-un punct de vedere strict sociologic. Preocuparea privind amplasarea spațio-temporală a individului recuperează
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
ocultat prin alte mijloace decât în Domnișoara Christina (unde este utilizată mai mult desemnarea contingentă, designatori redați prin structuri cu determinanți nehotărâți), într-o mișcare neîntreruptă "pe verticală, în sus și în jos, de la om la zei, de la "derivă" spre "primordialitate", de la denominabil la de-ne-numit"181. 4.5. Spre "mitologia mitului". Numele transparent În legătură cu disocierea dintre proza fantastică și cea mitică, Ștefan Borbély făcea o subtilă distincție metodologică, pornind de la două scrisori ale lui Eliade: una către Mircea Handoca, în care
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
oferită de cercetători a fost aceea că de la început, genomul celular a avut ca element esențial și gena care reglează, prin proteina sa, rata normală a diviziunii celulei. O astfel de genă care controlează proliferarea celulară se bucură de atributul primordialității. În procesul de infecție și multiplicare virală a VSR, multiplicare dependentă în totalitate de genomul celulei-gazdă, a avut loc și un eveniment de înglobare a unei gene de control al proliferării celulei gazdă. Gena celulară preluată de virus a devenit
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
a devenit parte componentă a genomului particulelor virale progene dar care, suferind mutații succesive, a fost convertită într-o oncogenă virală, prin a cărei funcționare induce o proliferare anarhică a celulei gazdă, ceea ce reprezintă în fond, transformarea malignă a acesteia. Primordialitatea genei celulare implicată în asigurarea controlului proliferării celulei gazdă este motivul pentru care ea a fost denumită PROTOONCOGENĂ. Oncogena virală omoloagă este o variantă, respectiv o derivată a protooncogenei, devenită parte integrantă a genomului retroviral și care induce transformarea malignă
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
sco?�nd ce se putea mai bun dintr-o parcel? dificil? pentru un program complex. Aceast? realizare dovede?te angajamentul politic al lui Horta. �n ceea ce-l prive?te, P. Hankar (1859-1901), pu?în �nclinat c?tre virtuozitatea decorativ?, acord? primordialitate ordon?rîi constructive pentru a �ncadra ritmurile ornamentale (hotelurile Ciamberlani ?i Janssens, Bruxelles, 1897-1898). �n Fran?a, Nancy este un centru foarte activ (casele Huot de E. Andr�, 1902), dar Parisul, unde negustorul de art? S. Bing este un propagandist
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]