KorAP: Find »[drukola/base=prință & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...7 8 9 ...21 >

502 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332

Ferdâșcenko al vostru, e-un măscărici mizerabil. Și nu înțeleg cum de-i dă nas Nastasia Filippovna! Chiar îi e rudă, cum zice? — O, nu, e-o glumă! Nici nu miroase a înrudire. — Ei, naiba să-l ia! Ce ziceți, prințe, sunteți mulțumit sau nu? — Vă mulțumesc, generale, v-ați comportat cu mine ca un om extrem de bun la suflet; într-adevăr, habar n-aveam unde-o să-mi pun capul. Ce-i drept, mai devreme m-a invitat Rogojin la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
părerea prințului, deveniseră și mai apăsătoare de când rămăseseră numai ei doi. Deodată, Ganea se apropie de prinț; în clipa aceea, prințul se aplecase iar spre portretul Nastasiei Filippovna și îl privea cu atenție. — Așa de mult vă place această femeie, prințe? întrebă Ganea brusc, sfredelindu-l cu privirea. Și părea să aibă o intenție cu totul specială. — Are un chip extraordinar! răspunse prințul. Și sunt sigur că destinul ei nu este dintre cele obișnuite. Chipul îi e vesel, dar a suferit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
în persoană! Iată, vi-l recomand pe ultimul prinț Mâșkin din neamul său, poartă același nume cu noi, poate ne e chiar și rudă, primiți-l și fiți drăguțe cu el. Acum dumnealor vor merge să ia micul dejun, așa că, prințe, făceți-mi onoarea. Pe mine să mă scuzați, am întârziat, mă grăbesc... Știm noi unde te grăbești, spuse apăsat generăleasa. — Mă grăbesc, mă grăbesc, draga mea, sunt în întârziere! Dați-i albumele voastre, mesdames, să vă scrie ceva, caligrafi ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
ei, care dăduse s-o ia la fugă. Da, da, draga mea, a existat în vechime un egumen cu numele ăsta... și, de grăbit, mă grăbesc la conte... trebuia să fiu de mult acolo, chiar el mi-a fixat întâlnirea... Prințe, la revedere! Cu pași repezi, generalul se făcu nevăzut. — Știu eu la care conte se duce! spuse tăios Elizaveta Prokofievna și, iritată, își mută privirea asupra prințului. Ce ziceam? încercă ea, cu dezgust și năduf, să-și amintească. Ei, despre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
amintească. Ei, despre ce era vorba? Ah, da: ce-i cu egumenul? — Maman! dădu s-o dojenească Alexandra, iar Aglaia chiar bătu din picior. — Nu te amesteca, Alexandra Ivanovna, îi spuse răspicat generăleasa, vreau și eu să știu. Luați loc, prințe, în fotoliul de-aici, nu, pe celălalt, la lumină, dați-vă mai la lumină, ca să vă pot vedea. Ei, ce-i cu egumenul? — Egumenul Pafnutie, îi răspunse prințul atent și serios. — Pafnutie? Interesant... și ce-i cu el? Generăleasa întreba

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
în biroul generalului, pe masă. — Trimit acum pe cineva s-o aducă. — Mai bine v-o scriu altădată, dacă doriți. — Desigur, maman, spuse Alexandra, acum ar fi mai bine să mâncăm; ne este foame. — Bine și-așa, decise generăleasa. Haideți, prințe! Vă e tare foame? — Da, acum mi s-a făcut tare foame și vă sunt foarte recunoscător. — E foarte bine că sunteți politicos și îmi place să remarc că nu păreți deloc atât de... excentric, cum a binevoit cineva să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
vă recomande. Haideți. Așezați-vă aici, în fața mea, începu ea să se agite după ce ajunseră în sufragerie. Alexandra, Adelaida, serviți-l pe prinț. Nu-i așa că nu e chiar atât de... bolnav? Poate că nici de șervețel nu e nevoie... Prințe, vi se lega șervețelul când ședeați la masă? — Altădată, când aveam vreo șapte ani, cred că mi se lega, însă acum, când mănânc, îmi pun de obicei șervetul pe genunchi. — Așa și trebuie. Dar crizele? — Crizele? întrebă prințul puțin uimit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
va fi dăunătoare clima de aici. — Vorbește bine, remarcă generăleasa, adresându-li-se fetelor și continuând să dea din cap după fiecare cuvânt al prințului, zău că nu mă așteptam. Deci toate-s fleacuri și minciuni, ca de obicei. Mâncați, prințe, și povestiți-ne: unde v-ați născut, unde vi s-a făcut educația? Vreau să știu totul, mă interesați foarte mult. Prințul mulțumi și, mâncând cu poftă, începu iarăși să relateze ceea ce fusese nevoit să repete de mai multe ori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
la pian, citește sau brodează; Adelaida pictează portrete sau peisaje (și nu poate termina nici unul), iar Aglaia stă, nu face nimic. Nici eu nu prea am spor la lucru: nu-mi iese nimic. Ei, uite că am ajuns; luați loc, prințe, aici, lângă șemineu și povestiți. Vreau să văd cum vă pricepeți să povestiți. Vreau să mă conving pe deplin și, când o să mă văd cu prințesa Belokonskaia, bătrâna, o să-i spun totul despre dumneavoastră. Vreau ca toată lumea să se intereseze

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
în cap. — Un măgar? Ciudat, remarcă generăleasa. De fapt, nu-i deloc ciudat, câte una dintre noi e în stare să se îndrăgostească de un măgar, adăuga ea, privindu-și înfuriată fetele. Și-n mitologie s-a întâmplat așa ceva. Continuați, prințe. — De atunci îmi plac grozav măgarii. Aș putea spune chiar că am o simpatie pentru ei. Am început să mă interesez de ei, căci înainte nu mai văzusem măgari, și imediat m-am convins că măgarul e un animal foarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
ai fost în străinătate? — Am văzut un măgar, maman, zise Adelaida. — Iar eu l-am și auzit, o susținu Aglaia. Toate trei izbucniră în râs. Prințul râse și el împreună cu ele. — Foarte urât din partea voastră, le dojeni generăleasa. Scuzați-le, prințe, să știți că sunt bune la suflet. Mă cert mereu cu ele, însă le iubesc. Sunt frivole, ușuratice, nebune. De ce spuneți așa? întrebă prințul râzând. Nici eu, în locul lor, n-aș fi scăpat prilejul. Însă sunt totuși de partea măgarului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
însă le iubesc. Sunt frivole, ușuratice, nebune. De ce spuneți așa? întrebă prințul râzând. Nici eu, în locul lor, n-aș fi scăpat prilejul. Însă sunt totuși de partea măgarului: măgarul e un om bun și folositor 16. — Dar dumneavoastră sunteți bun, prințe? întrebă generăleasa. Vă întreb din curiozitate. Toți izbucniră iarăși în râs. — Iar mi-a venit pe limbă blestematul de măgar; nici nu m-am gândit la el! exclamă generăleasa. Credeți-mă, prințe, vă rog, am făcut fără nici o... — Intenție? O

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
bun și folositor 16. — Dar dumneavoastră sunteți bun, prințe? întrebă generăleasa. Vă întreb din curiozitate. Toți izbucniră iarăși în râs. — Iar mi-a venit pe limbă blestematul de măgar; nici nu m-am gândit la el! exclamă generăleasa. Credeți-mă, prințe, vă rog, am făcut fără nici o... — Intenție? O, vă cred, negreșit! Și prințul râdea fără oprire. — E foarte bine că râdeți. Văd că sunteți un tânăr foarte bun, spuse generăleasa. — Uneori nu sunt bun, spuse prințul. — Eu, însă, sunt bună

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
mă scoată fiicele mele. Am caracter și nu sunt foarte rușinoasă. De altfel, o spun fără răutate. Vino aici, Aglaia, sărută-mă, hai... și ajungă-ți cu gingășiile, spuse ea, când Aglaia îi sărută cu foc buzele și mâna. Continuați, prințe. Poate că vă veți aminti ceva mai interesant decât măgarul. — Nu înțeleg, totuși, cum poate un om povesti așa, deodată, remarcă iarăși Adelaida, eu în nici un caz n-aș găsi ce să spun. Însă prințul o să găsească, pentru că e extrem de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
nici un caz n-aș găsi ce să spun. Însă prințul o să găsească, pentru că e extrem de deștept și mai deștept ca tine de cel puțin zece ori, dacă nu cumva și de douăsprezece. Sper că o să simți după asta. Demonstrați-le, prințe, continuați. La urma urmei, chiar ați putea trece, într-adevăr, pe lângă măgar. Ei, ce ați mai văzut în străinătate în afară de măgar? — Și istorisirea cu măgarul a fost inteligentă, spuse Aglaia. Prințul ne-a povestit foarte interesant cazul bolii dumnealui și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
aceea. Mai ales dacă vindecarea se produce brusc. — Nu-i așa? Nu-i așa? exclamă generăleasa, lăsându-se iarăși pe spate. Văd că uneori ești și deșteaptă; hai, gata cu râsul! V-ați oprit, mi se pare, la natura elvețiană, prințe, așa că dați-i drumul! — Am sosit la Lucerna și am fost plimbat pe un lac. Simțeam cât e de frumos, dar îmi era, în același timp, teribil de greu, spune prințul. — De ce? întrebă Alexandra. — Nu-mi dau seama. Întotdeauna mi-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Ah, tare mult aș vrea să văd și eu! spuse Adelaida. Nu-mi dau seama când o să ajungem și noi în străinătate. Sunt doi ani de când nu pot găsi un subiect pentru un tablou: Descrise-s Răsărit și Sud 17... — Prințe, găsiți-mi un subiect pentru tablou. — Nu mă pricep deloc la așa ceva. Mi se pare că-i de ajuns să privești și să pictezi. Nu știu să privesc. Ce-mi tot vorbiți în dodii? Nu pricep nimic! o întrerupse generăleasa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
să pictezi. Nu știu să privesc. Ce-mi tot vorbiți în dodii? Nu pricep nimic! o întrerupse generăleasa. Cum, adică, nu știi să privești? Ai ochi, privește. Nu știi să privești aici, nici în străinătate n-o să înveți. Mai bine, prințe, povestiți-ne ce-ați văzut acolo. — Asta ar fi mai bine, adăugă Adelaida. Doar prințul a învățat să privească acolo, în străinătate. — Nu știu, acolo doar mi-am refăcut sănătatea; nu știu dacă am învățat să privesc. De altfel, am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
continue și să tragă concluzia. — Ați terminat? întrebă Aglaia. — Poftim? Am terminat, spuse prințul, smulgându-se din scurta lui îngândurare. Pentru ce ne-ați povestit toate acestea? — Așa... mi-am adus aminte... pentru că veni vorba... Sunteți foarte prăpăstios, observă Alexandra. Prințe, sunt sigură că ați dorit să demonstrați că nici o clipă nu trebuie prețuită într-o copeică și că uneori cinci minute sunt mai scumpe decât o comoară. Toate acestea sunt lăudabile, dar, dați-mi voie, ce-a făcut amicul care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
interlocutori. Și nici ce vorbiți nu pricep. Care deget și ce-i cu aiureala asta? Prințul vorbește excelent, doar puțin cam trist. De ce îl descurajezi? Când a început, râdea, iar acum e buimac de tot. Nu-i nimic, maman. Păcat, prințe, că n-ați văzut nici o execuție, căci v-aș fi întrebat ceva. — Am văzut o execuție, spuse prințul. — Ați văzut? strigă Aglaia. Trebuia să-mi fi dat seama! Asta le pune capac la toate! Dacă ați văzut, cum puteți spune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
imediat rușine de cele spuse, replică brusc Aglaia. De ce s-o fi întâmplând așa? — La urma urmei, astea-s prostii! spuse generăleasa, privind-o cu mânie pe Aglaia. Da, nu-i o chestiune inteligentă, confirmă Alexandra. — Nu-i dați crezare, prințe, i se adresă generăleasa, o face dinadins, dintr-un fel de ciudă, dar nu-i deloc prost educată; să nu vă închipuiți cine știe ce, dacă vă sâcâie. Sunt sigură că au pus vreo năzbâtie la cale, dar v-au îndrăgit deja

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
neajutorat, iar dumnealui de-abia a catadicsit să vă onoreze, ba încă prevenindu-vă că ne va vizita foarte rar. Iată-ne rămase cu buzele umflate, lucru de care mă bucur; însă cel mai păcălit tot Ivan Feodorovici rămâne. Bravo, prințe, adineaori mi s-a spus să vă examinez. Iar ce mi-ați spus despre fața mea e adevărul adevărat: sunt un copil și știu asta. Am știut înainte de a mi-o fi spus dumneavoastră, înainte de a fi exprimat gândul meu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
a avut o anumită intenție și că toate au un tâlc. Da, da, spuseră și celelalte, râzând. Nu râdeți, dragele mele, s-ar putea ca dumnealui să fie mai isteț decât voi trei, luate la un loc. O să vedeți. Dar, prințe, de ce nu ne-ați spus nimic despre Aglaia? Aglaia așteaptă, aștept și eu. Acum nu pot spune nimic; vă voi spune mai târziu. — De ce? S-ar zice că-i remarcabilă, nu? — O, da, e remarcabilă. Sunteți extraordinar de frumoasă, Aglaia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
încât îi e frică omului să vă privească. — Și atât? Dar firea? insistă generăleasa. — Frumusețea e greu de judecat; încă nu sunt pregătit. Frumusețea e o enigmă. — Înseamnă că ați pus o enigmă în fața Aglaiei, spuse Adelaida. Dezleag-o, Aglaia. Dar, prințe, nu-i așa că-i frumoasă? — Foarte! răspunse înflăcărat prințul, uitându-se cu admirație la Aglaia. Aproape ca Nastasia Filippovna, deși chipul îi e cu totul altfel!... Toate făcură un schimb de priviri uimite. — Ca cine-e-e? întrebă generăleasa, lungind cuvântul. Ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
trebuie să fie la el, iar el e cu siguranță încă la birou. Miercurea vine să lucreze și niciodată nu pleacă înainte de ora patru. Chemați-l imediat pe Gavrila Ardalionovici! Nu, nu prea mor de dorința de a-l vedea. Prințe, dragul meu, fiți atât de bun, duceți-vă în birou, luați de la el portretul și aduceți-l aici. Spuneți-i că vreau să-l văd. Vă rog. — E simpatic, dar prea simpluț, spuse Adelaida după ce prințul ieși. — Da, cam prea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]