KorAP: Find »[drukola/base=prință & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...7 8 9 ...21 >

502 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332

făcea să fie reținuți și se vedea că îi deranjează foarte mult, desigur, doar pentru moment, până la primul pretext de a țipa și a începe... Atunci nici o doamnă nu i-ar mai fi putut împiedica. — Cum? Și tu ești aici, prințe? întrebă distrat Rogojin, uimit puțin de această întâlnire. Tot cu ghetrele, e-eh! făcu el, uitând de prinț și, mutându-și privirea asupra Nastasiei Filippovna, înainta, atras de ea ca de un magnet. Și Nastasia Filippovna îi privea pe musafiri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-i nimic, nu-i nimic! bâiguia prințul în toate părțile, cu același zâmbet nepotrivit situației. — Și-o să se căiască! strigă Rogojin. O să-ți fie rușine, Ganka, că ai jignit o asemenea... oaie (nu fusese în stare să găsească alt cuvânt)! Prințe, suflețelule, lasă-i în plata Domnului; lasă-i baltă, hai cu mine! O să vezi cât te iubește Rogojin. Și Nastasia Filippovna era surprinsă de fapta lui Ganea și de răspunsul prințului. Fața ei, de obicei palidă și îngândurată, care nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
vorbești de lup și lupu-i la ușă. Știam că va veni: e o ființă distinsă, deși cu unele cusururi. Tu n-ai ce căuta aici, îl luă la rost Varia, din prag, pe Kolea. Du-te la tata. Vă plictisește, prințe? — Deloc, dimpotrivă. — Așa, surioară, ia-te de mine! Uite, tocmai asta-i urât la ea. De fapt, m-am gândit că negreșit tata o să plece cu Rogojin. Sunt sigur că acum îi pare rău. Cred că ar trebui să văd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
nimic, spuse prințul, dând din mână. — Și cum de v-o fi dat ascultare... — Cum adică mi-a dat ascultare? — I-ați spus că ar trebui să-i fie rușine și imediat și-a schimbat atitudinea. Aveți influență asupra ei, prințe, adăugă Varia cu un zâmbet ușor. Ușa se deschise și, absolut pe neașteptate, intră Ganea. Nici măcar nu ezită, văzând-o pe Varia; câtva timp stătu în prag, apoi se apropie hotărât de prinț. — Prințe, am fost un netrebnic, iertați-mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
schimbat atitudinea. Aveți influență asupra ei, prințe, adăugă Varia cu un zâmbet ușor. Ușa se deschise și, absolut pe neașteptate, intră Ganea. Nici măcar nu ezită, văzând-o pe Varia; câtva timp stătu în prag, apoi se apropie hotărât de prinț. — Prințe, am fost un netrebnic, iertați-mă, spuse el deodată din toată inima. Trăsăturile feței lui exprimau o îndurerare puternică. Prințul îl privi mirat și nu-i răspunse imediat. Ei bine, iertați-mă, vă rog! insistă Ganea cu nerăbdare. Dacă vreți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
alții nu remarcă niciodată. Cu dumneavoastră s-ar putea vorbi atâtea, dar... mai bine tac! — Iată cui trebuie să-i mai cereți iertare, spuse prințul, arătând spre Varia. — Nu, în cazul acesta am de-a face cu dușmani. Fiți sigur, prințe, că am încercat de multe ori; dar dumneaei nu e sinceră când iartă! exclamă Ganea cu înflăcărare, se întoarse cu spatele la Varia și se trase deoparte. Nu, te iert! spuse brusc Varia. — Și mergi diseară la Nastasia Filippovna? — Merg, dacă zici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
băgare de seamă, că Nastasia Filippovna e inteligentă. La ce bun, presimțind acest chin, s-ar băga singură în capcană? Doar ar putea să se mărite și cu altcineva. Asta mă miră. — Păi tocmai aici e calculul! Nu știți totul, prințe... aici... mai e și... pe deasupra, ea e convinsă că o iubesc la nebunie, vă jur, și, știți, am toate motivele să bănuiesc că mă iubește, în felul ei, firește, adică în sensul zicalei „Pe care-l iubesc îl și plesnesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
să deschideți bine ochii mai înainte. Poate că Varvara Ardalionovna are dreptate. — Ah, moralitatea! Că încă sunt copil știu și eu, îl întrerupse Ganea cu aprindere. O dovadă o reprezintă chiar discuția pe care am început-o cu dumneavoastră. Eu, prințe, nu mă cufund din calcul în această bulboană, continuă el, dându-se de gol ca un tânăr atins în amorul lui propriu, din calcul, aș da greș cu siguranță, pentru că nici la minte, nici la caracter nu sunt încă suficient

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
dumneavoastră. Nu vă veți simți rău la noi; de-acum chiar că veți fi adoptat de toată familia. Numai aveți grijă să nu mă trădați. Mi se pare că noi doi vom fi sau prieteni, sau dușmani. Și ce credeți, prințe: dacă acum câteva minute (cum am vrut s-o fac sincer) v-aș fi sărutat mâna, v-aș fi devenit dușman mai târziu? — Negreșit, dar nu pentru totdeauna, pentru că n-ați fi rezistat și m-ați fi iertat, spuse prințul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
i-l transmită. Prințul îl citi, se ridică și își luă pălăria. — E la doi pași de aici, bâigui Kolea rușinat. Stă acolo cu o sticlă în față. Nu pricep cum de a făcut să i se dea pe datorie. Prințe, dragul meu, vă rog să nu le spuneți mai târziu alor mei că v-am adus biletul! De-o mie de ori m-am jurat să nu mai transmit asemenea bilete, dar mi-e milă de el; și încă ceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
rost, în numele științei, de un permis de liberă trecere și a venit în Sevastopolul asediat ca să mă consulte. Cazul meu îl cunosc comandanții superiori ai armatei. „A, ăsta-i Ivolghin, cel cu treisprezece gloanțe!“ Uite-așa vorbesc toți despre mine! Prințe, vedeți această clădire? Aici, la mezanin, locuiește un vechi camarad de-al meu, generalul Sokolovici, împreună cu numeroasa și distinsa lui familie. Această casă, alte trei pe Nevski Prospect și încă două pe Morskaia reprezintă acum tot cercul meu de cunoștințe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
cerc cult, în societatea foștilor mei tovarăși de arme și subordonați, care și acum mă divinizează. Acest general Sokolovici (de altfel, n-am mai trecut cam de mult pe la el și n-am văzut-o pe Anna Feodorovna)... știți, dragă prințe, când tu însuți nu primești, o rărești cumva și cu vizitele pe la alții. Și totuși... hm... mi se pare că nu credeți... De altfel, de ce nu l-aș introduce pe fiul celui mai bun prieten al meu, al tovarășului meu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
beat și nu se poate ține pe picioare... Cu ce l-am mâniat eu pe Dumnezeu? Răspunde-mi, șarlatan mișel și nerușinat! Însă generalul n-avea chef de așa ceva. Marfa Borisovna, douăzeci și cinci de ruble... tot ce pot cu ajutorul prietenului meu... Prințe! Am greșit amarnic! Așa-i... viața... Iar acum... scuzați-mă, sunt slăbit, continuă generalul, stând în picioare în mijlocul camerei și făcând plecăciuni în toate părțile, sunt slăbit, scuzați-mă! Lenocika! O pernă... draga mea! Lenocika, o fetiță de opt ani

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
ce treabă aveți vă privește, pentru mine contează doar că nu vă înjosiți fără nici un rost, rugându-vă să fiți primit la o serată, într-o încântătoare societate de camelii, generali și cămătari. Dacă ar fi fost așa, scuzați-mă, prințe, aș fi râs de dumneavoastră și aș fi început să vă disprețuiesc. Aici sunt teribil de puțini oameni cinstiți, așa că nici măcar n-ai pe cine respecta. Fără voie îi privești de sus, iar ei toți pretind să-i respecți; Varia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
fi început să vă disprețuiesc. Aici sunt teribil de puțini oameni cinstiți, așa că nici măcar n-ai pe cine respecta. Fără voie îi privești de sus, iar ei toți pretind să-i respecți; Varia e prima. Și cred că ați remarcat, prințe: în secolul nostru toți sunt aventurieri! Și tocmai la noi în Rusia, în simpatica noastră patrie. Și habar n-am cum s-a ajuns la situația asta. Patria părea să se țină bine, dar acum ce e? Toți vorbesc și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
să simtă. Hm! Deci asta numiți dumneavoastră tărie? O să am în vedere. Ganea nu știe, altfel ar numi-o toleranță. — Ganea nu știe? Mi se pare că Ganea nu știe multe, lăsă să-i scape prințul căzut pe gânduri. — Știți, prințe, îmi plăceți foarte mult. Incidentul de mai înainte nu-mi iese din minte. — Și dumneata îmi placi foarte mult, Kolea. Stați, cum aveți de gând să locuiți în acest oraș? Curând îmi fac rost de niște meditații particulare și o să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
întrebarea pe care mi-ați pus-o. — Bravo, bravo! strigă Ferdâșcenko. În tot cazul, răspunsul e sincer, șiret și sincer! Toți izbucniră în hohote zgomotoase de râs. — Ia nu mai zbiera, Ferdâșcenko! îi spuse, dezgustat, Ptițân, cu jumătate de gură. — Prințe, nu mă așteptam de la dumneavoastră la asemenea prouesse*-uri, zise Ivan Feodorovici. Știți cine va profita de asta? Și eu care vă credeam un filosof! Când colo, sunteți un om care tace și face! — Și judecând după felul cum prințul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
este în sinea lui convins că Ferdâșcenko ar fi putut foarte bine să fure! Dar la fapte, domnilor, la fapte, bilețelele cu numele dumneavoastră au fost adunate, l-ați pus și dumneavoastră, Afanasi Ivanovici, rezultă, deci, că nimeni nu refuză. Prințe, trageți! Tăcut, prințul își băgă mâna în pălărie și scoase primul bilețel - al lui Ferdâșcenko, al doilea - al lui Ptițân, al treilea - al generalului, al lui Ganea și așa mai departe. Doamnele nu participau la tragerea la sorți. — O, Doamne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
un om spiritual, Nastasia Filippovna, și de aceea trăncănesc aiurea! strigă Ferdâșcenko, începându-și povestirea. Dacă aș fi la fel de spiritual ca Afanasi Ivanovici sau Ivan Petrovici, aș sta astăzi aici și-aș tăcea, cum procedează Afanasi Ivanovici și Ivan Petrovici. Prințe, dați-mi voie să vă întreb care-i părerea dumneavoastră; mie unul mi se pare că pe lumea asta sunt mult mai mulți hoți decât nehoți și că până și omul cel mai cinstit din lume a furat ceva măcar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Bine, Daria Alexeevna, n-ați furat niciodată nimic; dar ce-o să spună prințul, care s-a înroșit tot deodată? — Mi se pare că e adevărat ceea ce spuneți, dar că exagerați foarte mult, zise prințul, care într-adevăr roșise. — Dar dumneavoastră, prințe, n-ați furat nimic? — Ptiu! Ce caraghioslâc! Vino-ți în fire, domnule Ferdâșcenko! interveni generalul. — Asta-i, de îndată ce s-a trecut la fapte, vi s-a făcut rușine să povestiți, așa că vreți să-l trageți după dumneavoastră și pe prinț

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
plicticos și trebuie să-i punem capăt, spuse Nastasia Filippovna cu un ton neglijent. Vă povestesc și eu ce v-am promis, apoi haideți să jucăm cărți cu toții. — Dar să auzim mai întâi anecdota promisă! o susținu cu ardoare generalul. — Prințe, i se adresă brusc și pe neașteptate Nastasia Filippovna, aici sunt vechii mei prieteni, generalul și Afanasi Ivanovici, care tot vor să mă mărite. Ia spuneți-mi ce credeți: să mă mărit sau nu? Voi face cum spuneți dumneavoastră. Afanasi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
mă înștiințează că s-ar putea să primesc o moștenire foarte mare. Iată scrisoarea. Într-adevăr, prințul scoase o scrisoare din buzunar. Nu cumva aiurează? mormăi generalul. E o adevărată casă de nebuni! Se lăsă o tăcere de o clipă. — Prințe, mă înșel eu sau ați spus că scrisoarea este de la Salazkin? întrebă Ptițân. E un om foarte cunoscut în anumite cercuri; e un cunoscut misit în afaceri și, dacă v-a înștiințat el, puteți să aveți încredere. Din fericire, îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
spune un singur lucru, încheie Ptițân, adresându-i-se prințului: totul e indiscutabil și legal, și cuvintele scrise de Salazkin cu privire la indiscutabilitatea și legalitatea problemei dumneavoastră le puteți lua drept bani curați, pe care îi aveți în buzunar. Vă felicit, prințe! Poate că și dumneavoastră veți căpăta vreun milion și jumătate, dacă nu cumva chiar mai mult. Papușin a fost un negustor foarte bogat. — Halal de prințul Mâșkin, ultimul din neamul său! zbieră Ferdâșcenko. — Ura! strigă Lebedev cu vocea lui răgușită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
un milion și jumătate, e prințul Mâșkin și mă ia de soție! — Era și timpul, draga mea, să fie într-un ceas bun! Nu lăsa să-ți scape norocul! strigă Daria Alexeevna, adânc zguduită de cele întâmplate. — Stai lângă mine, prințe, continuă Nastasia Filippovna, uite-așa; uite că vine și șampania; felicitați-ne, deci, domnilor! — Ura! strigară mai multe glasuri. Mulți se dăduseră aproape de șampanie, inclusiv mai toată banda lui Rogojin. Însă, deși strigau sau erau gata să strige, mulți dintre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
mai văzut prinți însurându-se cu te-miricine, chiar și cu țigănci luate de-a dreptul din șatră. În ceea ce-l privea pe Rogojin, acesta stătea în picioare și se uita în jur, cu fața strâmbată într-un zâmbet imobil, nedumerit. — Prințe, dragule, vino-ți în fire! îi șopti îngrozit generalul, apropiindu-se dintr-o parte și trăgându-l pe prinț de mânecă. Nastasia Filippovna observă și izbucni în râs. — Nu, generale! De-acum sunt și eu prințesă, doar ați auzit că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]