104,850 matches
-
capital pentru existența ta, să ții la acel act, fără de care viața ta ar fi în pericol, ori nici nu ar mai fi cu putință. Sau e normal să te îndrăgostești cu timpul de ceea ce înșeli, dacă persoana înșelată, ori principiul încălcat, se pun în calea succesului tău. Sigur, - aici intervine imediat morala! Să facem însă abstracție de ea, deocamdată. Ce ți se impune, mai întâi, este confortul cinismului. Rezumând: bunăstarea materială și intelectuală ce deschide vieții un orizont larg, liber
Confortul cinismului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15176_a_16501]
-
trecut printr-o zodie din ce în ce mai sumbră, culminând cu emigarea masivă după anii '70. Ernst Wagner subliniază cele trei realizări majore ale trecerii lor de opt secole prin țara noastră: menținerea libertăților țărănești și cetățenești până în epoca modernă; impunerea și păstrarea principiului de toleranță religioasă înaintea tuturor celorlalte țări europene și, nu în ultimul rând, aportul sașilor la păstrarea autonomiei Transilvaniei. "Minoritățile pot sluji comunitatea și bunăstarea generală cel mai bine dacă, în afară de o egalitate formală în drepturi, li se acordă și
Cuvintele sub cristal by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15160_a_16485]
-
pe care și le aleg primii doi pentru a ilustra unitatea culturală a zonei, surprinzător dacă ținem seama de faptul că nu e vorba de o analiză a locurilor comune ale discursului despre Balcanii pitorești, ci despre aspecte care în principiu sînt descrise ca particularități specifice fiecărei etnii în parte, cum ar fi bucătăria. A primi balcanitatea ca o insultă sau ca un compliment e, în ultimă instanță, o opțiune individuală - aceasta pare a fi concluzia lui Marianne Mesnil iar Andrei
O revistă europeană despre Balcani by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15189_a_16514]
-
mitologie cerebrală", pozitivă. Un psihism conceput astfel ar fi avut o organizare calchiată (naiv și impropriu, spunem noi, o dată cu autoarea) după cea neurologică. Ceea ce nu-i de neglijat însă într-o asemenea situație este tocmai caracterul revoluționar al perspectivei freudiene, principiul novator după care tulburările psihice sunt provocate de cauze tot psihice - precum și particularitățile foarte speciale și intimiste ale terapiei psihanalitice. Roudinesco afirmă, pe bună dreptate și cu exemplificări riguroase, că detractorii scientiști ai psihanalizei ajung finalmente fie la truisme ridicole
Freud - ultimul "câine mort"? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15191_a_16516]
-
decît să-mi refuz confortul interior de a-i crede pe cei din jur înzestrați măcar cu un grăunte de bunătate. Să nu ne urîțim viața mai mult decît e cazul. Și nici să nu ne disprețuim între noi, din principiu. Dacă toți cei din jurul meu sînt niște ticăloși, mai mici sau mai mari, nu e cazul să mă uit și eu puțin în oglindă? Cred că nici obiceiul de a ne întocmi liste numai cu nonvalorile care ne conduc nu
Oamenii de valoare și pilele by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15206_a_16531]
-
care începem munca pedagogică. Este important să amintim acest lucru, deoarece pedagogia poartă amprenta celor cărora li se adresează. Relația dintre elev și pedagog îl definește atât pe unul, cât și pe celălalt. * Școala este un spațiu de libertate. Din principiul comunicării teatrale triunghiulare, școala elimină un termen: publicul. El este uitat pentru a ajunge mai întâi la adevărul elevului, fiindcă, la început, acest adevăr poate să nu fie vizibil pentru cineva dinafară. Și prefer să nu-i cer elevului să
Radu Penciulescu - O confesiune by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/15202_a_16527]
-
și de a formula întrebările: o situație trebuie explorată în toată complexitatea ei. Mă străduiesc să-i conving pe elevi să elimine ceea ce ei consideră ca fiind "artistic". Important este să admiți că lucrezi cu materiale a priori neartistice. Acest principiu inițial este decisiv. * Opera e un ansamblu de elemente obișnuite, comune (cuvinte, mișcări, ritmuri, culori), tot așa cum Capela Sixtină e un conglomerat de pietre, cărămizi, var etc. Nimic nu este mai plictisitor în teatru decât un actor "artistic", care ține
Radu Penciulescu - O confesiune by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/15202_a_16527]
-
care cetățenii nu sînt decît niște furnizori de opinie pentru sondaje, niște consumatori stimulați", "pe scurt, dictatura flască a unei libertăți bine supravegheate, cea a culturii de masă, gradul zero al gîndirii, al meditației și contemplației, al emoției și iubirii". Principiul esențial al lumii de azi îl constituie economicul, argumentează autorul, și lui i se subordonează pînă și obiectele de artă (devenite mărfuri și evaluate în funcție de valoarea lor pe piață) sau chiar revoltele, devenite revolte pentru mai mult consum și nu
Minunata lume nouă by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15214_a_16539]
-
german din grupajul tematic al revistei. Viziunea teoretică Trei sunt ideile fundamentale ale gândirii muzicale a lui Ștefan Niculescu: 1) raportul dintre unu și multiplu, 2) teoria sintaxei muzicale (din care se profilează cercetarea și aplicarea aprofundată a eterofoniei), 3) principiul "coincidentia oppositorum". Toate celelalte idei derivă din acestea. Ele comunică permanent una cu alta și se altoiesc reciproc, astfel încât apar mereu în forme combinate. Heraclit, Nicolaus Cusanus, isihasmul, René Thom, Ludwig von Bertalanffy, Constantin Noica sunt repere și leit-motive ale
Ștefan Niculescu sau unisonul ca soteriologie by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15228_a_16553]
-
simultaneitate a materialului muzical originar și a variantelor sale. Pornind de aici, el imaginează și o formă muzicală specifică eterofoniei, pe care o numește "sincronie", bazată pe tehnica "fazării și a de-fazării" ale aceleiași melodii, cântată de mai mulți interpreți. Principiul "coincidentia oppositorum" este la Ștefan Niculescu cupola concepției sale despre muzică. îl întâlnim pretutindeni: în lucrările simfonice și în cele camerale, în macrostructură și în microstructură. Este, în fapt, expresia concentrată a aspirației creatorului către integralitate. Creația Asemenea omului, muzica
Ștefan Niculescu sau unisonul ca soteriologie by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15228_a_16553]
-
a găsit sfîrșitul într-un pachet de celuloză. Oricum, aici apare și o posibilă definiție a antologiei: ieșirea dintr-o singură limbă, dintr-un singur trup, legarea în rețea a cîtorva literați. Criteriile alcătuirii antologiei sînt foarte puține, foarte vagi. Principiul "conectării" la rețea a funcționat și aici - totul e să ai "upgrade"-urile necesare... O. Nimigean ne anunță că vom găsi aici "autori foarte tineri, tineri și mereu tineri". Alături de autori necunoscuți apar nume foarte mari. Și ar fi trebuit
Iașiul subteran by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15241_a_16566]
-
judiciare cu obiectivitate, În deplină egalitate, respectând termenele prevăzute de lege, pentru a se asigura deplina legalitate a actului Îndeplinit. În justiție, integritatea e mai mult decât o virtute, este o necesitate. Integritatea se analizează din două perspective: din perspectiva principiului „supremației dreptului”, integritatea privește profesionalismul agentului public (integritatea internă); din perspectiva democrației, integritatea privește responsabilitatea față de cetățean a sistemului/instituției juridice și atunci presupune Încrederea publică (integritatea din perspectivă externă). Este Însă clar că ambele perspective se rezumă În final
Corupția și anticorupția în sistemul juridic. In: Editura Destine Literare by Cristi Danileț () [Corola-journal/Journalistic/81_a_347]
-
procesiune se văd soldați romani, cu bărbi false (numiți putuntunes, cuvânt a cărui pronunție amintește de ritmul tobei), centurioni, un general roman și un alt personaj, numit Longinos, îmbrăcat în armură din timpul Evului Mediu. Acesta din urmă, care în principiu păzește de profanatori trupul lui Christos, la un moment dat se bate în duel cu generalul roman. Mulțimea de tobe se strânge în cerc, în jurul celor doi luptători. Generalul roman se întoarce în loc, indicând că a murit și atunci Longinos
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
speță experiență, autenticitate, inițiere, surclasînd construcția migăloasă, sistemul rigid, limitativ. Exponenții "noii generații" "preferă tencuielii raționaliste flacăra lirică. Formularea spontană și neînflorată ia locul potrivelii de cuvinte". Ei vor să ia cunoștință de viață "nu prin mediere livrescă, ci, conform principiului năist, la sursă". Ar fi de observat, în marginea aserțiunilor d-lui Dan Ciachir, că, în fond, "autonomia esteticului" a lui E. Lovinescu și a emulilor săi apare mai curînd dublată decît negată de plano, printr-o autonomie a funcției
Despre Nae Ionescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15244_a_16569]
-
o asemenea cercetare nu poate conduce niciodată la nimic, nici vinovatul nu va putea fi dovedit niciodată de nimic, rămânând că numai victima singură este vinovată. Obiectul acestei încâlceli a limbii de lemn numită lege nu este altul decât însuși principiul logic al identității, ceea ce face ca activitatea comisiei chemate să-i dea viață să nu fie altceva decât un exercițiu tautologic al absurdului continuu. Și după ce au încercat din răsputeri să probeze că „A este identic cu A”, dar n-
Absurdul continuu () [Corola-journal/Journalistic/13402_a_14727]
-
din comisie este greu de înțeles. Cum de vor fi acceptat aceste personalități de înaltă valoare morală și intelectuală să lucreze cu o lege cel puțin confuză: cum să dovedești că ceva este identic cu sine însuși, să dovedești un principiu, adică ceea ce nici nu poate fi dovedit, dar nici nu are nevoie să fie dovedit; el se acceptă sau nu, după buna sau reaua noastră credință. Dar marea fraudă legiuitoare ascunsă în această lege este alta: sub aparența înșelătoare a
Absurdul continuu () [Corola-journal/Journalistic/13402_a_14727]
-
translation of 1871 by Gavrilu I. Munteanu: “Când are să decidă pumnulu, celui mai tare i se atribuie titlu de moderatu și de onestu” (p.383)! No comment! Acolo unde spiritul clasic este prevalent, acolo domnesc etica și rigoarea intelectuală, acolo principiul adevărului s-a impus definitiv. Așa se face că în țările participante la cultura și civiizația europeană, cum era și România înainte de invadarea ei de către armata roșie, se citează și lucrări aflate în manuscris, se menționează informațiile transmise pe cale orală
Clasicismul, azi by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13377_a_14702]
-
stăpânească în societate”. Domnia spiritului de adevăr, iată imperativul unei guvernări cu adevărat românești, căci, spunea Maiorescu în concordanță cu Eminescu “primul semn de viață al inteligenței unui popor este căutarea sinceră și dezinteresată a adevărului”. Orice deviere de la acest principiu trebuie imediat sancționată. Politica de susținere impostorilor și plagiatorilor este antinațională și antieuropeană. Ea trădează voința de a menșine România în situația în care a adus-o pumnul lui Vâșinski din 6 martie 1945. Guvernanții ar trebui să mediteze la
Clasicismul, azi by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13377_a_14702]
-
al „Crăișorului” Iancu, al lui Decebal sau al altor embleme ale neamului pentru a fi luat în seamă. Eternul caz Vadim, preșul de care iliescienii s-au folosit ani de zile pentru a-și compromite adversarii, ridică o problemă de principiu vizând legitimitatea puterii de azi. Oare de ce vor toți acești indivizi să ne conducă? Ce resorturi intime îi împing spre vârful piramidei? S-or fi născut cu o căiță în frunte și n-am aflat noi? Or fi având un
Triumful resentimentului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13376_a_14701]
-
asemenea cercetări? l Mai interesantă pare monitorizarea disputei dintre Rodica Stănoiu, ministrul Justiției, și Ioan Rus, ministrul Administrației și Internelor care se acuză reciproc de lipsa de reforme, din cauza raportului de țară despre România al Uniunii Europene. Acuzații făcute pe principiul „Scapă cine poate” atunci cînd partidul nu-i scapă pe toți. Rodica Stănoiu își trage forțele de la Palatul Cotroceni, susțin cunoscătorii, în vreme ce Ioan Rus se bizuie pe protecția prim-ministrului Năstase. Așa că, dacă din duelul celor doi va apărea și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13407_a_14732]
-
Cronicar Penurie de idei O interesantă, în principiu, anchetă putem citi în Viața Românească nr. 8-9: Literatura română după comunism. Răspund dnii Liviu Ioan Stoiciu, Livius Ciocârlie, Gh. Grigurcu, Gh. Crăciun, Liviu Antonesei, Florin Mihăilescu, C. Abăluță și N. Bârna. Din păcate, deși spun cîteva lucruri interesante, luate
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13429_a_14754]
-
p. 20). Deși este performat în limite atent trasate, jocul se individualizează în cele din urmă în memoria noastră culturală. Totuși, libertatea despre care vorbește titlul cărții nu se regăsește neapărat aici, ci în faptul că jucătorul poate alege în principiu să intre sau nu în joc, indiferent dacă e profesor, actor, scriitor, jucător profesionist sau sportiv, olimpic la matematică sau agent de bursă. Cu toate acestea, există și jocuri (politice, economice, diplomatice sau militare) în care nu ne dăm seama
Caruselul cu poliedre by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/13453_a_14778]
-
recunoscut că cei doi foști ofițeri de Miliție primeau informații din interiorul acestei instituții. Încît, atunci cînd Creangă și Stănică ar fi trebuit arestați, preveniți fiind, amîndoi au fugit de acasă. A urmat circul știut - al dării în urmărire, pe principiul prinderii orbului. În loc să-i caute pe complicii coloneilor, cum s-ar cuveni după lege, Poliția a ridicat din umeri. Iar dacă cei doi nu s-ar fi predat singuri, probabil că ar fi fost în continuare de negăsit. Nu m-
Și totuși unde au fost coloneii Creangă și Stănică? by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13446_a_14771]
-
care face cu neputință identificarea sursei dintîi, o trecere din mînă în mînă la infinit. Dacă putem numi religioasă lectura textului considerat sacru și prestigios, lectura plagiatorului e pe de-a-ntregul laică. Mi-am dat seama de diferență, remarcînd că principiul celei dintîi lecturi este citatul, în vreme ce al celei de a doua este copia. Diferența este că, în citat, avem sursa la vedere, iar în copie ea rămîne ascunsă. Plagiatorul nu citează în mod declarat. El reproduce nedeclarat. Și nu imită
Despre plagiat by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13476_a_14801]
-
măcar în intenție, undeva între Cărtărescu și autoarea Exuviilor. Deocamdată însă, nerelevant! Îi lipsește acel feeling inefabil care face pagina să vibreze. E mult artificial care sufocă senzualul. În câteva cuvinte, trei cărți distincte alipite forțat - având ca alibi imperfect principiul fragmentarismului postmodern -, cu o coerență doar stilistică, căci povestea liant lipsește nemotivat. Naratoarea părții finale pur și simplu nu poate fi aceeași cu cea din primele două, iar o posibilă metamorfoză nu-și găsește determinantul psihologic. Diferența de ton, de
În cheia sexualității by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13467_a_14792]