287 matches
-
Il Grande Fotatore de la Patria, cu mine-n barcă și cu undița-n gheară! Las-o jos, că măcăne... Unu` e Baronu` în zonă, Tică, da` tu pricepi greu și uiți repede, de când cu criza asta parcă ești câine de pripas. Baronu` (Pantilimon Simion, Mon-Mon pentru dușmani și Baronu` pentru prieteni, proxenet scăpătat, alură de fante, alunecos și parșiv, acuzat de trei omoruri, nedovedit în niciunul, săltat numa` pentru curvăsărie, neamule, vorba lui) apucă din nou sticla și trage câteva gâturi
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
mine, în spatele lui Rodoald, se afla skilpor-ul, scutierul, prezentându-i armele. După ce, la ușa bisericii San Giovanni, scutierul a frânt în două lancea regelui său, și Rodoald, o săgeată, mi-am frânt și eu lama spadei într-o piatră de pripas, am dat ordinele cuvenite și l-am lăsat pe Rotari pe mâinile călugărilor. Viața mea publică luase sfârșit, deoarece n-aș mai fi putut să slujesc alt rege. Am convocat consiliul și am renunțat la toate funcțiile și însemnele. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
nu știam exact ce anume - și de aceea avea nervii cam zdruncinați. Din acest motiv, se spunea, renunțase la facultate cu câteva luni În urmă. Cum ne-a văzut, Carmina s-a aciuat imediat pe lângă noi, ca un câine de pripas, fărĂ un cuvânt. N-am reușit prin nici un tertip să scăpĂm de ea. Ceea ce te izbea la Carmina era privirea, despre care oricine ar fi spus fărĂ pic de ezitare că e o privire de om nebun. Din când În
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
și, de Îndată ce sosiră, trupele fură cuprinse de deznădejde. Zidurile albastre cu auriu din Azuchi nu mai existau. Toate porțile zidului exterior și streșinile Înalte ale Templului Soken arseseră până-n temelii. În cetate, situația era și mai grea. Nici măcar câinii de pripas nu mai aveau ce să vâneze, iar preoții bisericii creștine umblau de colo-colo, cu ochi goi. Nobuo ar fi trebuit să fie prezent, dar el se lupta cu rebelii din Ise și Iga. Deveni clar că incendierea Castelului Azuchi nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
lume; lung; Marele Zid Chinezesc; mărime; mătușa; melancolie; meșter; monument; necunoscut; nepătruns; neplăcere; de netrecut; între oameni; ocrotit; ogradă; opoziție; opri; oprit; paravan; părete; părinți; perete alb; perimetru; peste; piatra; pink floyd; placaj; plasă; de poliție; nu pot trece; prag; pripas; probă; proteja; pumn; pușcărie; rece și înalt; restrîns; rezistent; rezistență; rigid; a sări; sec; separare; separație; sex; sfîrșit; singurătate; solid; a sparge; stabilitate; stîncă; stricat; tăcut; tencuială; timid; trainic; trăinicie; trecere; tristețe; valută; veșnic; vîrf; voievod; zidar; zidari; zidul chinezesc
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
Dilema" (veche?), victima cea mai de seamă fiind Mihai Eminescu și opera sa, în fața căreia s-au plecat ctitorii culturii române, începâ nd cu Maiorescu și terminând cu Blaga sau Arghezi.. Spre a nu se desolidariza parcă de elita de pripas, ține să precizeze G. S., Nicolae Manolescu ar fi spus că pentru a-l înțelege pe Eminescu trebuie mai întâi să te desparți de el, contestându-l. Același critic este vizat într-o chestiune legată de publicistica lui Eliade: "în loc să
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
postare intitulată " Totul, în cartier, se bazează pe c***e Turcescu îl dă în judecată pe Mircea Badea. Cum a răspuns acesta Iată postarea integrală de pe blogul lui Victor Ciutacu: "ONG-urile de media, site-urile dedicate și deontologii de pripas fluierau stângaci și se întorceau cu spatele când colonelul-cântăreț declama pe post, cu intonație, încălcând legea protecției datelor cu caracter personal, adrese private, unde puteau da năvală toți scelerații băsiști. La fel și când ospătarul fraților Păunescu cerea premierului Boc
Ciutacu, replică lui Turcescu: "Totul, în cartier, se bazează pe c***e" by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/79764_a_81089]
-
este o reușită îmbinare de realism și de fantastic, cu o artă narativă perfect individualizată: „Din nou singur, am început să măsor în lung și în lat peronul, sala de așteptare, treptele de la intrare. Nimeni, nimic; nici măcar vreun câine de pripas aciuiat sub o bancă. Tăcerea îmi țiuia în urechi și timpul se oprise ghemuit în intuneric, cu genunchii la gură, cocârjat sub povara vrăjii.” (p. 321). Stilul Șeherezadei este o formulă narativă pe care Mihai Cantuniari o reinventează în paginile
În stilul Șeherezadei by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/4343_a_5668]
-
o pauză în marele spectacol al lumii ... Câteva clipe timpul vieții e suspendat: începe timpul ficțiunii.” Acestui interval insonor îi pune capăt abia larma de la cârciumă. Satul începe deodată să freamăte. Drumul nu ne-a condus pașii doar în satul Pripas, dar și în universul imaginar al romanului. Toate romanele realiste cunosc un astfel de spațiu inaugural, chiar dacă el nu este întotdeauna la fel de perceptibil ca în Ion. Necesitatea lui provine tocmai din caracterul realist al romanului. Romancierii realiști ne dau impresia
Două estetici by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3499_a_4824]
-
coperți nezvîntate. Mirosul bibliotecii, uniform, pierdut în învelișuri de praf. Mirosul anticariatului, mai acru, mai tare, de piei ușor putrezite, cartoane care-ncep să se mănînce și pagini mai prost sau mai bine purtate, cu toate petele bătrîneții lor de pripas. Un anticariat e-o mică societate, în care încap, pe-aceleași policioare, dame de familie, ediții princeps cîteodată legate de mîna vreunui colecționar îngrijit, în coperți sobre sau colorate, păstrînd mirosul de pînză, altădată pudrate discret cu un verde de
Parfumul cărților vechi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8739_a_10064]
-
cei câțiva mărunți funcționari bizari ce se ocupau tocmai de rândurile sau stivele de poloboace, când nu se aferau înnebuniți cu hârtii ștampilate în mână. Dar, așa cum era, curticica aceasta l-a adăpostit câtva timp pe Ionică, un câine de pripas cu blănița de un alb murdar scuturată vehement de puternice agitări din coadă. Îmi sărea în întâmpinare zilnic când mă întorceam de la școala primară, pe care tot în cartierul Floreasca o urmam, fugea după mine cu limba scoasă când zburam
La Breaza by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/14981_a_16306]
-
o părere din bulboana în care calvarul agonizează se ridică un semn austral vezi-ți de drum cu bucurie harul este-n pustie prigoriile magnetice lopătează în soarele princiar la răscruci se-aude-o cavatină în iedera albă și-n odoleanul de pripas te cumpănești biruit într-un atlas iar lângă el un dalb șoricel ceferist și ai aflat atâtea fapte nădăjduite ostenită de zbor acvila codexului ciugulește din ocara și bogăția unui cuget stingher așadar ce vei zice vremea cu folos este
Poezie by Mihai Răcășan () [Corola-journal/Imaginative/8068_a_9393]
-
protipendadă, parcurile, cafenelele și restaurantele renumite. Manifestînd o adevărată predilecție pentru amănunt, Haller descrie periferia și abatorul în culori neplăcute și vorbește despre cîinii vagabonzi și semisălbăticiți din București, prezenți peste tot, o victimă și ei a socialismului, rămași de pripas cînd stăpînii lor s-au mutat în blocurile construite de Ceaușescu. Bucureștiul cu florăresele țigănci a fost și este un oraș balcanic, colorat, vioi și dinamic. La București, naratorul locuiește în vila profesorului universitar de biologie Uricariu, pensionar, a cărui
Un nou roman despre București by Mircea M. Pop () [Corola-journal/Imaginative/15328_a_16653]
-
de ziduri ca păsările oarbe O repetiție-n zadar e totul! De departe se simte duhoareea de speranță stricată pătrunde frica în viscere în oase în politică în auz și oriunde se-ascunde primejdia sentimentele își caută o inimă de pripas zeii își văd mai departe de reumatismele lor în fiecare din noi un fugar își face penitența. O repetiție-n zadar e totul! Începutul e neanul și neantul e sfîrșitul totul ne seamănă și împotrivă ni-i totul chiar și
Poezie by Daniel Corbu () [Corola-journal/Imaginative/15587_a_16912]
-
tavanul boltit. ai țipat și pereții s-au apropiat amenințător strivindu-ți pieptul cînd botul mielului hăcuit s-a închis prinzîndu-te în întunericul lui umed. te-ai trezit întins pe zăpadă. aproape de urletul galben, în valuri, al unui cîine de pripas și ai spus ,îngerii păzitori au îmbrîncit un diavol în pielea cîinelui". 6 ,ești fata unui rege nebun, țeși pînza în atelierul de ceață cînd bufnița așezată pe umăr hipnotizează întîmplarea............................................." și cînd ai pus punct ți se spune ,toate
Ingeborg și Paul by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/11112_a_12437]
-
nimeni nu trăiește mai mult decât propria moarte, că ea stă ascunsă în țara cu granițe netrasate a unui prezent pritocit în eprubetele visului. Și spune pe nume tuturor trecătorilor. 6 Nu văzuse niciodată atâta complicitate. Erezi și voiajori de pripas, încrezători în virtuți ascunse și jurăminte de sărăcie, se întreceau în cântări și în rugăciuni, supunându-se extazului. Ca negrii dansând în ritm de Gospel în Ajunul Crăciunului. Faceți ce vreți, spuneau, și ei făceau doar posibilul. Ca și cum ar fi
Alte lucrări și multe alte zile (work in progress) by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/2712_a_4037]
-
și-a ridicat metereze patologice. Ziaristul craiovean pare o marionetă trasă din umbră de sforile înmuiate ani la rînd în otrava unor frustrări și complexe tenace. Frustrări și complexe de filozofi veleitari, de discipoli închipuiți, de cărțulii și broșuri de pripas, neluate de nimeni în seamă. Asmuțit într-o luptă a cărei miză sordidă o cunoaște exact și din care speră să iasă cu un strop de notorietate aninat pe buzele arse de nevoia unei recunoașteri publice, gazetarul de la Ziua ajunge
Detractorul diletant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9849_a_11174]
-
era vorba despre ce se întâmplă cu păpădiile după ce sunt culese și împletite în cunună de principesă, cum zboară ele peste mări și țări și devin păsări de hârtie) sau Povestea lui Lady (Lady era cățeaua neagră, pitică și de pripas, care se aciuise în jurul blocului unde locuiam) sau Povestea de pe stânci (în spatele blocului erau îngrămădite o puzderie de stânci pe care, împreună cu alți indivizi de vârsta mea, mă cocoțam duminica, pretinzând că am urcat Everestul) sau Poveștile din Grădina lui
Unchiul meu, Maharajahul by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12286_a_13611]
-
în gură, mahorca, pe cap, cozoroc, si pe nas, ochelari de soare, astfel se-nfățișează zeul Haidoș că un al nimănui corăbier, dar și ca un mustăcind pișicher. Slujbași nu are ca să le mai poruncească, doar pisicile și cîinii de pripas se țin după el, recunoscîndu-l că maimare al lumii de Jos, după inel. Piticot cu buzele roșii de rîs și de viață, musculos și-ndesat, zeul morții de-odinioară are barbă șugubeața, îi plac mezelicurile, să roada semințe și roșcove
Poeme grecești by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/13898_a_15223]
-
un alt controversat consultant politic, Eyal Arad, socotit și el la fel de indezirabil în branșă prin Israel, ca Dick Morris în SUA. Nici partidul de guvernămînt nu s-a lăsat mai prejos, semnînd și el un contract cu o firmă de pripas, Zilberstein, pentru campania din 2004. Deocamdată Alianța PNL-PD nu a oficializat vreo legătură peste graniță, dar se zvonește, însă fără confirmări, că și Traian Băsescu l-ar vrea pe Dick Morris și că PNL ar putea să se aleagă și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12968_a_14293]
-
final al românului poartă titlul dulceag: "Pace și liniște". Dar poate pentru a elimina edulcorarea prea apăsata, autorul a ținut să introducă, la sfîrșitul capitolului, scena uciderii lui Hubăr, prin sufocare, de către fiul său nelegitim, Bondi, copil abandonat, trăind de pripas, din mila altora, pînă ce Persida l-a strîns de pe drumuri, ocrotindu-l. Acest epilog putea să lipsească din român, ratînd tocmai finalul. Ediția d-lui Constantin Mohanu folosește textul (tot de d-sa îngrijit) din ediția "Opere", impecabil filologic
Capodopera lui Slavici by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17729_a_19054]
-
întâmplări aparent banale având drept protagoniști ființe necuvântătoare, pe această linie tematică existând o anumită înrudire cu scrierile de gen din literatura interbelică. O atestă, între altele, istorisirea cu puiul de vrabie salvat de la moarte sau cea despre câinele de pripas care așteaptă zile la rând în ger și zăpadă, într-o stație de tramvai, întoarcerea unui locatar din blocul pe lângă care se aciuiase. Revenind la prezentul postdecembrist, autorul nu omite să remarce sarcastic: "Acum omului comunitar îi corespunde câinele comunitar
Portret al artistului în tinerețe și la maturitate by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/9168_a_10493]
-
unde exotismul à la Bolintineanu e pus pe versuri dintr-un romantism ceva mai târziu. În fine, parodiile regale. În primul rând, Șarla și ciobanii, un soi de fabulă în care boierii pământeni aduc, din țara nemțească, un câine de pripas. Republicanul Caragiale nu poate, pe la începutul anilor ’70, să-i facă credit. Abia fusese răscoala de la Ploiești... În Suveran și curtezan e exploatată, tot pe filieră Coșbuc, o slăbiciune prea omenească a unui rege. Care nu e, numaidecât, strănutul... În
Poeziile domnului Caragiale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4713_a_6038]
-
Hmvaqw, goliardicul delirant și atotsarcastic ce veștejește totul în cale, inclusiv râncedele clișee protocroniste și naționaliste. Dincolo de voluptuoasa verbozitate scăpată uneori de sub control, rămân scenele grotești portretizând decrepitudinea fizică și psihică (vezi familia titularei barului) compatibile cu disputele damelor de pripas, zise și de companie, când limbajul coboară spre argou și măscări. Câteva pagini mai la vale, același limbaj urcă la cotele frazeologiei delirante: londronienii (un fel de slujbași ai Castelului, fără studiile superioare ale naratorului) încing un adevărat simpozion al
Măști și farse by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/10354_a_11679]
-
mi-e gura mult amară,/ Se-aud bătăi la poartă-n Elsinor,/ La polul nord al inimii e vară/ Și-ucid în mine zilnic un actor.// Și ce rămâne duc cu voi pe stradă/ Un fals surâs, o haină de pripas,/ O copie a iernii, o zăpadă/ Și din speranțe tot ce-i fără glas." (Tăcerile unui actor, p. 46). Ion Omescu are nostalgia capodoperelor literaturii și simpla citare a titlurilor poemelor sale sugerează un soi de beție culturală: Hamlet, Don Quijote
Între Calliope, Erato și Thalia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8050_a_9375]