378 matches
-
că lăsasem mașina în Maida Vale. Probabil că atunci am suferit prima transformare importantă a mea. N-am vrut, tot zbieram eu. Doar știi cum e. Am băut ceva mai mult și lucrurile mi-au scăpat de sub control. M-am pripit. Nu mai poate omu’ să facă o greșeală? M-am cutremurat cuprins de panică și am încercat să fac vreo două flotări. Am umplut cada cu apă rece și am picat în ea complet îmbrăcat. Am băut un borcan de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
îl avem de-acu’, e aici, cu noi. Știi ce ocarină are momoloiul ăsta? Obligeană! Faci pleurezie dacă ți-o arată. Punem pariu? Am ridicat din umeri. Nu mă interesa câtuși de puțin. Popa a hohotit. — Stai, profesore, nu te pripi. Nu mai suntem la „Geamandura“. Acu’ eu conduc parada, cum ziceai p-atunci că zicea Ostapu’ ăla al tău. Ia te uită! Momoloi, fă puțină lumină! Blonda, surâzând, s-a ridicat doar, a făcut doi pași înapoi și, privindu-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nu a fost în stare, până atunci, să șteargă pata înfrângerilor din trecut. De aceea el propunea acum să pornească cu război împotriva Franței. Sobrino, cel mai înțelept dintre sfetnicii săi, s-a împotrivit acestui proiect, arătând cât era de pripit; dar Rodomont, tânărul și iutele rege al Algerului, a declarat sfatul lui Sobrino ca inspirat de micime și lașitate, arătându-se nerăbdător de a porni în această expediție. A luat apoi cuvântul regele Garamantei, venerabil prin vârsta sa înaintată și
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
birui păcatele tale. Și tu, ca și Moldova, vei fi veșnic. Acum du-te. Ștefan sărută mâna călugărului și Încălecă. Alexandru făcu la fel. Daniel Sihastrul Îi puse mâna pe umărul drept și Îi spuse: - Iar tu, Alexandru, nu te pripi. Tânărul Încălecă și el și se grăbi să-l ajungă pe Ștefan. O vreme călăriră, amândoi În tăcere. Alexandru era tulburat de repetarea cuvintelor din scrisoarea lui Ștefănel. Apoi veți ajunge la un om sfânt. Acel om va spune ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
care ai făcut-o. 5. Mai bine să nu faci nici o juruință, decît să faci o juruință și să n-o împlinești. 6. Nu lăsa gura să te bage în păcat, și nu zice înaintea trimisului lui Dumnezeu: "M-am pripit." Pentru ce să Se mînie Dumnezeu din pricina cuvintelor tale, și să nimicească lucrarea mîinilor tale? 7. Căci, dacă este deșertăciune în mulțimea visurilor, nu mai puțin este și în mulțimea vorbelor; de aceea, teme-te de Dumnezeu. 8. Cînd vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85079_a_85866]
-
mare?! 50 - hei băieți, nu vă certați Că eu vin și voi plecați! 60 - ia ieșiți din scena mea Doar eu tre’ să stau pe ea! 70 - ce zici tinere micuț? Dispari și-am să te cruț! 80 -nu te pripi vecine, Văd c-ai cam uitat de mine! 90 - degeaba voi vă încurcați Scena să v-o disputați! 100 -eu stăpân sunt peste voi Căci în spate am zero, doi. Fiecare-n scena sa Importanță va avea. Nu-ncercați locuri
Numerele by Alin Gabriel Caras () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83644_a_84969]
-
inamici, așa că n-a avut loc nici o luptă. Hideyoshi își putea închipui ce anume se întâmpla în depărtare. — N-aveau nici un motiv să dea foc, bombăni el mohorât. Oricine-o fi el, Seniorul Nobuo și chiar și Gamo s-au pripit. În curând, însă, se calmă. Cultura pentru a cărei construcție Nobunaga cheltuise jumătate din sângele și resursele unei vieți de om trebuia să fie jelită în toate felurile, dar Hideyoshi avea credința că foarte curând - și prin propriile lui forțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
gândurile dumitale nu este loc și pentru altceva? — Cum? N-aș crede. — Ocaziile trimise din cer nu așteaptă, să știi. În timp ce noi stăm așa aici, s-ar putea ca șansa să ne scape printre degete cu fiecare clipă. — Nu te pripi, Genba. — Ba nu. Cu cât cugeți mai mult, cu atât trece mai repede timpul. Nu ești în stare să iei o hotărâre, când ai drept în fața ochilor o victorie de asemenea proporții? Of, încep să cred că Demonul Shibata îmbătrânește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
au fost internați la nebuni. Mi-am amintit de femeia solidă, cu voce tunătoare, care-l vizitase pe Chris la clinică. — Nu părea deloc necăjită, am zis eu în bătaie de joc. Arăta ca o vită în toată regula. —Judeci pripit... Vocea mamei s-a pierdut în urma mea. —îți închipui că, în afară de tine, toată lumea e fericită. Am fugit ca din pușcă. Picioarele îmi tremurau de parc-aș fi fost un vițel abia născut. Totul era așa de straniu și de nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
face cu... începu directorul-adjunct, dar apoi se opri și studie expresia de pe chipul inspectorului. Era una de o neutralitate rău-prevestitoare. Aș prefera să nu intru în amănunte, zise inspectorul Flint, și am face mult mai bine dacă nu ne-am pripi cu concluziile. Directorul-adjunct puse mâna pe telefon. — Doriți să vină până la... ăăă... la dubiță? întrebă el. Inspectorul Flint clătină din cap. — Am vrea ca totul să fie cât mai discret posibil. Mă întreb dacă mi-ați putea pune la dispoziție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Fac lucruri stupide. Dar Georgina e acum pe partea cealaltă a oceanului și, dacă nu te-ai încurcat cumva cu un fustangiu incurabil, cred că întregul episod e încheiat definitiv. Mai rabdă puțin, să vezi ce se întâmplă. Nu te pripi. Ți-a spus că e nevinovat și cine poate demonstra că minte? Vechile iubiri ți le scoți greu din suflet. Poate lui Terrence i-a sucit cineva capul timp de câteva clipe, dar acum s-a întors cu tine în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
suntem de acord cu telefoanele. Încurajează vorbăria inutilă și bârfele. Preferăm să ne economisim cuvintele pentru lucrurile esențiale. Foarte interesant, domnule... domnule... — Minor. David Minor. Sunt soțul Aurorei. — Așa mi-am închipuit și eu, dar n-am vrut să mă pripesc. — Intrați, domnule Glass. Din nefericire, Aurora nu se simte foarte bine astăzi. E sus, doarme, dar sunteți bine-venit în casa noastră. În colțul acesta de lume, suntem foarte deschiși. Chiar dacă alții nu ne împărtășesc credința, noi ne străduim din răsputeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
să ne întâlnim mâine, pentru că mă duc la o decernare de premii la Londra, îmi explică Adam. Atunci îmi pare rău, mă gândesc eu. Văd că nu se oferă să mă ia ca parteneră în acea seară. Dar poate mă pripesc. — Mă întorc vineri, spune el. —Ce păcat. Eu plec la Boston vineri. Îmi pare rău. — Ce faci acolo? Ai uitat că lucrez ca însoțitoare de zbor? — Cât stai în Boston? Doar o noapte. Hei, ce-ar fi să-mi notez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
cumpere jumătate din marfă. Totuși nu are rost să mă lăfăi aici, cum nu am copii și șansele să am în viitorul apropiat par destul de slabe. Oricum, dacă o să ajung să mă mărit cu Adam... of, încetează, Katie. Nu te pripești puțin? Nu ai fost decât la o întâlnire cu săracul băiat. Alung imediat orice gând de a mă așeza prea curând la casa mea alături de domnul Kirrane și aștept ca Amy să plătescă ce a cumpărat. Se instalează acum oboseala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
să-mi revin. Deci asta... deci asta Înseamnă că... suntem... Nu mai sunt În stare să-mi termin fraza. Urmează o tăcere lungă și insuportabilă. Dacă zice nu, nu știu ce-am să fac. Părerea mea e să nu te pripești să iei o hotărâre În privința noastră, spune Jack Într-un final, privindu-mă cât se poate de serios. Fiindcă mai am o groază de lucruri de spus. Și mi-e teamă că nu sunt prea frumoase. Râd, Încă stresată. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
să sting; într-o noapte trecută, unchiu-meu chiar m-a speriat, țintindu-mă de departe cu punctul luminos al țigării aprinse, din care trăgea ca un școlar în veceu. După întâlnirea asta, dimineață, la sacou și cravată, pe când își soarbe pripit cafeaua și încet țigările, nu mă pot abține să nu-l privesc cu un fel de zâmbet misterios în colțul gurii, cu tâlcul: Mai știu ceva despre tine, te-am văzut azi-noapte!) Fiindcă de multă vreme am somnul prost, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
au fost cauzele, starea în care m-am aflat și posibilitatea să se repete crizele. Mi-a zis că are nevoie de timp ca să se gândească la tot ce i-am spus și eu l-am încurajat să nu se pripească. Când a venit la lecție săptămâna următoare, mi-a spus că s-a gândit bine și că mă vrea de nevastă. L-am rugat să aștepte trei luni, timp în care aveam răgazul să ne cunoaștem mai bine și dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
posso parlare con signorina Savina? Señorita tocmai îmi spunea că nu i-a plăcut ce a văzut în televiziune - numai fițe, priviri pofticioase, pipițe cu durligele goale, glume proaste etc. Încercam să-i zic să mai aștepte, să nu se pripească: o fi prostie multă, dar e un mediu în care se învârt o grămadă de bani, iar ea chiar e telegenică, nu ca prezentatoarea aia cu timbru nazal, numai bună de țârcovnic la Biserica Trisfetitele. Și sună ăsta, cică Albano
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Bach, în cărțile lui Queneau, în plimbările cu bicicleta sau cu rolele, ba chiar și în parfumul zulufilor ei. Un exemplu cras de gândire politically incorrect. L LV M-am închis cu Sabina în cameră. I-am explicat că ne pripim, că suntem separați de mult. Și, care-i problema? Tocmai, nu mai pierdem timp. Da, dar eu iubeam o altă femeie sau, mă rog, iubeam două femei în paralel. Aveam nevoie de răgaz, să înțeleg ce era în inima mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ceva ca înainte de apariția vrăjitoarei ăleia. E drept, o speria la mine faptul că mă puteam îndrăgosti de orice ciudată. Dacă ar fi fost doar o aventură, mai treacă-meargă, așa însă, eram tare imprevizibil. Vezi? Cum poți atunci să te pripești în așa hal și să te măriți cu mine? Plus de asta, Adelina chiar însemna mult în viața mea. Se simțea ea capabilă să mă recucerească? Sigur! Zbanghia aia cu nume ridicol n-o să-i răpească ei bărbatul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
se ițeau, semi-solidificate, resturile unui prânz frugal, complet nesănătos: O coajă de franzelă și câteva jumări și cioturi lucioase, vitroase, aproape negre, de cartofi prăjiți, înăbușiți într-un rântaș carbonizat și auster, de ceapă. Cel dintâi fum, Poetul îl sloboade pripit din piept, resimțindu-l iritant în sclere. Vâ-jjjj...! Șâ-șșșș...! se aude de pe hol, cum năvălește brusc apa, în toaleta turcească. Iată...! Iată cum se tâmpește, cum căpiază și cum se imbecilizează omenirea, domnule! Capete seci! Ciulamale! Minți de gherțomani! își
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și în corpuri muritoare. Păsări stimfalide. Ascultați-mă: Peste oraș și peste restul lumii va veni, vertiginos, Năpasta, Hecatomba, pe drept și pe de-a-ntregul cuvenită, cu vârf și îndesat, pentru stricăciunea și declinul rasei voastre păcătoase, omenești. Nu vă pripiți ca să vă dați cu presupusul, orbilor! Nu este nimic de origine cosmică, geologică, nimic secularizat, nimic de sorginte nucleară, chimică ori microbiologică, cum vi s-au tocit și vi s-au îndobitocit zilnic mințile. Cu atât mai puțin, nimic de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Da, așa, cu surâsul dumitale, cu blândețea dumitale, cu copilașii dumitale... Cum să nu te invidiez, Victore? Mai ales când pe urmă mă uit la mine... Cum Grigore devenea prea sumbru, Predeleanu îl întrerupse, glumeț: ― De, Grigoriță, dacă te-ai pripit? Cine-i de vină? Iacă, ți-aș fi dat acuma o nevastă mai strașnică decât Tecla. Uite, pe dumneaei! Olga se roși până-n vârful urechilor, dar izbucni totuși în râs, ca să-și ascundă încurcătura. Grigore o privi lung și răspunse
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
apucat de-a trăncănit, încît acuma o să prindă țăranii ură pe dânsul să nu mai aibă trai cu moșia. Dar cine să-și închipuie că Iuga are să facă atâta tărăboi dintr-un fleac de nimic?... Spuse primarului să nu se pripească și să mai aștepte olecuță, că va merge și dânsul negreșit la cancelarie să declare că n-are nici o pretenție și să lase lumea în pace. Mulțumit, Pravilă porni spre sat. Pe drum însă se gândi că arendașul degeaba își
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
amănuntul hambarul cu pricina în tovărășia plutonierului, au mai muștruluit pe câțiva oameni care li s-au părut mai deocheați, dar degeaba. În sfârșit, s-a dus la Cosma Buruiană și dânsul i-a spus că într-adevăr s-a pripit cu jalba, căci și lui i se pare că n-a fost nimic, că tocmai se gândește să se spovedească boierului și nu îndrăznește de teamă că n-are să-l ierte. ― Ș-acu venii la dumneavoastră să vă dau de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]