711 matches
-
vistiernicului”. Cei rânduiți să judece, dar și domnitorul, în actul de întărire, cer stolnicului să „rădice stupii din coastele prisăcii dumisale vist/iernic/ și să-i mute pe moșia dumisale ca să lipsească pricina dintre dumnealor”. În unele situații, locurile de prisacă serveau drept repere hotarnice, o altă dovadă de străvechime. Așa rezultă din mărturia unor locuitori din preajma noastră, mărturie dată pentru îndreptarea hotarelor moșiei Dumbrăvița dinspre moșia „spătarului Dia, cari au fost moșie Dediului, Sasul de Jos”. Printre semnele hotarnice reper
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
o altă dovadă de străvechime. Așa rezultă din mărturia unor locuitori din preajma noastră, mărturie dată pentru îndreptarea hotarelor moșiei Dumbrăvița dinspre moșia „spătarului Dia, cari au fost moșie Dediului, Sasul de Jos”. Printre semnele hotarnice reper se arată și „poiana prisăcii care au fost prisacă Dediului”, acestuia fiindu-i zestre de la socrul său, Dumitrașcu Cârnul, pe a cărui fiică, Ruxanda, o luase de soție. Dumitrașcu Cârnul era originar din părțile tecucene, a deținut funcții înalte pe timpul domniei lui Vasile Lupu și
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
străvechime. Așa rezultă din mărturia unor locuitori din preajma noastră, mărturie dată pentru îndreptarea hotarelor moșiei Dumbrăvița dinspre moșia „spătarului Dia, cari au fost moșie Dediului, Sasul de Jos”. Printre semnele hotarnice reper se arată și „poiana prisăcii care au fost prisacă Dediului”, acestuia fiindu-i zestre de la socrul său, Dumitrașcu Cârnul, pe a cărui fiică, Ruxanda, o luase de soție. Dumitrașcu Cârnul era originar din părțile tecucene, a deținut funcții înalte pe timpul domniei lui Vasile Lupu și mai târziu, a avut
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
pe timpul domniei lui Vasile Lupu și mai târziu, a avut mai multe sate și moșii, printre ele și Bârlădenii (Podolenii de azi), moară la Barcea și altele prin prejur și aiurea. Pe considerentul că mănăstirea Dumbrăvița și-a alcătuit propria prisacă ceva mai târziu, invocându-se regula că pe aceeași moșie nu poate subzista decât o singură prisacă, spătarul Dia își ia dreptul de a stăpâni o parte din locul mănăstirii, inclusiv locul de prisacă avut, sub pretextul că acolo ar
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
și Bârlădenii (Podolenii de azi), moară la Barcea și altele prin prejur și aiurea. Pe considerentul că mănăstirea Dumbrăvița și-a alcătuit propria prisacă ceva mai târziu, invocându-se regula că pe aceeași moșie nu poate subzista decât o singură prisacă, spătarul Dia își ia dreptul de a stăpâni o parte din locul mănăstirii, inclusiv locul de prisacă avut, sub pretextul că acolo ar fi fost cea veche, la început. Oamenii bătrâni vin și depun mărturie în favoarea călugărilor întrucât, susțin ei
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
mănăstirea Dumbrăvița și-a alcătuit propria prisacă ceva mai târziu, invocându-se regula că pe aceeași moșie nu poate subzista decât o singură prisacă, spătarul Dia își ia dreptul de a stăpâni o parte din locul mănăstirii, inclusiv locul de prisacă avut, sub pretextul că acolo ar fi fost cea veche, la început. Oamenii bătrâni vin și depun mărturie în favoarea călugărilor întrucât, susțin ei cu dreptate, spătarul Dia „au intrat de au mâncat moșia mănăstirii cu năpaste”. Urmărind documentele în înșiruirea
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
fost cea veche, la început. Oamenii bătrâni vin și depun mărturie în favoarea călugărilor întrucât, susțin ei cu dreptate, spătarul Dia „au intrat de au mâncat moșia mănăstirii cu năpaste”. Urmărind documentele în înșiruirea lor cronologică ajungem să constatăm că numărul prisăcilor era mai mare în vechime, înregistrându-se o descreștere (semnalată și de Neculce), poate și din cauza deseatinei, darea pe stupi, poate și din alte pricini. Unii boieri au dat, totuși, o mare importanță stupăritului. E cazul lui Gavril Costache amintit
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
dublu, adică 400, lăsând să se înțeleagă că și celorlalți le-a dat la căsătoria lor, ca zestre, tot câte 200 stupi. Înseamnă că la apusul vieții sale, acest boier avea încă peste o mie de stupi, în diferitele sale prisăci de pe la numeroasele moșii, inclusiv la Umbrărești. Regăsim menționarea stupilor la Umbrărești în sămile Conăchești de mai târziu, respectiv ale lui Gavril Conachi, stăpânul Umbrăreștilor între 1778-1811, zestre de la soția sa, Măriuța Costache. Comercializarea produselor apicole, mierea și ceara, se făcea
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
exemplu, pe 20 aprilie 1712, domnul Nicolae Mavrocordat împuternicește pe egumenul mănăstirii Neamțului, stăpân în satul Piscul din ținutul Tecuci, cu dreptul de „a lua a zecea din pâine și din fânață și din grădini și din cânepi și din prisăci de stupi și din bălți cu pește și din tot locul cu tot venitul. Și de la toți să ia, pe obicei, nimea scutelnic să nu fie, nici Ivan căpitanul, nici alții” (subl. n.). Ce se întâmplase anterior ? Încă înainte de domnia
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
354 m), iar cea de-a doua la vest de Berheci - satul Oțelești, continuă cu Dealul Mardare (315 m), Dealul Felea (310 m), iar mai spre vest Poiana Humarului (387 m), Dealul Frunteștilor (386 m), Dealul Siliștea (339 m), Dealul Prisaca (282 m); spre vest de pârâul Dunavăț se opune Dealul Bărboasa (286 m), iar la vest de satul Bărboasa apar Dealul Pleșa (379 m), Dealul Frăția și Dealul Reprivăț (336 m). Acestea încununate vara de o încântătoare diademă de verdeață
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
În mai multe pricini, judecata urma legi nescrise, legea sau obiceiul pământului, care se respecta mai temeinic, în special în ceea ce privește procesele de proprietate de moșie și hotare, stabilirea hotarelor unui sat nou care se întemeia sau a unei prisăci. Tot obiceiul stabilea și ce obligații în dijmă și în muncă aveau rumânii, adică țăranii neliberi, față de stăpânii lor. Aceste prețioase documente istorice vechi de drept cutumiar românesc din Moldova, deși sunt de proveniență feudală, ne relevă dimensiunile unei
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
personale, precum și alte mașini și utilaje agricole. POMICULTURA Pomicultura s-a dezvoltat mai cu seamă în vatra satului. Numeroase sunt documentele medievale care consemnează livezile și locurile de „pomat’’. În anul 1448, în satul Tomozia- Oncești erau consemnate locuri de prisacă și livezi. În afară de livezile organizate în grădinile din preajma gospodăriilor țărănești, în siliștele din vatra satului și în preajma curților creștea, ca și astăzi, un număr însemnat de pomi. Erau cunoscute pentru calitățile lor deosebite: merele domnești, crăiești și leșești
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
ș.a.), ciuperci, bureți, plante pentru descântece (mătrăguna). APICULTURA Albinăritul a fost practicat și se practică de către unii săteni din tată în fiu. Cel mai vechi document despre albinăritul din zonă datează din anul 1446 și se referă la locurile de prisacă și de livezi din Oncești (probabil valea stupilor de la Oncești). În anul 1448 erau menționate prisăcile lui Obreja și Tănase, pe Berheci. În evul mediu, mierea și ceara aveau, pe lângă valoarea de întrebuințare, și valoare de schimb. Pe la 1675, un
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
unii săteni din tată în fiu. Cel mai vechi document despre albinăritul din zonă datează din anul 1446 și se referă la locurile de prisacă și de livezi din Oncești (probabil valea stupilor de la Oncești). În anul 1448 erau menționate prisăcile lui Obreja și Tănase, pe Berheci. În evul mediu, mierea și ceara aveau, pe lângă valoarea de întrebuințare, și valoare de schimb. Pe la 1675, un pământ din Oncești se vindea cu 9 bezmeni de ceară, un bezmen (un cântar) prețuind un
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
mierea și ceara aveau, pe lângă valoarea de întrebuințare, și valoare de schimb. Pe la 1675, un pământ din Oncești se vindea cu 9 bezmeni de ceară, un bezmen (un cântar) prețuind un leu bătut (monedă bătută de banul Severinului). În vechime, prisăcile cu stupi era așezate de regulă în păduri, fiind înconjurate și apărate cu trunchiuri de copaci tăiați. De aici și numele de „prisacă”, provenind din slavonescul „piasica”, ceea ce a însemnat la origine loc despădurit și întărit cu trunchiuri de copaci
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
de ceară, un bezmen (un cântar) prețuind un leu bătut (monedă bătută de banul Severinului). În vechime, prisăcile cu stupi era așezate de regulă în păduri, fiind înconjurate și apărate cu trunchiuri de copaci tăiați. De aici și numele de „prisacă”, provenind din slavonescul „piasica”, ceea ce a însemnat la origine loc despădurit și întărit cu trunchiuri de copaci și bolovani, în scopuri defensive. Așa se explică faptul că, din timpul feudalismului, mai multe localități din partea superioară și mijlocie a pârâului Berheci
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
piasica”, ceea ce a însemnat la origine loc despădurit și întărit cu trunchiuri de copaci și bolovani, în scopuri defensive. Așa se explică faptul că, din timpul feudalismului, mai multe localități din partea superioară și mijlocie a pârâului Berheci, poartă numele de „Prisaca” sau „Valea Stupilor”. Aceste localități au dispus de condiții propice pentru creșterea albinelor, în sensul existenței în zonă a pădurilor de salcâm sau de tei (moșiile Siliștea, Pleșa, Bărboasa sau Valea Iepei). Stăpânii prisăcii erau obligați pe atunci să plătească
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
a pârâului Berheci, poartă numele de „Prisaca” sau „Valea Stupilor”. Aceste localități au dispus de condiții propice pentru creșterea albinelor, în sensul existenței în zonă a pădurilor de salcâm sau de tei (moșiile Siliștea, Pleșa, Bărboasa sau Valea Iepei). Stăpânii prisăcii erau obligați pe atunci să plătească deseatina 1 și camăna, reprezentând darea pe miere și ceară. În secolul al XIX-lea, această dare se evalua la un stup din 50 sau la un leu de stup. Prisăcile erau îngrădite cu
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
Valea Iepei). Stăpânii prisăcii erau obligați pe atunci să plătească deseatina 1 și camăna, reprezentând darea pe miere și ceară. În secolul al XIX-lea, această dare se evalua la un stup din 50 sau la un leu de stup. Prisăcile erau îngrădite cu garduri din mărăcini sau din nuiele împletite, având o odaie pentru adăpostul prisăcarului 2. Procedeul de extragere a mierii era primitiv. Mierea și ceara cu derivatele respective (miedul, propolisul sau ceara „verde”, boștina) au constituit până spre
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
fie interesat de organizarea și dirijarea muncii acestora, dar treptat a devenit un „colaborator” de nădejde al acestora, contribuind binefăcător de cele mai multe ori la activitatea acestora. Dintr-un document din anul 1649, aflăm modul de stabilire a hotarului prisăcii: „un loc de prisacă în hotarul satului, unde îi va place să-și facă prisaca 1 și cât va putea un om să azvârle cu toporul din mijlocul prisăcii în toate părțile, ca să fie pe obiceiul prisăcii”. Din cele mai
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
și dirijarea muncii acestora, dar treptat a devenit un „colaborator” de nădejde al acestora, contribuind binefăcător de cele mai multe ori la activitatea acestora. Dintr-un document din anul 1649, aflăm modul de stabilire a hotarului prisăcii: „un loc de prisacă în hotarul satului, unde îi va place să-și facă prisaca 1 și cât va putea un om să azvârle cu toporul din mijlocul prisăcii în toate părțile, ca să fie pe obiceiul prisăcii”. Din cele mai vechi timpuri, bogăția Moldovei
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
nădejde al acestora, contribuind binefăcător de cele mai multe ori la activitatea acestora. Dintr-un document din anul 1649, aflăm modul de stabilire a hotarului prisăcii: „un loc de prisacă în hotarul satului, unde îi va place să-și facă prisaca 1 și cât va putea un om să azvârle cu toporul din mijlocul prisăcii în toate părțile, ca să fie pe obiceiul prisăcii”. Din cele mai vechi timpuri, bogăția Moldovei stătea în grâne și în miere: „în miere care se poate
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
un document din anul 1649, aflăm modul de stabilire a hotarului prisăcii: „un loc de prisacă în hotarul satului, unde îi va place să-și facă prisaca 1 și cât va putea un om să azvârle cu toporul din mijlocul prisăcii în toate părțile, ca să fie pe obiceiul prisăcii”. Din cele mai vechi timpuri, bogăția Moldovei stătea în grâne și în miere: „în miere care se poate zice că e pulsul cel mai solid al țării, pentru că din vânzarea mierii și
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
stabilire a hotarului prisăcii: „un loc de prisacă în hotarul satului, unde îi va place să-și facă prisaca 1 și cât va putea un om să azvârle cu toporul din mijlocul prisăcii în toate părțile, ca să fie pe obiceiul prisăcii”. Din cele mai vechi timpuri, bogăția Moldovei stătea în grâne și în miere: „în miere care se poate zice că e pulsul cel mai solid al țării, pentru că din vânzarea mierii și cerii își afla răsuflarea de cheltuielile nenumărate ce
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
și fânețe, au constituit un cadru ecologic prielnic dezvoltării albinăritului. La acestea a contribuit și clima temperată care îngăduie ieșirea normală a albinelor „la lucru”, ca și iernatul stupilor în aer liber sau în locuri amenajate, cunoscute sub numele de prisăci (la nord de Tarnița, la nord de Lozinca, în sudul Pădurii Siliștea, la fundul Bărboasa, pe Valea Iepei, Taula și Dealu Perjului). Recoltarea mierii din stupii naturali - fază premergătoare domesticirii albinelor, a fost o îndeletnicire practicată de așa-zișii „vânători
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]