438 matches
-
sertar Strategia Energetică Națională, pusă în dezbatere publică de guvernul tehnocrat. Tradiția ne învață că primul lucru pe care îl face un nou guvern este să îngroape eforturile celui precedent. Dacă cineva ar face un inventar (ca să nu-i zicem priveghi) al tuturor studiilor și strategiilor, din toate domeniile, alcătuite profesionist și pe bani grei, dar îngropate numai fiindcă fuseseră elaborate sub ministrul precedent, s-ar conchide că lejer s-ar fi putut face autostrada Brașov - Comarnic. Că e bună, că
„To do list” în Energie: Avem nevoie, în al 12-lea ceas, de un nou regim al redevențelor în sectorul țiței și gaze () [Corola-blog/BlogPost/337929_a_339258]
-
nu s-au mai văzut... Trece și prin perete (produs de Ada Solomon și Radu Jude), poveste inspirată de Cehov, o are în centrul atenției pe micuța Sofia, care nu poate să adoarmă deoarece se aud plânsete de la vecini: este priveghiul unui tânăr care s-a sinucis... Kowalski (produs de Andrei Crețulescu și Claudiu Mitcu) pleacă de la o premisă cumva clasică - trei bărbați se întâlnesc într-un pub, la ceas de seară - și ajunge la o concluzie inevitabil/sângeroasă, într-un
4: Istorii de inimă neagră – din 28 noiembrie în cinematografele din toată țara [Corola-blog/BlogPost/100377_a_101669]
-
ora de scris pasez lentoarea timpului cu un croșeu de stânga când, iată, taci cu amurgul între dinți și îmi eliberezi hulubii înainte de a coborâ de pe scenă improvizația aceasta de clipe miroase a ratare amoroasă ea stă pe scaun la priveghi și îți scrie sms-uri dacă mi-ai bea cafeaua din palme poate aș dormi nopțile pe cuvinte altfel se citește pe malul Senei din cărți care miros a tipografie iar mie îmi este dor de alegoria din Luceafărul luna îmi
POEM CU CERNEALĂ SIMPATICĂ de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1701 din 28 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/340130_a_341459]
-
o gară, sufletul era pustiu demult pe la tâmple alb precum e neaua mă gândeam cum eu te-am cunoscut și-mi sobeam tăcut, tăcut, cafeaua, se auzeau prin gară trenuri multe sufletul meu are multe gări, căutam iubirile pierdute și priveghiul meu la multe înmormântări, multe au venit și au plecat multe au ieșit din viața mea și tristețe multă au lăsat sufletul adesea îmi plângea, am adus cu mine întro seară o revistă de prin vechii ani când umblam după
AMINTIRI de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377330_a_378659]
-
o gară, sufletul era pustiu demult pe la tâmple alb precum e neaua mă gândeam cum eu te-am cunoscut și-mi sobeam tăcut, tăcut, cafeaua, se auzeau prin gară trenuri multe sufletul meu are multe gări, căutam iubirile pierdute și priveghiul meu la multe înmormântări, multe au venit și au plecat multe au ieșit din viața mea și tristețe multă au lăsat sufletul adesea îmi plângea, am adus cu mine întro seară ... Citește mai mult am adus cu mine întro searăo
STEJĂREL IONESCU [Corola-blog/BlogPost/377441_a_378770]
-
pe masăcăutând în mintea mea o gară,sufletul era pustiu demultpe la tâmple alb precum e neauamă gândeam cum eu te-am cunoscutși-mi sobeam tăcut, tăcut, cafeaua,se auzeau prin gară trenuri multesufletul meu are multe gări,căutam iubirile pierduteși priveghiul meu la multe înmormântări,multe au venit și au plecatmulte au ieșit din viața meași tristețe multă au lăsatsufletul adesea îmi plângea,am adus cu mine întro seară... XXXI. ÎNTOARCERE ÎN TIMP, de Stejărel Ionescu, publicat în Ediția nr. 2198
STEJĂREL IONESCU [Corola-blog/BlogPost/377441_a_378770]
-
no man’s land arid. Numeri iar și iar secundele zilei, în așteptarea nopții, în așteptarea somnului eliberator de tine. Patul și visele... sunt tot ce ai, tot ce mai contează. Și dormi...și dormi... „Je suis malade” ....în noaptea priveghiului propriului suflet... Referință Bibliografică: La marginea nebuniei / Păpăruz Adrian : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1902, Anul VI, 16 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Păpăruz Adrian : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
LA MARGINEA NEBUNIEI de PĂPĂRUZ ADRIAN în ediţia nr. 1902 din 16 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377672_a_379001]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > CE-I LINIȘTEA ? Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1822 din 27 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului E liniștea lumii albastru veșmânt, Oprire de aer să poarte cuvânt, Priveghiul luminii când noaptea-i mormânt, Vieții strivite-n adânc de pământ. Abisul marin e doritul iatac Ca pături de nea la răsaduri ce tac, Ori somnul profund pentru vântul posac, De zeu strâns amarnic sub gura de sac. Prelungă plutire
CE-I LINIŞTEA ? de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1822 din 27 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378621_a_379950]
-
din oraș. Pe străzi, copacii se aprind în mers de hora monotona, Stindarde-n frunze brumarii au calea lor neuniforma, Se duc în întuneric jalnic, când în amurg e solul vechi, De toamnă și de vorbe calde, venite încă la priveghi. Priveghiul frunzelor se naște în Templul toamnei ruginii, Și ochii negri, si albaștri, isi plâng de dor, de-ai lor copii, Aceste frunze dezolate, cu soarta lor tremurătoare, La mijlocul morții uscate, în verzi lumini roiesc sub soare. Ca neam din
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
oraș. Pe străzi, copacii se aprind în mers de hora monotona, Stindarde-n frunze brumarii au calea lor neuniforma, Se duc în întuneric jalnic, când în amurg e solul vechi, De toamnă și de vorbe calde, venite încă la priveghi. Priveghiul frunzelor se naște în Templul toamnei ruginii, Și ochii negri, si albaștri, isi plâng de dor, de-ai lor copii, Aceste frunze dezolate, cu soarta lor tremurătoare, La mijlocul morții uscate, în verzi lumini roiesc sub soare. Ca neam din neamul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
din oraș.Pe străzi, copacii se aprind în mers de hora monotona,Stindarde-n frunze brumarii au calea lor neuniforma,Se duc în întuneric jalnic, când în amurg e solul vechi,De toamnă și de vorbe calde, venite încă la priveghi.Priveghiul frunzelor se naște în Templul toamnei ruginii,Și ochii negri, si albaștri, isi plâng de dor, de-ai lor copii, Aceste frunze dezolate, cu soarta lor tremurătoare,La mijlocul morții uscate, în verzi lumini roiesc sub soare.Ca neam din
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
oraș.Pe străzi, copacii se aprind în mers de hora monotona,Stindarde-n frunze brumarii au calea lor neuniforma,Se duc în întuneric jalnic, când în amurg e solul vechi,De toamnă și de vorbe calde, venite încă la priveghi.Priveghiul frunzelor se naște în Templul toamnei ruginii,Și ochii negri, si albaștri, isi plâng de dor, de-ai lor copii, Aceste frunze dezolate, cu soarta lor tremurătoare,La mijlocul morții uscate, în verzi lumini roiesc sub soare.Ca neam din neamul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
ceasuri ancora și să se îndrepte, trecând pe una din gurile Dunării, spre Galați, unde avea să debarce cu numeroasa lui suită, la fel de avidă de tărire și de bani, ca și cea care fusese nevoită să se retragă...» - p. 6), Priveghiul (cu o „reînviere“ a atmosferei de „priveghi-petrecere“ cu cartofori-băutori, adică, în litera romanului, cu «jocul de cărți, înjurături fără adresă, bârfă măruntă [...], cești de porțelan, chinezești, cu cafea aburindă, stacane din sticlă de Murano, pline cu vin de Bordeaux, scrumiere
UN ROMAN ISTORIC ÎN CALIGRAFIA UNUI HAIJIN VALAH de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1280 din 03 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374369_a_375698]
-
cu cafea aburindă, stacane din sticlă de Murano, pline cu vin de Bordeaux, scrumiere de argint, farfurii întinse, de porțelan franțuzesc, înflorate cu simț artistic, doldora de gustări reci și calde - totul semăna cu o petrecere deșănțată, nu cu un priveghi...» - p. 16 sq. -, din noaptea de 24 august 1857, a morții lui Grigore Alexandru Ghica și din ziua / noaptea de 25 august, de dinaintea înmormântării sale de la Paris, priveghi la care asistă și Elena Cuza, cu aproape toate atributele „personajului catadioptru
UN ROMAN ISTORIC ÎN CALIGRAFIA UNUI HAIJIN VALAH de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1280 din 03 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374369_a_375698]
-
reci și calde - totul semăna cu o petrecere deșănțată, nu cu un priveghi...» - p. 16 sq. -, din noaptea de 24 august 1857, a morții lui Grigore Alexandru Ghica și din ziua / noaptea de 25 august, de dinaintea înmormântării sale de la Paris, priveghi la care asistă și Elena Cuza, cu aproape toate atributele „personajului catadioptru / reflector“: «În fața reședinței prințului, simți că i se taie picioarele. Cineva arborase la poartă tricolorul românesc în bernă. Deci nu putea fi vorba de moartea doamnei Leroi. [...] În
UN ROMAN ISTORIC ÎN CALIGRAFIA UNUI HAIJIN VALAH de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1280 din 03 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374369_a_375698]
-
că are „statut de personaj-catadioptru“, adică de „personaj reflector“. În general, este nobil-distinsă, inteligentă, cu ambiții bine temperate, știe «să se facă plăcută celor din preajma sa» (p. 24), ori să câștige multe inimi, cunoaște bine ritualurile arhaic-valahe (nerespectate întrutotul la priveghiul parizian al ex-domnitorului valah Grigore al V-lea Ghica, fapt ce o face nu neapărat să fie «ca o viperă gata de atac» - p. 24 -, ci să atragă pertinent atenția, atât văduvei, doamna Leroi, ce s-arată «indiferentă [și dând
UN ROMAN ISTORIC ÎN CALIGRAFIA UNUI HAIJIN VALAH de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1280 din 03 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374369_a_375698]
-
o face nu neapărat să fie «ca o viperă gata de atac» - p. 24 -, ci să atragă pertinent atenția, atât văduvei, doamna Leroi, ce s-arată «indiferentă [și dând] din umeri», cât și „feciorului de casă“ îmbrăcat necorespunzător: Suntem la priveghi, nu la petrecere !! E o blasfemie ce faci dumneata !!!», p. 17); are sănătoase vederi politic-reunioniste pentru principatele valahe din Dacia; știe să-și atingă obiectivele / țintele călătoriilor sale prin Europa Occidentală (ca în Italia, de pildă, unde, după ce vizitează «pas
UN ROMAN ISTORIC ÎN CALIGRAFIA UNUI HAIJIN VALAH de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1280 din 03 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374369_a_375698]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > VÂNTUL Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1995 din 17 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Mă striga aseară vântul sub cărările-i de ceară, pustiind sub aripi, câmpul prin spinări de primăvară. Un priveghi torcea sub frunze dorul meu din iarba roasă, prin nămeții de pe buze se-ntorceau anii din coasă. Înserări țeseau grăbite pânza lor pe ochi de verde, dezbrăcând de dor albite al fuioarelor, legende. Tremura în brațe-mi cerul pe sub liniștea
VÂNTUL de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373603_a_374932]
-
un veac de existență, plecă într-o lungă călătorie fără de întoarcere după străbunicul. Decedata a fost așezată în coșciug și trei zile a fost ținută într-o încăpere cu lumânări aprinse. Rând pe rând rudele, prietenii, vecinii au venit la priveghi. Gazdele îndoliate în veșminte negre i-au servit cu prăjituri, cozonac, țuică, vin sau suc. În a treia zi, a avut loc procesiunea de înhumare. După slujba din casă, sicriul a fost scos de patru bărbați puternici, apoi pus în
XXIV. ZBORUL ANILOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373858_a_375187]
-
purta un slip verde , ca ochii ei. Era nespus de îndrăgostit! Nici nu bănuiau ce le pregătește destinul... *** „Da' cum! răsună o singură voce, a aceluia care află ultimul vestea, în curtea părinților Marcelei, plină de lume, adunată ca la priveghi , fata să rămână la bunici, ba chiar să o înscrie aici la școală?! Păi n-o zis Marcela că vine s-o ia, că începe școala peste trei săptămâni? Cum să o scoți din familia ei, din școală și să
DEVA ȘI DEVAȘII de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375490_a_376819]
-
că Dumnezeu nu face nimic întâmplător, ci cu un anumit scop. Mi-am fixat ceasul de la mână după bătaia inimii și nu după zumzetul națiunii. E scurt timpul, coloana noii mele rubrici se termină, se consumă ca o lumânare de priveghi și ca o lumânare de nuntă, așa că pentru astăzi mă opresc aici. Poate așa șantajez destinul și-l ameninț că plec undeva de unde nu mă va putea întoarce niciodată. S-o luăm cu toții de la capăt din această săptămână! Cu plecăciune
CARTUS de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 982 din 08 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372886_a_374215]
-
din oraș. Pe străzi, copacii se aprind în mers de horă monotonă, Stindarde-n frunze brumării au calea lor neuniformă, Se duc în întuneric jalnic, când în amurg e solul vechi, De toamnă și de vorbe calde, venite încă la priveghi. Priveghiul frunzelor se naște în Templul toamnei ruginii, Și ochii negri, și albaștri, își plâng de dor, de-ai lor copii, Aceste frunze dezolate, cu soarta lor tremurătoare, La mijlocul morții uscate, în verzi lumini roiesc sub soare. Ca neam din
ÎNTR-UN OFTAT DE LIBERTATE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 2092 din 22 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344842_a_346171]
-
oraș. Pe străzi, copacii se aprind în mers de horă monotonă, Stindarde-n frunze brumării au calea lor neuniformă, Se duc în întuneric jalnic, când în amurg e solul vechi, De toamnă și de vorbe calde, venite încă la priveghi. Priveghiul frunzelor se naște în Templul toamnei ruginii, Și ochii negri, și albaștri, își plâng de dor, de-ai lor copii, Aceste frunze dezolate, cu soarta lor tremurătoare, La mijlocul morții uscate, în verzi lumini roiesc sub soare. Ca neam din neamul
ÎNTR-UN OFTAT DE LIBERTATE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 2092 din 22 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344842_a_346171]
-
umor nevinovat, fără intenție, merită exemplificată întrebarea candidă a englezului cu privire la sensul mistic și la eventuala semnificație adâncă a al borcanului cu nisip în care arde-o lumânare, pe care-l vede în repetate rânduri postat pe pieptul morților în timpul priveghiului. Pe măsura întrebării, răspunsul țăranului e la fel de dezarmant: „Borcanul cu nisip e util ca să nu se răstoarne sau să se stingă lumânarea”. Superb! Dovadă că nu trebuie să ne cantonăm în ezoterisme, căutându-le acolo unde nu sunt, unde e
CRONICĂ DE CARTE – WILLIAM BLACKER „DRUMUL FERMECĂTOR” de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348744_a_350073]
-
o reinterpretare a mitului mioritic. De astă dată e vorba de un flăcău voinic, un soi de rebel al satului, mort în „verdeața” vârstei. Acum stătea senin pe catafalc, cu un surâs ironic în colțul buzelor. Pasajele cu scene de la priveghi sunt remarcabile prin umor. Nepotul răposatului, Iarel, observă însă un fapt ciudat: florile de pe pieptul lui Ion dispar strivite între dinți una câte una. Ai casei și ceilalți care spun povești și cinstesc rachiu la îndemnul bătrânului sunt stupefiați, dar
„REVELAŢII” ŞI FRONDĂ de THEODOR CODREANU în ediţia nr. 936 din 24 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345505_a_346834]