442 matches
-
de trei zile și trei nopți, de către rude, vecini și cunoștințe, iar preotul venea în fiecare seară și „citea stâlpii”. Priveghiul era un prilej de evocare a figurii celui trecut în neființă, dar uneori și de așa numitele „jocuri de priveghi” practicate de tineri: „Învierea mortului”, „Popa a dus calul” (parodie după slujba de înmormântare) ș.a. Bocetul în zona noastră nu este rimat. Fiecare își plânge necazul în manieră proprie. Cortegiul funerar de la înmormântare era deschis de sfeșnicul pe care se
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
în Bucureștii demolărilor. Viziunea este orwelliană - o distopie lirică având, pe teren românesc, afinități cu claustrul și regresiunea bacoviană. „E frig la ultimul etaj,/ e frig în Utopia”, ca și în Orașul Bacovia - titlu emblematic pentru această utopie negativă. „Bocet”, „priveghi” (noțiuni resemantizate în spiritul noii viziuni), „noapte”, „gheață”, „Fundătura”, „Frica” se instituie în vocabule-temă, după cum „insula”, „lațul”, „limitele”, „păianjenul” țesându-și „plasa” peste rostire și gând sunt figuri ale cântărețului fie redus la tăcere, fie riscând să-și vadă versurile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285228_a_286557]
-
literare. A descoperit și editat Cronica de la Arbore a lui Toader Hrib (1971, 1972). SCRIERI: Fără popas, pref. Maria Banuș, București, 1961; Câmpia soarelui, București, 1962; Constanța, București, 1964; Intrare în anotimp, București, 1964; Fata morgana, București, 1966; Măști de priveghi, București, 1968; Himera nisipurilor, București, 1969; Poeme, București, 1969; Arborele vieții, București, 1971; Austru, București, 1971; Câmpia soarelui, București, 1972; Elegii, București, 1973; Petrecere pe iarbă, București, 1973; Ave, noiemvrie, București, 1975; Întoarceri, București, 1977; Roata lumii, București, 1977; 65
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285228_a_286557]
-
a consemnat cu duritate presa vremii și cum a înregistrat conștiința publică, drept „un trădător de vocație” (expresia aparține poetului Grigore Vieru), un „tătuc” care a înșelat așteptările maselor... Revenit surâzător în prim-planul vieții politice din Moldova, după un „priveghi” de câțiva ani la căpătâiul vechiului PCUS (perioadă foarte responsabilă, când s-a „împărțit” valuta partidului), Petru Lucinschi a marcat un prim punct în palmaresul său de ostaș al continuității cauzei comuniste încă din postura sa de speaker al Parlamentului
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
soarta muntenilor, are pentru fiecare împrejurare o vorbă cu tâlc. Oierul avea o mustață neagră, groasă și adusă pe oală. După ce a fost ucis, Vitoria știa că are o datorie față de mort care trebuie pregătit pentru odihna cea veșnică: slujbe, priveghi, bocitoare, praznic. Ea știa că trebuie să respecte datina din bătrâni, apoi urma să ia viața de la capăt, după același tipic. Alte personaje au trăsături comune: părintele Dănilă e înalt, pleșuv, cu pântecele revărsat; baba Maranda, vrăjitoarea, e săracă, lipită
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
încât parcă șchiopăta de amândouă picioarele. Pe omul viu oamenii îl evitaseră, și mort fiind vor proceda la fel. Discret se inserează în mintea cititorului ideea că altundeva se ascunde explicația pedepsirii atât de drastice a morarului. Oamenii veniți la priveghi, unde se cerea voie bună și multă gălăgie, se uitau mereu cu frică la ușă și la ferestre ca să vadă dacă nu cumva se ivește Ucigă-l-Toaca, fie vreun strigoi ca să le ceară socoteală pentru gălăgia ce o fac. Doar un
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
anihilate. Familia sa oferă spectacolul jalnic al menajeriei Adams, varianta senilă. Casa unor gloriole sfărâmate, a unor inimi schimonosite. Servitorul Totoeste tipic pentru ceea ce înseamnă sodomizarea pe viață, autismul dobândit prin complexul miles gloriosus. Romanul se sfârșește printr-un lung priveghi al mortului, la care Alexandru participă detașat, spre a se destrăma ca personaj, în final, sub colajul frazeologiei delirante, superstițioase, stupide a participanților. Reflex al vidului halucinogen, o atracție necontenită a neantului. Din impudoarea și prefăcătoria căruia Alexandru refuză să
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
structură narativă de un tip deosebit, determinată de funcțiile lui, mai vechi și mai noi. Trebuie făcută, la început, distincția dintre actul povestitului, performarea, transmiterea b. în felurite ocazii (la șezătoare sau la clacă, la stână, în cabanele forestiere, la priveghi, la moară etc.) și b. ca atare, ca enunț, ca text, ca mesaj. În culturile arhaice, tradiționale, se atribuia povestitului, actului zicerii, spunerii, enunțării, o funcție magică, de protecție a locului (casa, stâna) unde se spuneau povești sau de obținere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285668_a_286997]
-
persoana răposată, în funcție de circumstanțele trecerii în neființă, să fie depusă într-un loc special amenajat (morgă, capelă) până în ziua înmormântării. Această normă a fost respectată doar pentru un număr mic de decese, întrucât ea contravine unei tradiții românești, în care priveghiul și jelirea mortului se face timp de trei zile de la deces în casa acestuia. Moravurile, ca elemente ale culturii non-materiale, stabilesc la nivel de reprezentare colectivă ceea ce trebuie aprobat sau dezaprobat, sancționat sau tolerat în anumite contexte particulare, dincolo de reglementările
by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
face din ceară toiagul care se pune cu o icoană pe pieptul celui mort și care trebuie să ardă complet până la înmormântare. în fiecare seară se face privegherea mortului de către cei apropiați ai casei. în trecutul nu prea îndepărtat la priveghiul mortului unii copii de prin vecini organizau anumite jocuri nu prea ortodoxe care aveau menirea să mai descrețească fruntea celor îndurerați. Așa era spre exemplu „Sosirea berzei, „Țoașca și altele. Uneori copii legau cu o sfoară o mâna de a
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
domină textul. „Folcloricul” și „etnograficul”, de care s-a făcut mare caz în receptarea operei lui I., se regăsesc inserate în structura textelor cu naturalețe, fără pretenții de metodă și de exhaustivitate „științifică”: o nuntă (în Nuntă cu bucluc), un priveghi și o înmormântare (în nuvela Soare cu dinți, de pildă) dau prilejul desfășurării unui ritual consfințit de tradiție, iar adunările de veselire colectivă ori de taifas, în cârciumă sau în alte locuri, comportă și ele „ritualul” lor, mai lax, cuprinzând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287615_a_288944]
-
trupa Grateful Dead. În 1968, după o serie de concerte de succes în California, Joplin și Big Brother concertează și pe coasta de est (Philadelphia și New York). S-a întâmplat ca ultima zi de turneu în New York să coincidă cu priveghiul muzical al lui Martin Luther King, Jr., care tocmai fusese asasinat în Memphis, Tennessee. La acest memorabil Wake for Martin Luther King, Joplin a concertat împreună cu un alt icon al tulburatului și tulburătorului deceniu, Jimi Hendrix (vezi). Janis Joplin se
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
Să vii acasă pe un nor, București, 1989; Rugi basarabene, București, 1994; Carré de ași (în colaborare cu Elis Râpeanu, Ioan Tecșa, Geo Călugăru), București, 1996; Aduceri aminte de pe Nistru și Dâmbovița, București, 1996; Tablete antistres și vorbe spuse la priveghi, București, 1998; Rugi, București, 1999. Repere bibliografice: Miron Blaga, „Cetățile de rouă”, F, 1986, 2; Costin Tuchilă, „Cetățile de rouă”, LCF, 1986, 24; Arcadie Donos, ADLTR, D-74; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 142. M.C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286831_a_288160]
-
Liceul „Sf. Vasile” din Blaj (1932). În revista „Blajul” apărută între 1934 și 1936 din inițiativa lui D., a lui N. Comșa și Radu Brateș, îi apar câteva nuvele, Îl duc pe popa, Întâlnire, La închisoare ș.a., iar în „Gândirea”, Priveghiul. În 1935 își trece examenul de capacitate; spre sfârșitul lui 1936 participă la concursul literar al ziarului „România nouă” din Cluj, cu nuvela Iobagii, și obține premiul I. La un an după deces (murea răpus de neoplasm), i se tipărea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286674_a_288003]
-
întâmplărilor, ochiul prozatorului pare neutru. Pe scurt, D. nu reacționează în vreun fel, nu jubilează, nu ironizează, nu dezaprobă, nu osândește. Alteori, în situații-limită intervin surpări, traume, reacții mute. Terorizat de către nevastă și fiică (niște Erinii transilvane), un țăran din Priveghiul, „obosit rob al pământului”, se aruncă în fântâna din curte. Ca la Slavici, „gura satului” comentează cu imputări și ocări, făcând casa „de râs”; autenticitatea psihologiei colective e desăvârșită. La priveghi, unii, încălziți de rachiu, cântă; „... toți își vorbeau vorbele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286674_a_288003]
-
nevastă și fiică (niște Erinii transilvane), un țăran din Priveghiul, „obosit rob al pământului”, se aruncă în fântâna din curte. Ca la Slavici, „gura satului” comentează cu imputări și ocări, făcând casa „de râs”; autenticitatea psihologiei colective e desăvârșită. La priveghi, unii, încălziți de rachiu, cântă; „... toți își vorbeau vorbele, își dormeau somnul; chiar cei care cântau păreau că nu știu nimic de cântec, că altcineva cântă prin gura lor...”. Pe o vreme de ninsoare și „întuneric de nu-ți vezi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286674_a_288003]
-
ce tinde către subtilitatea joyceană a tehnicii fluxului conștiinței. Interesul pentru universurile imaginare, desfășurate în paralel cu realitatea concretă și de cele mai multe ori în pofida ei, își găsește cea mai bună ilustrare în romanul Moartea lui Orfeu (1970). Lunga noapte de priveghi pe care un sculptor o petrece la căpătâiul iubitei lui moarte se transformă în prilej de trăire imaginară a unor întâmplări fabuloase, întrerupte de flashback-urile memoriei, care reîncheagă pas cu pas povestea unei iubiri desăvârșite. Ultimele două romane ale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287107_a_288436]
-
atenția asupra Sfintei Împărtășanii ce o aveam din închisoare. După ce preotul a oficiat Sfintele Taine, mi-a zis foarte liniștită: Te rog să repari colțul crăpat la cutremur în camera dinspre stradă, unde au fost depuși mama și tata pentru priveghi. Acolo să mă pui și pe mine. Am reparat și am văruit. A venit să vadă: Va veni lume la priveghi și nu vreau să aibă femeile prilej de bârfă. Apoi a tăcut. După-amiaza respira cu greu și am întrebat
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
rog să repari colțul crăpat la cutremur în camera dinspre stradă, unde au fost depuși mama și tata pentru priveghi. Acolo să mă pui și pe mine. Am reparat și am văruit. A venit să vadă: Va veni lume la priveghi și nu vreau să aibă femeile prilej de bârfă. Apoi a tăcut. După-amiaza respira cu greu și am întrebat-o dacă nu vrea să meargă la spital. A dat din cap, uitându-se cu compătimire, ca și cum eu eram cel în
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Breslașu, Eusebiu Camilar, Paul Georgescu, Al. Jar, Eugen Jebeleanu, Cicerone Teodorescu, Ion Vitner, Ion Pas. Mihai și Ema Beniuc au interzis colegilor să-l vegheze pe Labiș în holurile spitalului, în acea dimineață de 10 decembrie ’56, de teamă ca priveghiul să nu se transforme în manifestație politică. Labiș a fost împins sub tramvai de un securist Varianta prezentată de Don Cezar este următoarea: după ce a băut la „Capșa”, Labiș a plecat însoțit de două femei: Maria Polevoi (balerină) și Zizi
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
ca un dictator nemilos, își trimitea oastea de săgeți furibunde spre creștetele celor din coloană, într-o încercare sarcastică și disperată de lichefiere a creierelor. Siluetele înalte ale femeilor, cu capetele ascunse sub marame negre, te duceau cu gândul la priveghiul de rezonanță istorică al mamelor și soțiilor spartane, plângându-și eroii de la Termopile, care, sub conducerea regelui Leonidas, au intrat triumfători în memoria eternității. Ajuns în dreptul fântânii, am introdus pe rând cele două sticle în ciutură, umplându-le cu apă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
cutremură pe toată lumea. Așa era, bănuielile mele erau întemeiate. Am aflat ce se întâmplase cu fata. Avusese un „vis” cum mama era bolnavă, cum a ajuns la spital și s-a operat, a murit, a văzut-o în sicriu, la priveghi în capelă, apoi cum sicriul era băgat în groapă. A fost devastată și a suferit enorm când tot ce a „visat” s-a adeverit întocmai. În acea vară, mama ne-a luat bilete la mare. Câteva zile am fost fericite
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
s-a întâmplat? Oare ce mi-au trebuit atâtea lucruri în casă? Îți pare rău că ai adunat așa de multe? Da. Ce rost au toate lucrurile astea? După câteva minute de tăcere, am avut amândouă senzația că stăm le priveghiul ei. Cânta o melodie: „ Cântă cucule și spune Care-i rostul meu pe lume Să trăiesc bine în viață, Or să strâng să bag în traistă. Patru scânduri late Lipite de spate, Atâta pot lua cu mine. Ce folos că
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
Hai mamă să probezi haine de înmormântare și să-ți alegi sicriu.” Așa ar fi trebuit să procedez? Întreb și eu pe acei oameni care încă mai au o mamă și se mai pot bucura de ea. În noaptea de priveghi îi simțeam mirosul. Vorbeam cu ea rugând-o să nu mă lase să cad, să rezist până la urmă. Dărâmată, nemâncată, fără odihnă, L-am rugat pe Dumnezeu să-i permită să vină să ne vadă. Îi ziceam mamei: „ - Tu nu
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
deși foarte slăbit, rezistă în mod inexplicabil pentru opresori: „Tot timpul mă rugam și cântam psalmi. Nu-mi era frig, nu răcisem, nici măcar un strănut. Mă deșteptam proaspăt la suflet și la trup, deși mai toată noaptea o petreceam în priveghi; dispoziția sufletească și mintea limpede și sprintenă mă făceau să cuget probleme dificile ca înțelesuri, care acum se dezlegau singure, ca în lumina în care nu se ascunde nimic. Mi se părea că primisem un dar de la Dumnezeu, pe care
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]