5,783 matches
-
Simona Vasilache Interviu cu Sorj Chalandon, câștigătorul Premiului Goncourt, le Choix Roumain Simona Vasilache: Pentru cine scrieți, domnule Chalandon? Aveți un public privilegiat? Fiindcă tocmai vi s-a acordat un premiu de către tineri, de către studenți... Sorj Chalandon: Nu-mi pun niciodată întrebarea cine mă va citi. Nu scriu pentru un public anume. Am ceva de împărtășit, o poveste, care mi-a venit, dar
„Țara mea adevărată e aceea unde oamenii se bat pentru demnitate“ by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2491_a_3816]
-
aceea Mihai Șora ar trebui și auzit. Dacă cititorul dispune doar de valențele personale, ascultătorul beneficiază și de inflexiunea cuvântului rostit în chipul specific vorbitorului, sensul apărând și de aici, încărcat de o altă greutate, iar ascultătorul putându-se considera privilegiat. Căci sensul unui text nu se află în cuvinte, sau, mai bine zis, nu numai în cuvinte, ci și în rostirea/rostuirea lor. De aici și „strânsoarea șaceluiț clește“, care este statul „față către față“. Cititorul nu se află decât
Mihai Șora: despre rostul dialogului by Vasile Savin () [Corola-journal/Journalistic/2525_a_3850]
-
durere, din cele ce nu mai exceptează nimic din toate trăitele. „În mine plînge chinul vieții/ Și dorul stinselor iubiri” - cam asta e poetica Anei. La ea nici măcar natura nu vine cu leacuri și consolări (cum face la alte poete privilegiate), ci tot cu jale și dureri, cu chinuri și frustrări: „Tu soare de aur cu sclipiri fierbinți,/ De ce-mi pari răcoarea toamnelor tîrzii/ Și-mi stropești privirea cu razeleavide,/ Așternînd în cale ziua care-a plîns?” etc. (Nostalgie). Nici
Fete pierdute - O celebritate necunoscută (Ana Carenina) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2380_a_3705]
-
majoritatea capitolelor din această carte. Oricât de neobișnuit ar suna, e un mare merit. Se știe, prin cutumă, genul cronicii presupune reacție rapidă, spontaneitate, intuiție, șansă ș,a.m.d. Ne place sau nu, cel dintâi care se pronunță e cumva privilegiat. Or, Tania Radu sfidează și această regulă (după cum o sfidează și pe cea legată de ritmicitatea săptămânală), în numele unui pariu personal pe care, finalmente, îl câștigă. Multe din aceste „chenzine” au în vedere edițiile secunde ale cărților comentate (Anița Nandriș-Cudla
O istorie cu creșteri și descreșteri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2386_a_3711]
-
politică, literară, sunt: clasa boierească și clasa țărănească. Aceste două clase, una ignorantă, suferind toate mizeriile posibile timp de veacuri, au păstrat obiceiurile vechi, au continuat tradiția, au dat naștere unei literaturi originale, proprie genului lor melancolic și trist; alta, privilegiată, avînd la dispoziție toate mijloacele de cultivare a spiritului, în marginile trebuințelor și împrejurărilor economice ale timpului, au apărat prin viața lor țara, cheltuindu-și avutul pentru susținerea clasei țărănești. Și-a apropiat la vreme o parte din reformele Occidentului
O inițiativă temerară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16665_a_17990]
-
bine reprezentate în română, de turcisme încărcate de conotații ironice și depreciative, motivate istoric dar și menținute în prezent de tendința ideologică a devalorizării noțiunilor din sfera "orientală", a "balcanismului". între termenii ironici la modă, manea are, oricum, o situație privilegiată, pentru că e înregistrat de majoritatea dicționarelor noastre, cu un sens care nu s-a schimbat foarte mult între timp. în dicționarul lui Candrea (Enciclopedia "Cartea Românească", 1926-1931), manea apare ca un "cîntec duios turcesc"; în Dicționarul limbii române (DLR, serie
"Manele" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16678_a_18003]
-
la start par mai degrabă competitoare într-o cursă cu handicap invers, față de cursele de hipodrom. Aici, competitorul cel mai slab se află pe ultimul loc de la bun început, iar cei cu pretenții justificate la primele locuri pleacă din poziții privilegiate. Cine așteaptă minuni, ca în piesa lui Ciprian, Omul cu mîrțoaga, are dreptul să viseze, cu condiția ca după aceea să nu se supere pe realitatea competiției propriu-zise. La startul acestei campanii, pe locuri aproape fără șanse se află majoritatea
Startul campaniei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16725_a_18050]
-
în 1944, dar le refuza treizeci sau patruzeci de ani mai tîrziu), nici aceea Orientală (slavă, asiatică, hindusă, a spiritului însetat de Nirvana), ci aceea a "unui Orient mijlociu, într-un punct de aur al cumpănirii", unul din acele "locuri privilegiate", înzestrate cu o "încărcătură harică deosebită", unde stăpînește echilibrul cel mai necontestabil. Nu despre îndreptățirea acestei aprecieri vreau să vorbesc, ci despre felul în care, plecînd de la o specificitate considerată valabilă unanim, se poate ajunge la concluzii opuse și deopotrivă
Măsură pentru măsură by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16761_a_18086]
-
de kilometri mai spre vest? într-o Europă fără granițe, circulația de acest tip nu poate fi mai traumatizantă decât a vechiului absolvent de facultate din Bihor care se vedea repartizat la Vaslui sau la Bârlad. Vor exista, firește, meserii privilegiate și meserii de prisos. Marii câștigători vor fi informaticienii (dar și micii meseriași: de la vopsitori la gunoieri, de la deratizatori la pădurari), marii perdanți intelectualii "umaniști", juriștii și economiștii. Germania - până mai ieri țara ingeniozității tehnice absolute -, incapabilă azi să facă
Vize albe, pensii negre by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16797_a_18122]
-
operatori în spațiul fenomenului artistic de astăzi, acestă Casă de licitație a debutat cu organizarea unei expoziții în incinta Clubului Vogart, găzduit într-o clădire veche, restaurată proaspăt și cu multă grijă în interior, situată și ea într-o zonă privilegiată a Bucureștilor. Artiștii care s-au asociat acestui proiect și ale căror lucrări au fost expuse în vederea licitării ulterioare sînt, și acest lucru nu este chiar întîmplător, și printre cei mai liberi ca mentalitate, ca acțiune și ca deschidere către
Piața de artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16808_a_18133]
-
scăpînd de iobăgie. Apoi, după moartea împărătesei, pe vremea domniei fiului ei Iosif al II-lea, catolicismul a cam încetat să fie principiu obligatoriu pentru apartenența la regimentele militare. Purtătorii uniformelor armatei de graniță își cuceriseră, cum spuneam, un statut privilegiat. Dar deodată aceste privilegii ale militarilor de graniță, țărani transilvani, nu mai sînt recunoscute de oficialitate (eliberarea de poverile fiscale, nici dreptul la libertate al țăranilor militarizați). Atunci, ca semn de protest, regimentul românesc din Năsăud se răzvrătește, refuzînd să
Genealogie literară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16805_a_18130]
-
al realității. O altfel de dialectică, nu materialistă, ci o dialectică transcendentală de sorginte husserliană, la urma urmei, deși cu rădăcini nu numai în filosofia kantiană, dar și în cea elenă... Intuițiile științei materialiste, grosiere, bazate pe evidența unei experiențe privilegiate ne împiedică să cunoaștem structura adevărată a lucrurilor. De unde, efortul salvator al fenomenologiei. A pleca, în știință, de la un anumit "comportament simplist". "La conduite du miroir" (Georges Bachelard) - prejudecata materialistă - schemă științifică primitivă... Aventura spațială - imposibilă prin această gîndire depășită
Exerciții by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16826_a_18151]
-
avangarda literară română, spectacol intrat "în legendă" înaintea premierei oficiale (ca pe timpurile mult hulite...): Actul I - reprezentații în Sala Radu Stanca a Departamentului de Teatru din cadrul Facultății de Litere Cluj în prezența studenților, a cîtorva oameni de cultură invitați privilegiați. Actul II: mai 1999: spectacolul "călătorește" la New York și e prezentat publicului la Centrul Cultural Român împreună cu alte manifestări susținute de artiști clujeni: La New York, succesul e fără cusur. Actul III - din nou acasă, se dau puține reprezentații în sala
Din eprubeta memoriei by Monica Gheț () [Corola-journal/Journalistic/16864_a_18189]
-
orizontal al eficacității [...] - nivel căruia îi aparțin științele zise exacte, precum și tehnologiile de toate felurile care din ele derivă - să nu înăbușe verticala ființei?" Răspunsul e greu de dat, un lucru însă pare limpede pentru M.Ș.: "există un loc privilegiat, în care dacă te plasezi (ajutat, firește, de uneltele de rigoare: pe de o parte, de limba maternă cu infinitatea ei conotativă; pe de altă parte, de limbajele formalizate cu rigoarea lor denotativă), ai toate șansele de a surprinde - și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16919_a_18244]
-
parte, de limbajele formalizate cu rigoarea lor denotativă), ai toate șansele de a surprinde - și de a cuprinde - câmpul tensional în care capătă contur și din care se va zămisli lumea ce ne va sta în față; iar acest loc privilegiat este infinitezimalul punct de intersecție al orizontalei funcționării corecte cu verticala ființării drepte. Și soarta filosofiei române, și cea a romanului românesc și a dramaturgiei originale, de exactitatea acestei inserții depind: să te simți la largul tău - și așa-zicând
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16919_a_18244]
-
plebei. Analiza principiilor de bază ale doctrinelor, teritoriu unde originile lor și motivațiile sufletului colectiv se învederează reciproc, permite extrapolarea ideatică. Astfel, bolșevismul apare ca un fenomen de esență religios-creștină și pur reacționar, derivând din complexul plebei față de aristocrație, pătura privilegiată și liberală. Firul logic conduce discuția spre raportul elită-popor. Democrația modernă, concept opus democrației ateniene, e discutată din perspectiva libertății maselor și a poziției lor politice, comentată în aceeași perioadă și de Ortega Y. Gasset. Paradoxul ca tehnică de lucru
Terapia eliberării by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/17019_a_18344]
-
al XIX-lea, întrucât există întotdeauna un efect întârziat. Artei contemporane îi este foarte greu să regăsească imaginea. Iau un exemplu care mi se pare foarte important, cel al nudului feminin. Nudul feminin a fost considerat mereu ca un intermediar privilegiat, deosebit de comod, între om și lume, între om și Natură, între om și Cosmos. Ei bine, nu sunt foarte multe nuduri în arta modernă. Dimpotrivă, femeia e reprezentată într-un mod îngrozitor, respingător, sau nu e reprezentată deloc. Ce părere
Dialog cu Alain Besançon despre Imaginea interzisă by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/16973_a_18298]
-
încăpător, comunicarea mai largă și mai cuprinzătoare. Dar poate sub această luptă cu limitele limbajului se ascunde și o luptă cu limitele unui grad de civilizație. Pînă la un punct limba este civilizație, există limbi evoluate și limbi primitive, limbi privilegiate și limbi dezavantajate. Handicapul literaturilor cu limbi cvasi-necunoscute e chiar handicapul acestor țări în concertul general european. Aceste două dimensiuni esențiale existenței noastre naționale se condiționează reciproc, una trăgînd-o după sine pe cealaltă. Scriitorul lucrează dintotdeauna asupra limbajului ca unul
Prizonier sau stăpîn al limbii? by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/17034_a_18359]
-
Implică această formulă crearea unei subtile manipulări a scriiturii? Triunghiul din La modification reliefează importanța cititorului în chiar nucleul operei literare. Opera este, la urma urmei, un eveniment care se întâmplă în cadrul unei societăți de cititori, autorul fiind un cititor privilegiat al operelor altora, precum și al propriei sale opere. Câteva din teoriile literare sau estetice "formaliste" sunt deranjate de această evidență. Între limbă și stil, cum scrie Michel Butor? Sub efectul transei? Al dicteului? Al unei lucidități perfecte? Sub impresiile memoriei
Michel Butor: - "Scriu mereu contra uitării" by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/15820_a_17145]
-
pe atunci de două feluri. Unii care, temîndu-se de mizerie și persecuții, sau avînd doar acel "sentiment respingător al sclaviei", care te îndeamnă "a trăi după cum ți se poruncește, în turma nedefinită", semnau diabolicul pact care le asigura o sclavie privilegiată, de nivel "înalt". Și alții care, solidarizîndu-se cu valorile trecutului, cu cei închiși ori asasinați, cu cei prigoniți, "rămîneau mai departe sclavi fără privilegii". Pavel Chihaia - Legendele unei lumi posibile, Ed. Jurnalul literar, 2000, 208 pag., preț neprecizat.
Destinul unui rezistent: Pavel Chihaia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15813_a_17138]
-
de lumi suprapuse, oglindite sau ascunse unele în altele între care există pasaje secrete, corespondențe aiuritoare, suprapuneri. Nu pot fi cartografiate, cel mult străbătute de artiștii sau pustnicii debusolați care le populează. Pentru că, nici privite din podul Centrului Duminical, centru privilegiat și unic post de observație, ele nu se arată decît fragmentar. La prima vedere debusolantă, această dispunere etajată a destinelor, amestecă registrul hiperrealist al vieții dezolante ale lui Gașpar, Grégor sau al Laurei Leandru cu parfumul retro al romanelor filosofice
Cartografii și (re)orientări critice by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15996_a_17321]
-
Dumitru Avakian Să o recunoaștem, doar în cazul observatorului neavizat, poziția de stat în stat a muzicii în contextul societății germane, poate procura anume mirare. Este o poziție privilegiată pe care arta muzicală o deține în landurile de limba germană, nu de azi, nu de ieri, ci de mai bine de cinci secole. Iar permeabilitatea la muzică nu poate fi mai veridic probată decât observând, spre exemplu, reacția în
Un stat în stat by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/16021_a_17346]
-
lui Maiorescu, dl Brădățan mai extrage o constatare îndreptățită. Și anume ceea ce numește literaturo-centrismul culturii române. Despre aceasta dl Ion Ianoși a scris încă în 1986 o întreagă carte (Literatură și filosofie) în care se demonstrează că de un regim privilegiat au avut parte, la noi, (dar numai la noi?) acei cugetători care au fost și literați, ceilalți avînd parte de un statut de rang secund sau chiar obscur. Pornind de la ideea d-lui Ion Ianoși, dl Brădățan conchide: "Indiscutabil, o
Între originalitate și citare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16000_a_17325]
-
civilității, am publicat și vom publica orice opinie. Ca și orice ,,drept la replică". (În această privință, avem o excepție: nu publicăm replici la cronici și recenzii, la evaluări și judecăți critice). Nimeni n-ar avea motiv să se simtă privilegiat ori din contra persecutat de R.l. Pot fi opinii ,,rele", ori greșite, ori nedrepte, dar sînt ale colaboratorilor noștri, nu ale noastre, și fiecare răspunde de ce scrie el. R.l. nu e o publicație a unui grup. Este a tuturor scriitorilor
La sfîrșit de an by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Journalistic/15636_a_16961]
-
liric și artistic. Acest întreg capitol e remarcabil cu totul, reușind să ni-l restituie pe marele prozator prin trăsăturile lui stilistice strălucite. Mă opresc tocmai la capitolul Arghezi prozatorul de mare har, a cărui operă prozaistică ocupă un loc privilegiat. Și voi încheia cu capitolul "Doi ctitori ai romanului". Rebreanu și Hortensia Papadat-Bengescu. E relevant că apariția, în 1920, a lui Ion a administrat o lovitură decisivă sămănătorismului leșietic, descoperindu-se, prin mijloace artistice adecvate, adevăratul țăran român. Iar prin
O carte celebră by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15676_a_17001]