325 matches
-
observațiilor. Citesc adesea în presă comentarii referitoare la așa-zisa criză a societății moderne și a omului modern, dar aceste cuvinte sunt rareori clarificate suficient pentru a mă ajuta să mă edific dacă rata crescută a divorțurilor, migrația internațională sau privitul la televizor sunt sau nu exemple ale unei astfel de crize. Categoriile componente trebuie să fie exhaustive astfel ca fiecare observație să poată fi sortată eficient. O categorisire a culorilor florilor care ar include doar albastru, galben și verde m-
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
de efecte. În primul rând, agresivitatea. A privi violența la televizor poate duce la creșterea comportamentului agresiv și/sau la schimbări În atitudini și sistemul de valori al individului favorizând folosirea agresiunii În rezolvarea conflictelor. În al doilea rând, desensibilizarea. Privitul excesiv al violenței poate duce la o scădere a sensibilității la violență și la o mare acceptare/deschidere/toleranță a unor niveluri crescute de violență În societate (M. Thomas et al., 1977); desensibilizarea se manifestă și prin oboseala de a
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
mai puțin frecventă dacă activitățile de rutină ale potențialilor infractori și victime reduc oportunitățile de contact. Incidența violenței scade dacă activitatea Îi separă pe cei care sunt predispuși spre violență. Steven F. Messner (1986) susține că incidența violenței scade datorită privitului la televizor, pentru că, de pildă, interacțiunea În familie scade și oportunitățile de violență domestică sunt reduse. A privi la televizor și a privi scene de violență la TV sunt acțiuni semnificativ corelate, astfel că nu contează, după unii autori, ce
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Îl are Însă imitația În domeniul ficțional, prin confuzia frontierei dintre real și ficțional. Media - factor de distorsiune psihologică. Victimizarea indusă A. Bandura (1983) a susținut cu tărie că televiziunea distorsionează cunoștințele noastre despre pericolele și amenințările din lumea reală. Privitul la televizor induce o concepție despre lume, În care neîncrederea În oameni, suspiciunea generalizată, scăderea tendinței naturale către asociere, subminarea prosocialității și a solidarității devin prezente. Toate acestea formează efectul de cultivare (Gerbner și Gross, 1976). Cercetarea psihologică a demonstrat
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
cei care se uită mult la televizor - adicții − sunt mai suspicioși și supraestimează șansele lor de victimizare. Ei văd amenințări la tot pasul, chiar acolo unde ele nu există, generalizează răul, tind să răspundă agresiv la interacțiuni neutre. Dar, dacă privitul la televizor crește frica, el poate și reduce nivelul de violență prin izolare. Concluzii și remarce finale Date fiind inconsistențele și controversele privind efectele expunerii la violență prin media asupra comportamentului agresiv, este dificil a se trage concluzii ferme. Unii
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
pentru calitate, de a Împiedica literatura rămasă la un nivel inferior - uneori chiar la porțile literaturii - să Înece prin cantitate, prin șablon, prin bagatelizare, ceea ce dovedește că poate fi făcut cu talent, cu adâncime. (Ă). Orice planificare a efortului cultural - privit istoric - nu e realizabilă, fără cunoașterea dispozitivului de forțe, fără sprijinirea și Încurajarea acelora de la care există posibilitatea cea mai mare să se obțină mai curând și mai sigur rezultate valabile. (Ă). Nuveliștii pe care-i citam se mulțumeau să
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
al lucrurilor nespuse, al atitudinilor defensive. Sub aspect pozitiv, reprezintă protecția; sub aspect negativ, sunt marca claustrării ori a prizonieratului. Adesea, viața psihică a subiectului este zăvorâtă, împiedicând exteriorizarea emoțiilor și a pulsiunilor. Broasca dezvăluie și voyeurismul latent ori manifest. Privitul pe gaura cheii semnifică indiscreția, violarea intimității, accesul neautorizat la anumite secrete. Climă Condițiile climatice sunt adesea expresia stării emoționale a subiectului, a ușurinței ori a dificultății unei sarcini. Curcubeu Simbol al pactului semnat între Dumnezeu și Noe, curcubeul îi
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
invitație la deschidere, la primirea celuilalt, fie o amenințare, un reproș, o formă de pedeapsă. Privindu-l pe celălalt, Îl descoperi, comunicându-i. Este un limbaj imediat, ferm, direct, nealuziv, o chemare, o angajare. Privirea are nuanțe, pe care cel privit le percepe adesea În mod automat, mai mult chiar decât ar putea spune cuvântul. Este o chemare, o invitație, o angajare reciprocă. Privirea presupune o „vedere interioară” a celuilalt de către mine, dar și o reflectare a acestuia În persoana mea
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
dintre scenele de violență răufăcătorii scapă nepedepsiți; violența este o realitate omniprezentă, și deci inevitabilă: o fetiță îi spune unei colege că tatăl ei murise, la care fetița răspunde întrebând-o: „Cine l-a omorât?”, o întrebare indusă evident de privitul la televizor, care îi lasă pe copii să înțeleagă că „violența este cauza naturală a morții”; violența este necesară: într-o viziune maniheistă, violențele sunt comise fie de „băieții buni”, pentru a-i învinge pe cei răi, fie de „cei
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
arată că violența la televiziune conduce la comportamente agresive, violente, de cele mai multe ori prin imitație. Cei care privesc fenomenul violenței la televizor pot avea schimbări în sistemul propriu de valori, preferând folosirea agresiunii în rezolvarea unor conflicte. Desensibilizare și nepăsare. Privitul excesiv al violenței poate duce la o scădere a sensibilitații la violență și la o acceptare/toleranță a unor niveluri crescute de violență în societate. Aceasta include și o atitudine de nepăsare față de persoanele care au fost victime ale violenței
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
este confirmat și de răspunsurile la întrebarea „cu cine te uiți de obicei la televizor”, unde răspunsurile cumulate ale celor ce nominalizează un alt membru al familiei întrunesc adeziunea a 68,22%. Diferențele existente între preferințele exprimate de respondenți pentru privitul la TV în zilele lucrătoare și în weekend pot fi puse pe seama programului pe care copiii din această categorie, în marea lor majoritate elevi, îl au în timpul săptămânii. În timpul săptămânii În week-end Băieți Fete Total Băieți Fete Total Dimineața între
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
incurabilă, eram gata să ignor simptomele imediate, sperând la o vindecare În ultima clipă. Îmi schimbam starea Încontinuu, Între speranță și opusul ei: siguranța crescândă că se Întâmpla ceva teribil cu mine. Dar nimic nu mă făcea mai disperată decât privitul În oglindă. Am deschis ușa și am pășit Înapoi În cameră. ― Urăsc hotelul ăsta, am spus. E oribil. ― Nu-i prea drăguț, mă aprobă Tessie. ― Era mai plăcut, spuse Milton. Nu pricep ce s-a Întâmplat. ― Mocheta pute. ― Hai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Presto, paravanele se Închideau exact În acest moment. Unii clienți plecau, dar cei mai mulți băgau alte fise În aparate. Paravanele de pe hublouri se ridicau. ― Nimfa apei a Încercat să se stăpânească. Dar frumusețea băiatului o copleșise. Nu se putea mulțumi cu privitul. Salmacis Înotă din ce În ce mai aproape. Și apoi, subjugată de dorință, Îl prinse pe băiat din spate, Înfășurându-și picioarele În jurul lui. EU Începeam să dau din picioare, agitând apa așa de tare, Încât clienții nu vedeau mai nimic. ― Hermaphroditus s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și glumeață protecție metaforică. Băieții nu sunt naivi - și o știu ei prea bine - dar le place să se protejeze cumva cînd dau iama în canoane și legi ale compoziției, ori se distrează dînd peste cap principii ale cromaticii. Povestirea, privitul prin retina lui Ochilă, cea cu susul în jos, sfidarea proporțiilor și mai ales rîsul homeric care curge de-a lungul și de-a latul pînzei, sunt în mare punctele cardinale ale „naivilor”. De ce am luat-o pe la periferie ca să
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
artistică și celelalte moduri fundamentale ale privirii există o coordonare firească. Arta pare să medieze amintitul conflict dintre privire și iubire, coroborîndu-le în actul creației. Obiectivarea unei anume reprezentări asupra lumii unește în produsul nou creat atât privitorul cât și privitul, dîndu-le o coerență expresivă. Este vorba nu numai de o "reproducere a naturii", ci și de o reproducere a actului, a privirii înseși: privirea este întoarsă ca din oglindă, opera de artă te privește, determinîndu-te. Arta, "inoculată", este trăită de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
discurs nespus care atunci când se afirmă se sfârșește. Literatura, s-a spus, este vorbirea unei absențe. Când absența devine prezentă, vorbirea inițială încetează, fiind suplinită de vorbirea secundă. Tot așa cum literatura și critica sunt două limbajuri alternative, complementare și exclusive. PRIVITUL. Adela este personajul titular al acestui roman, "realitatea" însăși a romanului, "viața" lui. În același timp, identitatea ei este imaginară, și de acest lucru caută să ne și să se convingă Emil Codrescu de-a lungul întregii cărți. Este deci
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
inexistentă, căci morții mor și ei, mereu. Când voi dispărea și eu, va fi murit și ea complet din univers. ă...î. Amintire a unei imagini arbitrare de altădată, aceasta și atâta este mama." Chiar după dispariția fizică a celui privit, și cu toate că însăși calitatea privitorului se modifică neîncetat, urmele privirii rămîn: după cum cel care privește este acea imagine, toi astfel cel care-și amintește este propria lui amintire. Iar dovada cea mai bună a acestei supraviețuiri este reacția senzorială pe
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
o vreme, am învățat să primesc ceea ce mi se dădea. Ei măcar mă făceau să mă simt frumoasă. Poate că nu poți să înțelegi asta, dar atunci când ești tânără și niciodată n-ai fost altceva decât un obiect frumos la privit ... știam ce aveam de oferit. Am știut de ce te-ai însurat cu mine. Naji a clătinat din cap. Nu trebuie să-mi spui de ce m-am însurat cu tine. De ce-aș face așa ceva ? Să mă însor c-o americancă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
ciclop sufletul poetului are acces în lumile subtile scoate lumini și umbre din pliurile timpului le așază pe rafturi poftiți serviți-vă avem puf de păpădii ploi de vise cu raze de lună ceruri cu stele din universuri paralele atenție privitul prin ochi de ciclop comportă riscuri majore oricine se poate rătăci pe frecvențe joase infestând netul și bibliotecile căderea în gol nu e ca și cum ai juca șotron săptămână programată (mare) acum e ziua întunericului pare că a câștigat în instanță
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
cum piere mistuită parcă de un gol al străzii, al aerului, al Lumii. Femeia celor o sută de pași. Aș putea să-i vorbesc. Uneori, țintuiți locului, ne privim, ne scrutăm ca și cum ne-am saluta, facem aproape simultan aceleași gesturi: privitul ceasurilor, de exemplu, sau răsucitul de pe un picior pe celălalt, sau ridicatul gulerelor (toamna poartă un fulgarin de culoarea vișiniu--sângerie a lunii mâncate de vârcolaci). Adeseori chiar zâmbim, surprinzându-ne făcând aceleași gesturi. De parcă am fi imaginea celuilalt în oglindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
monstruoși, având figuri stranii și corpuri de animal). Evocând “nenorocirea unei lumi care încăruntește”, în romanul Numele trandafirului, Umberto Eco face o descriere amănunțită a portalului unei biserici din perspectiva înspăimântată a neinițiatului Adso; tânărul învățăcel descoperă “viziuni groaznice la privit și justificate în locul acela numai datorită puterii lor de parabolă și alegorie, sau pentru învățătura morală pe care o transmiteau (...); și am văzut o femeie depravată goală și descărnată, roasă de scârbavnice broaște râioase, suptă de șerpi, împreună cu un satir
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
echipa cealaltă. Nici eu, nici Philip nu pomeniserăm Încă nimic despre ce se petrecuse În acea primă noapte, În Turcia. Nici un cuvânt. Nada. În restul sejurului, lucrurile Își reluaseră cursul normal. Două zile de tratamente de Înfrumusețare și destrăbălare nocturnă. Privit Sammy, dar nu și atins (Ambien-ul Isabellei nu durase suficient) și În general avut grijă ca toți invitații să fie mulțumiți și să nu se bage În Încurcături. Am terminat cu Turcia așa cum Începuserăm - prefăcându-ne că eram Împreună - deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
dezamăgit. L-am privit În timp ce ochii săi parcurgeau distanța de la pantofii mei cu toc argintii strălucitori până la cerceii lungi supereleganți pe care mi-i cumpărase Penelope la ultima mea aniversare. Zâmbetul i se lăți, iar când termină În sfârșit de privit spuse doar: „Mamă!“ Urmă ceva care semăna cu un geamăt slab și am crezut că o să mor de fericire. —Îți place? am Întrebat, rezistând nevoii de a face o piruetă. În mod miraculos, eram singuri pe trotuar, căci ultimul dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
instinct, parcă îi vine să se acopere. De parcă i s-ar scurge măduva din oase. Amândurora li se par, de fapt, sinistre momentele în care stau în mansarda lui Macfarlane, făcând cercetări. O fi ca într-un joc de-a privitul, crede Bobby. Cine clipește primul? Nici el nu înțelege de ce insistă, care este sursa fascinației ciudate pe care o găsește în lecțiile cu Macfarlane. Și simte că răspunsul e foarte aproape când îl urmărește pe preot la lucru, în studiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
că mă mutam la el, dar a încercat să mă sprijine în legătură cu acest gest. Am tăiat ziua de luni de pe calendar. Cu un X greu câștigat. Punctul culminant al fiecărei zile devenise înscrierea unui X roșu, uriaș, peste ea și privitul zilelor și săptămânilor care se acumulau încet. Uneori mă simțeam ca un prizonier care scrijelește pe peretele celulei, dar, de obicei, gestul ăsta mă făcea să mă simt mai bine... fiindcă fiecare X roșu mă aducea mai aproape de sfârșitul pedepsei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]