852 matches
-
și eu să-ți fac un bine, Ia-o asta drept răsplată! De vrei să-ți urmezi ursita, Mergi înspre Apus de Soare, În castel îți stă iubita, Și-are lanțuri la picioare. Zmeul s-a gândit s-o țină Prizonieră pe vecie; Iată singura ei vină: Nu vrea să-i fie soție! Sare-n șa pe loc flăcăul, Ceru-n nori se înnegrește Și, grăbit să-ndrepte răul, Către zmeu calul zorește. Când sub soare, când sub lună, Trec prin
FLĂCĂUL CEL VITEAZ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/gheorghe_vicol_1417334596.html [Corola-blog/BlogPost/371981_a_373310]
-
Conchita Wurst, acea domnișoară filiformă, câștigător al Eurovisionului, cu o barbă ce ar merita introdusă într-o reclamă la Gillette. Ei bine, Conchita este un tip/tipă care, pe urmele Danei International, alt câștigător al Eurovisionului din postura unei femei prizoniere într-un trup de mascul, a reprezentat la un moment dat noua voce a minorităților sexuale. Toți ochii erau pe ea/el. După ce a câștigat Eurovisionul, Conchita a ținut discursuri despre toleranță sexuală, despre o lume în care cei din
De ce Conchita, cu barbă şi rochie mulată de seară, e ok, dar să te plimbi în slip prin Piaţa Romană nu e? by https://republica.ro/de-ce-conchita-cu-barba-si-rochie-mulata-de-seara-e-ok-dar-sa-te-plimbi-in-slip-prin-piata-romana-nu-e [Corola-blog/BlogPost/338504_a_339833]
-
de carte în Brașov în 2004, când mi-ai acordat autograful pe “Levantul 2” - cu dedicație, “Sculptorului C.M.S...”, și tot atunci, ți-am dăruit al doilea catalog de sculptură, de care ai fost surprins și chiar păreai interesat de “Coloană prizonierelor neantului divin” (din stejar bătrân), de “Coloană soarelui de vis” (din bronz șlefuit) și “Coloana Femeia-îngerul melancoliei” (din cireș), de Geneză (din cupru) și de zeițele-mume ale pământului, ba chiar apucasem să-ți arăt și pe “Apollon-Vânătorul stelelor” și “Steaua
SCRISOARE DESCHISĂ ADRESATĂ GENERAŢIEI OPTZECISTE ŞI ROMÂNILOR DE PRETUTINDENI (3) FRAGMENT DIN 144 DE SCRISORI DE TRANZIŢIE DIN MILENIUL III CĂTRE PRINŢESA X by http://confluente.ro/Jurnal_de_atelier_i_scrisoar_constantin_milea_sandu_1392286595.html [Corola-blog/BlogPost/360388_a_361717]
-
la genul cogitativ de expresie, reușind texte care îi legitimează pe deplin statutul de poet. Poemul „ Spațiu în oglindă „ este foarte elocvent în acest sens; „Multă vreme am gândit / Că dublul ochiului tău buimac / Este singurul martor / Al tablourilor mele. / Prizonieră înfrântă / Cuvintelor ochiului tău, / Am simțit nevoia/ Să urc din nou / La izvoarele cerului, / Prin păsările magice / Ce se scurgeau din ochii lor / / Lumina și umbra Ziua și noaptea / Cântecele balucinatorii.. / Lucrurile care sunt / Și cele care nu Poetul Dan
POEZIE de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 408 din 12 februarie 2012 by http://confluente.ro/La_usa_iubirii_poezie_constanta_abalasei_donosa_1329071806.html [Corola-blog/BlogPost/346758_a_348087]
-
Publicat în: Ediția nr. 1942 din 25 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului RĂZBOIUL, ARMA, PRIZONIERUL Trec clipele, trec rupte de la sânul mamei viață Și deportate sunt în gulagul din noi, Nedumeriții, incapabili de-a le dă povața, Să se declare prizoniere de război. Într-un război prea lung, pseudo înțelept, Al rozelor ce-și scutură menirea, Departe de a fi războiul drept, În care este implicată toată omenirea. Din piatră armelor fără de- ntelepciune Trecând prin recea înarmare toată, Până-n prezentul
RAZBOIUL, ARMA, PRIZONIERUL de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 by http://confluente.ro/silvana_andrada_1461578100.html [Corola-blog/BlogPost/380503_a_381832]
-
Durerii din mine ce ține cu gheare.” (Portretul iubirii) Sau: Nu ți-am mai scris, de ce-aș mai face-o, oare,/ Când primăveri se pierd fără de tine?!/ Dureri în ploi, tristeți molipsitoare/ S-au rătăcit prin toamnele din mine. (Prizoniera singurătății) Invazia figurilor de stil este evidențiată în cadrul temei naturii. Sensibilitatea poetei capătă contur în explozii florale, de culori vii, dătătoare de viață. Toamna o deprimă, dar se reechilibrează prin albul iernii. Construcțiile metaforice creează imagini de o frumusețe rară
O NOUA CARTE DE ANGELINA NĂDEJDE de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 by http://confluente.ro/angelina_nadejde_1489136241.html [Corola-blog/BlogPost/374469_a_375798]
-
spre fetița în ochii căruia se oglindea poienița de pe valea Dornei, a ridicat-o deasupra capului lui, iar râsul cristalin al copilei, asemeni apei ce se prăvale peste pietre de munte, a șters păcatul pământeanului și a eliberat sufletul femeii, prizonieră între două lumi. Acum putea să se odihnească în loc cu lumină, în loc cu verdeață, își îndeplinise menirea pentru care poposise pe Pământ, iar mugurul de om putea crește falnic ca bradul pe vârf de munte. În fotografie este Casa de
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1163 din 08 martie 2014 by http://confluente.ro/Destin_titlu_provizoriu_vol_helene_pflitsch_1394296656.html [Corola-blog/BlogPost/360264_a_361593]
-
iunie 2016 Toate Articolele Autorului Am fugit, iubirea m-a speriat, Aripi, nu mai am înspre tine. Si-s doar un dor încătușat, Intre gratii zăvorâte bine... Dar amintirea, n-o poate lua, O voi păstra în ciob de gând, Prizonieră-i voi fi, dar nu uita Tot ce-i al lui e praf de vânt! Da!...am plecat fără vreun rost, Crezând c-a fost numai un joc, Si-acum.. când totul pare anost, Eu simt.. de dor cum mă
IUBIRE...INTERZISĂ... de DORINA OMOTA în ediţia nr. 2006 din 28 iunie 2016 by http://confluente.ro/dorina_omota_1467124570.html [Corola-blog/BlogPost/378893_a_380222]
-
Acasa > Poeme > Emotie > FLORILE DEȘERTULI Autor: Mariana Petrache Publicat în: Ediția nr. 2038 din 30 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Florile deșertului, plâng în ochii cerului în lumina sorilor și tăcerea norilor se ofilesc de timpurii, prizoniere în pustiu... nu au timp să mai trăiască, ruga sfântă s-o împlinească raza soarelui le doare, sufletul n-are culoare, și se sting boboc de floare se topesc de supărare, și visează adieri, închid ochii spre înserări; ar fugi
FLORILE DEȘERTULI de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 by http://confluente.ro/mariana_petrache_1469888840.html [Corola-blog/BlogPost/370012_a_371341]
-
tremurânde / și ochii strălucind / a speranță.”... (Muguri noi) Dincolo de obstacole, înfrângeri, zbucium, poeta își pune nădejdea în poezie, în cuvântul fragil și gingaș considerat un „far” într-o lume a tenebrelor! De admirat este dorința poetei de a nu rămâne prizonieră unui timp trecut - timp ce a lăsat deseori o lacrimă pe obraji. Pășind cu noblețe mai departe, aceasta își pune întreaga speranță în „soarele de mâine”, în noile mlădițe, „muguri noi”... care sunt „nepoții”, adevărată binecuvântare și mângâiere divină. „N-
INTRE VERDE SI ALBASTRU- VOLUM DE AUTOR de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Intre_verde_si_albastru_primul_meu_copil.html [Corola-blog/BlogPost/359300_a_360629]
-
se pierde prin tenebre în șaluri pofte rebele râvnesc în iatacuri . Drumețule, îți flutură faldurile hlamidei, vântul te duce departe despică cerul și pământul rostesc în gând o rugă și cer iertare îngenunchez pe nemuritoare altare. DRUMEȚULE... IV. Drumețule ,sunt prizonieră în gând, același gând, veșnic flămând, cu durere-n piept m-apasă adâncă urmă în mine lasă. Drumețule, sunt prizonieră într-o odaie îmi curg lacrimi stropi de ploaie de lanțuri sunt împiedicată, ard pe rug de dor sacrificată. Drumețule
DRUMEȚULE ( I II III IV V ) de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/mariana_petrache_1484471427.html [Corola-blog/BlogPost/384805_a_386134]
-
despică cerul și pământul rostesc în gând o rugă și cer iertare îngenunchez pe nemuritoare altare. DRUMEȚULE... IV. Drumețule ,sunt prizonieră în gând, același gând, veșnic flămând, cu durere-n piept m-apasă adâncă urmă în mine lasă. Drumețule, sunt prizonieră într-o odaie îmi curg lacrimi stropi de ploaie de lanțuri sunt împiedicată, ard pe rug de dor sacrificată. Drumețule, sunt prizonieră în noapte în povestea de vis născută în carte, să facem în gând, o punte de speranță, să
DRUMEȚULE ( I II III IV V ) de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/mariana_petrache_1484471427.html [Corola-blog/BlogPost/384805_a_386134]
-
gând, același gând, veșnic flămând, cu durere-n piept m-apasă adâncă urmă în mine lasă. Drumețule, sunt prizonieră într-o odaie îmi curg lacrimi stropi de ploaie de lanțuri sunt împiedicată, ard pe rug de dor sacrificată. Drumețule, sunt prizonieră în noapte în povestea de vis născută în carte, să facem în gând, o punte de speranță, să unim hotare ce sunt la distanță. Drumețule, sunt prizonieră între ziduri, trupul mi-e prins între nituri hai și deschide a inimii
DRUMEȚULE ( I II III IV V ) de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/mariana_petrache_1484471427.html [Corola-blog/BlogPost/384805_a_386134]
-
ploaie de lanțuri sunt împiedicată, ard pe rug de dor sacrificată. Drumețule, sunt prizonieră în noapte în povestea de vis născută în carte, să facem în gând, o punte de speranță, să unim hotare ce sunt la distanță. Drumețule, sunt prizonieră între ziduri, trupul mi-e prins între nituri hai și deschide a inimii cărare, să-mi leapăd vesmântul ce doare. Drumețule, sunt prizonieră într-o iarnă fulgi de ninsoare îmi toarnă, sufletul mi-e plin dor și de otravă, râuri
DRUMEȚULE ( I II III IV V ) de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/mariana_petrache_1484471427.html [Corola-blog/BlogPost/384805_a_386134]
-
să facem în gând, o punte de speranță, să unim hotare ce sunt la distanță. Drumețule, sunt prizonieră între ziduri, trupul mi-e prins între nituri hai și deschide a inimii cărare, să-mi leapăd vesmântul ce doare. Drumețule, sunt prizonieră într-o iarnă fulgi de ninsoare îmi toarnă, sufletul mi-e plin dor și de otravă, râuri de foc, din mine revărsă în lavă. Drumețule, sunt prizonieră în iubire, o simt arzând de neîmplinire clocotește în noi năvalnică mânie privim
DRUMEȚULE ( I II III IV V ) de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/mariana_petrache_1484471427.html [Corola-blog/BlogPost/384805_a_386134]
-
și deschide a inimii cărare, să-mi leapăd vesmântul ce doare. Drumețule, sunt prizonieră într-o iarnă fulgi de ninsoare îmi toarnă, sufletul mi-e plin dor și de otravă, râuri de foc, din mine revărsă în lavă. Drumețule, sunt prizonieră în iubire, o simt arzând de neîmplinire clocotește în noi năvalnică mânie privim apusul cu nostalgie. DRUMEȚULE.... V. Drumețule, ascultă cum cântă marea vine și duce departe scrisoarea se va rătăci unde se despică zarea, cerneala își va pierde culoarea
DRUMEȚULE ( I II III IV V ) de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/mariana_petrache_1484471427.html [Corola-blog/BlogPost/384805_a_386134]
-
La fel de puternici și de orgolioși, la fel de loviți de patima condeiului. Dar în fiecare poveste de dragoste există prizonieri și învingători. Fără să-l poată învinge, Aurora n-a vrut nici să capituleze... Nici familia, nici dragostea n-o puteau ține prizonieră. Marin Preda : ”Sinaia, 24 august 1958. Mă aflu la Sinaia în convalescență, dar zău că nicio clipă nu mi-a trecut prin cap că o s-o petrec în condiții atât de rele : nevasta mea are chef de despărțire...nevastă-mea
PATIMA UNEI IUBIRI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 954 din 11 august 2013 by http://confluente.ro/Patima_unei_iubiri_ion_ionescu_bucovu_1376200119.html [Corola-blog/BlogPost/340537_a_341866]
-
i-a ars inima, prăbușindu-l peste lungi scrisori de iubire în care se dăruia, fără să-i pese că se pierde. Pe ea, care era “bolnavă de plecare” - așa cum singură mărturisește -, nici măcar dragostea n-a putut să o țină prizonieră. S-a rupt de el, pentru că îi era teamă că, după atâta vreme de stat lângă Marin Preda, aripile n-or să mai știe să o poarte pe cerul ei. A umblat toată viața prin lume, așa cum a visat, dar
PATIMA UNEI IUBIRI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 954 din 11 august 2013 by http://confluente.ro/Patima_unei_iubiri_ion_ionescu_bucovu_1376200119.html [Corola-blog/BlogPost/340537_a_341866]
-
încăperea minunată a Bisericii „Sfântul Silvestru“ din București. Cu greu reușești să deslușești siluetele din interior, cât timp retina mai poartă încă imaginea albului prea alb de pe exteriorul lăcașului. Zarva și căldura de afară nu au ce căuta înăuntru. Rămân prizoniere în lumea cea mare și urlă pe la geamuri și uși sub formă de claxoane de mașini, sirene, glasuri. Nimeni nu le aude. Oamenii s-au așezat cuminți pe scaune, ca și cum cineva le-ar fi poruncit să stea smeriți și să
EDUCAŢIA MORAL-RELIGIOASĂ AR TREBUI SĂ FIE IMPERATIVUL VREMII NOASTRE!... – DIALOG DE SUFLET CU PĂRINTELE NICOLAE BORDAŞIU DE LA BISERICA “SFÂNTUL SILVESTRU” DIN BUCUREŞTI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţ by http://confluente.ro/_educatia_moral_religioasa_ar_trebui_s_stelian_gombos_1333360312.html [Corola-blog/BlogPost/346320_a_347649]
-
Acasă > Poeme > Duioșie > HIMERE Autor: Margareta Merlușcă Publicat în: Ediția nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Mi-e inima tot prizoniera, Încătușata de al tau destin, Pentru un an sau poate pentr-o era, Mă amăgește, cu un alt festin. Iar sufletu-mi, este mereu atras, De dulci cuvinte și himere Și când atâta de puțin a mai rămas, Tu-mi
HIMERE de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/margareta_merlusca_1480441190.html [Corola-blog/BlogPost/372956_a_374285]
-
cu reproș, încă înciudată că el se încăpățâna să accepte orice sarcini de serviciu și nu se împotrivea când era trimis în orașul de la poalele Tâmpei. Alina începe să tremure. Strânge cu putere din ochi, să-și țină lacrimile grele prizoniere. Se sufocă. Se ridică cu greu și, fără un cuvânt, pleacă. Primii pași îi face cu greu, căci genunchii îi sunt de gelatină. Apoi o ia la goană, strecurându-se printre oameni cu ajutorul coatelor. A înțeles acum! Liviu, iubirea vieții
EROARE de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 by http://confluente.ro/Voichita_palacean_veres_voichita_palacean_veres_1372605133.html [Corola-blog/BlogPost/363935_a_365264]
-
misterioasă și rece, Turlele-i ascuțite împung ceață lăptoasa, Făcându-l ireal de frumos Si totusi înghețat și străin. Două lumi, timpuri, limbi diferite, Față în fața întâmplător, El, afară, în noapte și frig, dar liber, Eu, înăuntru, în camera mea, prizoniera îngândurata a propriei mele vieți. Ceea ce ne unește Este privirea sticloasa și rece Ce-ascunde un foc mocnit, Amândouă ... Citește mai mult Romantică ivire în noapte,Ireala întruchipare de piatră, fascinantă și înfricoșătoare, deopotrivă,Ca și trecutul ce-i scrie
ELEONORA STOICESCU by http://confluente.ro/articole/eleonora_stoicescu/canal [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
mantie misterioasă și rece,Turlele-i ascuțite împung ceață lăptoasa,Făcându-l ireal de frumosSi totuși înghețat și strain. Doua lumi, timpuri, limbi diferite,Față în fața întâmplător,El, afară, în noapte și frig, dar liber,Eu, înăuntru, în camera mea, prizoniera îngândurata a propriei mele vieti.Ceea ce ne unesteEste privirea sticloasa și receCe-ascunde un foc mocnit,Amândouă ... ÎI. RĂDĂCINI, de Eleonora Stoicescu , publicat în Ediția nr. 1753 din 19 octombrie 2015. Viața își crește rădăcini adânci în pământul arid al ființei
ELEONORA STOICESCU by http://confluente.ro/articole/eleonora_stoicescu/canal [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
mă urmăriți în gaură de șarpe dacă mă strâng încolăcindu-mi gândul ca o sabie vor străluci prezentul și strigătul păsării din covrigul în care mă transform mai lasă-mi secunda fugară în iriși și-apoi te voi legăna umbră prizonieră trecutului până când nu voi mai simți căldura formei trup de copil ascult muzica așa cum ascult genunchiul orbului lovindu-se de treapta cea mai înaltă a scării fără gânduri îți mai spun umbră stingheră că l-am visat se certa cu
ASCULTARE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Ascultare_anne_marie_bejliu_1389427359.html [Corola-blog/BlogPost/363803_a_365132]
-
și în toată suflarea naturii. Goana cailor sfâșia liniștea așternută peste întinderile cernite ale Văii Întunecate, străbătută de râul ale cărui valuri de un cenușiu tulbure șerpuiau ascunse pe sub pietre și nisipuri înșelătoare. În acel anotimp invernal, undele clocoteau surd, prizoniere ale calotei de gheață de la suprafață, printre malurile pietroase mărginite de arbori cu ramuri spectrale, dintre care se distingeau pini argintați ce dădeau peisajului o măreție de plumb, din cauza negurilor agățate parcă de ramuri precum niște lințolii ale morții . Călăreții
VIS ALB (POVESTE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1480199514.html [Corola-blog/BlogPost/384298_a_385627]