835 matches
-
considerat stagiu de cotizare numai perioada petrecută în Bărăgan de persoanele deportate care au împlinit 14 ani. Art. 48 din Legea nr. 19/2000 se referă la persoanele private de libertate, deportate în străinătate după 23 august 1944 și/sau prizoniere de război (cărora li s-au stabilit drepturi privind vechimea în muncă în condițiile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. a), b) și c) și alin. (2) din D. -L. nr. 118/1990) și cele deportate în străinătate ori
Agenda2005-12-05-cititorii intreaba () [Corola-journal/Journalistic/283500_a_284829]
-
iubirea ei un act de credință, Către cine, dragostea-i era deschisă? Cui i-a fost fidelă când, Pe ea însăși, s-a trădat? Nu se iubise nicicând cu-adevărat, Crezând că nu-i perfectă Și a ținut-o, frica, prizonieră A unei lumi închise, Fără zbor și fără vise. Voia altceva, Ceva doar de la ea, Voia schimbarea! Și-a jurat lăuntric, pentru sine, Credință unui ideal: FIDELITATE, Ce a chemat-o la propria-i libertate, Fără penitențe. Referință Bibliografică: Fidelitate
FIDELITATE de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384340_a_385669]
-
și în toată suflarea naturii. Goana cailor sfâșia liniștea așternută peste întinderile cernite ale Văii Întunecate, străbătută de râul ale cărui valuri de un cenușiu tulbure șerpuiau ascunse pe sub pietre și nisipuri înșelătoare. În acel anotimp invernal, undele clocoteau surd, prizoniere ale calotei de gheață de la suprafață, printre malurile pietroase mărginite de arbori cu ramuri spectrale, dintre care se distingeau pini argintați ce dădeau peisajului o măreție de plumb, din cauza negurilor agățate parcă de ramuri precum niște lințolii ale morții . Călăreții
VIS ALB (POVESTE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384298_a_385627]
-
de buze, în râuri de șoapte, Ne leagănă-n scântei de mărgăritare”. Daniela Tiger, nu așteaptă orice fel de iubire, ci ”Iubirea supremă”. Într-”un auriu în asfințit”, în ”abisul mării”, ”la pieptul tău”, ”în valsul stelelor”, ”în unduiri amețitoare”, ”Prizonieră-n sentimente”, în ”Strigăt mut” se destăinuie poeta,” mă caut pe drum rătăcit...”. ” Surprinsă de viață și joc”, ca o ”sclavă a iubirii”, ”Sărut(ă) viitor cu alt noi!”. În ”sensuri cardinale” și-ntr-o ”decizie finală”, parcă tot așteptând
CHEMAREA STIGĂTULUI... UN CALISTRAT HOGAȘ CU NICOLAE LABIȘ DE MÂNĂ PE VALEA ȘASEI... de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382408_a_383737]
-
P. Korys Publicat în: Ediția nr. 2031 din 23 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Cu fiecare zi nouă, prin care înaintăm în viața noastră, conștientizăm, în mod tacit și cu un aer resemnat de la începuturi, că suntem, într-o lume prizonieră ei înșiși, tot mai mult prizonieri ai trecutului, ai propriilor gânduri și frământări, între fracțiuni de liniște deplină, pe care o chemăm neîntrerupt, și glasurile celorlalți, ce ne țintesc sub ploile lor de dorințe, chemări și așteptări!... Învățăm să ne
REALITATEA EXISTENŢEI ÎN OGLINDĂ de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382543_a_383872]
-
Până și-n pușcărie ai dreptul la intimitate” - se trezi iritat primul gând al Soniei, în timp ce privea cu furie crescândă stativul blocat în ușa pe care și-o dorea închisă. Strânse din dinți. Nu, nu avea să rămână acolo singură, prizonieră a unui stativ. Și regăsindu-și tonul imperativ, îi ceru infirmierei să scoată punga de perfuzie de pe stativ, pentru că ea voia să se întoarcă în salonul ei. Oarecum uimită de situația atipică, aceasta protestă slab:”după anestezie, pacientul trebuie ...să
REFLEXII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383837_a_385166]
-
ținutei office. Evaluarea masculului din el a alunecat flămândă spre posteriorul puțin bombat și cambrat, pe picioarele drepte, lungi, de gazelă neastâmpărată introduse în pantofi eleganți cu toc moderat. Încălzit de această primă întâlnire cu cea care îi ține gândurile prizoniere, Ștefan achită bucuros rata, mulțumește Domnului pentru ajutor, salută în stânga și în dreapta și părăsește biruitor instituția. Dar nerăbdarea reîntâlnirii îl scormone și el nu mai are somn, amintindu-și citatul lui Heine “O, de s-ar sfârși această nesfârșită zi
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
cartea amintirilor, cu aripa ta o închizi. Dar eu rămân pe insula pierdută, În marea zbuciumată a dorinței Și caut micuța stea demult căzută, Pe țărmul nostalgiei și-al speranței. De răsfoiești al vremurilor îngălbenite pagini, Acolo vei găsi iubirea, prizoniera sufletului tău, Brodând cu fir de dor al amintirii margini, Scriind cu lacrime pagina trecutului, din nou. Tu pescăruș pribeag!În dimineașa asta n-ai venit, Lacrimile și tristețea, de mine te-au îndepărtat, Vino și descătușează-mi sufletul rănit
TU PESCĂRUȘ! de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382848_a_384177]
-
și pantofi scîlciați. La cotul tavanului o pată mare de condens. — Intră-n casă c-acuș pui de cafea. Două canapele acoperite cu pături cazone, pe una se vede urma maronie a fierului de călcat. țce caut aici iată-mă și prizoniera doamnei Oprișan mult trebuie să fi așteptat ocazia) — Hai, că-i gata. Nici nu mai văz p-unde calc că ce-am mai tras azi noapte. — V-a fost rău? — Ei, rău, bate-te peste gură. Făcui niște salată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
în gol, fixând petele de pe puloverul lui Tom. —Și Paul? Merge cu ea, cred. Chestia cu opera a căzut. Nu li s-a reaprobat grantul. Aparent comitetul nu a fost bucuros de acea Tosca cu mâncătorii de foc, iar australianca prizonieră ca idee pentru Traviata a fost picătura care a umplut paharul. — Ce păcat! am spus distrasă pe moment. Credeam că mâncătorii de flăcări o să dea bine. Și partea de la sfârșit în care ea se aruncă în groapa de gunoi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
cafeaua. Povestește ce ai făcut la grota de pe platou, vreau să știu fiecare detaliu! Boris îi relată cu lux de amănunte aventura sa, insistând asupra faptului că, pe parcursul zilei, bestia nu putea ieși afară din peșteră, lumina soarelui o ținea prizonieră în subteran. Sublinie și groaza pe care o răspândea în jur atunci când se apropia de cineva. Ai observat că nu intră în spațiile închise? întrebă Vlad, aparent fără legătură cu povestirea lui Godunov. Ți-am spus că am scăpat numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ești, auzi, să nu sufli o vorbuliță. Și ce fetiță, auziți, de să blocheze traficul. Așa de distinsă, măiculiță doamne. Se cunoaște că a mers la colegii bune, deși avea un defect la privire... Uite, dacă n-aș avea inima prizonieră cu Bernarda, fiindcă Încă n-am apucat să-ți povestesc despre cina noastră... scîntei săreau, auzi, scîntei, de părea că-i noaptea de Sfîntul Ion... Fermín, i-am retezat-o eu. Despre ce dracu’ Îmi tot vorbești? Despre iubita dumitale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
-lea vor cântări greu asupra prezentului și, așa cum se va vedea, asupra viitorului nostru. Centrul puterii mondiale se mută acum în Europa creștină, fără a se instala totuși în unul dintre marile regate în formare: Franța, Anglia și Rusia rămân prizonierele sistemului specific vechilor imperii, sistemului feudal. Munca neplătită, efectuată gratis sau forțat, reprezintă încă aspectul esențial al producției, iar nobilimea se menține la putere ținându-i pe iobagi departe de tot ceea ce mișcă îmercenari, briganzi, negustori, marinari, medici, pelerini, jongleri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
iar corabia masacrului, ieșită din nou În larg, călătorea cu Încărcătura ei de cadavre spre tărâmurile dinspre apus. El Însuși parcă străbătuse o mare sărată pe care i se părea că Încă o mai simte pe buze. Chiar și Fecioara, prizonieră În relicvariul ei presărat cu nestemate, Îl persecutase multă vreme, Încercând să Îi comunice ceva. În vis, trăsăturile ei delicate se preschimbaseră În Înfiorătoarea Înfățișare a unui monstru, ca și cum ceara carnației sale ar fi cedat, În cele din urmă, văpăii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Nopți albe mă sluțesc, nimic nu mai e în firea lucrurilor, mâinile au gheare de scos ochii... Și ce frumos mă mângâiai cu glasul tău răstignit dincolo de cer! Ecoul era doar pentru mine! Mă împleteam în valurile sonore ca o prizonieră docilă, fără dorința de evadare din strânsoarea glasului tău... Azi, ți-l ascult uneori din amintiri, căci vine primăvara și vreau să râd de mine, de încătușarea mea, de iubirea aia din care nu am putut să fug... Să râd
DESPRINDERE DE-UN VIS de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361505_a_362834]
-
pe mine, așa cum sunt, romantic întârziat, străin pribeag și nefericit. Ea, Arta-transformarii, m-a ales pe mine să mă jertfească pe altarul vieții în focul zeilor pentru această corabie a sufletului fără frontiere, care în loc de catarg are trei coloane: Coloana Prizonierele Neantului Divin, Coloana Soarelui de Vis și Coloana Îngerii Melancoliei. Fie că măcar această corabie a artiștilor fără frontieră să navigheze în infinitul speranței unei lumi în care visul, dragostea, libertatea și respectul pentru lumea divină să ne fie călăuze
CULTURA IN SUBORDINEA LUMII MATERIALE de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361546_a_362875]
-
mă urmăriți în gaură de șarpe dacă mă strâng încolăcindu-mi gândul ca o sabie vor străluci prezentul și strigătul păsării din covrigul în care mă transform mai lasă-mi secunda fugară în iriși și-apoi te voi legăna umbră prizonieră trecutului până când nu voi mai simți căldura formei trup de copil ascult muzica așa cum ascult genunchiul orbului lovindu-se de treapta cea mai înaltă a scării fără gânduri îți mai spun umbră stingheră că l-am visat se certa cu
ASCULTARE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363803_a_365132]
-
cu reproș, încă înciudată că el se încăpățâna să accepte orice sarcini de serviciu și nu se împotrivea când era trimis în orașul de la poalele Tâmpei. Alina începe să tremure. Strânge cu putere din ochi, să-și țină lacrimile grele prizoniere. Se sufocă. Se ridică cu greu și, fără un cuvânt, pleacă. Primii pași îi face cu greu, căci genunchii îi sunt de gelatină. Apoi o ia la goană, strecurându-se printre oameni cu ajutorul coatelor. A înțeles acum! Liviu, iubirea vieții
EROARE de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363935_a_365264]
-
ziua rece care ascunde lumină. Încă o hartă gălbejita ce tăinuiește o comoară. Și eu tot încerc că unul din pirații de pe acele mari învolburate să te găsesc. Eu într-o epavă așteptând veacul în care celelalte corăbii vor ajunge prizoniere în mare. Atunci , am rămâne doar noi, iar eu aș sparge ușa temniței tale și aș pătrunde prin ceață ce-mi îmi scofâlcește trupul că un fior de gheață și aș lasă lumină să ne învăluie. Te-aș strânge în
NO ORDINARY LOVE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362913_a_364242]
-
e mama?! întrebă printre suspine. Ilona, dintr-un suflet, ajunse lângă ei. Trecea de la agonie la extaz și nu realiza pe deplin scena în care era actor. Își îmbrățișa fiica cu sete, cu dor, cu dragoste. Plângeau amândouă, ca două prizoniere evadate din lagărele sorții: - Unde ai fost fata mea? A trecut atâta timp și n-ai venit să ne vezi! Te-am așteptat cu sufletul sfâșiat!... Comisarul interveni după un timp: - Mihai, tu parcă tocmai începeai o cuvântare. - Mulțumesc cerului
PROMISIUNEA DE JOI (XX) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 925 din 13 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364153_a_365482]
-
La fel de puternici și de orgolioși, la fel de loviți de patima condeiului. Dar în fiecare poveste de dragoste există prizonieri și învingători. Fără să-l poată învinge, Aurora n-a vrut nici să capituleze... Nici familia, nici dragostea n-o puteau ține prizonieră. Marin Preda : ”Sinaia, 24 august 1958. Mă aflu la Sinaia în convalescență, dar zău că nicio clipă nu mi-a trecut prin cap că o s-o petrec în condiții atât de rele : nevasta mea are chef de despărțire...nevastă-mea
DIN IUBIRILE LUI MARIN PREDA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364192_a_365521]
-
i-a ars inima, prăbușindu-l peste lungi scrisori de iubire în care se dăruia, fără să-i pese că se pierde. Pe ea, care era “bolnavă de plecare” - așa cum singură mărturisește -, nici măcar dragostea n-a putut să o țină prizonieră. S-a rupt de el, pentru că îi era teamă că, după atâta vreme de stat lângă Marin Preda, aripile n-or să mai știe să o poarte pe cerul ei. A umblat toată viața prin lume, așa cum a visat, dar
DIN IUBIRILE LUI MARIN PREDA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364192_a_365521]
-
încăperea minunată a Bisericii „Sfântul Silvestru“ din București. Cu greu reușești să deslușești siluetele din interior, cât timp retina mai poartă încă imaginea albului prea alb de pe exteriorul lăcașului. Zarva și căldura de afară nu au ce căuta înăuntru. Rămân prizoniere în lumea cea mare și urlă pe la geamuri și uși sub formă de claxoane de mașini, sirene, glasuri. Nimeni nu le aude. Oamenii s-au așezat cuminți pe scaune, ca și cum cineva le-ar fi poruncit să stea smeriți și să
CU ŞI DESPRE PĂRINTELE PROFESOR NICOLAE BORDAŞIU DE LA BISERICA “SFÂNTUL SILVESTRU” DIN BUCUREŞTI – CRÂMPEIE DE VIAŢĂ ŞI ISTORIE, POVESTITE PE VIU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2327 din 15 mai 20 [Corola-blog/BlogPost/363097_a_364426]
-
să cânte, să danseze, să se distreze, mai puțin atracția muncii. Ce-ar putea ieși dintr-un asemenea specimen?... Previziunile erau sumbre, întrucât devenise dependent de tik. Iată cum își teroriza mama:*spărgea toate geamurile locuinței;*când dormea, o făcea prizonieră în casă;*îi arunca apă rece pe față;*îi fura lucrurile, pe care ulterior trebuia să le răscumpere cu bani;*la sfârșit de lună o obliga să-i dea tot salariul, sumă care se ducea pe droguri. Despre ziua când
CÂND TURIŞTII TRĂIESC ÎNTR-O LUME PARALELĂ: CAPE TOWN ŞI CRIMINALITATEA TRANSFRONTALIERĂ de PAUL POLIDOR în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368466_a_369795]
-
lângă So-Kaar, nu am reușit să mă liniștesc. Sora mea era disperată. Îi era teamă că voi pierde și că nu vom mai avea nici măcar unde să ne întoarcem dacă acest lucru ar mai fi fost posibil, dacă nu rămâneam prizoniere pentru toată viața. Se mai potoli când află că nu exista perspectiva de a fi servite la cină și că, dacă eram destul de puternică să înving, exista perspectiva de a-și alege chiar un tovarăș kemaș. Se apropie la un
SF de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367944_a_369273]