203 matches
-
de feeric palpitant pe stradă. Într-o marți, pe la prînz, m-am postat c-un zîmbet cald lîngă gardul Facultății de Filologie și nu m-a abordat nimeni feeric. Un puști apărut de nicăieri m-a privit iscoditor cîteva secunde, proțăpit În fața mea. Mesteca gumă. Fără nici o explicație a făcut un balonaș grețos și l-a spart, speriindu-mă. M-am Întors acasă. Cum m-a văzut, Mariana a-nceput să cînte. De la linia melodică introductivă simplă, de iubire stinsă, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de obsesie familială la cel de criză notorie. Sora mea părea Îngrijorată. Kyle s-a Încruntat. Părinții păreau gata să leșine din cauza tăcerii. Tensiunea era palpabilă. Jill s-a ridicat de pe scaun, s-a dus la Kyle și s-a proțăpit pe genunchii lui. Și-a Încolăcit brațele În jurul gâtului lui, și-a apropiat obrazul de al lui și i-a șoptit ceva la ureche. Am aruncat o privire În direcția mamei, care părea că În vreo zece secunde avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
din cauza luminii tremurătoare. Evita să mă privească. De pe locul din dreapta, Gunnar Andersson Își Întinse genunchii osoși, apucînd cu mîinile marginea capotei ca să se tragă afară din mașină. Își Încheie gulerul de piele peste beregată și ocoli mașina prin spate. Se proțăpi În spatele Paulei, uitîndu-se sumbru la cheile din mîna mea; În penumbra de culoarea cimentului, obrajii lui pămîntii păreau Încă și mai scofîlciți. — Paula... unde-i Frank? — Nu-i aici. (Mă privi În ochi. Părea calmă.) Trebuie să vorbim cu tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
lui. Ceva nou și fascinant. Avea un alt mod de a privi viața. Un mod dificil și nu întotdeauna plăcut. Dar un mod tulburător. De fapt, tot ce scri sese Clara acolo ieșea pur și simplu din pagină și se proțăpea în mintea lui cu obstinație, de parcă își aroga dreptul la existență. Abia acum o înțelegea. Când ajunse acasă și deschise ușa, dădu nas în nas cu tâ nărul boxer, în același trening foșnitor, care-l salută cama raderește. Eduard intră
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
un amestec de mi rare și părere de rău. Ar fi vrut să-i răspundă provocării și să se arunce în mare, să se ia la harță cu valul, dar încă nu se simțea pregătită. între ea și mare se proțăpise de ani de zile o uriașă neînțelegere, și acum abia dacă se priveau în ochi, fără să-și vorbească. Pescărușul solitar, care se oprise brusc din mărșăluiala lui când valul cel obraznic se năpustise asupra Clarei, își reluă, imperturbabil, pendularea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
și pentru capul său enorm de hidrocefal. Ăștia fac, aici, în pustiul de dărâmături, frecvente lucrări de debarasare și cunosc locurile, ca și pe propriile dormitoare de la Școala de reeducare! se necăji Mircea, fiindcă, evident, Babița-Pelicanul îi ieșise intenționat înainte, proțăpindu-se, gata de gâlceavă. Tot nu avem alt portar! clămpăni el din falca nepotrivită, pentru însăși alcătuirea sa facială. Agasat, Mircea se pregăti să-l înjure atât de înspăimântător, cu voce tare, încât Babița, intimidat, să i se ferească din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și cu un gât atât de prelung, cum numai girafele îl pot avea. De la umeri până sub bărbie, grumazul delicat îi era ferecat în cercuri de aramă strălucitoare, clădite fără număr, unul peste altul, încât capul îi părea a fi proțăpit pe un teanc instabil de discuri roșcate de metal. Cu veșmântul ei dintr-un văl străveziu, ca o aripă de libelulă, ar fi răspândit în jur o frumusețe de vrajă, dacă nu ar fi contrariat privitorii prin acel gât epatant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
înjură. Trebuie să te faci că nu-l auzi..." Se vede cum știe el să-ți salveze viața. Mai bine ar fi observat că s-au oprit telescaunele și să se fi dus acolo la stație, nu să ne aștepte proțăpit pe creastă, cu picioarele răscrăcărate, zisei. Îi mai lipsește pistolul de-a curmezișul pieptului, ca să semene cu tipii ăia din S.S." "Ei da, zise Suzy batjocoritoare, acuma să nu mai stea nimeni cu picioarele îndepărtate că seamănă cu un S.S.
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
la monitor de parcă trăgea nădejde că aceasta va apărea din nou doar prin puterea voinței sale odată cu omul pe care-l reprezenta. ― Dar le-am spus să se replieze, îngăimă, depășit de evenimente. N-au auzit ordinele mele. Ripley se proțăpi în fața lui. Fața ei aproape că o atingea pe a lui, când observă expresia buimacă a acestuia. ― Nu pot să bată în retragere acolo înăuntru! Trebuie să intervenim! (El își ridică încet ochii la ea, dând abia perceptibil din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
stradă Canta, stând în calea călătorilor dinspre Pașcani și Hârlău. 6-Bariera Copou, care ocupa un loc din preajma Parcului Copou și primea drumeții dinspre Hârlău. 7 Bariera Sărăriei, care aținea calea celor ce veneau tot dinspre Hârlău. 8-Bariera Moara de Vânt, proțăpită în fața celor sosiți de la Hotin. 9-Bariera Albineț, aflată în drumul sosiților tot dinspre Hotin. 10-Bariera Salhana, de pe strada Dorojincă din Tătărași. 11 Bariera Lăculești, pe strada Fântânilor din Tătărași. Iată, dragul meu, cum am fixat timpul și timpurile în scrisorile
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
s-ar fi demascat singure dacă lăsau să circule informațiile din aces-te texte. Și cele prezentate mai sus infirmă poveștile cu pretenții de adevăr istoric puse la cale de către fanaticii iudaismului din secolele l-lll ale erei noastre pentru a se proțăpi în moțații lumii. Dacă în textul mozaic, facerea lumii este stabilită la anul 3761 î.e.n. dată preluată și în Vulgata; în textul canonic al ortodocșilor anul de început al lumii este 5488 î.e.n. Diferențele atît de mari privind facerea lumii
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
când le deprinsese graiul, aflaseră asta tot de la el. Ei căutau vreascuri prin pădurea din jur, nu departe de Bilbao, și-o pirandă scăpase legătura din mână când îl văzuse cât era de frumos, blond și impavid ca un arhanghel, proțăpit pe picioarele lui cu ciorapii trei sferturi căzuți în vine și ieșind firave de sub pantalonii scurți din piele de drac. O luase de la lingurea un leșin și-l strânsese în brațe, scuipându-l să nu-l deoache - deși ea era
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
corciturile astea!" Atunci, de ce mă mai întrebi pe mine ce vor? Vrei să zici că nu știu să primesc un mesaj?" Nu, nu, nu vreau să spun nimic, absolut nimic!" Soția lui iese din bucătărie și vine să i se proțăpească în față: "Știi bine, chiar nu e momentul să refuzi!" El urlă: "Știu, niciodată nu e momentul!" Și, cu privirea soției lui lipită ca o cataplasmă de ceafă, intră în dormitor, se lungește pe pat și, punându-și o pernă
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
farmec, ascultând cu atenție cuvintele soțului. Ca de obicei Îl făcuse să spună mai mult decât trebuia! — Ptiu, viperă blestemată. Ai vrut să știi ce-i cu Adelheid, nu-i așa? Ministerialul se ridică cât era de lung și se proțăpi În fața doamnei sale. — Ascultă, femeie! Ai vrut să mă tragi de limbă, acum pricep eu politica ta! Ești mai ceva decât sfântul părinte Gebhard când e vorba să-i Încurci pe ceilalți. Domnul duce ar trebui să te ia la
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
făcuse tot timpul Îl ajutaseră să nu-și piardă Îndemânarea degetelor lui puternice, obișnuite să mânuiască dalta și cio canul. Se aplecă și reteză frânghia care-i ținea legate picioarele sub burta calului, precum și cureaua care-l ținea pe acesta proțăpit de brad. Se săltă apoi pe o creangă groasă. Cei patru așteptau Încordați. În clipa În care călărețul apăru la cotitură, Simeon rupse o crenguță uscată pe care-o ochise din timp și se aplecă lovind crupa calului, care necheză
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
pe ce stradă să ne ducă și unde să ne lase, adică la ce număr. Străzile erau numerotate cu cifre arabe începând cu strada numărul 1, iar casele, la rândul lor, de asemenea. Omul în uniformă de milițian s-a proțăpit în fața ușii deschise a vagonului și-a strigat: Hei, voi de-aici! Ieșiți pe interval! Mai repede! Mișcați-vă! Mai întâi femeia cu copiii! Mama l-a luat pe Bebi în brațe, iar noi ne-am aliniat după Mircea, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
distrus. Dar nici nu e onorabil să încercăm a cuceri cu orice preț laurii unei reputații ce nu prea ni se cuvine. Nu-mi inspiră nicio încredere silințele, nu o dată de prost gust, ale unor condeieri români de-a se proțăpi neapărat în fața "lumii bune" europene, inclusiv prin edițiile bi, tri sau plurilingve, devenite o veritabilă obsesie pentru barzii noștri obscuri. În fața viitorului globalizat, cât mai contează literaturile naționale? Cine pierde, cine câștigă prin globalizare? E literatura română capabilă să facă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
adică tradiționaliști, naționaliști, autoh toniști, iorghiști. Amintind la chip și morgă pe Oscar Wilde, iar În bete șugul lui pe Byron, Emil Isac era, la fel cu acești amândoi, un mare bolnav de sine Însuși. Îmi spunea Încă de pe atunci, proțăpindu-se la mine În stradă și strigându-mi cu tot hazul lui ardelenesc: — No! Ai să vezi, dragă Beldie, cum toți scriitorii voștri de aici o să se plece Înaintea mea! Dar Încercările lui literare n-au depășit niciodată schița și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
băbătie din lumea finanțelor, În profitul situației lor de peste noapte, plini de bani, cu case, terenuri, ferme și vilă la mare; sau cum de nu i-am făcut zob monoclul, cu ochi cu tot, al unui Lahovary, care s-a proțăpit Înaintea mea, la o re cep ție a Didinei Canta cuzino, măsurându-mă lung de sus și până jos fiindcă purtam haină și lavalieră negre În loc de frac cu crăvățică albă, pe care nu le aveam și nici că le-aș
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
din tine; sau adresele localurilor cu „tapeți“ fardați și Îmbrăcați femeiește, sau cu „guse“ mas culine fumând din trabuc și din lulea ca noi, bărbații, desigur, dar fără a putea, la o adică, să se măsoare cu noi când ne proțăpim În picioare la rădăcina copacului și zvârlim din noi departe, jucându-ne de-a tulumba de stropit. Într-o zi, la prânz, am ieșit din restaurantul românesc din Rue de la Michodișre (fiindcă românului i se apleacă de la o vreme de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mai aproape Înainte de Îmbarcare, ne-am așezat gînditori pe saci, așteptînd momentul propice. Odată cu schimbarea gărzii la miezul nopții, vasul a fost tras mai aproape, dar căpitanul portului, un ins antipatic, căruia i se citea pe față proasta dispoziție, stătea proțăpit pe pasarelă, supraveghind sosirea și plecarea lucrătorilor. Macaragiul, cu care, Între timp, ne Împrieteniserăm, ne-a sfătuit să ne găsim un moment mai bun, fiindcă, zicea el, șefu’ era o scîrbă dușmănoasă. Așa că ne-am pus pe așteptat, activitate care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
topirea zăpezii... Ne-am așezat în șir indian, cap de coloană fiind evident Mircea. Această succesiune în șir respecta întru totul ordinea nașterii noastre. Excepția o constituia Leu, care, intuind importanța de care se bucura în această acțiune îndrăzneață, se proțăpise în fața lui Mircea, lăsând astfel să se înțeleagă importanța și locul ce i se cuveneau fiecărui membru component al acestei echipe înjghebate ad-hoc, de niște "salvamontiști" campeștri amatori. În felul acesta, mergând încet, cu opinteli și opriri, biciuiți năprasnic de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
un fel al lui, de neuitat, de a lăsa umerii să-i cadă atunci cînd ticluiește o nouă grozăvie sau cînd cineva îi strică distracția și în ochii lui vezi cum se naște în chinuri fiecare gînd barbar ; ți se proțăpește pe un colț de memorie, la fel de autoritar ca unul dintre demonii ăia grimasanți dintr-o pictură medievală. Gibson n-o fi avînd nici ținută intelectuală, nici rafinament stilistic, nici simț al măsurii (presupun că, după ce-l bați pe Iisus două
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
meu -, și eu sunt un lup singuratic, adaugă Sihastrul și iese. Ștefan bagă sabia în teacă și mormăie: "Vorbesc cu lupii"... Îi solomonește... Aiasta-i curată vrăjitorie! Ștefan dă ocol chiliei. A rămas singur... Singur cu Iisus... Se oprește, se proțăpește înaintea Lui, încrucișează brațele la piept și, ironic, impertinent chiar, îi vorbește: Plecăciune Mântuitorule! Plecăciune! Acu, Iisuse din Nazaret, între noi doi! Și Tu m-ai părăsit! Geaba rugă! Geaba tămâie! Pentru ce m-ai părăsit, Hristoase?! Erai ultima mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ei. Avea de altfel un fel de prieten cu care se vedea din când în când. Nu era o stricată, dar nici ușă de biserică nu se putea spune că era. Dormea, fără să aibă habar de stafia care se proțăpise lângă ușa bucătăriei și care îi pusese gând rău. O auzeam cum sforăie încetișor, dizgrațios. Dar îmi păsa de asta tot atât cât de gândacii de bucătărie, care foșgăiau, probabil, în jurul picioarelor mele goale, lipite de scândura podelei. Vroiam cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]