214 matches
-
o Societate Deschisă, pe un eșantion de 1963 de persoane, reprezentativ pentru populația rurală adultă a României, cu o eroare de 2,6%. Eșantionul a fost stratificat, probabilist, tristadial 23 Eurobarometrul Rural 2002 a fost realizat pe un eșantion stratificat, probabilist, tri-stadial (eroare ±2,6 %), cu un volum de 1963 de persoane din populația rurală adultă a României. Eurobarometrul rural 2005, (intitulată Valori europene în sate românești), realizat pe un eșantion de 1516 persoane de vârstă adultă, preponderent din mediul rural
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
2,6 %), cu un volum de 1963 de persoane din populația rurală adultă a României. Eurobarometrul rural 2005, (intitulată Valori europene în sate românești), realizat pe un eșantion de 1516 persoane de vârstă adultă, preponderent din mediul rural (eșantion stratificat, probabilist, bi-stadial, eroare de ±2,5%). Datele au fost culese de Metro Media Transilvania, în noiembrie-decembrie 2005. Barometrul Rural 2007 a fost realizat pe un eșantion probabilist, multistadial stratificat (eroare 2,5%), cu un volum de 1511 persoane din populația adultă
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
un eșantion de 1516 persoane de vârstă adultă, preponderent din mediul rural (eșantion stratificat, probabilist, bi-stadial, eroare de ±2,5%). Datele au fost culese de Metro Media Transilvania, în noiembrie-decembrie 2005. Barometrul Rural 2007 a fost realizat pe un eșantion probabilist, multistadial stratificat (eroare 2,5%), cu un volum de 1511 persoane din populația adultă a României. Datele au fost culese de Totem Communication. 24 Pentru detalii despre ariile culturale, vezi articolul lui Dumitru Sandu, 2002. 25 Din păcate Barometrul Rural
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
mari diferențe între localitățile Mărginimii, datorită relieful extrem de variat. 44 VRA Tălmăcel = 2,6, față de VRA Ludoș = -2,6 45 Datele (disponibile la www.edrc.ro) au fost culese de Metro Media Transilvania. S-a folosit o eșantionare de tip probabilist, bi/tri-stadial. Eșantionul este alcătuit din 4 subeșantioane, astfel: eșantion reprezentativ pentru populația adultă din România (801 subiecți), eșantion reprezentativ pentru populația adultă din regiunile Transilvania, Banat, Crișana-Maramureș (200 subiecți), eșantion reprezentativ pentru populația adultă de etnie maghiară din Transilvania
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
posibilități de evaluare a opiniilor vehiculate discursiv. Verificaționiștii, sau justificaționiștii, pozitiviști, care „cer să acceptăm o părere numai dacă ea poate fi justificată prin date pozitive...dovedită ca adevărată sau, cel puțin, ca foarte probabilă...verificată sau confirmată în mod probabilist.” (K. R. Popper, Adevăr, raționalitate și cunoaștere, în Logica științei, ediție îngrijită de Gh. Enescu și C. Popa, 1970:121). Falsificaționiștii, negativiști, care consideră că „nu putem găsi temeiuri pozitive care să justifice convingerea că o teorie e adevărată” (idem
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
probabilistică apare în disputa dintre curentul descriptiv și cel al aritmeticii politice și în care a triumfat ultimul. Odată cu dezvoltarea opticii numerice, denumirea de aritmetică politică se substituie cu denumirea de statistică și capătă o nouă dimensiune prin introducerea calculelor probabiliste. În acest context se plasează formularea legii numerelor mari, desprinderea altor regularități și legități statistice. Dintre reprezentanții de seamă ai acestei faze fac parte: J. Bernoulli, P. S. Laplace, K.F. Gauss, S.D. Poisson, A. Quetelet, A. Ciuprov, D.P. Joravski etc. Faza
Aplicaţii ale statisticii matematice by Elena Nechita () [Corola-publishinghouse/Science/323_a_639]
-
progres și evoluție 281 Criteriile evoluției și ale progresului 288 Bibliografie 299 3. INCERTITUDINEA - O PERSPECTIV| PSIHOSOCIOLOGIC| Capitolul 16. Patru modele de decizie 303 Structura procesului decizional 303 Decizia certă într-o lume strict deterministă 305 Decizia certă de tip probabilist 307 Decizia în incertitudine persistentă 314 Modelul cibernetic 315 Strategii de decizie în incertitudine persistentă 319 Două tipuri de strategii 319 Strategiile de decizie și dinamica incertitudinii 326 Mecanismele de absorbție artificială a incertitudinii 329 Bibliografie 336 4. MATERIALISM ISTORIC
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
tuturor soluțiilor posibile, fără a se putea specifica care dintre ele. Nu mai putem vorbi, în condiția de incertitudine, de un determinism strict al sistemelor sociale. Legile care descriu comportamentul sistemelor sociale, caracterizate prin condiția de incertitudine, vor fi deci probabiliste. Ele vor trebui să formuleze pluralitatea soluțiilor alternative de care dispune un sistem, alegerea uneia sau alteia dintre acestea rămânând într-o anumită măsură nedeterminată. În literatura sociologică și filosofică actuală există, deși mai mult implicită, decât explicită, o anumită
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
ideii că sistemele caracterizate prin condiția de certitudine au un comportament optimal și predictibil; ele sunt obiectul unor legi strict deterministe. Sistemele caracterizate prin condiția de incertitudine au un comportament suboptimal și relativ impredictibil; sunt obiectul doar al unor legi probabiliste. Nivelul de cunoaștere și comportamentul conservator/inovator. Incertitudinea cronică tinde să fie asociată cu un comportament conservator. Cu cât nivelul de cunoaștere este mai scăzut, cu atât soluțiile formulate și adoptate vor fi mai apropiate de soluțiile ce au fost
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
există o diferență de structură. Diferențele apar doar în mijloacele cu ajutorul cărora le cercetăm și în precizia acestor mijloace. Din această perspectivă, viitorul este tot atât de irevocabil ca și prezentul și trecutul. Dificultatea constă doar în posibilitățile de predicție. Pentru modalitatea probabilistă, viitorul reprezintă doar un repertoriu de posibilități. Putem spune cu precizie, eventual, doar ce este posibil și ce nu este. Însă în cadrul acestui repertoriu nu se poate principial prezice starea precisă viitoare. Se pot doar determina probabilitățile diferitelor posibilități. Viitorul
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
s-a plecat, prin utilizarea soluției alese. Figura 16.1. Cele cinci faze ale procesului decizional În funcție de presupoziția făcută asupra certitudinii incertitudinii, pot fi desprinse trei modele ale deciziei: decizia certă într-o lume strict deterministă, decizia certă de tip probabilist și decizia în condiții de incertitudine persistentă, la care se poate adăuga un al patrulea model nedecizional - modelul cibernetic. Decizia certă într-o lume strict deterministătc "Decizia certă într‑o lume strict deterministă" Acest model presupune că decidentul poate, la
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Să mai facem observația că, în acest model, orice problemă are pentru decident o singură soluție corectă, și anume soluția cea mai bună pentru condițiile date, restul soluțiilor fiind inadecvate, incorecte. Decizia certă de tip probabilisttc "Decizia certă de tip probabilist" Teoriile actuale ale deciziei au abandonat ideea că procesul de decizie ar putea lucra cu certitudini absolute, asimilând ideea de probabilitate. De regulă, în calculul decizional nu lucrăm cu estimări absolut exacte, certe asupra lumii, ci cu estimări care sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
actuale ale deciziei au abandonat ideea că procesul de decizie ar putea lucra cu certitudini absolute, asimilând ideea de probabilitate. De regulă, în calculul decizional nu lucrăm cu estimări absolut exacte, certe asupra lumii, ci cu estimări care sunt doar probabiliste. Este introdusă astfel incertitudinea ca o condiție inevitabilă a procesului decizional. Incertitudinea este de două tipuri, în funcție de sursele ei: incertitudinea ontologică și incertitudinea cognitivă. Incertitudinea ontologică. Modelul deciziei certe analizat mai înainte presupunea o lume strict deterministă, în care starea
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
viitoare ale lumii nu decurg cu necesitate implacabilă din stările actuale. Desigur, nu trăim nici într-o lume complet nedeterministă, aleatorie, în care din starea actuală poate decurge, în mod egal, orice stare viitoare. Lumea este guvernată de un determinism probabilist: evenimentele viitoare pot fi prezise, dar nu cu o certitudine absolută, ci în mod probabilist. Agronomul din exemplul dat mai înainte nu poate porni de la o predicție absolut certă asupra cantității de precipitații din luna mai a anului viitor, ci
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
într-o lume complet nedeterministă, aleatorie, în care din starea actuală poate decurge, în mod egal, orice stare viitoare. Lumea este guvernată de un determinism probabilist: evenimentele viitoare pot fi prezise, dar nu cu o certitudine absolută, ci în mod probabilist. Agronomul din exemplul dat mai înainte nu poate porni de la o predicție absolut certă asupra cantității de precipitații din luna mai a anului viitor, ci doar de la una probabilistă. În cazul unei incertitudini ontologice, care ar putea fi desemnată mai
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
mai a anului viitor, ci doar de la una probabilistă. În cazul unei incertitudini ontologice, care ar putea fi desemnată mai bine prin termenul de nedeterminare, estimările pot fi, ca și în cazul primului model, absolut certe, dar într-un sens probabilist. Calculul cu asemenea cunoștințe de tip probabilist nu ne va duce la selectarea soluției care este cu siguranță cea mai bună, ci a soluției cu probabilitatea cea mai mare de a fi soluția cea mai bună. Într-o situație sau
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
una probabilistă. În cazul unei incertitudini ontologice, care ar putea fi desemnată mai bine prin termenul de nedeterminare, estimările pot fi, ca și în cazul primului model, absolut certe, dar într-un sens probabilist. Calculul cu asemenea cunoștințe de tip probabilist nu ne va duce la selectarea soluției care este cu siguranță cea mai bună, ci a soluției cu probabilitatea cea mai mare de a fi soluția cea mai bună. Într-o situație sau alta, desigur, soluția aleasă se va putea
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
mai în zona respectivă să fie ploioasă a fost semnificativ mai ridicată decât ca ea să fie o lună secetoasă. Raționalitatea în această situație nu garantează succesul în mod absolut; ea garantează doar probabilitatea cea mai ridicată de succes. Gândirea probabilistă reprezintă deci modalitatea de a fi rațional și de a lua decizii certe într-o lume parțial nedeterministă. În deciziile noastre, doar în mod excepțional lucrăm cu incertitudini ontologice. În situațiile curente, decidentul nu deține o cunoaștere completă, absolută, fapt
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
curente, decidentul nu deține o cunoaștere completă, absolută, fapt care l-ar pune în situația de a lucra cu probabilități ontologice; în marea majoritate a cazurilor, cunoștințelor noastre sunt incomplete, aproximative, nepermițându-ne, tocmai din cauza acestei incompletitudini, decât predicții aproximative, probabiliste asupra stărilor viitoare ale universului. Chiar dacă universul ar fi strict determinist, cunoștințele noastre de la un moment dat nu ne permit să facem predicții absolute, ci probabiliste. Noi lucrăm în fapt cu incertitudini cognitive. Incertitudinea cognitivă nu exprimă deci limite ontologice
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
cunoștințelor noastre sunt incomplete, aproximative, nepermițându-ne, tocmai din cauza acestei incompletitudini, decât predicții aproximative, probabiliste asupra stărilor viitoare ale universului. Chiar dacă universul ar fi strict determinist, cunoștințele noastre de la un moment dat nu ne permit să facem predicții absolute, ci probabiliste. Noi lucrăm în fapt cu incertitudini cognitive. Incertitudinea cognitivă nu exprimă deci limite ontologice ale determinabilității, ci limitele pe care fragilitatea cunoștințelor noastre de la un moment dat ni le impune. Pe baza cunoștințelor sale limitate, care pot fi mereu îmbunătățite
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
ontologice ale determinabilității, ci limitele pe care fragilitatea cunoștințelor noastre de la un moment dat ni le impune. Pe baza cunoștințelor sale limitate, care pot fi mereu îmbunătățite, decidentul atribuie probabilități de întâmplare diferitelor evenimente. În fapt, teoria actuală a deciziei probabiliste utilizează ceea ce curent este desemnat ca probabilități de tip bayesian și care sunt probabilități subiective, estimări probabiliste ale subiecților, și nu probabilități obiective. Indiferent dacă lumea, în mod real, este complet deterministă sau nu, capacitatea noastră de cunoaștere și deci
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Pe baza cunoștințelor sale limitate, care pot fi mereu îmbunătățite, decidentul atribuie probabilități de întâmplare diferitelor evenimente. În fapt, teoria actuală a deciziei probabiliste utilizează ceea ce curent este desemnat ca probabilități de tip bayesian și care sunt probabilități subiective, estimări probabiliste ale subiecților, și nu probabilități obiective. Indiferent dacă lumea, în mod real, este complet deterministă sau nu, capacitatea noastră de cunoaștere și deci și de predicție este, la un moment dat, limitată, motiv pentru care nu putem lucra decât cu
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
ele de natură ontologică sau cognitivă), deși asumă condiția de incertitudine, reprezintă tot cazul deciziei certe. Calculul decizional continuă să fie absolut riguros, doar că de această dată lucrează cu probabilități. Rezultatul său este tot cert, dar într-un sens probabilist. Atribuirea de probabilități reprezintă o modalitate de „îmblânzire” a incertitudinii, de absorbție a ei într-un calcul rațional cert. După ce probabilitățile au fost atribuite, indiferent prin ce metodă și cât de sigură este o asemenea atribuire, decidentul lucrează cu ele
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
prin ce metodă și cât de sigură este o asemenea atribuire, decidentul lucrează cu ele în aceeași manieră ca în primul model. Calculul cu probabilități este tot atât de riguros ca și calculul cu variabile strict deterministe. Din acest motiv, modelul deciziei probabiliste se fundează pe presupozițiile primului model (caracterul neproblematic al formulării problemei, completitudinea listei de soluții alternative și completitudinea evaluării acestora), renunțând doar la presupoziția caracterului strict determinat al universului. În fapt, primul model ar putea fi considerat mai mult un
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
model computațional sau analitic. Există desigur unele deosebiri între cele două variante ale acestui model. În cazul primei variante, decizia este presupusă a fi corectă, în sensul că ea este cu siguranță decizia cea mai bună posibil. În cazul modelului probabilist, în care incertitudinea este de proveniență strict ontologică, soluția aleasă este corectă în sensul că are probabilitatea obiectivă cea mai ridicată de a fi soluția cea mai bună, deși din cauza întâmplării ea s-ar putea dovedi proastă. În cazul modelului
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]