382 matches
-
Constantin Dumitru Sandu (2005) Dezvoltare comunitară, Iași, Editura Polirom, 229 p. Globalizarea a atras după sine „globalizarea” discursului despre dezvoltare. Lumea nouă este discutată și „disputată” în termeni de reducere a sărăciei și promovare a dezvoltării durabile. Organizațiile internaționale au problematizat și extins discursul despre dezvoltare comunitară. Sistematic sunt elaborate teorii despre „cum să ne dezvoltăm mai bine”. Toate proiectele Băncii Mondiale respectă principalele criterii ale cadrului comprehensiv de dezvoltare (Comprehensive development framework). Cartea profesorului Dumitru Sandu, o carte despre dezvoltare
[Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
și istorice, de exemplu, politice, economice, religioase etc., ele devin problematice și ajung în centrul atenției societății ca sursă de tensiune și conflict. În cursul unor astfel de evenimente, antinomiile se transformă în themata: ele intra în discursul public, se problematizează și se tematizează în continuare, după care încep să genereze reprezentări sociale despre fenomenele respective".149 Pe langă themata, o componentă importantă a gândirii sociale este și nexus-ul. Introdus în studiile psihosociologice de către Michel-Louis Rouquette 150, acest concept are meritul
by Răzvan Enache [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
Kemp și Riegl și modelul iconografic al lui Panofsky pentru a ajunge la tehnica montajului lui Eisenstein. Contribuțiile lui Corrain și Beayert se raportează însă altfel la descendențe și continuități, pentru că se plasează în câmpul unei altfel de istorii, care problematizează specificitățile, formele singulare și relațiile posibile între elementele vizuale.Aceste abordări se plasează într-o istorie care cercetează conexiuni mai puțin studiate și stabilește linii de descendență neglijate, acceptate cu reticență, uitate sau refuzate. Se plasează într-o istorie care
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
societății noastre și a valorilor acesteia. Nu am dorit să-mi fac un renume. Nu m am erijat într-un salvator al neamului românesc iar pilda mea, dacă este pozitivă, poate fi urmată. Am încercat doar să identific și să problematizez unele soluții găsite de mine sau de alții. Important este ca România să abandoneze marginea prăpastiei în care se află, blocajele sale și să facă pași mari spre viitor. De altfel nu cred că sunt singura persoană care își dorește
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
ale lui Marie, Babinski, Ribot, Dumas, Taine, Albinet sau Pieron, îi ofer o formație psihologic de excepție. Metoda psihopatologic aplicat de Marie, Babinski, Charcot, Dumas, Ribot și Janet, l-a subjugat prin cazuistica anormalitții, deprinzându-i mintea cu scenariile probabilitții, problematizând și probabilitatea improbabilului sau invers, cum îi plcea lui Ralea s se lanseze în jocul subtil al nuanțelor ascunse printre cuvinte. Th. Ribot, predecesorul lui P. Janet, care, în lucrarea Des méthodes dans les sciences , a rsturnat o serie de
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
va fi eliberat, iar celălalt va primi o sentință grea. Dacă deținuții cooperează (nu se trădează unul pe altul), vor primi, ambii, o sentință ușoară. Dacă ambii defectează, vor primi o sentință moderată. Urmându-l pe Keohane, neoliberalii tind să problematizeze relațiile internaționale cu ajutorul dilemei prizonierului, accentuând faptul că în interacțiunile internaționale există un potențial de cooperare nerealizat, care, dacă s-ar concretiza, ar împinge lucrurile către frontiera lui Pareto (a optimalității). În replică, neorealistul Stephen Krasner arată că, în multe
RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1514]
-
noțiunile, conceptele cu ajutorul cărora ne construim gîndurile și discursurile, cu scopul de a le relativiza și a le scoate în evidență articulațiile. Pe scurt, Derrida deconstruiește, insistînd asupra ambiguității conceptelor, a complexității neobservate, complicînd și multiplicînd complicații care par univoce, problematizînd excesiv. Derrida dă impresia că se joacă : artificii, jocuri de cuvinte, subterfugii retorice, sfidînd și obstrucționînd, interogînd în mod sistematic obscurul, iluziile și limitele raționalității. El nu caută neapărat răspunsuri, se mulțumește să complice cît mai mult întrebările, să dea
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
aminelor?” “Care este ordinea bazicității aminelor?” c) Exercițiile problematizate produc un conflict intelectual informațional, mai mult sau mai puțin complex. Ele pot fi rezolvate individual sau în grup, imediat sau după un anumit interval de timp. d) Fișele de lucru problematizate prezintă următoarele avantaje: * câștig de timp, * se lansează o activitate independentă, * pot fi reținute de către profesor fără a lipsi elevii de caietelor lor, * se poate recurge la proiectarea lor. După scopul urmărit, ele pot fi de mai multe feluri: 1
NOŢIUNI DE DIDACTICA CHIMIEI SUPORT PENTRU PREGĂTIREA EXAMENELOR DE DEFINITIVAT, GRADUL II, TITULARIZARE, SUPLINIRE by MARICICA AȘTEFĂNOAEI ELENA IULIANA MANDIUC VASILE SOROHAN () [Corola-publishinghouse/Science/91826_a_107357]
-
bar karaoke. Întâlnirea celor trei e o ocazie de a-și expune drama personală. Ioan-Pavel Azap, cel care face recenzia acestor filme, afirmă că este "un film sec, care dobândește căldură în a doua parte, marea sa calitate fiind că problematizează fără a da verdicte"465. Au mai fost prezentate încă două filme aparținând lui Kaurismäki, Pierde-vară (Arvottomant, 1982) și Helsinki Napoli, toată noaptea (Helsinki Napoli All Night Long, 1987); deși nu a reușit să vadă proiecția lor, Ioan-Pavel Azap spune
[Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
hispane. Poezia din volumul Tehnică umbrei (1970) propune o formulă poetica modernă, marcată de o sensibilitate asociativa capabilă să surprindă viziuni esențiale în imagini atent stilizate. Vocea poetica este lucida, tonul detașat, ceea ce duce la austeritate emoțională, în versuri ce problematizează discret, dar fără fior. Împătimit de literatură, N. apelează din plin la semnificații de sorginte livresca, la motouri și trimiteri, într-o dicție în care notațiile eliptice cenzurează trăirea lirica. Metaforă plurivalenta, umbră este duhul lucrurilor și al ființelor, „Scoasă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288492_a_289821]
-
nivel individual (de proiectare, de motivare, de acțiune etc.). De asemenea, este descrisă specificitatea organizației școlare, ca entitate ce provoacă și care receptează schimbarea, sunt reliefate dimensiunile dezvoltării acestei organizații, este evidențiată specificitatea și funcționalitatea managementului schimbărilor în educație, sunt problematizate strategiile schimbării la nivelul organizației școlare. Autoarea propune două tipuri majore de strategii ale schimbării: strategii de dezvoltare organizațională și strategii de dezvoltare a personalului, accentuându-se în același timp și raportul de interdependență dintre acestea. Este binecunoscut faptul că
by VALERICA ANGHELACHE [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
Altădată am fost chestionat în legătură cu un student penticostal. Eu am avut câteva seminarii numai pe teme de religie, dar nu l-am ridicat în picioare niciodată, nu l-am chemat niciodată. Am mai vorbit despre cazul acesta. S.B.: S-a problematizat doar. D.T.: Iar el sărea și vorbea. La câțiva ani după Revoluție, omul acela m-a căutat și mi-a mulțumit că nu a fost arestat. Și-a dat seama că eu, profesor de științe sociale, mi-am făcut treaba
[Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
profesorului; el prezintă faptele, dispunând cum dorește de timpul necesar, rezultatele fiind condiționate de ceea ce el face și cum face. Într-o a treia variantă, același conținut capătă o structurare pe probleme, pe aspectele contradictorii și controversate, pe dispute (este problematizat). Rolul profesorului se reduce acum la acela de moderator: el este cel care lansează provocări, care stârnește Întrebări, care incită elevii să discute problemele din unghiuri diferite de vedere. Activitatea dominantă este cea a elevilor, antrenați În dezbatere, stimulați să
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
De data aceasta, profesorul (lectorul sau conferențiarul) rostește la Început o alocuțiune mai lungă (de cca 25-30 de minute) În cadrul căreia Înfățișează principalele teze, puncte de vedere, opinii etc., ceea ce creează o bază de dezbateri imediate cu scopul de a problematiza conținutul de idei comunicat, de a adânci Înțelegerea, interpretarea și eventual aplicarea celor expuse, de a mijloci raportarea noțiunilor noi la propria experiență teoretică și practică câștigată deja de participanți, de a prilejui noi asociații de idei și de a
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
București. Noveanu, D. (1993), Impactul utilizării computerului asupra Învățământului, „Caiet documentar”, nr. 4, Curs de instruire asistată de calculator, Universitatea din București. Okoñ, Wincenty (1974), Didactica generală (compendiu - versiune programată) (trad.), București, Editura Didactică și Pedagogică. Okoñ, Wincenty (1978), Învățământul problematizat În școala contemporană (trad.), București, Editura Didactică și Pedagogică. Oprea, C.L. (2004), Strategii didactice interactive - repere teoretice și practice, teză de doctorat susținută la Universitatea din București. Ortega, M., Bravz, J. (2001), Computers and Education, Dordrecht/Boston/Londra, Kluwer Academic
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
o dovadă a existenței lui Dumnezeu". Din nou, în timpul analizei Steinhardt face trecerea din sfera literaturii în cea a teologiei. Farmecul acestor discursuri, inserate când și când în Jurnal, este sporit și de patosul ,,scriitorului creștin", care trăiește tot ce problematizează, de unde și tensiunea discursului. Pentru argumentare, un citat: ,,Stau cu Marinică P. și Sile Căt și învăț Cântecul Potirului al lui Nichifor Crainic. Pâinea și Vinul. Ca la Trakl și la Ignazio Silone. Caracterul atât de simplu al creștinismului întemeiat
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
de asumare a credinței a putut determina convertirea petrecută în temnițele comuniste, urmată de intrarea în monahism, călugărirea fiind, de altfel, semnul suprem al asumării profunde a creștinismului de către acest erudit. Deși aparținând altei confesiuni creștine, catolicismului, nici Frossard nu problematizează mult diferit credința. Ba dimpotrivă, răspunzând la întrebarea " Ce este credința?" el răspunde: "Credința e un fenomen magnetic reciproc între Dumnezeu, a cărui discreție atrage ființa dincolo de ea însăși și acea generoasă înclinație a sufletului omenesc de a crede în
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
evita situația cea mai proastă (celălalt defectează singur, CD) și sperând la cea mai bună (jucătorul defectează singur, DC). Rezultatul va fi DD, inferior lui CC, care s-ar fi obținut în urma cooperării. Urmându-l pe Keohane, neoliberalii tind să problematizeze relațiile internaționale cu ajutorul „dilemei prizonierului”, accentuând faptul că în interacțiunile internaționale există un potențial de cooperare nerealizat, care, dacă s-ar concretiza, ar împinge lucrurile către frontiera lui Pareto (a optimalității). În replică, neorealistul Stephen Krasner arată că, în multe
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
decât un prizonier al sistemelor tradiției, Marin Sorescu s-a decis să rescrie totul de vreme ce totul s-a scris. Acest nihilism deconstructivist ce prezidează scrierile lui Sorescu s-a dovedit bun conducător de originalitate, generator de opere "paralele" menite să problematizeze modele și valori consacrate. Operațiile "heterotextuale" ale lui Sorescu s-au arătat inepuizabile, de la demolarea ruinelor proletcultiste până la descentralizarea propriului discurs liric. Între parodie, persiflare, sarcasm și regimul ludic și analogic al anulării semnificațiilor, tehnica barocă a deconstrucției și demistificării
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
spune că tocmai metoda (avantajul secund) este cea care scoate la lumină (prin degajarea umbrelor) complexitatea biografiei, a operei și a obsesiilor lui Emil Cioran. Există un capitol despre romanul familial al filosofului, simbolic axat pe figurile maternă și paternă, problematizând, în cauzalitate directă, și relația cu sexul opus (“Femeile lui Cioran”, cu deosebire “Un Eckermann feminin și îndrăgostit” și “Sub semnul Târfei”), și universul său masculin (“Cioran în lumea bărbaților” - “«Toți tații mei...»”, “Rătăcit printre «frați»” ș.a.). Sunt interpretate astfel
Mari înrăiți, mari revoltați by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13358_a_14683]
-
umilitoare e eseul Referatul cenzorului în care sunt evocate avatarurile apariției romanului Plicul negru. Confruntarea cu cenzura, cu mutilările și opresiunile impuse de ideologia comunistă l-a determinat, în cele din urmă, pe scriitor să părăsească definitiv România. Desigur, exilul problematizează și condiția lingvistică a celui ce părăsește matca originară, pentru a se integra într-un alt mediu, într-un alt context, într-o altă ambianță. E drept că experiența românească a reprezentat, pentru Norman Manea, și o continuă aspirație „spre
Recursul la memorie by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2433_a_3758]
-
Vosganian estompează frivolitățile istoriei, favorizând, în schimb, chipurile unei lumi anapoda. Drama identităților mutilate din apocalipsele supraetajate ale Cărții șoaptelor este înlocuită aici de tragicul revelat pe filieră magică. De la prima la ultima frază, Jocul celor o sută de frunze problematizează lumi ce se deschid brusc, pentru a se închide, incendiar, în interogații înalte. Textul e, de aceea, plin de aforisme despre moarte și memorie, despre destin și sensul vieții. Dar Varujan Vosganian nu pare a se teme de predictibilitatea unor
Scenarii caleidoscopice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3093_a_4418]
-
de gnosticism; prilejul îl oferă tot autorul în povestirea filosofico-teologică Eternul triumf al binelui. Din păcate, în urma lecturii, subiectele nu prea se rețin, cu atât mai puțin personajele. Rămâne în schimb o atmosferă aproape kafkiană care are rolul de a problematiza la nivel individual "tema răului". Întâmplările narate sunt suficient de îngroșate pentru a părea neveridice, totuși "hiperbola" se înțelege și se acceptă în măsura în care este folosită de un moralist.
Literatura răului by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14589_a_15914]
-
concepte esențiale precum viața socială, religia sau lumea modernă (și, aici, formația sociologică a lui Mircea Vulcănescu are o contribuție importantă). Impresionează, firește, argumentaț ia limpede, împânzită de numeroase referințe culturale și teologice, dar și profunzimea de gânditor creștin care problematizează fin în altă logică decât aceea carteziană, într-o logică a inimii: „Cum poate creștinul, care trăiește în timp, afirma, în fața exigențelor aprige ale timpului, adeziunea lui la ordinea altei lumi, fără să purceadă la luptă cruntă aici, împotriva a
Adevăratul interbelic by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2504_a_3829]
-
impresii despre cea mai recentă carte a sa. *** Texte satyr-ice Lumea exprimată de un satyr după ce organicitatea religiei sale s-a distrus și plenitudinea simțurilor și a imaginației nimerește nebulos ba în teritoriile realului, ba în ale sinelui fără să problematizeze prea mult chestiunea tirului - s-ar putea să arate ca în poezia lui Ion Mureșan din Cartea de iarnă (Edit. Cartea Românească (1981). Fără să fie vorba, Doamne ferește, de vreo influență, dar totuși de o vecinătate structurală, în discursul lui
Un satyr convertit la orfism sau un Orfeu satyric by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/5697_a_7022]