383 matches
-
viziunea performantă după tiparul explicativ al mecanicii. Este lucrul cel mai provocator din ceea ce pare să fie cea mai profundă reconstrucție a științei economice din ultimii trei sute de ani. În măsura în care tiparul cognitiv al complexității se funcționalizează și în Economie, vizând procesualitatea care include ca element structurant individul uman în calitate de ființă socială, apare o problemă complicată de depășit, mai ales pentru economie, unde reflexul condiționat al omologării devenirii ca progres nelimitat ține de amprentarea originară a Iluminismului, și anume a perspectivei teleologice
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
lărgi orizontul cunoașterii, acesta tinzând asimptotic spre limita schimbătoare dintre cunoscut și necunoscut. Orice progresie a limitei provoacă transformări esențiale ale conținuturilor cogniției pe dialectica dintre divizare și integrare a cunoștințelor, ca forme de mișcare specifice evoluției cunoașterii. Este o procesualitate transformațională ce implică și creșterea cantitativă a cunoștințelor și rafinarea lor calitativă, ca sinteză mereu reînnoită a referențialelor gândirii, ca dinamică în fapt a contextelor înțelegerii și explicației. Cunoașterea este eminamente nedesăvârșită și prin faptul că implică tetraedre conceptuale, proba
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
să se abstragă raporturilor de putere, a predestinării funcției prin poziția socială moștenită prin naștere. Era vorba însă despre o formulă teoretică tot de natură maniheistă, a contrapunerii intereselor și a recursivității tensionale în relația marfă-bani ca fir roșu al procesualității economice. Stăruința în neutralitate față de origini pare să aibă explicația într-o vină a pervertirii naturii umane de care vrea să se lepede Economia. Consumatoare a resursei umane, Economia își dislocă funcția primară pentru a lăsa locul liber unei ipotetice
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
experimentale, ceea ce garantează validitatea sa de construct. Spre exemplu, pentru măsurarea capacităților de concentrare a atenției s-a renunțat la „anticul” test Praga și s-a construit un test bazat pe datele recente privind relația dintre inhibiție și activare în procesualitatea atenției (MacLeod et al., 2000). Flexibilitatea categorizării se măsoară prin operaționalizarea teoriilor recente despre relația dintre funcțional și taxonomic în clasificare, operațiile cu imagini se bazează pe sarcini de rotire mintală (Shepard et al., 1982; Shepard și et al., 1988
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
rang social sau profesional înalt astfel de femei complexate sau nesatisfăcute se echilibrează în plan psihic, putând dezvolta chiar, în timp, idei de grandoare cu privire la propriile lor posibilități și capacități de a seduce. Unii psihologi atrag atenția asupra unei posibile procesualități (sau dinamici) a desfășurării acestui delir. Astfel, Guy de Cleramboult vorbește de trei stafii: stadiul de „speranță”, stadiul de „revoltă” (de mânie, de ură, de invidie), și stadiul de „răzbunare”. În prima fază, cea de speranță, de așteptare optimistă — asemănătoare
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
întrebării conceptul conform căruia toate cumpărăturile pe care le realizează consumatorii rezultă dintr-un proces analitic, atent. Unii autori au considerat că în multe cazuri consumatorii nu se angajează în nici o luare a deciziei înainte de a face o achiziție. Din procesualitatea luării deciziei descrisă mai sus putem spune că alegem în mod rațional, procesele implicate sunt de natură logică și nu emoțională. Cu toate acestea, autorii au ajuns la concluzia că OAMENII RAȚIONALIZEAZĂ DECIZIILE DE CUMPĂRARE PE BAZA FAPTELOR, DAR IAU
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
situațiilor anticipate, rezultatul potențial al deciziei, cantitatea de acord asupra scopurilor și mijloacelor de atingere a scopurilor precum și numărul de persoane implicate în procesul decizională. Sunt prezentate de asemenea și concepțiile diferiților autori cu privire la cele două modalități de abordare ale procesualității deciziei precum și principalele caracteristici ale acesteia. Ne sunt aduse astfel la cunoștința aspecte legate de durată, frecvență, specificul, natura relațiilor dintre persoanele implicate, sfera și extensia hotărârilor adoptate, profunzimea sau superficilalitatea lor cu un impact deosebit în procesualitatea deciziei.Toate
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
abordare ale procesualității deciziei precum și principalele caracteristici ale acesteia. Ne sunt aduse astfel la cunoștința aspecte legate de durată, frecvență, specificul, natura relațiilor dintre persoanele implicate, sfera și extensia hotărârilor adoptate, profunzimea sau superficilalitatea lor cu un impact deosebit în procesualitatea deciziei.Toate acestea sumpții sunt susținute prin prezentarea mai multor cercetări realizate de-a lungul timpului, cu scopul explicitării cât mai exacte a deciziei. Demersul continuă prin descrierea celor mai importante modele teoretice, explicativ-interpretative ale procesului decizional. Sunt prezentate astfel
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
indirectă, manifestă și latentă, stăruind apoi asupra câtorva dintre acestea: echipele de lucru, cercurile de calitate, managementul calității totale, procedeul celor 5 S, si comitetele de consultanță. Autorul propune un model sintetic al participării organizaționale cu următoarele acțiuni implicate de procesualitatea acesteia: necesitatea de a participa, evocarea și actualizarea formelor participaționale, decizia de participare, angajarea în activitatea participațională și monitorizarea efectelor participării. Sunt prezentate de asemenea o serie de cercetări cu privire la efectele participării membrilor organizației la luarea deciziilor. Această problematică a
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
reacționând în mod activ la comenzile primului, precum un icon de pe desktopul computerului răspunde la mișcările și la acțiunile utilizatorului. Mai mult, obiectele de la interfața ordinatorului sunt „prietenoase” (termen aplicabil designului intuitiv al interfețeiă, angajate în medierea dintre reificare și procesualitate subiectivă și producând sisteme hibride, subiectiv-obiective, jumătate subiect, jumătate obiect. Un obiect computațional de acest tip nu (maiă este caracterizat prin pasivitate, închidere și autoreferință, stabilitate și integritate. Dimpotrivă, intră în dialog cu subiectul uman, devenind la rândul său un
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
mod esențial fragmentate și care fragmentează (Deleuze și Guattari, 1972, p. 11Ă. Ca o posibilă parte a „dorinței” mașinice, cuplarea biologicului și a artificialului contribuie la organizarea corpurilor/mașinilor dezirante, un tip de organizare aflată într-o stare permanentă de procesualitate. Organizarea mașinică nu este niciodată finală sau imutabilă întrucât deține posibilitatea de schimbare imprevizibilă sau de trecere - organismul de tip mașinic se poate oricând dezorganiza, funcționând mereu prin ruptură, prin destabilizarea binarismului (inclusiv acelui specific limbajului digital în cadrul rețelei Internetă
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
al doilea rând, sintagma „corp fără organe” se află în strânsă legătură cu sintagma „mașinilor dezirante”, mașini care sunt conectate între ele în circuite nesfârșite: mașinile dezirante sunt mașinile conectate corpului fără organe. Prin urmare, corpul fără organe înseamnă o procesualitate cu un potențial infinit de actualizare: un corp dezorganizat de fluxul perpetuu al dorinței, o stare de trecere, o multiplicitate latentă ca și intensitățile unui ou traversat de fluxurile devenirii (Deleuze și Guattari, 1972, p. 26Ă. Corpul fără organe este
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
cadavrul său a fost digitalizat, fiind „bărbatul vizibil” al proiectului, pentru simularea corpului masculin și oferit drept un model anatomic accesat pe pagină Web sau pe CD-ROM („Body Voyage”, publicat de Time-Warneră, fapt care adaugă o serie de dileme în ceea ce privește procesualitatea specifică pentru acțiuni de tipul „a supraveghea și a pedepsi”. În continuarea proiectului, „femeia vizibilă”, digitalizată online în 1995, „imortalizată” la vârsta de 59 de ani, este o femeie obișnuită din Maryland. Aceste cazuri de prime intervenții biomedicale cu ajutorul tehnologiilor
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
care deconstruiește ideile fixe de reprezentare și de obiect, își manifestă concretețea și condiția fizică, noua materialitate biologic-tehnologică și subiectivă. Deși într-o anumită măsură se poate considera că, în instalația interactivă, obiectul și-a pierdut regimul privilegiat în favoarea accentuării procesualității creației și a spațializării, la Eduardo Kac, obiectul artistic își manifestă în continuare însemnătatea și funcționabilitatea, în noile dimensiuni însă, subiective și evolutive: Deși arta transgenică a lui Eduardo Kac stabilește noi frontiere ale practicii artistice care provoacă granițele biologiei
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
a unei viziuni fenomenologice (merleau-pontyeneă care restaurează relația dintre entitatea virtuală și spațiu/lume cu o viziune a producerii mașinice a lumii și a subiectivității (deleuzo-guattarieneă. Din cadrul acestui sistem ființă umană - tehnologie nu lipsește vitalismul, implicit în sensul de viralism, procesualitatea conectării fluxurilor existențiale și materialitatea senzorială asigurând subiectului virtual condiția întrupării. Conștiinței i se recunoaște statutul de existență într-un continuum ontologic-cognitiv cu trupul și cu spațiul/lumea, în cadrul unei încorporări și a unei spațializări complexe, astfel că încercarea de
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
unui simbolism socio-cultural care generează meta-imaginea, transformând formele de manifestare ale unui genius loci în categorii poetice. Arhitectura imaginii are ca temelie ritul și ritualul, devenite categorii ale imaginarului cultural, în timp ce meta-imaginea este reprezentată de ceremonie, înțeleasă ca devenire și procesualitate. Receptarea unei duble fețe a imaginarului, socio-cultural și poetic, reconstruiește imaginea ca o structură intermitentă a complexului de sensuri descifrate. Manifestarea artistică a mărcilor semantice ale orizontului socio-cultural se desfășoară în trepte, inițiatic: imaginea arhetipală, imaginea mitică, meta-imaginea. Imaginea arhetipală
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
de fapt, o creație în care cuvântul începuturilor s-a transformat în imagine. Sălășluirea în imagine transformă dublul aspect al existenței, subiectiv și obiectiv, în nucleu semantic. Dialogul dintre subiectiv și obiectiv, între microcosm și macrocosm, își are obârșia în procesualitatea imaginilor arhetipale, înțeleasă ca ritual. Dynamis-ul arhetipurilor dă naștere unui nou tip de imagine, imaginea mitică, transfigurând a-temporalitatea inițială în spațialitate cognoscibilă și imagistică. Prin ritual are loc inițierea omului în cunoașterea și construirea universului. Legăturile primordiale se desfac
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
de semnificație ritul, ritualul, ceremonialul; 2. matricea semantică universaliile ontologice apa, pământul, focul, aerul. Relaționarea dinamică dintre cele două structuri de semnificație se realizează printr-un complex de limbaje complementare (text, muzică, dans) care transformă starea existențială primordială ritul în procesualitate semantică ritualul , generând nucleul artisticității ceremonialul. Universaliile ontologice apa, pământul, focul, aerul ca entități structurante ale mitului, se află într-o continuă metamorfoză, de la elementul primar, static, prins în mrejele rostirii și rostuirii, prin rit, al lumii dintru început, la
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
sub trei aspecte: elementul calm (zeul egiptean al atmosferei, Shu, ca mediator între cer și pământ; element violent, personificat de divinitățile vântului și ale furtunilor, și elementul vital, "prăná", forța de viață, dobândită prin yoga172. I.2.2. SEMNIFICAȚIE ȘI PROCESUALITATE Până în mileniul al II-lea î.e.n. a apărut teoria chineză privind cultul celor cinci elemente: apa, focul, lemnul, metalul și pământul, care corespundeau primelor cinci numere 1, 2, 3, 4, 5. Aceste cinci elemente au foste definite în deplină comuniune
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
și s-au retras în lături și pământul stă deasupra apelor mereu până la vremea de apoi...".193 A. OBICEIURI FAMILIALE 1. APA În ritualurile de trecere, la români, apa antropomorfică descrie cadrul universal al desfășurării ceremonialului, făcându-l părtaș la procesualitatea logos-ului întemeietor de noi praguri existențiale care mijlocesc transsubstanțierea informalului, facilitând consacrarea. Ființialitatea universaliilor ontologice creează liantul dintre spațiul exterior, al gestualității ritualice și spațiul intern, ala limbajului poetic, în care elementul acvatic este tabu, rostirea ar distruge echilibrul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
posibilităților de existență; ele precedă orice formă și susțin orice creație(...). Cufundarea în apă simbolizează (...) regresiunea în preformal, reintegrarea în modul nediferențiat al preexistenței." 196 Cele trei "praguri" existențiale nașterea, nunta, înmormântarea construiesc o matrice semantică a apei a cărei procesualitate este realizată de interferența simbolismelor: distrugerea maleficiilor, denominația, consacrarea socială, trecerea și pe-trecerea lumii. Metamorfoza apei deschide porțile dintre lumi, lumea "de aici" și lumea "de dincolo", convertind "trecerea" și "petrecerea" la etern: de exemplu, în Africa de Nord, se aruncă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
descătușând instanțele poetice de statismul semnificațiilor. Dinamica instanțelor poetice construiește interdependența textualitate/metatextualitate, generând spațiul discursiv ca manifestare continuă și sincronică a țesăturii semantice. În ceea ce ne privește, considerăm "epistema" ca structură de semnificații textuale și metatextuale, punerea în act, procesualitatea, fiind posibilă printr-un discurs integral, polifonic, în care circumstanțele textuale acționează ca instanțe discursive. Relaționarea dintre instanțele textuale și instanțele metatextuale creează polifonia semnificațiilor care devin manifeste, la nivelul pattern-ului discursiv, pe care îl vom numi epistemă. Epistema
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
originară, ca temelie a cunoașterii umane, la stările ontologice, ca punere în act a imaginilor primordiale. Interacțiunea dintre instanțele textuale și instanțele metatextuale construiește matricea semantică activă a textului. "Circumstanțele textuale" devin "instanțe discursive", valorificând, astfel, complementaritatea text metatext ca procesualitate discursivă. "Vocile discursive", specifice nivelelor de analiză, reprezintă, pe de o parte, complexul dinamic de imagini, prezent în devenirea de la arhetip la mit imaginea arhetipală, imaginea mitică, meta-imaginea , iar pe de altă parte, complexul constant de imagini, existent la nivelul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
marcate de discordia concors și de concordia discors. Ambiguitatea necesară textului poetic stă în strânsă legătură cu această stare de lucruri, căci matricea ambiguității o constituie tocmai polaritatea, coincidentia oppositorum".19 Formele de existență a limbajului poetic, menite să asigure procesualitatea textuală ca "act hermeneutic", sunt "textualizarea", "contextualizarea" și "transtextualizarea", aflate într-un continuu dinamism inter-relațional.20 Cele trei forme de manifestare a poeticității textualizarea, contextualizarea și transtextualizarea au fost definite ca o "configurație de semne"21 : "caracteristica principală a textului
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
discurs/enunț (enunțul urmărește structurarea textului din punct de vedere lingvistic. Astfel, discursul studiază condițiile producerii textului într-un context dat.28 În științele limbii, discursul a devenit domeniu de sine stătător, prin anii `88, prin intermediul unor caracteristici care stabilesc procesualitatea discursivă: organizarea transfrastică, orientarea, punerea în act, interactivitatea, contextualizarea, instanțele discursive, normativitatea, interdiscursivitatea.29 Astfel, analiza discursului, ca domeniu nou apărut, presupune studierea relației dintre text și context, dintre organizarea textuală și contextul social, determinat.30 Această relaționare dintre text
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]