375 matches
-
și maniera de interacțiune într-un circuit închis și protectiv, care mânuiește un arsenal instrumental multiplu investit cu valoare personală (în care totul se revendică de la mecanisme subiective și de la structuri formale ale actului). Ea funcționează pe o treaptă a procesualității spiritului, în primul stadiu de exteriorizare a subiectului (acolo unde comportamentul său este sesizabil în dinamică, adică în desfășurarea sarcinii sale). Ea face de aceea trecerea către al treilea tip de conștiință. Reprezentarea pe care conștiința și-o formează o dată cu
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
În distanța pe care și-o acordă interior stă puterea de prelungire a evaluării calificate a creației, cele două procese îmbinându-se armonios în numele unei progresii judicative care punctează etapele de dezvăluire succesivă a multiplelor fațete ale creației. Hermeneutica înseamnă procesualitate a gândirii aplicate și își cheamă în ajutor puterea reflexiei, câștigând de partea sa mișcarea interioară și emergențele subiective. De aici, receptorul creației devine beneficiarul unui act de inducere împărtășită, transformând, prin asumarea propriei conștiințe de sine, actul contemplativ în
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
calitativului într-un indeterminat fenomenal, avem de-a face cu o justă inserție în datul spiritual, cu o proiecție legitimă. Relația "extremă" între atribute și entități pare extrasă din domeniul considerațiilor pur teoretice, lipsită adică de suflul viu al unei procesualități spirituale. Acolo unde obiectul este fluid, apare cu deplină îndreptățire logică menirea constituantă a structurii. Dacă materia cogitațiilor este statică, organizarea ei devine prea facilă și infinit mai lipsită de opțiuni. Dacă găsește legicul, invariantul, într-o realitate curgătoare, reflexivitatea
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
În aceste condiții, progresul științific a fost dublat de o de-dogmatizare a gândirii și abordării epistemologice. Istoria n-a mai fost prezentată anistoric, potrivit unor scheme prestabilite, aplicabile oriunde și oricând, ci contextual, conform principiului evoluțiilor individuale, cu o procesualitate proprie 47. Așa cum am văzut, istoriei i s-a atribuit o funcție normativă în locul rațiunii pure și simple: condițiile de posibilitate cu funcție constitutivă în procesul cunoașterii n-au mai fost apanajul "rațiunii pure", ci al "rațiunii istorice". Mizându-se
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
moderni. Se demonstrează astfel circulația, nici o clipă întreruptă, a ideilor și tehnicilor literare dinspre clasici spre contemporani și invers. O circulație ascendentă, de vreme ce „rupturile vehement proclamate sunt iluzorii”, „mutațiile” și „metamorfozele” fiind doar momente decisive, oricât de spectaculoase, ale unei procesualități necesare, prin urmare ale unui spațiu continuu - literatura. La scriitorii incluși în sumar - Madame de Sévigné, Madame de Staël, Choderlos de Laclos, Lamartine, Flaubert, Alfred de Vigny, Paul Valéry, Jules Romains, André Gide ș.a. - M. caută acele filoane, suporturi ideatice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288067_a_289396]
-
lucrările similare din diferite țări europene. Structurarea acestora s-a făcut în trei mari secțiuni corespunzând domeniilor clasice de exercitare și validare a competenței psihologice a profesorului: cunoașterea obiectului muncii sale Ă elevul (partea I), a principalelor aspecte implicate în procesualitatea complexă a cunoașterii și învățării de tip școlar (partea a II-a) și a cadrului psihosocial al instituției școlare (partea a III-a). Nu ne-am referit la temele dedicate particularităților psihologice specifice unui obiect sau altul de studiu, deoarece
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
de față își propune un dublu obiectiv. Mai întâi, să ofere o imagine de ansamblu asupra dezvoltării ontogenetice, proces pe care educatorul îl poate influența direct. Discutarea factorilor dezvoltării (1), cât și a modelelor și teoriilor explicative dedicate descifrării acestei procesualități complexe (2), poate deschide un necesar orizont. El este indispensabil plasării corecte a profesorului, ca specialist al formării, față de această problematică. A doua țintă vizată este tentativa de a oferi o succintă inițiere în psihologia vârstelor școlare (3). Mai puțin
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
și nici nu poate compensa un mediu total dizarmonic Ă foame, violență, incertitudine, durere, abandon Ă educația acționează programat și cu știință în sensul dezvoltării individului. Cel puțin principial, față de plusul și minusul oferite aleator de ereditate și de mediu procesualității dezvoltării, educația, prin esența sa de activitate umană specializată în dezvoltare, propune doar plus1. Este unul dintre argumentele pentru care lucrările de psihopedagogie prezintă educația ca factor conducător al dezvoltării ontogenetice 1.2. Modele și teorii ale dezvoltării psihicetc "1
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
în acceptarea conținutului psihic al fiecărui stadiu al dezvoltării (dimensiunea descriptivă a cunoașterii), decât în precizarea cauzelor și mecanismelor care susțin acest conținut (dimensiunea explicativă a cunoașterii); • prezența stadialității atât în abordarea genetică (longitudinală) a vieții psihice, deci la nivelul procesualității psihice (cognitive, afective, moral-sociale, acționale etc.) Ă STADII GENETICE, cât și în perspectivele transversale interesante de unitatea diverselor aspecte ale vieții psihice într-o etapă anume Ă STADII DE VÂRST|; • decalajul existent între cele două planuri, atât timp cât un stadiu de
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
transversale interesante de unitatea diverselor aspecte ale vieții psihice într-o etapă anume Ă STADII DE VÂRST|; • decalajul existent între cele două planuri, atât timp cât un stadiu de vârstă poate cuprinde aspecte ce țin de două stadii genetice diferite ale aceleiași procesualități psihice. Ca urmare, stadiul de vârstă nu este identic și nici nu se suprapune cu stadiile genetice ale diverselor procese psihice; • decalajul dintre diversele stadii genetice ale proceselor psihice, datorat ritmurilor diferite de dezvoltare. Ca urmare, la o vârstă dată
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
doar o schiță generală, orientativă. J. Piaget a expus sistemul stadiilor dezvoltării cognitive în mai multe reprize (1930, 1937, 1947, 1948, 1950, 1952, 19552). Aceasta explică de ce și preluările în literatura românească prezintă diferențe. Ontogeneza cognitivă, mai ales sub aspectul procesualității de tip logico-matematic Ă aspect care l-a interesat predilect pe Piaget Ă, se prezintă ca succesiune de stadii. Stadiul senzorio-motor (0-2 ani3). Așa cum indică chiar denumirea sa, acest stadiu corespunde dezvoltării și coordonării capacităților senzoriale și motorii ale copilului
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
stadiu logic de următorul este faptul că operațiile mintale rămân dependente și limitate de conținutul pe care îl pot prelucra: materialul concret. De aici și caracterul doar categorial-concret (noțional) al gândirii școlarului mic. Abia stadiul următor va completa și desăvârși procesualitatea cognitivă prin apariția formelor categorial-abstracte (conceptele). Stadiul operațional-formal (11/12 Ă 15/16 ani sau niciodată 8). Progresul operaționalității gândirii este evident, raționamentul se desprinde de materialul concret, putându-se axa pe abstracțiuni. Pe lângă operarea nuanțată cu clase de obiecte
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
celorlalte două. Dacă, prin esența ei, orice comunicare didactică este și instrumentală, reciproca nu mai este valabilă. La fel, dacă o comunicare didactică poate fi, într-o anumită măsură accidentală și subiectivă, acestea din urmă nu sunt, prin finalitatea și procesualitatea lor, și didactice. 2.3. Implicații psihopedagogicetc "2.3. Implicații psihopedagogice" Analiza formelor comunicării (2.1; 2.2) ne permite acum evidențierea unor aspecte demne de luat în seamă într-o conduită didactică eficientă: a. Randamentul comunicării didactice nu se
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
randamentul comunicării didactice etc. Cercetări recente subliniază și alte caracteristici: a. Dimensiunea explicativă a discursului didactic este pronunțată, deoarece el vizează, prioritar, înțelegerea celor transmise. O învățare eficientă are ca premisă înțelegerea conținutului propus, condiție primară și obligatorie pentru continuarea procesualității învățării. „Dacă înțelegere nu e, nimic nu e!” Ă s-ar putea spune parafrazând o formulă deja celebră. De aici, o „marcă” a comunicării în clasă (este valabil și pentru cartea școlară, de altfel) pusă permanent sub semnul lui „deci
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
atare, în misiunea sa, accentul se mută de pe transmiterea cunoștințelor spre organizarea cadrului și activităților în care ele pot fi acumulate. Cei care învață, sunt ei înșiși resurse cognitive atât în privința cunoștințelor de la care se poate pleca, cât și a procesualităților cogniției, sau a formelor învățării. „Capul bine umplut” Ă ca obiectiv obsedant și păgubos al modelului transmisiv-normativ Ă lasă loc „capului bine format”. Alături, și uneori în locul categoricului „a ști” Ă eventual, „tot” Ă își fac loc, ca obiective educative
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
controversată problemă în care studii și argumente uneori contradictorii își dispută următoarea dilemă: schizofrenia trebuie privită ca un "proces" morbid, adică ca o ruptură, o "fractură psihotică" survenită la un subiect a cărui dezvoltare anterioară era normală, sau ca o "procesualitate morbidă", ca o dezvoltare - o fază evolutivă a unei tulburări a cărei debut se situează undeva în urmă în traiectul existențial al pacientului ? Diferite studii bazate pe metodologii diverse tind să sprijine ipoteza care consideră schizofrenia ca o "procesualitate morbidă
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
o "procesualitate morbidă", ca o dezvoltare - o fază evolutivă a unei tulburări a cărei debut se situează undeva în urmă în traiectul existențial al pacientului ? Diferite studii bazate pe metodologii diverse tind să sprijine ipoteza care consideră schizofrenia ca o "procesualitate morbidă”. Un asemenea abord care face apel mai ales la experiența clinică a medicului practician împune ca semiologia să caute să rețină ceva mult mai important și mai ii central (și oricum mai puțin anecdotal decât "aerul bizar", "impresia de
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
controversată problemă în care studii și argumente uneori contradictorii își dispută următoarea dilemă: schizofrenia trebuie privită ca un "proces" morbid, adică ca o ruptură, o "fractură psihotică" survenită la un subiect a cărui dezvoltare anterioară era normală, sau ca o "procesualitate morbidă", ca o dezvoltare - o fază evolutivă a unei tulburări a cărei debut se situează undeva în urmă în traiectul existențial al pacientului ? Diferite studii bazate pe metodologii diverse tind să sprijine ipoteza care consideră schizofrenia ca o "procesualitate morbidă
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
o "procesualitate morbidă", ca o dezvoltare - o fază evolutivă a unei tulburări a cărei debut se situează undeva în urmă în traiectul existențial al pacientului ? Diferite studii bazate pe metodologii diverse tind să sprijine ipoteza care consideră schizofrenia ca o "procesualitate morbidă”. De la Kraepelin și Bleuler, Kleist și Leonhard, Conrad și Snejnevski, Huber și mulți alții, până la ICD 10, DSM IV, s-a discutat delimitarea și oportunitatea distincției unor categorii clinice diferite. Formelor de schizofrenie simplă, catatonică, paranoidă, din conncepția lui
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
controversată problemă în care studii și argumente uneori contradictorii își dispută următoarea dilemă: schizofrenia trebuie privită ca un "proces" morbid, adică ca o ruptură, o "fractură psihotică" survenită la un subiect a cărui dezvoltare anterioară era normală, sau ca o "procesualitate morbidă", ca o dezvoltare - o fază evolutivă a unei tulburări a cărei 2 . Pentru a opera distincțiile dintre diferitele forme clinice ale schizofreniei, este necesară o definire generală a bolnavului schizofren, în toată devenirea sa procesuală, care, numai în mod
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
referirea în orice moment la schizofrenie sau, la fel de bine, la schizofrenii. 27 debut se situează undeva în urmă în traiectul existențial al pacientului ? Diferite studii bazate pe metodologii diverse tind să sprijine ipoteza care consideră schizofrenia ca o "procesualitate morbidă”. Modalități clinice de debut ale schizofreniei. 1. Manifestări premorbide. încă de la primele descrieri clinice ale demenței precoce de către Kraepelin, și până la studii de dată recentă ne confruntăm cu observații care subliniază aspectul particular general "aerul aparte" al unor astfel
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
adolescent prezentând asemenea antecedente, problema care se ridică este de a repera schimbările produse recent în modalitatea sa de funcționare: poate fi vorba de un efort de a se degaja din tendințele schizoide sau dinpotrivă de o adâncire într-o procesualitate mai destructivă. 2. Elementele clinice. Tabloul clinic al unei procesualități schizofrenice la debut, este dificil de diferențiat de o stare pasageră de criză, mai ales când manifestările se instalează de o manieră progresivă și insidioasă. Cel mai adesea adolescentul poate
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
a repera schimbările produse recent în modalitatea sa de funcționare: poate fi vorba de un efort de a se degaja din tendințele schizoide sau dinpotrivă de o adâncire într-o procesualitate mai destructivă. 2. Elementele clinice. Tabloul clinic al unei procesualități schizofrenice la debut, este dificil de diferențiat de o stare pasageră de criză, mai ales când manifestările se instalează de o manieră progresivă și insidioasă. Cel mai adesea adolescentul poate prezenta o labilitate deconcertantă a stării timice oscilând între depresie
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
ale circumstanțelor și incluzând în egală măsură evenimentele de viață și confluiențe ale evenimentelor existențiale. Așa cum afirmă și Ciompi, 1985, nici un factor unic, fie el biologic sau psihosocial nu poate explica variația simptomatologiei și evoluției schizofreniei.Pe de altă parte, procesualitatea morbidă poate fi înțeleasă numai prin postularea unei dinamici non lineare între biologic și realitatea socială. în privința factorilor psihosociali, impactul lor asupra evoluției tulburării a fost stabilită de Wing et al., 1987 în studiile asupra pacienților instituționalizați, precum și într-o
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
asocierii unui neuroleptic sedativ. - Avantajele și inconvenientele care decurg din asocierea antidepresive antipsihotice rămâ de luat în discuție. {tergerea stării de inhibiție indusă de medicamentele antidepresive precede în general ameliorarea altor simptome, de unde apariția riscului suicidar. - în cadrul manifestărilor acute ale procesualității schizofrenice, comportând printre altele și o componentă depresivă, asocierea de antidepresive nu pare să amelioreze de o manieră sensibilă simptomatologie raportate la neurolepticele utizate singure. Pentru o serie de autori, utilizarea de antidepresive ar putea chiar constitui un factor de
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]