6,400 matches
-
în naveta nădușită între paturi acaparează primele pagini ale ziarelor. Oricărui prostănac lovit cu leuca i se face loc în puzderia de "talk-show"-uri, de unde împărtășește vulgului ambetat marile sale descoperiri științifice. Muieri despletite, în privirea cărora citești nebunia, sunt proclamate "vizionare mistice", iar în jurul lor cohorta de "paranormaliști" se înghesuie adorator mai ceva decât la statuia Sfintei Bernardette. Nu mai vorbesc de realizatorii emisiunilor de televiziune. Parcă au turbat cu toții, ahtiați după reclame electorale și după subiecte al căror senzaționalism
Autoritarismul de bodegă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16778_a_18103]
-
Educația a primit-o în limba engleză (de altfel apelativul ei intim era Sita, de la cuvîntul englezesc sister), dar știa, pe lîngă alte cîteva limbi de circulație europene, și greaca. În 1913, după asasinarea regelui George, tatăl ei, Constantin, e proclamat rege al Greciei. Războaiele balcanice sleiseră țara și, la izbucnirea primului război mondial, tatăl Elenei a înțeles să adopte o politică de strictă neutralitate, refuzînd angajarea în conflagrație, știind bine că aceasta n-ar fi adus nimic teritorial țării peste
Un destin tragic (I) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16861_a_18186]
-
lui Carol pe tron, primul ministru Maniu fiind, și el, favorabil dar numai ca să fie cooptat în Regență. La începutul lui iunie 1930 Carol se reîntoarce, intempestiv, la București, refuză propunerea lui Maniu și, la 8 iunie 1930, parlamentul îl proclamă rege. Maniu ar fi obținut, din partea lui, promisiunea să-și refacă distrusa căsătorie și neaducerea în țară a Lupeascăi. Dar Carol nu era omul respectării promisiunilor. O readuce pe Elena Lupescu și depune stăruințe pe lîngă fosta lui soție ca
Un destin tragic (I) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16861_a_18186]
-
Gheorghe Grigurcu Nietzsche proclama, după cum se știe, o eră a neîncrederii. A unei neîncrederi generalizate, răsturnătoare a tuturor valorilor, dar, în primul rînd, a celei ce se opune nemijlocit scepticismului: credința. Și nu numai credința în Dumnezeu se afla în chestiune, ci și orice
Arta și sacrul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16873_a_18198]
-
a fost străin de eveniment, îi propune principelui cooptarea în Regență. Acesta respinge propunerea și, cum o parte a armatei trecuse de partea lui, anunță că urmărește tronul. După două zile de tratative încordate, la 8 iunie 1930 Parlamentul îl proclamă rege. Va fi o domnie de un deceniu aventuroasă și plină de riscuri. Camarila din jurul regelui fiind mai puternică decît guvernele, regele urmărind, metodic, instaurarea unei conduceri de autoritate personală, pe care nu o va realiza decît în februarie 1938
Voievodul culturii by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16968_a_18293]
-
muntele-n tunet/ și-n foc zguduind -/ o Carte ridic/ pe cer și-n popor, care vie și-n vuiet/ entuziasm legiuind/ pînă-n izvorul deschide/ dintîi al ființei -/ voit din văzduh/ și stîlpii ținîndu-i -/ cîntecul cunoscător" (Cum Tablele Legii). Bardul proclamă (termenul ni se pare adecvat aerului d-sale decis-autoritar, triumfal) un soi de imperialism al duhului în care trepidează puterea supremă, menit a se extinde asupra întregii lumi terestre: "Să se unească cer cu cer/ și-n glorii/ inunde Dumnezeu
Misticul rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16997_a_18322]
-
atitudine artistică. Crescut în interiorul unei generații de cenacliști, Cărtărescu nu ezită să compare "Cenaclul de luni" al lui N. Manolescu cu "Junimea" și "Sburătorul", un teritoriu liber de comunism, de orice cenzură, un topos al normalității, "o adevărată societate civilă" proclamată în submarinul galben al unei realități paralele, livrești, ludice, ironice. Încrezător în dăinuirea studiilor de istorie literară, domeniu în care s-a ilustrat prin cărți de referință, Z. Ornea a prevăzut încă din 1993 că "lumea literară și cărturărească va
6 autori în oglinzi paralele by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16999_a_18324]
-
de la Platon la Kandinsky. Parcurgând capitolele acestei cărți - una dintre cele esențiale în domeniul gândirii estetico-filosofice contemporane - am fost atrasă imediat de vivacitatea și polivalența raționamentelor, de argumentele pro și contra reprezentării imagini Divinului în opera de artă. Cu toate că Hegel proclamase "moartea imaginii" și a artei în plin secol XIX, Alain Besançon crede că imaginea "retrăiește deja, sub alte forme, pe care nu le bănuim", tributară din nou măsurii, numărului, valorii, ce pot propune "imagini divine, care dau viață lucrurilor, și
Dialog cu Alain Besançon despre Imaginea interzisă by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/16973_a_18298]
-
emanație a libertinilor politici, înspăimîntați, ei, că nu vor mai putea pescui în apa tulbure a insatisfacției generalizate, a frustrării obștești. "Popularizarea, mai pretinde dl. Theodorescu, a ucis acele candori, acele utopii sau acele comedii care se spuneau și se proclamau în Piață. Dacă votul a fost anormal de masiv pentru FSN, aceasta s-a datorat cererii exprese a celor din Piața Universității, cereri adresate mie în tratativele comune, de a fi mereu și mereu arătați". Iată de unde a provenit nenorocirea
Piața Universității în cheie polemică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17016_a_18341]
-
el a emis ordinele etc.: "De ce nu se întreabă nimeni cine a elaborat diferitele documente de partid privitoare la cultură, artă, literatură ș.a.m.d.". Dar cine a aplicat cu rîvnă aceste legi, ordine, documente, aceste directive? Cine s-a proclamat mereu soldat al partidului? Orice s-ar fi întîmplat, impunitatea, sub comunism, îi era de altfel asigurată: "Acesta a fost și motivul pentru care nu m-am sinchisit cîtuși de puțin, părăsind Conferința Scriitorilor (din 1965), de ceea ce mi s-
O struțo-cămilă ideologică (IV) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17105_a_18430]
-
rea a lucrurilor, dar care au avut tăria să schimbe tabăra mai tîrziu. Cît despre intransigența morală, pe care Mincu o aduce în discuție, Cronicarul e de părere că autorul Accentelor din Cotidianul nu e chiar persoana potrivită s-o proclame. A bon entendeur, salut! Un poet uitat Săptămînalul DRUM de la Roșiorii de Vede ne readuce în memorie (în numărul din 17-23 august, care ne parvine cu întîrziere) numele unui poet uitat: Ion Pena (1911-1944). Volumul său de debut (Furcile caudine
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15834_a_17159]
-
de a le înțelege. Ar fi deajuns să avem ceva mai multă cultură, în ce ne privește, și mai puțină uscăciune din partea lor, ca să ne înțelegem și să ne completăm. Numai că iată! îngustimea, meschinăria spiritului omenesc, te împing să proclami drept adevăr irefutabil punctul tău de vedere sau convingerea ta personală. De aici severul spirit critic al lui Psycha cu privire la arderile mele interioare, în ciuda atracției pe care o exercit asupra lui. Și de aici propria mea iritare în ceea ce privește cunoștințele și
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
și o excepție (una singură!) de la regula acestei lașități generale și anume pe dl. Nicolae Breban, demisionar de la conducerea României literare și din partidul comunist, ca formă de refuz a întoarcerii la ortodoxia stalinistă în cultură pe care Tezele o proclamau. Nu-mi face nici o plăcere să vorbesc despre "rezistența" d-lui Breban din 1971. D-sa fusese totuși membru supleant al CC al PCR și făcuse din România literară în puținul timp în care a condus-o, o slujitoare prea
Scriitorul român față cu reacțiunea comunistă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15959_a_17284]
-
și coșmar al deznădejdii;/ Revelație și retragere a harului; predicatele noului ecleziast;/ Dezacorduri ale unui suflet în necontenită surpare; maledicta și eclipsele sacrului; invocații ambigue;/ Speranța ce purcede în abis; gravitații ale tărîmurilor morții;/ O nouă stirpe de demoni; ceața proclamînd îndreptățirea oricărui act; sau/ Ceea ce vomită mahmureala unui timp turmentat la răspîntii" (ibidem). Acest "timp turmentat" nu e decît eternitatea care i-a hrănit pe "fiii neprihanei", lovită de-o utopie vicioasă, antiparadisiacă, ce se distruge pe sine, cuprinsă de
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
antifilosofie e totuși o filosofie! Cea românească, în duhul moderației noastre, e scutită de "exces", spre deosebire de gîndirea grecească antică și de idealismul german. Grecii n-ar fi avut trîmbițatul lor "bun simț" și nici chiar măsură, atîta timp cît au proclamat că "totul curge" sau că "totul e nemișcat", că universul e Unu și ceea ce nu e vizibil nu există. Avantajul viziunii românești, după cum susține acum Noica, ar consta în suprimarea rupturii dintre om și lume, ultima fiind implicată în ființa
Oscilațiile lui Constantin Noica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15964_a_17289]
-
a spulbera "nostalgia neschimbării", e silit, în virtutea unor factori temperamentali, a unei sensibilități ce-i transcende propria preconcepție, a-i recunoaște patentele. Astfel, tunînd și fulgerînd împotriva unei "eternități" locale, a unui "absolut" ce ar fi pogorît pe meleagurile noastre, proclamă că, în viziunea românească, "nu există problematică de cunoaștere": "Orice demon al cunoașterii, orice criză a spiritului, tot ce ține de omul "faustic" occidental lipsește aici. Neagoe nu se gîndește nici un moment să-și îndemne fiul - între atîtea îndemnuri pe
Oscilațiile lui Constantin Noica (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15981_a_17306]
-
Pleșu: Nimănui nu-i trecea prin cap (înainte de '89 - Cronicar) că Păltinișul e o formă de propagandă leninistă, nimeni nu-l căuta pe Constantin Noica din dragoste pentru Nicolae Ceaușescu sau din simpatie pentru politica culturală a Suzanei Gâdea. A proclama astăzi astfel de năzbîtii e o simplă aflare în treabă. De regulă, se recurge la un vulgar sofism. De vreme ce, izolați la munte, dădeam impresia că se putea funcționa normal în contextul mizerabil de atunci, înseamnă că, indirect, legitimam acel context
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15598_a_16923]
-
această rubrică, dar care pare să rămînă o tentație mereu vie a scrisului jurnalistic autohton, uneori amuzantă, adesea iritantă. Culeg din aceleași pagini externe cîteva distihuri pe teme similare: "Atentat ratat cu terorist împușcat" (EZ 2885, 2001, 11); "Bin Laden proclamă: "Islamul vă cheamă"" (EZ 2855, 2001, 5); "Jihad și antren cu Osama Bin Laden" (ib.).
Salba de rime by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15628_a_16953]
-
mișcîndu-se de altfel ușor dizgrațios în urletele asistenței și, amănunt de prost gust absolut și de neuitat, purtînd în picioare pantofi și șosete negre. În general, în emisiunile Mihaelei Tatu bărbații recunosc superioritatea femeilor în multe domenii - iar femeile o proclamă. Sau, cel puțin egalitatea. Este deci o lume roz în care femeile sînt în general supraevaluate iar în cel mai rău caz tratate egal, iar de discriminări, dacă mai apar, sînt întotdeauna vinovați alții, puțin numeroși cu siguranță. Femeile pline
La anu' plecăm de Acasă by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15621_a_16946]
-
fie bărbatul, la Nicolae Breban deținătorul legitim(izat) al puterii este bărbatul ca atare, care nu se străduiește să ilustreze vreun sens general uman, ci se limitează la a-și manifesta și a-și extinde, obsesiv, autoritatea asupra unei comunități proclamat inferioare de femei și asupra uneia, nu în aceeași măsură inferioare, de adepți. Vorbind despre romane scrise în perioada comunistă, nu trebuie să pierdem din vedere faptul că aceasta este o literatură care servește drept vehicul adevărului, moralei, și în
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
în "dialog" cu un alt filosof român de anvergura lui, pentru simplul fapt că acesta din urmă nu există. Frumos, dar, în același timp, un verdict serios, cu implicații grave. O astfel de afirmație își așteaptă încă demonstrația. Nu poți "proclama", pur și simplu; înainte trebuie să fi existat o încercare de "dovedire" a "mărimii" lui Noica (un studiu bine argumentat, spre exemplu). O altă conjunctură specială în viața lui Gabriel Liiceanu a fost întîlnirea cu Emil Cioran. Are un text
Resemnare și declarații de dragoste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15691_a_17016]
-
din voturi, a primit doar 35 din cele 414 locuri în Camera Deputaților". Și se adaugă imediat: "În anul următor, guvernul a subminat necontenit prerogativele Regelui iar la 30 decembrie 1947 a forțat abdicarea sa. În aceeași zi, a fost proclamată Republica Populară Română, de către premierul Groza și miniștrii săi, cu acordul "în unanimitate" al Camerei. Proclamarea republicii a marcat culminația succesului comunist în procesul de preluare completă a controlului. În lunile ce au urmat, comuniștii s-au concentrat asupra schimbării
Un raport american despre România din 1949 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15694_a_17019]
-
margine. O altă caracteristică ar fi "refuzul compromisului". Pare o sintagmă fără sens pentru un marginal. Autorii tineri erau din ce în ce mai greu publicați. Textele apăreau cu foarte mari întîrzieri. între marginalizare forțată și marginalitate asumată ar putea exista o sinonimie. Bodiu proclamă mult prea răspicat (deși enumeră toate nuanțele pomenite aici) subversiunea politică a optzeciștilor. Cel puțin acum, lucrurile nu se mai văd așa de clar. Pe cît de răspicat era protestul (și sînt, slavă domnului, multe texte care să-l confirme
Poezia optzecistă în stil academic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15797_a_17122]
-
au legătură cu "teoria", propriu-zis. Au o viziune închegată în discuțiile de la cenaclu. Este o "teorie" de cenaclu, de program, în mult mai puține cazuri o teorie în sensul propriu al termenului. în nici un caz, dimensiunea "teoretică" nu poate fi proclamată o dominantă fără o discuție atentă a fenomenului "cenaclier", fără stabilirea exactă a contextului. "Teoria" poate intra și într-un joc al complexului "maturizării" scriitorului opzecist. "Teoria" este mai mult o emblemă de castă, ea furniza un argou acelei societăți
Poezia optzecistă în stil academic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15797_a_17122]
-
volume de eseuri filozofice, incontestabil cel mai interesant - din punctul de vedere al unui literat - este cel de-al doilea. Că între ele există un soi de fractură, nu încape nici o îndoială; ne-o mărturisește autorul însuși, în Introducere; după ce proclamă întrebarea "ce fel de ființe umane vrem să devenim", drept loc gometric al tezelor sale, filozoful o divide în două întrebări subiacente. Prima este "cu ce comunități ar trebui să ne identificăm?", iar cea de-a doua "ce ar trebui
Mitul pasiunii by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16143_a_17468]