409 matches
-
de astăzi, în care nu sânt decât vro doi-trei conservatori, a rămas îmărmurită de frică. Dosarul alegerii venise fără umbră de contestație, comisiunea de verificare n-a putut găsi motiv de învalidare nici măcar cât e negru sub unghie, deputatul trebuia proclamat. Ca cel ce se-neacă, Camera d-lui C. A. Rosetti trebuia să s-anine de un pai, de prerogativa de-a contesta fără motiv o alegere. Trebuia să se puie din nou în joc orice calomnie, orice nerușinare, doar
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
rămân somități roșii, se primblă pe strade, ocupă funcțiuni înalte, în loc de-a-și petrece viața la pușcărie. Sânt militari cari și-au călcat jurământul făcut Domnului lor și i-au pus pistolul în piept, sânt alții cari au {EminescuOpX 230} proclamat răsturnarea lui și republica. sânt iar alții asupra cărora planează bănuiala verisimilă de-a fi fost mituiți și de-a fi vândut pe bani viața și munca oamenilor la străini, c-un cuvânt oameni, precum unul din ei s-a
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
scos pîn-acum a cincea parte a pământului României în vânzare prin emiterea de bani de hârtie. Mai rămân moșiile particulare, cele răzășești, meseriile si negoțul în orașele Țării Românești. Dați-le pe toate la dispoziția elementelor pripășite din țări străine, proclamați egalitatea între român în țara lui și orice venitură din lume și atunci vă lăsăm cu suflet. Să vedem. Poate că de spaimă ne veți da mai mult decât ne trebuie. Ce-i dați sărmanei Alianțe ca să vă lase cu
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
înșii protivnicii noștri sunt siliți să recunoască că cu noi e maioritatea țării... Protivnicii noștri au zis: cât despre tară, partida liberală ar sta mult și bine la putere... Etc. etc. Pardon. Protivnicii d-voastră niciodată n-au declarat sau proclamat că țara e cu partida liberală, că maioritatea e cu această partidă. "Timpul " a constatat pur și simplu un fapt. Acela că puterea de rezistență a țării a fost și mai e poate încă înfrîntă de cătră o sumă de
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
în ciuda unor momentane limitări programatice: declarându-se adept al „ordinii-sinteză, clasice, integrale”, Voronca rămâne în fond un dezordonat și un ne-clasic, o sensibilitate ardent pasională - și această „mișcare ce deplasează liniile” străbate până în miezul celor mai voit austere geometrii, proclamate (cu patos!) în scrierile sale „integraliste”. „Sintetismul” sau „integralismul” în care i se pare că aude, în acest moment, împreună cu cei de la „Bauhaus”, „glasul secolului”, îl și situează, de altfel, într-un punct de răscruce al mai multor direcții avangardiste
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
țărănești, fără să o elimine, tabloul social corespunzând situației din realitatea rurală a primelor două decenii postbelice. Se ilustrează aici „alienarea și dezalienarea țăranului” (Eugen Simion), o sensibilă transformare a umanității rurale, care, chiar dacă nu se desfășura în sensul idilic proclamat propagandistic de autoritățile vremii, are loc în mod vădit și își găsește în V. un observator perspicace și neconvențional. Scriitorul a putut fi acuzat de exegeza anilor ’70 și ’80 de o oarecare „cedare” în fața rețetarului ideologic impus, până prin anii
VELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290480_a_291809]
-
dublă"); le combină una cu alta și cu ele formează Luna în Univers, întîia zi din an și ochiul drept în capul bărbatului și al femeii." Mai departe se vorbește de cele "doisprezece simple" (sub influența celor 12 zodii) care proclamate, gravate, sculptate, bazate, combinate, cântărite și schimbate, apoi legate fiecare printr-o coroană cu "discuție", "meditație",...au format cei 12 "Conducători", (două mâini, două picioare, doi rinichi...) în corpul bărbatului și al femeii. In Alchimie, încă din timpul vechii civilizații
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
mod util, se vor putea analiza fenomenele rituale în cadrul unei sociologii a medierilor: dispozitivele rituale funcționează ca medieri necesare acțiunii oamenilor asupra altor oameni. În spatele raporturilor dintre oameni și natură sau zei, relațiile dintre oameni se exprimă și acționează. Destinatarii proclamați ai riturilor pot fi foarte bine zei, duhuri sau strămoși, dar ei nu reprezintă decât mediatorii unei relații între oameni. Până la urmă, relația simbolică nu unește, de fapt, decât oameni. Riturile nu pot fi clasificate în întregime nici în domeniul
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn () [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
pun problema menținerii lor în istorie în relație cu asumarea credinței creștine de rit bizantin (și apărarea ei, în numeroase situații). Apanajele puterii constantinopolitane își au așadar rostul lor atunci când sunt preluate de programele politice voievodale ale unor personaje istorice proclamate sau autoproclamate conducători cruciați. Acestei direcții politico-religioase fundamentale pentru secolele evului mediu românesc îi lipsește însă coordonata ecumenică expansionistă, care a caracterizat instituția basileică în etapele ei victorioase. În fond, era vorba de structuri instituționale, de soluții de politică internă
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Mihai Ralea, se afirmă că revista e „nouă”, lucru marcat și prin numerotarea ab initio (se va reveni la numerotarea continuă abia în 1981). În plan programatic însă diferențierea de vechea V.r. nu este substanțială. Se precizează că poziția proclamată - afirmarea „funcției sociale și a caracterului angajat, recunoscut sau nu, al oricărei literaturi” și o „atitudine ideologică militând pentru o literatură, o artă, o cultură realistă în viziune, optimistă în spirit, prietenă și susținătoare a oamenilor muncii” - era și a
VIAŢA ROMANEASCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290533_a_291862]
-
țările-satelit sunt „paradisul muncitorilor” trăind într-o societate abundenței datorită unei economii* administrate și planificate și unei forme superioare de democrație*, realitatea n-a putut fi ascunsă multă vreme. încă din timpul lui Lenin apăruse un gigantic hiatus între idealul proclamat - „fericirea tuturor” și „sfânta egalitate” anunțate de Gracchus Babeuf în 1975 - și realitatea unei puteri în care grupul conducător* și birocrația* partidului și a statului erau „mai egale” decât ceilalți cetățeni. Acest hiatus s-a accentuat și mai mult în timpul
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
cu repeziciune. Pe 8 octombrie, PC ungar hotărăște să abandoneze orice referire la comunism și își ia numele de Partid Socialist Ungar, rupând cu întreaga simbolică* bolșevică. Iar, în urma unei „mese rotunde” reunind puterea și opoziția, pe 23 octombrie este proclamată republica și este promulgată o constituție care instituie pluripartitismul. în aceeași zi, 250000 de persoane manifestează la Leipzig, iar pe 4 noiembrie, 500000 de persoane în Alexanderplatz din Berlinul de Est. în timp ce întreaga populație este în stradă, în seara zilei
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
al PCUS, înainte de a-și lua, în aprilie 1966, titlul de secretar general. împărțind puterea cu Aleksei Kosâghin și cu Nikolai Podgornîi, Brejnev se arată inițial preocupat de respectarea funcționării colegiale; curând însă, el începe să cumuleze titluri și funcții: proclamat mareșal în 1976, el este în 1977 secretar general al PCUS, șef al statului și comandant-șef al armatelor. Pe plan politic, el înnoiește cadrele partidului numind responsabili mai tineri, recrutați local, pe ansamblul teritoriului, ceea ce are ca efect instituționalizarea
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
G. Dimitrov* și P. Togliatti -, conceptul de „democrație de tip nou” era destinat să fondeze în teorie o tactică* politică care afirma posibilitatea concilierii democrației parlamentare cu trecerea pe cale pașnică spre socialism; această politică era bazată pe antifascism*, pe apărarea proclamată a democrației* și pe unitatea forțelor de stânga - eventual unificarea lor - sub o conducere comunistă. Reapărut la sfârșitul războiului sub forma „noii democrații” sau a „democrației poporului”, termenul „democrație populară” - o tautologie specifică limbii de lemn* a marxismului-leninismului* - desemnează cu
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
pregătirii, în timp ce reproducția socială își impune regula: copiii intelectualilor și ai nomenclaturii pot accede mai ușor la studii universitare decât copiii de muncitori, și încă și mai ușor decât copiii de țărani. Departe de a deschide vreo perspectivă înspre egalitarismul* proclamat, dezvoltarea industrializării pe baze mai competitive reclamă o întărire a etosului meritocratic: acum diploma devine mai importantă decât originea socială. Dinamica modernizării industriale bazată pe selecția celor mai buni candidați și valorizarea prestigiului intelectual ajunge puțin câte puțin să contrarieze
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
a leninismului*, partidul devine monolitic încă din martie 1921, când Lenin interzice fracțiunile și îl conduce ca autocrat, prin intermediul unui Politburo care ia deciziile în locul și pentru Comitetul Central. în sfârșit, devenit instanță supremă monolitică, „PARTIDUL” dobândește un caracter sacru, proclamat încă din 1924 de Troțki, în timpul celui de-al XIII-lea Congres: „Nici unul dintre noi nu poate să aibă dreptate împotriva partidului. în ultimă instanță, Partidul are întotdeauna dreptate. [...] Indiferent dacă are sau nu dreptate, este Partidul meu”. Atâta vreme cât a
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
spitale, centre de vacanță etc. -, ale căror natură și valoare variază în funcție de locul ocupat în nomenclatură. Astfel, aceasta este măsura felului în care PCUS favorizează în cadrul societății emergența unei caste conducătoare închistate și a cărei putere, întru disprețul egalitarismului* oficial proclamat, se bazează pe privilegiu și favoare. Decenii la rând, PCUS le-a slujit de model ideologic, politic și organizațional partidelor comuniste care au ajuns la putere în democrațiile populare*, în Asia*, în Cuba* și în Africa*. PARTIDUL COMUNIST FRANCEZ „FIUL
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
s-a eliberat de jugul colonial fără a cunoaște războiul de eliberare națională. Regele Portugaliei, alungat din țara sa de Napoleon, s-a refugiat În 1808 la Rio de Janeiro și a acordat Braziliei independența, care n-a fost totuși proclamată decât În 1822. Împotriva colonialismului european Deși a trebuit să vină sfârșitul celui de-al doilea război mondial pentru ca marile imperii să se destrame, colonialismul european a fost contestat Încă de la Început, atât pe Bătrânul Continent (unde a fost condamnat
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
eu”) până la cele mai complicate eșafodaje politice, pentru care stau mărturie acordurile și tratatele făcute și refăcute de mii de ori. În asemenea cazuri se arată vederii artificialitatea codurilor, care par să existe doar pentru a fi ocolite, supuse bulversărilor, proclamate, dar nu și respectate. Una dintre dimensiunile fundamentale ale lumii trăite ni se dezvăluie astfel prin intermediul rezistențelor la care recurg agenții pentru a putea să se descurce. Aceste rezistențe, care ne apar când sub formă de „tactici”, când sub formă
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
se bazează trebuie să respecte limitele ă spațiul autorizată pe care le-a fixat ea Însăși” (ibidem, p. 288). Bertrand Guillarme (Guillarme, 1996, p. 337) remarcă totuși, referindu-se la formulările inițiale ale lui Rawls, caracterul destul de fragil al compatibilității proclamate dintre bine și dreptate: „În vreme ce aceasta se baza pe un argument filosofic (faptul că Dreptatea este binele suprem), noua sa argumentație pornește de la o serie de ipoteze sociologice și psihologice. Ideea unui consens prin coincidența părerilor se bazează pe un
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
a unei politici voluntariste. Această nouă configurație pune sub semnul Întrebării Însuși fundamentul „legitimității democratice”: oricât de rafinate ar fi, mecanismele de condiționare nu mai sunt eficiente; cetățenii nu mai pot fi Înșelați de principiul suveranității populare atunci când reprezentanții lor proclamați Își pierd orice capacitate de intervenție. Nimeni nu mai este atât de naiv Încât să-și imagineze că politicile puse În aplicare sunt produsul voinței exprimate la urne,din moment ce asupra guvernanților se exercită zilnic presiuni exterioare. Logica de control politic
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
de la un ceremonial specific: uniforme, marcatori de spațiu, limbaj, insigne, cântece, particularități ale marșului, parade și festivități, André Thiéblemont stabilește, În cadrul culturii militare, o serie de tipuri precum subcultura combatantă a parașutiștilor sau a trupelor de marină, având drept valori proclamate: excelența În luptă, fidelitatea, bucuria În ciuda suferinței și viața la marginea lumii civile. O subcultură a tineretului delincvent Apărarea teritoriului se Înțelege În cu totul alt mod pe „tărâmul bandelor” (gangland). Albert Cohen observă, În anii ’50, subculturi delincvente printre
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
raportare la antirasism. Astfel, el distinge În mod util două logici foarte diferite, pe care le numește „auto-rasializare” și respectiv „hetero-rasializare”. În cadrul celei dintâi, elementul supravalorizat este grupul de apartenență, considerat a fi superior ca esență și ca natură. Unicitatea proclamată a etniei de origine face ca nici o comparație să nu fie posibilă, poziție care necesită frecvente reafirmări securizante și ostentative. În cadrul celei de-a doua, valorizarea este considerată de la sine Înțeleasă. Ea nu va face deci obiectul unei afirmări repetate
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
meritul final al acestui Hohenzolern. Nu puteau încăpea doi regi într-o singură țară. În mod fatal, unul dintre ei trebuia eliminat. Și asta s-a petrecut în tragedia acestui prinț Hamlet al României care a fost Eminescu. Prin compensație, proclamat doar regele poeziei, poetul național. Este și intenția lui Maiorescu, unul dintre cei care i-au pus coroana de rege Lear detronat și nebun, dar care l-a consacrat drept "cea mai înaltă încorporare a inteligenței române" (...) Ardealul, Bucovina, Basarabia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
doua schimbare la față este o imensă și multiplă provocare pe care Theodor Codreanu o lansează unei Românii în declin, fără să se lase nici măcar o clipă impresionat de trendul impus de o politică dezastruoasă în absolut toate domeniile, dar proclamată ca fiind corectă de către o clasă politică desțărată și coruptă până dincolo de limitele imaginabilului. Celor cărora cuvântul capodoperă le-ar putea părea exagerat, le voi spune că-l folosesc, în legătură cu un contemporan, abia pentru a doua oară în câteva zeci
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]