614,058 matches
-
un spectacol infernal avivat, al Răului ce se depășește pe sine. Sau al înaintării odiosului spre "mai" odios: "Eroii acelor cupluri sînt desăvîrșiți și superbi în nelegiuirea lor". Așadar, în vreme ce purificarea apare blocată de "lipsa iertării", infamia prosperă ca un produs al vacuității etice, care nu poate fi "imparțialitate", care exclude departajarea, constituind o capitulare. Acestei capitulări morale a ființei i se poate urmări plinătatea negației, abjecta "desăvîrșire". Estetica urîtului are ca pandant o estetică a Răului. Desigur, sub asemenea auspicii
Despre Hortensia Papadat-Bengescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15195_a_16520]
-
în piață la un preț ceva mai mare. Suferinzii sînt chiar țăranii, adică producătorii, cei care suportă agresiunea și raptul intermediarilor, obligați de aceștia să stea acasă și să-și vadă mai departe de treburi în loc să-și vîndă ei înșiși produsele și, în fine, săracii sînt chiar cumpărătorii care s-au nimerit prin preajmă, cumpărători asupra cărora au început să curgă, prin grația Prefecturii și a primăriilor de sector, avalanșe de ceapă verde, grămezi de spanac, baloturi de ștevie, coșuri de
Lupta cu mercurialul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15225_a_16550]
-
am întîlnit coperți care să spună mai mult despre ceea ce se ascunde dincolo de ele. Dacă ar fi să interpretăm acest lucru, concluzia ar fi optimistă: avem de-a face cu scriitori care au învățat în acești ani să-și gîndească produsul artistic nu doar din punctul de vedere al conținutului. Mitul scriitorului adîncit în textul abisal, indiferent la problemele lumești ale aspectului sau vînzării cărții s-a risipit de mult. Cei care încă nu cred asta să se uite la acești
Istorie literară și istorie personală by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15215_a_16540]
-
să conțină aberații. Artificialul nu poate fi justificat natural. Vom menționa doar cîteva dintre ele. Pretenția documentului ca toate textele publice în limbi străine să fie traduse în română este normală cîtă vreme vorbim despre instrucțiunile de folosire ale unui produs (lucru stipulat de mult printr-un act normativ), dar devine absurdă atunci cînd e vorba de numele unei firme sau de un logo publicitar. Proprietarul unei firme are dreptul s-o boteze oricum, inclusiv într-o limbă care nu există
Cum protejăm limba română ? by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15236_a_16561]
-
acele vremuri? Noi eram, fără îndoială, ultimii reprezentanți ai unei ordini de lucruri străvechi. Schimburi comerciale rare. Supunere în fața unor cicluri. Imobilitatea gândirii. Fabricarea uleiului era singura industrie a țării. De afară ne veneau țesăturile, obiectele de metal, medicamentele, așadar produsele de bază pe care le folosea apoi spițerul, pentru a onora rețeta eliberată de medic. Meseriașii locali acopereau nevoile imediate: un potcovar, un tinichigiu, olari, un curelar, zidari, un brutar, un țesător. Economia agrară era tot una de tip semifeudal
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
ce situații jenante s-a complăcut individul. Răsfoiți ziarele din anii nouăzeci și veți vedea ce umil, ce „disciplinat”, ce respectuos cu ierarhiile, ce aulic era insul care astăzi a ridicat limbajul de mahala în scaunul prim-ministerial. „Îmbățoșarea” acestor produse bolnave ale unei societăți bolnave trebuie să conțină un mesaj anume, dar, sincer, nu-l pot descifra. La o adică, aș putea, însă nu-mi convine: ar însemna că există o veritabilă vocație a societății românești pentru promovarea acestui tip
Triumful resentimentului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13376_a_14701]
-
Gheorghe Grigurcu Emil Brumaru e un extraordinar poet al materiei. Se dezice de sine spre a se pierde în materie, ceea ce nu înseamnă că acceptă realul. Căci materia pe care o evocă e una fictivă, vizionară. Un produs al imaginarului care mustră implicit realul. Astfel, simțămîntul pe care Baudelaire îl numea „dezgustul de real” se manifestă prin aparenta, doar aparenta asumare a acestuia, printr-o modalitate vizionar descriptivă și vizionar anecdotică, ce reprezintă un mijloc al subminării al
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]
-
cu crucifix/ Care ține pe un corn/ Patru fluturi ce-și beau supa/ Cu cravatele la fix./ Iar în cel de dedesubt,/ Lîng-un domn cu portocală,/ Două rîme pentru supt/ În clipe de plictiseală” (Ecuson). În momentele mai „crude” sînt produse monstruozități, e drept cumva estompate, eterate, precum secvențele unor filme horror de demult, cu efecte naive: „Piratul ce n-avea o mînă/ Iubea în taină o balenă/ Dar delicat și plin de jenă/ Bea whisky cu cealaltă mînă.// Atunci o
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]
-
are acces), publicul însuși. Nu e vorba despre clasica dialectică aparență-esență, ci chiar despre mecanismul de producere a sinelui: „O scenă corect regizată și interpretată determină publicului să atribuie un sine personajului jucat, dar această atribuire - acest sine - este un produs al scenei care are loc și nu o cauză a ei.” Spre deosebire de cazul spectacolului de teatru propriu-zis, la care publicul ia parte într-o mult mai mică măsură și nu condiționează performarea, interacțiunea socială presupune, pentru buna desfășurare a jocului
Theatrum mundi by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13470_a_14795]
-
regionale (spațiul de joc și culisele), rolurile discrepante și comunicarea neadecvată personajului, arta gestionării impresiei - sînt aspectele de care se ocupă Erving Goffman, în ceea ce, pornind de la locul comun al lumii ca scenă, se dovedește o explorare a sinelui ca produs social, a modelului impus de standardele societății și a limitatei zone de libertate în punerea în scenă a eului. Lucrare avînd în centru microstructurile sociale, Viața cotidiană ca spectacol s-a dovedit în timp a fi, într-un fel, „veriga
Theatrum mundi by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13470_a_14795]
-
Nistorescu a revenit din Ardeal, din satul părinților săi. l Și fiindcă tot sîntem la EVENIMENTUL ZILEI, reporterii ziarului i-au întrebat pe cîțiva dintre miniștrii cabinetului Năstase, inclusiv pe premier, în calitatea lor de social democrați, cît costă cîteva produse de bază: pîinea, laptele și ouăle. Toți cei întrebați au refuzat să răspundă, declarîndu-se jigniți de o asemenea întrebare. A existat și o excepție: Vasile Pușcaș, ministrul delegat pentru Integrare europeană care a recunoscut că nu știe. Premierul a catalogat
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13481_a_14806]
-
nouă tendință repune în discuție sensul și finalitatea actului de creație. Față de mișcarea autohtonistă ea este complet dezinhibată doctrinar și exclude transcendența ca factor necesar în susținerea expresiei, iar în raport cu experiențele neconvenționale, protestatare, efemere și nemuzeificabile, resuscită demnitatea obiectuală a produsului artistic. Pe cont propriu sau asociați în funcție de afinități programatice, exponenții noului curent, în pofida tuturor diferențelor individuale, urmăresc un scop unic: restaurarea ingenuității imaginii plastice și reinstalarea în convenția obiectualității. Cu o exemplară consecvență, expunîndu-se deopotrivă suspiciunii de evaziune morală și
Radiografii la minut by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13535_a_14860]
-
epuizat tirajul de 100.000, iar ultima, Nu există coincidențe, este la a 38-a ediție. Megalomană (chiar editorul ei o spune), convinsă de talentul ei în... marketing (a lucrat în publicitate), Margarida Rebelo Pinto este mîndră să-și exporte „produsele” made in Portugal în Brazilia, Germania și Olanda: „Romanele mele au succes fiindcă vorbesc despre pasiuni și visuri și asta e universal”, afirmă ea, referindu-se și la succesul mondial al telenovelelor, cu care îi seamănă poveștile siropoase. Cel mai
MERIDIANE () [Corola-journal/Journalistic/13578_a_14903]
-
devine acum hală industrială, măgura se transformă în depozit și nobilul meșteșug al cioplirii în manoperă de fierar-betonist. Numai că această mutație adîncă în practica artistică și această deplasare a interesului din cadrul cosmic și esențial în acela, aparent derizoriu, al produsului industrial și al gesticii umane cotidiene nu sînt nicidecum o abandonare a preocupărilor majore și cu atît mai puțin un act degradat. Dimpotrivă, ele constituie o formă de asumare a realului în toate dimensiunile sale și o tentativă de recuperare
Mic inventar de comportamente culturale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13554_a_14879]
-
autoanaliză... Nu altfel se întîmplă și în ultima sa carte, scrisă cu puțin timp înaintea morții, în 1993, pe cînd era grav bolnav: Caiet Cangur (tradusă recent la Gallimard). Toți funcționarii unei întreprinderi sînt obligați să propună cîte un nou produs. Eroul romanului sugerează un Caiet Cangur, după o vagă idee legată de lectura unui articol despre marsupiale. De a doua zi încep să-i crească din pori tije vegetale comestibile și pentru bolnav începe o călătorie coșmarescă prin regiunile obscure
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/13555_a_14880]
-
un rol de seamă, grație operei sale de poetică și a lucrărilor sale despre cele patru elemente. Imginarul a devenit un fel de sinteză a tot ceea ce are legătură cu imaginea și imaginația și a tot ce era considerat ficțiune, produs, operă a imaginației ca facultate a irealului, ca să vorbim ca Bachelard. Și tocmai pentru că acest termen, „imaginarul”, a devenit un cuvînt sincretic, el a început să joace rolul de pereche simetrică a raționalității; imaginarul are legătură cu tot ceea ce este
Jean-Jacques Wunenburger: „Prea multe imagini ucid imaginația” by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13536_a_14861]
-
afirmația preopinentului... Pentru că, iată cum descrie „nou-născuta” o frântură de viață cotidiană: „De unde dracu’ știe ăsta că am cumpărat o pâine și de când îl f... pe el grija că merg ca o girafă? ” Ceea ce, să recunoaștem democratic, nu prea pare produsul minții unei nou-născute, mai degrabă a unei nou-..., dacă ar fi să continuăm în „armonia” citatului și, de fapt, a întregului fragment publicat. Însă, luându-și imediat măsuri de prevedere și mai ales de siguranță, I.B. introduce „situația” într-un
Un debut... fulminant? by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13599_a_14924]
-
Nu poate gusta «pitorescul» unui loc decît cineva care nu trăiește în locul acela. Localnicul resimte peisajul ca destin, ca stihie bărbătească, de obicei tragică, în orice caz străină de decorativism. Numai străinul e degustător. (...) România pitorească e o ficțiune turistică: produsul unei mentalități de român sezonier, care își petrece timpul în străinătate sau în înstrăinarea citadină și plonjează, din cînd în cînd, semiadormit în «sînul naturii» pentru a-și măguli patriotismul. A vorbi, ca străin, de pitorescul românesc e legitim, după cum
Pitoresc și filozofie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13590_a_14915]
-
întâmplat să-i cadă privirea pe ele. Planurile, extrem de simple de altfel, vizează, într-o primă etapă, trecerea în mâinile oligarhiei alese pe sprânceană a tot ce reprezintă sursă de câștig în România (bănci, afaceri mobiliare și imobiliare, import-exporturi de produse alimentare, băuturi, țigări, arme, până la traficul de droguri și carne vie). Într-o a doua etapă, eliminarea oricărui soi de concurență externă. Firmele serioase vor fi invitate să intre în cârdășie cu „forțele” locale ori să-și ia tălpășița. În fața
A sufoca, sufocare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13610_a_14935]
-
printr-un procedeu de scufundare în materialul lingvistic pe care puțini creatori pot să îl facă și apoi să îl și valorifice cu aerul jubilatoriu al unui exercițiu ludic. Spontaneitatea de suprafață a poeziei lui Șerban Foarță este, în fapt, produsul unui sacerdoțiu, consecința unui travaliu de miner. Intră cu picamerul și dizlocă strat după strat pînă ajunge acolo unde nucleul mineral zace în stare aproape virgină; adică atins uneori, dar încă neactivat. Iar eu, în căutarea unei urări potrivite, mă
La aniversară by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13623_a_14948]
-
Papiu-Ilarian, cînd cu A. D. Laurian, B. P. Hașdeu e lipsit de rigoare, soliditatea și spiritul sistematic al acestora, chiar dacă opera lor e mai modestă. Accentul "resentimentar al textului lui N. Iorga reiese și din circumstanță că admiratorul conjunctural al ponderatelor produse ale istoricilor ardeleni n-a continuat el însuși tiparul acestora, inscriindu-se pe nervurile zbuciumului romantic și ale orientării naționaliste hasdeene... Mult mai generos s-a arătat un alt spirit din aceeași familie și anume Mircea Eliade, care l-a
Romanul "hasdeenilor” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13739_a_15064]
-
televiziunile comerciale de azi și toate recepțonate la vremea respectivă în Timișoara) transformau în caricatură cele două ore zilnice de transmisie ale TVR. În plus mai circulau pe atunci faimoasele autocare cu "turiști" iugoslavi în fapt, mici comercianț ale căror produse dădeau vieți din aceste zone privilegiate, un aer de oarecare normalitate. Copiii își puteau procura fără nici un fel de probleme faimoasele țgări din gumă de mestecat, Eurocrem ( un fel de Nutella avant la lettre), ciocolată, sucuri, tinerii se dădeau în
Un artist pe frontul iugoslav by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13789_a_15114]
-
crede, ci al europeanului postmodern, și nu al oricăruia, ci numai al aceluia care, dacă tot s-au terminat metapovestirile, vrînd-nevrînd, se vede obligat să se întoarcă acasă. s-a născut la sat Cred că succesul literaturii de apartament un produs nou, cu performanțe medii, dar nu mai puțin autentic a fost impus de valul postbelic al romanului francez, dar originea ei trebuie căutată la un francez din secolul XIX. În 1857 apare Madame Bovary. Una dintre genialele scene din prima
Literatura de apartament by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13780_a_15105]
-
se străduiește ca românii să nu le apară francezilor în primul rând ca aliați ai învingătorilor lor, ci ca prieteni vechi, legați sentimental și cultural. (În paranteză fie spus, ajutorul umanitar acordat Franței în 1943 - 750.000 de kilograme de produse alimentare - e motivat mai ales în temeiul acestor legături tradiționale de prietenie, omițând trimiterile la alianța cu Axa, iar ambasadorul Morand are grijă să apese asupra acestei motivări). În ce privește situația de pe frontul de răsărit, reflecția diplomatului merge de la autoiluzionare la
Paul Morand și România by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13854_a_15179]
-
pentru realizarea unor cărți bijuterii, așa cum ne-am dori să vedem cît mai multe. Șerban Foarță este unul dintre rarisimii scriitori de la noi pentru care limba română nu mai are nici un fel de taină. Poemele sale erudite, superrafinate sînt un produs destinat exclusiv inițiaților. Chiar dacă multe dintre ele, devenite versuri ale unor șlagăre rock, au ajuns pe buzele tuturor. *Șerban Foarță, Caragialeta, ediția a II-a revizuită pe ici pe acolo, în părțile esențiale, Editura Brumar, Timișoara, 2002, 90 pag. ** Șerban
Vă place Foarță? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13840_a_15165]