559 matches
-
Dincoace de sacru, dincolo de profan”, ALA, 1994, 247; Mircea Muthu, Studii de folclor, TR, 1995, 8; Alexandru Dobre, „Dincoace de sacru, dincolo de profan”, REF, 1995, 2; Lionel Roșca, Dinamica fenomenului folcloric, APF, 1996, 4; Casandra Cristea, „Dincoace de sacru, dincolo de profan”, ECH, 1997, 7-9; Datcu, Dicț. etnolog., II, 240-241; Ruxandra Ivăncescu, O lume într-un ritual, VTRA, 2001, 9-10. I. D.
SEULEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289649_a_290978]
-
una ridiculizând maniera critică impresionistă practicată de E. Lovinescu în Pași pe nisip. Tot în 1913 publică la București, iar peste un an la Berlin „episodul dramatic în trei acte” Andrei Braniște. În 1930 îi apare volumul de nuvele Martirolog profan, care încheie activitatea sa propriu-zis literară. A mai colaborat la „Ramuri”, „Sămănătorul”, „Flacăra”, „Rampa”, „Noua revistă română”, „Sburătorul”, „Adevărul literar și artistic”, „Gândirea”, „Ideea europeană”, „Propilee literare”, „Milcovia”, „Cuvântul liber”, „Revista Fundațiilor Regale” ș.a., semnând și Dumitru Simina. Spirit erudit
SIMIONESCU-RAMNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289688_a_291017]
-
de război, Patul lui Procust, Romanul adolescentului miop, Huliganii, De două mii de ani, Inimi cicatrizate, Întâmplări din irealitatea imediată ș.a.). Cele două direcții nu sunt conceptualizate, dar îndărătul lor pot fi identificate câteva perechi antitetice: colectivism/individualism, rural/urban, sacru/profan, mit/istorie, autohtonism/sincronism. În ciuda acestei imprecizii conceptuale și a tendinței discrete de a minimaliza filiera „sincronistă”, cartea se distinge prin finețea unor interpretări valorizând sugestii din etnologie și antropologie (exercitate mai ales asupra primei categorii de romane). Aspectul teoretic
TOMUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290222_a_291551]
-
în textele critice din 1985 punctul forte îl constituiau profilurile de autor, aici sunt reduse adesea la caracterizări sumare și arbitrare. În schimb, acum există un riguros scenariu (meta)narativ, care se articulează în jurul opozițiilor centru/periferie, rural/urban, sacru/profan. Astfel, după Desenarea hotarelor, cu referire la scriitorii pașoptiști, urmează Așezarea Centrului, capitol în care U. urmărește diversele imagini ale Bucureștiului, de la Nicolae Filimon la Eugen Barbu, cu staționări în romanele scrise de Cezar Petrescu și Camil Petrescu, de Hortensia
UNGUREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290347_a_291676]
-
restituie patriei lui eterne, incoruptibile, lumii visului: „Țara mea e în vis așezată”. În „cetățile albe” ale visului, ca în folclor, ca în poezia lui Lucian Blaga ori ca în Cântecul mut al lui Tudor Arghezi, „coboară transcedentul”. Un transcendent profan, ce ia înfățișarea lunii, multiplicată. E o lună atât de familiară, încât visătorul „o simțea printre degete, în inimă, pe gene” și, intrată în odaia lui, i se răsturna pe masă, desfăcându-și părul și metamorfozându-se continuu: „Prietena mea
STELARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289917_a_291246]
-
locul unde sunt ascunse manuscrisele sau metoda prin care va încerca să le scoată din țară. Sursa din mediul artistic, în special literar, se comportă frecvent ca un agent al cenzurii: îi semnalează ofițerului nuanțe și detalii care scapă ochiului profan, urmărește etapele de creație a operelor „necorespunzătoare”, sustrage manuscrise din redacții pentru o lectură în avanpremieră, la sediul Securității, dacă nu reușește, face mulaje după cheile casei victimei, pentru o percheziție secretă, duce muncă de convingere cu confrații rebeli, făcând
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
fii martoră, /iar astfel ești,/ poți într-atât/ cu numele meu să vorbești?” (În penumbra maternă). Poemele transcriu disputa și împăcarea, confruntarea și oscilația între stări și atitudini contrare, între reflecția tăioasă și sensibilitatea vulnerată, între trăire și vis, între profan și sacru. Două arii tematice - divergente, corespondente sau adesea contopite - configurează universul, dinamica interioară și formula compozițională a liricii: una autobiografică, exprimând o subiectivitate feminină asumată („despre rândurile acestea/ oricum se va spune/ le-a scris o femeie”), visătoare și
NEGOIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288403_a_289732]
-
ordine socială în care nu mai funcționează reguli morale distincte, clare și investite cu autoritate. În consecință, tranziția ar fi saturată de o patologie socială fără limite. Modelul cultural al lui Durkheim este, în bună tradiție iluministă, binar: sacru vs profan, solidaritate mecanică vs solidaritate organică, normal vs patologic. Dihotomia explicativă este fundată pe distincția tranșantă dintre societatea tradițională și cea modernă, întrucât sociologia, devenită deja o știință socială specializată, căuta să explice modul de configurare și constelațiile constitutive ale societății
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
în revitalizarea substanței liturgice a vieții creștine, printr-o depășire noetică a ritualismului decorativ. Vom ajunge curând, așa cum avertizează Teodor Baconsky, în situația occidentalilor de a percepe urmele lui Dumnezeu în lume „mai curând ca o «camuflare a sacrului în profan»”. Fără o împrospătare a vieții comunitare a creștinilor, ne paște reculul într-o lume strict virtuală, paralelă cu realitatea înfrântă de resemnare. Acolo apare „un fel de Apocalipsă «moale», fără angelice surle și trâmbițe, dar nu mai puțin «revelatoare» de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Colaborează, de-a lungul vremii, la numeroase periodice („Adevărul literar și artistic”, „Vremea”, „Revista scriitoarelor și scriitorilor români”, „Rampa”, „Scânteia”, „România liberă”, „Contemporanul”, „Gazeta literară”, „Viața românească”, „Secolul 20”, „Steaua” ș.a.). Volumul Cântarea cântărilor (titlul e însoțit de precizarea: „Oratoriu profan pentru soliști, coruri și orchestră. I. Texte după pretextul Bibliei”), semnat Marcel Bresliska și tipărit în 1938, în regia autorului, sub o înfățișare de rafinament cert (foiță aurie pe copertă, hârtie excelentă, caractere tipografice elegante, tipar deosebit de îngrijit), conținând poemele
BRESLASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285879_a_287208]
-
individ de liberul-arbitru, de simțul critic și de revoltă. Altar Imaginea altarului în vis trimite la sacrificiile pe care trebuie să le consimtă o persoană pentru a evolua, progresa și pentru a-și atinge obiectivele. Altarul stabilește o legătură între profan și sacru, între om și Dumnezeu. Visul, și situația la care se referă, conține deci o dimensiune spirituală manifestă sau ascunsă. Balanță Simbolistica balanței se stabilește pe mai multe axe, iar semnificație în vis depinde de experiențele trăite și de
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
a subiectului. Reprezentând o doua naștere, ritualurile inițiatice comportă uneori petrecerea unei perioade în pântecul simbolic (peșteră, scorbura unui copac) sau real (pântecul unui animal sacrificat sau al unei balene, ca pentru Iona sau Pinochio). Pântecul stabilește astfel trecerea de la profan la sacru și permite dezvoltarea spirituală. Dat fiind că și ele participă la această transformare, organele aflate în pântec au același simbolism. Unele prezintă totuși o încărcătură simbolică mai mare decât altele: - stomacul este asociat cu ideile de foame și
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
plenitudinea și serenitatea, dar și abisul și teroarea. Pentru toate motivele evocate mai sus, marea are o valoare inițiatică și spirituală. Traversarea mării (Moise, Ulise), precum și înghițirea de către un pește uriaș (Iona, Pinocchio), teme legendare și universale, evocă trecerea de la profan la sacru, de la umbră la lumină și sunt o personificare a revelației celei de-a doua nașteri. Valurile simbolizează mișcarea perpetuă și ritmată. Ele arată capacitatea de adaptare, schimbarea («a fi pe val»), dar și instabilitatea. Mareea reia același simbolism
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
să transpară nu de puține ori, ca modalitate de tratare a problematicii, influența lui Mircea Eliade. De exemplu, Năluca, poveste romantică, dezvoltă motivul stafiei cam în genul întâlnit în Domnișoara Christina, adică prin convertirea și interacțiunea timpului sacru cu cel profan. Același lucru se observă și într-o nuvelă precum Cetatea de altădată. În altă serie tematică, deschisă de o nuvelă ca Gherasim, ca și în Lupii sau în Ceasul reîntoarcerii, accentele narațiunii amintesc de timbrul mai vechilor povestiri sadoveniene sau
BRADESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285852_a_287181]
-
introd. Iordan Datcu, I-II, București, 1987-1988, passim; Adrian Fochi, Valori ale culturii populare românești, I-II, îngr. Rodica Fochi, introd. Iordan Datcu, București, 1987-1988; Nicolae Brânda, Mituri ale antropocentrismului românesc. Miorița, București, 1991; Ion Șeuleanu, Dincoace de sacru, dincolo de profan, Târgu Mureș, 1994, 31-55; Sabina Ispas, Cântecul epic-eroic românesc în context sud-est european. Cântecele pețirii, București, 1995; Dumitru Pop, Studii de istoria folcloristicii românești, Baia Mare, 1997, passim; Mihai Pop, Folclor românesc, II, București, 1998, 87-120, 315-327; Iordan Datcu, Un mit
BALADA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285563_a_286892]
-
Impresionând în primul rând prin calitatea stilului, în care concizia și acuratețea terminologică se combină în mod fericit cu paradoxul și formularea fulgurantă, memorabilă, eseurile abordează principalele antinomii ale gândirii și culturii europene: intelect activ/intelect contemplativ, tradiție/modernitate, sacru/profan, Imperium/Sacerdotium și, mai ales, binomul Orient/Occident, așa cum apare acesta din perspectiva relației dintre ortodoxie și catolicism. SCRIERI: Le Rire des Pères. Essai sur le rire dans la patristique grecque, pref. Michel Meslin, Paris, 1996; ed. (Râsul patriarhilor. O
BACONSKY-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285528_a_286857]
-
mătănii în fața bunului Dumnezeu până li s-o crăpa naibii ori fruntea, ori dușumeaua casei, îndobitocindu-se atât de tare încât să devină o turmă anonimă, ușor de muls și de condus. Unde dracu’ este comunismul în poliloghiile acestea, muritor profan, mă dau bătut și-mi umblă mintea numai pe calea bătătorită și sigură a logicii, ceea ce este o erezie, nu-i așa? Deci după câte se vede, poate de aceea Marx nu a purtat niciodată barbă „a la Isus” iar
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
1995 am stat de vorbă cu un colonel de securitate acum pensionar care după spusele lui luptase împotriva „bandiților” din munții Făgăraș. Vă rog să mă credeți, povestirile lui erau mult mai pline de culoare și ar fi explicat unui profan mult mai pe înțeles cum devine cazul cu această „rezistență”. Dar nu asta este problema, ci durerea noastră cea mare trebuie să fie completa degringoladă a filmului românesc, film ce se ocupă de rahaturi politice, cu ochii sticlind la premii
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
omenești, excesele orgiastice, pe care le-am analizat de altfel în alte scrieri. Nu am vorbit nici despre procesul de degradare și de degenerare de care nici un fenomen religios nu a fost cruțat. În sfârșit, prin opoziția dintre "sacru" și "profan", am înțeles să subliniem mai ales sărăcirea adusă de secularizarea unui comportament religios; dacă n-am vorbit despre ceea ce omul a avut de câștigat din desacralizarea Lumii este pentru că am socotit că subiectul este mai mult sau mai puțin cunoscut
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ceea ce s-ar putea numi teologiile contemporane ale "morții lui Dumnezeu" care, după ce s-au străduit să demonstreze prin numeroase mijloace că toate conceptele, simbolurile și ritualurile Bisericilor creștine sânt inutile, par să spere că o conștientizare a caracterului radical profan al Lumii și al existenței umane este totuși în stare să întemeieze, datorită unei misterioase și paradoxale coincidentia oppositorum, un nou tip de "experiență religioasă". Există apoi evoluțiile posibile pornind de la concepția după care religiozitatea reprezintă o structură ultimă a
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
misterioase și paradoxale coincidentia oppositorum, un nou tip de "experiență religioasă". Există apoi evoluțiile posibile pornind de la concepția după care religiozitatea reprezintă o structură ultimă a conștiinței și nu depinde de nenumăratele și efemerele (istorice fiind) opoziții dintre "sacru" și "profan", așa cum le întîlnim de-a lungul istoriei. Cu alte cuvinte, dispariția "religiilor" nu implică nicidecum dispariția "religiozității"; secularizarea unei valori religioase nu este decât un fenomen religios care reflectă de fapt legea transformării universale a valorilor umane; caracterul "profan" al
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
și "profan", așa cum le întîlnim de-a lungul istoriei. Cu alte cuvinte, dispariția "religiilor" nu implică nicidecum dispariția "religiozității"; secularizarea unei valori religioase nu este decât un fenomen religios care reflectă de fapt legea transformării universale a valorilor umane; caracterul "profan" al unui comportament înainte "sacru" nu presupune o ruptură; "profanul" nu este decât o nouă manifestare a aceleiași structuri constitutive a omului, care se manifesta înainte prin expresii "sacre". În sfârșit, mai există și o a treia evoluție posibilă: respingerea
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
opusul profanului. Paginile care urmează vor încerca să ilustreze și să precizeze această opoziție dintre sacru și profan. Manifestarea sacrului Omul își dă seama de existența sacrului pentru că acesta se manifestă, se înfățișează ca un lucru cu totul diferit de profan. Pentru a reda actul acestei manifestări a sacrului, am propus termenul de hierofanie, care ne este la îndemînă, cu atât mai mult cu cât nu are nevoie de lămuriri suplimentare: el nu exprimă decât ceea ce este cuprins în conținutul etimologic
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
face parte dintr-un spațiu diferit de strada pe care se găsește. Ușa care se deschide spre interiorul bisericii marchează o ruptură. Pragul care desparte cele două spații arată în același timp distanța dintre cele două moduri de existență, cel profan și cel religios. Pragul este totodată granița care deosebește și desparte două lumi și locul paradoxal de comunicare dintre ele, punctul în care se face trecerea de la lumea profană la lumea sacră. Pragul din locuințele omenești îndeplinește aceeași funcție rituală
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
care a avut loc in illo tempore, a îngăduit unirea sexuală, omenească. Unirea dintre zeu și zeiță se petrece într-o clipă atemporală, într-un prezent veșnic; unirea sexuală dintre oameni, când nu este rituală, se desfășoară în durată, în Timpul profan. Timpul sacru, mitic, întemeiază și Timpul existențial, istoric, slujindu-i acestuia drept model exemplar. Altfel spus, totul există datorită ființelor divine ori semidivine. "Originea" realităților și a Vieții înseși este religioasă. Planta yam poate fi cultivată și consumată în chip
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]