449 matches
-
ori pentru a dansa În piața satului, În timp ce Okipa Maker Îl imploră pe Lone Man să le fie favorabil. În aceste dansuri apare și Nebunul cel Rău - o figură malefică, distrusă de spirite pentru că a omorât șerpii sacri și a profanat alte obiecte sfinte. Prin dansul și mascaradele sale Nebunul cel Rău (Foolish Evil One) mimează un act sexual cu o mască de femeie (sub care se află tot un bărbat). Okipa Maker Îl alungă folosind pipa magică dăruită de Lone
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
a Răului (dacă dansatorii nu Îl Îmbunează pe Hoita, animalele vor rămâne Închise și oamenii nu vor avea ce mânca; dacă cel care conduce ceremonia, dansatorii sau femeile nu reușesc să Îl gonească pe Nebunul cel Rău, lumea va fi profanată și distrusă de poftele sale fără limită). Ciclul ritualic Începe prin afirmarea puterii bărbaților (care pot intra În contact cu eroul fondator Lone Man) și se termină prin inversarea rolurilor și consacrarea puterii femeilor asupra naturii și societății (doar femeile
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
integra social, adoptă „minciuna” ca mod al izolării de lume. Se instalează în ficțiune ca într-o altă realitate, asupra căreia exercită puteri demiurgice. Dar în sens invers, demonic. Își creează stări de beatitudine, comițând, în imaginație, răul. Cultivă sordidul, profanează suavul. Practică sadismul cu efecte masochiste. Sfidează frumosul și etalează urâtul, programatic. Stilistic, această opțiune se exprimă în cruzimea relatării. Sunt descrise minuțios un cadavru uman și un altul canin; e pusă în scenă o încăierare cu un șchiop, căruia
COJOCARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286325_a_287654]
-
descoperiri și prin publicarea mai multor lucrări traduse și comentate. În anul 1886, A.M. Ceriani a descoperit întâmplător în Biblioteca Ambrosiana din Milano un manuscris sirian al cărții lui Baruch, ce va fi publicat în cadrul colecției sale Monumenta sacra et profana <footnote A. M. Ceriani, Apocalypsis Baruch, olim de graeco în syriacum, et nunc de syriaco în latinum translata în Monumenta sacra et profana Mediolani, 1866 footnote>. În 1904 Edgar Hennecke publică prima traducere în limba germană a scrierilor apocrife ale Noului
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
că, per ardua ad astra, cauza română va triumfa. [28 octombrie 1882] 212 {EminescuOpXIII 213} ÎN FINE... TOT BINE Suntem bine informați că Ministerul Instrucțiunii Publice a dat ordin d-lui Cumbaris a expulza pe Vetzis din școală..., din școala profanată de el despre care am vorbit în atâtea rânduri. În același ordin d. ministru impune directorului de formă, Cumbaris, ca să fie un director de fapt și să organizeze școala și să trimită programa școalei, care nu este aprobată, Ministerului spre
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
viitoare" ne spun că sufletul dumnealor se indignează când văd că așa numiții politici, acei farisei fără animă, voiesc a le da lecțiuni de sentiment românesc. 272 {EminescuOpXIII 273} Noi suntem acei farisei fără animă cari am afirmat că dumnealor profanează în adevăr idealul politic al strămoșilor, punîndu-l ca etichetă pe marfa dumnealor proaspătă, ce se coace o dată pe săptămână. Dumnealor ne răspund: Ei, onorate ziar conservator, marele idei nu se profanează când ele se împărtășesc de junime și se îmbrățișează
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
acei farisei fără animă cari am afirmat că dumnealor profanează în adevăr idealul politic al strămoșilor, punîndu-l ca etichetă pe marfa dumnealor proaspătă, ce se coace o dată pe săptămână. Dumnealor ne răspund: Ei, onorate ziar conservator, marele idei nu se profanează când ele se împărtășesc de junime și se îmbrățișează cu o căldură pe care numai această etate o poate s-o aibe; ele se profanează de aceia care nu le întrebuințează decât ca instrument politic. Strigați dar cât veți putea
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
coace o dată pe săptămână. Dumnealor ne răspund: Ei, onorate ziar conservator, marele idei nu se profanează când ele se împărtășesc de junime și se îmbrățișează cu o căldură pe care numai această etate o poate s-o aibe; ele se profanează de aceia care nu le întrebuințează decât ca instrument politic. Strigați dar cât veți putea, insultați-ne și acuzați-ne cât veți voi, fiți sicuri că nu veți reuși a ne face să deviem sau să ne oprim din calea
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
aceste hotare sunt păzite în timp de răzbel de armate și de întăriri serioase și, în timp de pace, de bunele cuviințe diplomatice. Care este rezultatul unor asemenea destrămări guvernamentale? Rezultatul cel întîi și cel mai trist este de a profana și pângări un ideal frumos, o idee patriotică și măreață, care desigur pentru moment e respinsă de toți oamenii politici și chiar de patrioții înțelepți, dar care are dreptul să doarmă tainică și liniștită în cugetul câtorva nobili visători. A
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
agonie. Cât despre arta modernă, chiar daca nu se poate opri de-a recunoaște frumuseța ș-a o copia, caută a o mânji, amestecând ideea că forma nobilă și pură, servă 330 {EminescuOpXIII 331} pentru scopuri puțin înalte și cari o profanează. Corul e batjocurit în maiestatea frumuseței prin trăsături de senzualitate și de libertinaj, cari nu lipsesc în mai niciunul din tablourile contimporane. Cât despre filozofie, pesimismul e la modă: Schopenhauer e Dumnezeu, Hartmann profetul său. Pozitivismul lui Auguste Comte nu
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
ecran de schimonosi în ceea ce ar fi trebuit să fie un hohot de râs. ― Iată că doar îți imaginai că mă cunoști. N-ai crezut niciodată, probabil, că vreun alt Abate poate avea o minte atât de perversă încît să profaneze icoana Sfântului Augustin. Radoslav știa cuvântul icoană. Desemnase, timp de secole întregi pe Vechea Terra, picturile religioase. Cu toate acestea era sigur că ordinul augustinian nu crease niciodată asemenea picturi. ― Am să fiu scurt, fiindcă nu are nici un rost să
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
sfîrșitul secolului al XVII-lea, calea viciului, încredințîndu-și destinul literatorilor, și nu profesorilor, saltimbancilor, și nu juriștilor. Ea a preferat stilul mucalit pentru a se face plăcută, în locul căutării solitare și anevoioase a adevărului. Ne putem întreba, dimpotrivă, dacă Luminile profanează onoarea pe cît descalifică acest regim clerical al antinomiilor: stil împotriva conținutului, beletristică sau științe exacte, hei-rup sau profunzime, fantezie sau rigoare etc. Regentul colegiului, fidel datoriei sale de transmițător, ajunge în vîrful piramidei. Profesorul trebuie să se facă jurnalist
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
ilustrează funcția intelectuală ca transpunere (a unei idei în practica socială). Și mesagerul acesteia este reprezentat ca ființă dublă, bilingvă, călare pe carte și gazetă, pe erudiție și difuzare, și așadar, din perspectiva ierarhiilor, un declasat, un marginal. Știința divulgării profanează sau prostituează distincția academică, amenințînd rețelele de autoritate stabilite. Această aptitudine pentru comunicare socială face din "muncitorul cu mintea" un pericol public. "Ce sînt declasații dacă nu niște paria ai inteligenței? întreba Blanqui, apărînd presa și școala (...) Ei sînt oroarea
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
soția sa, Françoise de la Chassaigne îcare, probabil, n-a citit cartea soțului ei) este adusă și ea tot aici la vârsta de optzeci și trei de ani trecuți. în 1793, în timpul Revoluției franceze, Fraternitatea se oprește în fața mormintelor aristocraților. Revoluționarii profanează cimitirele. La Bordeaux, cea de-a opta secție a Patrioților și-a luat numele de... Michel de Montaigne. Aristocratul de dată recentă care ștergea cu grijă urmele accederii tardive la particulă, conservatorul în politică, adversarul tuturor noutăților înouvelletăs), catolicul monarhist
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
tradițional clerico-fasciste. Când eram adolescenți, a fost fascismul; a urmat prima Democrație Creștină 4, care a reprezentat continuarea literală a fascismului. Prin urmare, era drept să reacționăm așa cum am reacționat. Prin urmare, era drept să recurgem la rațiune pentru a profana toate gunoaiele pe care clerico-fasciștii le sfințiseră. Prin urmare, era drept să fim laici, iluminiști și progresiști cu orice preț. Acum, Calvino - deși indirect și cu tot respectul unei polemici civilizate - îmi reproșează un anumit sentimentalism „iraționalist” și o anumită
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
munți scăldați de soare. Explodează bombe și grenade ca niște focuri de artificii misterioase, soldățeii cad ca în filmele western mute; în spatele a toate acestea se află grandoarea fanteziei infantile, cu emoția sa care nu va putea fi niciodată mai profanată de atât. Marco Sberga și Giulio Drigo sunt doi tineri pictori care locuiesc în spațiul cel mai privilegiat al Italiei virgiliene și populare a lui Comisso, Treviso. Dintre toate câte pot fi cunoscute pe lumea asta, ei se cunosc doar
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
să respecte în mod deosebit apa, mai ales cea potabilă. Preoții, divini și gânditori, au atribuit izvoarelor un caracter mai mult sau mai puțin mistic și religios; ca urmare a acestui fapt ele au fost protejate pentru a nu fi profanate. Actuala legislație a luat locul venerației, mai ales pentru perimetrele de protecție. Caracterul sacru și mistic al izvoarelor este în mod particular marcat pentru apele care au virtuți curative. În primul rând ele au fost consacrate unor divinități. Terapeutica hidrominerală
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
Premiul Asociației Scriitorilor din Iași), prima sinteză amplă asupra memorialisticii noastre de călătorie de până la 1900. Cartea propune o tipologie guvernată de criterii diverse (impuse de diversitatea materiei): geografice (muntele, marea), topoi culturali (castelul, hanul, ruina), natura călătoriei („sacră” sau „profană”, formativă, științifică, de plăcere, alegorică, parodică etc.), perspectiva („naivă”, mirată, lucid-critică ș.a.). Notele comune ale genului sunt, după F., echilibrul real-imaginar, gândire-simțire, realism-romantism, atonie-elan, dominanta demitizării (asupra mitizării), persistența „modelului” instituit de comparația lui Dinicu Golescu între realitățile din țară
FAIFER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286940_a_288269]
-
liberului arbitru, a realității materiale și a acelui Unu din care se trage lumea, a renunțării la viața pământească și a întoarcerii în patria cerească, această filosofie, spuneam, este filosofia neplatonică; vom rediscuta această problemă imediat. Pe lângă această producție filosofică „profană” mai există și aceea constituită din scurte tratate consacrate în mod expres definirii unor dogme ale credinței creștine, cum este aceea a Sfintei Treimi și a raportului dintre natură și persoană în Cristos. De aici și aparenta ciudățenie a celor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
goților este fundamentală pentru reconstituirea istoriei Spaniei și a ultimelor evenimente care au dus la convertirea barbarilor la catolicism. Cartea a fost scrisă în două versiuni, una mai scurtă în 619 și alta, mai lungă, în 625. Însă opera sa profană cea mai importantă care i-a adus și cea mai mare faimă este o vastă enciclopedie, Originile (Origines), intitulată și Etimologii (Etymologiae): Isidor n-a putut să le termine și acestea au fost împărțite în douăzeci de cărți de către discipolul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
unchiul său din partea mamei, Teofil, episcop de Alexandria, trebuie să fi avut o influență asupra formării sale (el l-a luat cu sine la sinodul de la Quercia). În orice caz, trebuie să se fi bucurat de o educație serioasă atât profană cât și teologică, deși multe din trimiterile care se găsesc în operele sale (în special în scrierea contra lui Iulian) provin mai degrabă din florilegii decât din lectura directă a autorilor. La moartea lui Teofil, la 15 octombrie 412, Chiril
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
dar și maimuțăreala joasă a curentului la noi, textul restituie simbolului străvechea lui demnitate în comunicarea gândirii, definind omul ca ființă simbolizantă. Un lung post-scriptum al articolului - demonstrând pe text incompetența în materie de poezie a lui G. Panu care profanează, încercând să și-o explice, eminesciana Mortua est! - prilejuiește aprecieri superlative ale modernului Arghezi pentru înaintașul său romantic: „Eminescu [...], mai mult decât oricine, caută expresia fericită, sintetică și o găsește foarte des [...]. Lui Eminescu îi trebuiesc sinteze; d-lui Panu
LINIA DREAPTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287819_a_289148]
-
goților este fundamentală pentru reconstituirea istoriei Spaniei și a ultimelor evenimente care au dus la convertirea barbarilor la catolicism. Cartea a fost scrisă în două versiuni, una mai scurtă, din 619, și alta mai lungă, din 625. însă opera sa profană cea mai importantă, care i-a adus și cea mai mare faimă, este o vastă enciclopedie, Originile (Origines), intitulată și Etimologii (Etymologiae): Isidor n-a putut să o termine, și ea a fost împărțită în douăzeci de cărți de către discipolul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cu siguranță, unchiul său din partea mamei, Teofil, episcop de Alexandria, a avut o influență asupra formării sale (el l-a luat cu sine la sinodul de la Stejar). în orice caz, trebuie să se fi bucurat de o educație serioasă, atît profană cît și teologică, deși multe din trimiterile care se găsesc în operele sale (în special în scrierea contra lui Iulian) provin mai degrabă din florilegii decît din lectura directă a autorilor. La moartea lui Teofil, la 15 octombrie 412, Chiril
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
acuzații revin în CC 2, 49 și 6, 40. În răspunsul său, Origen îi reproșează lui Celsus că nu distinge între marea masă a vrăjitorilor și cei despre care vorbește Isus. Într‑adevăr, în opinia lui Origen, există o vrăjitorie „profană”, lipsită de orice eficacitate, practicată de majoritatea impostorilor, și una sacră, strâns legată de puterea numelui lui Cristos. Numele lui Cristos posedă o asemenea putere, încât își păstrează eficacitatea chiar și atunci când este rostit de nelegiuiți. Tocmai acești „nelegiuiți”, care
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]