395 matches
-
nu iartă metehnele societății românești, cum de acceptă să revină? În Românii e deștepți, Radu Pavel Gheo disecă necruțător această societate est-europeană cariată de vicii. Și atunci, de ce se întoarce din cea mai bună lume posibilă? Istoricul Adrian Cioroianu îi profețise. Se întreabă și el ce anume din structura lui e inaderentă la mecanismul celei mai bune dintre lumile posibile? America este pentru el profund artificializată. Aici regăsești în carne și oase omul recent al lui Patapievici, aici regăsești postmodernismul nu
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
aceste motive, lumea și spiritul sunt separate și nu se pot amesteca. Orice cetate ideală, care este construită de om, rămâne un simplu proiect. Singura cetate care oferă certitudinea eternității și care Întrunește toate aspirațiile spirituale este cetatea lui Dumnezeu, profețită de Iisus. Dar, spune Iisus, „Cetatea Mea nu este din lumea aceasta”. Ea rămâne o lume deschisă, a promisiunii, o lume a salvării, În care, pentru a putea intra, trebuie să deschizi perspectiva „trecerii” din lumea de aici, În lumea
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
numai o singură femeie rromă din sat, pe care o chema Lina. Foarte multe din profețiile ei s-au adeverit pe parcursul anilor. Ea era cea mai cunoscută ghicitoare de pe Valea Mureșului Superior. Fata sa i-a moștenit harul ghicitului. A profețit, a prezis câteodată lucruri de neînchipuit, care până la urmă s-au adeverit. Tinerii au fost cei care au mers la ea ca să le ghicească din cărți. Putea să prezică doritorilor cine-i va fi soț sau soție și nu greșea
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
vizionar (episodul nebuniei lui Orlando și cel al călătoriei în Lună229). Pe acest poem l-a destinat parodierii Cervantes, pretutindeni în romanul său găsindu-se numeroase aluzii/ trimiteri explicite la scrierea lui Ariosto; Don Quijote însuși recapitulează episodul nebuniei lui Orlando, profețindu-și propriul destin sub specia autoironiei în primul volum, cu prilejul istorisirii întâmplării din Sierra Morena: "[...] vreau să-l imit pe Amadís, făcând aici pe deznădăjduitul, pe ieșitul din minți și pe furioasul, ca să-l imit totodată și pe viteazul
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Sânziene ori de Sf. Petru (momente ce consfințeau pragul dintre primăvară și vară, creștere și coacere, Înverzire și ofilire), când răgușește, fie pentru că a auzit șuieratul coasei. Conform unor credințe, larg răspândite În spațiul indo-european, cucul are puterea de a profeți mersul vieții, numărul de ani, norocul sau nenorocul oamenilor, bogăția sau sărăcia, Împlinirea erotică sau singurătatea, sănătatea sau moartea. Funcția oraculară derivă din virtuțile augurale specifice cântecului (ori manifestărilor) tuturor păsărilor migratoare: venind primăvara, o dată cu reînvierea naturii, marcând și consfințind
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
de povara amneziilor culturale, universale și locale. Eficacitatea tradiției, pe de o parte, dar și perfidul metabolism al uitării ne împiedică să credem că am putea înțelege vreodată un text „mai bine decât l-a înțeles autorul însuși” (Schleiermacher). Doar profeții - care sunt, de altminteri, izgoniți din țara și limba lor - își pot depăși conștiința istorică. Cunoașterea de sine rămâne numai pentru Dumnezeu nemijlocită, absolută, nedeterminată. Din această pricină, s-ar putea spune că aflați, în fața unui text familiar, înțelegerea noastră
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Că o pară coapta / Că o fată moartă / Și aș fi culcat-o / Într-un pat frumos”. De la astfel de versuri până la gesturile scandaloase ale dadaiștilor distanță nu este deloc mare. Cu ele Ț. părăsește literatura română, nu înainte de a profeți cumva mișcarea pe care o va declanșa la Zürich: „Literatura e viermele ce roade drumul subteran / Prin care o să curgă apă ca să iasă roade la vară”. De altfel, poetul însuși a vorbit despre continuitatea între momentul românesc și cel european
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290319_a_291648]
-
desuetă: intelectualii au înțepenit în ideile lor fixe și în bătăliile lor conceptuale. Mă interesează, în schimb, cruciada interioară a românilor. În caz că ea mai este posibilă și nu a pierit de tot. Nu știu ce va aduce viitorul și nu pot să profețesc nimic. Lucreția Jurj a fost femeie-partizan timp de patru ani în Munții Apuseni (1950-1954) și apoi deținută politică vreme de zece ani (1954-1964). Am invitat-o mereu la cursurile mele despre Gulagul românesc, pentru că era nu doar o povestitoare remarcabilă
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
că exact după 20 de ani, Voltaire moare, iar casa în care el a scris epistola către prietenul său, a devenit una din multele tipografii destinate tipăririi Bibliei în numeroase limbi pentru a fi răspândită în lumea întreagă. Voltaire a profețit pieirea Bisericii lui Hristos, dar în realitate și-a profețit pieirea lui; Biserica a rămas și va dăinui până la sfârșitul veacurilor. Doctorul care l-a îngrijit până în clipa morții, mărturisește înspăimântat, că muribundul era chinuit de groaznice mustrări de cuget
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
în care el a scris epistola către prietenul său, a devenit una din multele tipografii destinate tipăririi Bibliei în numeroase limbi pentru a fi răspândită în lumea întreagă. Voltaire a profețit pieirea Bisericii lui Hristos, dar în realitate și-a profețit pieirea lui; Biserica a rămas și va dăinui până la sfârșitul veacurilor. Doctorul care l-a îngrijit până în clipa morții, mărturisește înspăimântat, că muribundul era chinuit de groaznice mustrări de cuget, din care cauză aiura. Abia atunci și-a dat el
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
să facă ăștia!“, spuneau cu invidie vecinii, contemplând ramurile grele de fructe care coborau până-n stradă. „Mă, ce de rachiu or să scoață ăștia!“, ziceau trecătorii. „Mă, ce de bani or să aibă ăștia, dacă ies cu coșuri la piață!“, profețeau neamurile. „Numai să poată ei să adune.“ Nu știu de ce, dar am resimțit cruciada invidioșilor ca pe o mare provocare. Era pentru prima oară când conștientizam faptul că viața e o permanentă provocare. Până seara, am cules în transă, neștiut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
sunt zugrăviți În mod clasic, smulgându-și bărbile și urmându-l pe Moise, care ține, pentru identificare, Tablele Legii În mână. El arată spre Cristos, ținând În mână o filacteră pe care scrie : „Acesta este Mesia pe care l-am profețit și iată”. Pe fresca bisericii Sf. Luca (secolul al XVIII-lea) a Mănăstirii Rila din Bulgaria apare o abatere de la modelul impus de erminie : grupul de evrei (notat pe frescă „Iudei”) este legat cu funia de câțiva draci și (ca
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de plată. Mai are să-ți dea Buceagu’ și Dacia aia roșie, și io cu văru’ Laur o să rămânem amărășteni la tuburi... — Sfinte Dumnezeule, bolborosea Andrei Încrâncenat, unu’ din ei tot o să Înțepenească. Părea Întrucâtva posedat de perspectiva asta, În timp ce Laur profețea lungit pe iarbă sub cais: — Ba amândoi, părințele. O să-i iei pe-amândoi dupe pâine și-ai să moștenești Unitatea, părințele. Da’ ce-ai să te faci cu dada Leontina, c-o să trebuiască s-o ceri În căsătorie? Și p-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
cel mai important factor de progres, apropiere, depărtare, dezumanizare. Comuniștii adoptaseră sloganul „proletari din toate țările, uniți-vă” ă și nu s au unit ! Banul și ă nevoia unui trai mai bun poartă pe om pretutindeni. „E țara lui, pământul” profețea Tudor Arghezi pe la 1927, poate, intuind dezvoltarea comunicațiilor și a infrastructurii (informare, deplasare, mișcare ușoare) și mersul lumii. Și cum „A LUMII-NTREGUL SÂMBUR ă DORINȚA-I ȘI MĂRIREA” (Mihai Eminescu) deci, motorul lumii ar fi sexul și pofta măririi
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
prin „cea divină”. Mataji Nirmala Devi a învățat tehnicile de meditație în ashramul lui Mahatma Gandhi. Are studii de medicină și psihologie. „Este fiica unei familii de brahmani, practicantă a confesiunii creștine protestante.” La bătrânețe a părăsit creștinismul pentru a profeți noua formă de mântuire prin „realizarea sinelui”. După căsătoria celor două fiice ale sale s-a stabilit în Occident. Sahaja Yoga are astăzi centre în SUA, australia, canada, Marea Britanie, Franța, Elveția, austria, Olanda și în sud estul Europei. XXII.2
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
20 mai 1990) prin care la putere să ajungă democrați și nu foști nomenclaturiști neocomuniști; în cazul în care revoluția electorală nu va avea loc, la putere rămânând neocomuniștii, atunci se va declanșa o a doua revoluție în stradă (Tismăneanu profețește, de fapt, fenomenul „Piața Universității 1990”). Cu alt prilej (Reinventarea politicului. Europa Răsăriteană de la Stalin la Havel, 1999), Vladimir Tismăneanu vorbește despre realitatea revoltei anticomuniste spontane, a insurecției populare, dublată de o conspirație internă a nomenclaturii, care a profitat de
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
lumi locuite. Astfel, păgânii vor domina lumea timp de patruzeci și două de luni, adică trei ani și jumătate sau o mie două sute șaizeci de zile (ca în Dan. 7,25; 12,7). Doi martori, purtând veșminte de sac, vor profeți, apărați de puterea lui Dumnezeu: „Și dacă voiește cineva să îi vatăme, foc iese din gura lor și mistuiește pe vrăjmașii lor” (11,5). Cei doi martori sunt prezentați prin intermediul a două metafore inspirate din profeția lui Zaharia: „Cei doi
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
spre a nu fi recunoscut și proslăvit. Întruparea Mântuitorului constituie punctul de maxim interes teologic. Ea este caracterizată de o discreție absolută, este lipsită de prezența vreunui martor; fecioara nu naște trupește, ci într‑o vedenie înfricoșătoare. În acest fel, profeții sirieni își revendică indirect privilegiul de a fi asistat la însăși taina întrupării. O atare poziție, pregnostică, prin care este anulată istoricitatea și corporalitatea întrupării, ar fi dus la o „privatizare” extrem de primejdioasă a mesajului creștin. Episcopii, a căror autoritate
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
sub mai multe nume - se răzbună plănuind asasinatul profetului. Autorul scrierii Urcarea la cer... gândește în formule antinomice. Fiecare personaj își dobândește valoarea și semnificația numai în opoziție cu alt personaj. Iată câteva tandemuri esențiale: Beshira/Isaia; adevărații profeți/falșii profeți; regele Iezechia (regele cel bun)/regele Manase (regele cel rău); Isus (Cel Iubit)/Sammael. Primele cinci capitole („Martiriul lui Isaia”) au o importanță majoră pentru lucrarea noastră. Vom face mai întâi o prezentare generală succintă, după care ne vom îndrepta
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Politica regelui este susținută la curte de o întreagă ceată de profeți lingușitori și mincinoși. Nemaiputând îndura o atare situație, Isaia părăsește Ierusalimul, retrăgându‑se mai întâi în Betleem, iar apoi „în munți” (2, 9) împreună cu o comunitate restrânsă de profeți prieteni. Ei vor rămâne aici timp de doi ani, până ce vor fi descoperiți și denunțați de falsul profet Beshira. Autorul introduce acest personaj (2,12) cu o dublă intenție. În primul rând, el joacă rolul de spion și de informator
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
eshatologic. Capitolul nu trebuie plasat și analizat în afara contextului, așa cum se întâmplă la Peerbolte. Faptul că întâlnim cele patru tradiții fundamentale nu ni se pare foarte semnificativ. Esențială este înțelegerea semnificației reale - teologice și istorice - a personajului în discuție. Isaia profețește ca ultimă etapă premergătoare parusiei întruparea lui Beliar într‑un rege însetat de sânge. Portretul tiranului trimite la figura lui Nero, prin următoarele aspecte: este vorba de un matricid; sub domnia sa, unul dintre Apostoli este condamnat și ucis (martiriul lui
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
2). Minunea consta în faptul că vinul din cupa cea mică umplea cupa cea mare, vărsându‑se uneori, semn al abundenței harului. Spre marea ei surprindere, inițiata primea pe loc darul profețirii: „Deschide‑ți gura și orice ai spune vei profeți” (I, 13, 3). Marcu dispune astfel de un „demon asistent” (daemon paredrus), ca și fiara din Apocalipsă 13, cu ajutorul căruia ucenicii săi simulează, la rândul lor, darul profeției. Mândră de a fi dobândit un atare dar, femeia devenită subit profetesă
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
31, precum și omisiunea din Apoc. 7. Origen raportează pasajul din Gen. 49,17 la figura lui Samson. Tradiția iudaică stabilește aceeași corespondență. Într‑adevăr, personajul Samson ne va permite elucidarea, cel puțin parțială, a misterului. În Gen. 49,17, Iacob profețește: „Dan să se facă șarpe în drum [...], mușcând glezna calului și călărețul se va prăvăli pe spate”. Tradiția iudaică atribuie un sens esențial pozitiv acestei profeții: Iacob, departe de a arunca blestemul asupra tribului lui Dan, îl copleșește cu binecuvântări
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cunoscute întocmai profețiile lor, lăsând deoparte propriile noastre idei. Într‑adevăr, nu căutăm să inventăm nimic nou, ci [voim] un singur lucru: să‑i îndrumăm pe cei care pot crede cu dreptate, arătându‑le scrierile despre cele ce au fost profețite odinioară”. În acord cu această concepție, tratatul se prezintă ca un fel de urmă vizibilă a întâlnirii inefabile dintre întrebarea lui Teofil și profețiile Logosului. Toate pornesc de la și se întorc în Logosul divin, toate își descoperă sensul în Logos
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
sale, până când va veni ce i‑a fost hărăzit; el este așteptarea neamurilor [păgâne]” (Gen. 49,8‑10). Iată cuvintele rostite de Iacob lui Iuda și care s‑au împlinit în Domnul. Patriarhul vorbește însă și de Anticrist; așa cum a profețit pentru Iuda, profețește și pentru celălalt fiu al său, Dan. Iuda era cel de‑al patrulea fiu al său, iar Dan era al optulea. Oare ce a spus despre acesta? „Dan să se facă șarpe în drum zvârcolindu‑se pe
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]