202 matches
-
Op. cit., p. 178. 232 Gheorghe Al. Cazan, Studiu introductiv, p. LVI. 233 C. Rădulescu-Motru, Op. cit., p. 695. 234 Ibidem, p. 698. 235 Ibidem, p. 667. 236 Ibidem, p. 673. 237 Ibidem, p. 726. 238 M. Eliade, Popor fără misiune ?!, în Profetism românesc, 2, București, Editura "Roza vânturilor", 1990, p. 136. 239 C. Rădulescu-Motru, Op. cit., p. 740 240 Idem, Prsonalismul energetic, p. 615. 241 Idem, Elemente de metafizică, p. 513. 242 Gheorghe Al. Cazan, Op. cit., p. LVII. 243 Mircea Florian, Îndrumare în
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
fapt care inaugurează o agendă de cercetări filologice și istorice realizate cu scopul de a trezi conștiința națională. Scormonind imaginativ în trecut, plăsmuind descendențe etnice și stabilind filiații lingvistice, cărturarii care au descoperit națiunea dau expresie, pentru întâia oară, unui profetism național. Corelativ acestei faze inițiale este un program intelectual de teoretizare a națiunii pe baza probelor lingvistice și istorice prelevate prin studii filologice și istoriografice, program care poate fi numit naționalism cultural. Faza B - perioada "agitației patriotice" în care intelectualii
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Hroch (1985) a fost împreunată cu idei izvorâte din concepția lui C.J.H. Hayes (1960), la care am adus completări de rigoare.5 Tabel 3. Devenirea tri-stadială a naționalismului Faza structurală Tipologia naționalismului Evoluția religioasă a naționalismului faza A naționalism cultural profetism național al proorocilor națiunii faza B naționalism politic teologia naționalistă a intelectualilor faza C naționalism popular mitologia naționalistă a maselor Sursa: M. Hroch (1985) și C.J.H. Hayes (1960) Modelul triptic al dinamicii mișcărilor naționale se potrivește în mare cazului românesc
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
neamului este împlinit și triumful final al românismului este adus de arhanghelul războiului, care a însemnat "mântuirea de dușman" și a permis "Unirea cea mare" (Constantinescu, 1928, p. 299). Doctrina mântuirii neamului românesc se împletește cu conștiința istorică a unui profetism românesc (Eliade, 1990). Alecu Russo se face profetul național care citește în viitorul românesc și anunță, în 1848, "un mare popor, sprijinit pe o Mare, având ca cingătoare două fluvii: Dunărea și Nistru, cu sânge roman în vine! Iar Moldova
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
națională s-a împlinit întocmai, cu o singură excepție însă: în locul fundației latiniste, năzuită de Russo, România Mare s-a întemeiat mai curând pe elementul autohton, teluric, dacic, și pe cel spiritual răsăritean. În total acord cu soteriologia românismului și profetismul național, aripa naționalistă a interbelicului a elaborat o miracologie a neamului. Citind "istoria, cartea suferințelor și bucuriilor poporului român", aflăm "că nașterea poporului român s-a întâmplat cu ajutorul a trei minuni": a) miracolul roman, care, biruind viteazul popor dac, iar
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
245-271). București: Editura Albatros. Delavrancea, Ștefănescu-B. (192-). Patria și patriotismul. Ediție publicată de Octav Minar. București: Editura Librăriei Soces & Co. S.A. Eliade, M. (1937). De ce cred în biruința legionară. Buna Vestire, Anul I, 17 decembrie 1937, 224. Eliade, M. (1990). Profetism românesc. Vol. I: Itinerariu spiritual. Scrisori către un provincial. Destinul culturii românești; Vol. II: România în eternitate. București: Roza Vânturilor. Giurescu, C.C. (1937). Pentru "Vechea Școală" de istorie. Răspuns D-lui N. Iorga. București. Goga, O. (1927). Mustul care fierbe
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
perechea "teologia naționalistă a intelectualilor" și "mitologia naționalistă a maselor" aparțin lui C.J.H. Hayes (1960, pp. 168, 5). Contribuțiile noastre, prin care am încercat să completăm tabloul și să îi conferim simetrie, sunt aduse prin noțiunile de "naționalism popular", respectiv "profetism național al proorocilor națiunii". 6 Termenul "politie", de proveniență grecească (πολιτεία), desemnează fie o entitate organizată politic, fie organizarea politică a unei colectivități. În rândurile de față noțiunea de politie este utilizată în sensul al doilea, i.e., forma de organizare
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
naturii umane, fascinează, șochează și invită totodată la reflecție. Din punct de vedere psihanalitic, ea exercită, în planul colectivităților umane, o funcție catarctică (D. Barrucand, C. Enăchescu). Este „descoperire” și „avertisment”, realizând întâlnirea umanului cu supranaturalul divin, ca în cazul profetismului sau al divinației oraculare. În sensul acesta Pythia, la greci, și Sybila, la romani, devin personaje emblematice, simboluri ale exemplarității nebuniei, respectată, temută și ascultată. Luciditatea vizionară a profeților Vechiului Testament, precum și extazul tenebros al profeteselor oracolului de la Delphi sau
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în revistă a „psihozelor mistice” cunoscute în istoria Europei începând cu secolul al XV-lea și pe care le consideră adevărate epidemii psihotice. Ele au caracterul menționat mai sus, al demonopatiilor, al epidemiilor convulsionare, stări de posesiune colectivă sau de profetism, histerodemonopatii etc. Un rol important în epocă l-au avut experiențele lui A. Mesmer referitoare la magnetismul animal și observațiile clinice ale lui J. Charcot asupra hipnozei și isteriei. Ambele au adus în discuție cu această ocazie noi aspecte ale
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
140, 144. 5 T.S. Eliot, The Classics and the Man of Letters (1942; London, 1943), p. 13. 6 Andrei Pleșu, Noi boicotăm istoria și valorificăm mărunt imediatul, in: Luceafărul, 25, 26 iulie 1995. 7 Mircea Eliade, Cele două Românii, in: Profetism românesc (București, 1990), II, p. 171. 8 cf. Leon Volovici, Ideologia naționalistă și problema evreiască în România anilor '30 (București, Humanitas, 1991), p. 96; alte citate din Emil Cioran etc., pp. 97-98. 9 I.D. Sârbu, Neamul și epoca la tribunalul
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
ironie și parodie"31. Se observă la Hutcheon aceeași tendință de a include trecutul în prezent, dar, ca și la Eco, acest lucru nu se mai realizează ideologic sau inocent, ci prin revizuire și interpretare, înlocuindu-se astfel reducționismul și profetismul modernismului cu o atitudine postmodernistă hibridă, paradoxală, ambiguă, dar totuși implicată și conștientă. Aceste caracteristici ale includerii și interpretării trecutului în postmodernism sunt foarte ușor de desprins și din exponatele artei postmoderne, care recuperează din plin tradiția, transformând trecutul, dintr-
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Regulile metodei sociologice, Iași, Polirom. Eminescu, Mihai (1981), Fragmentarium, București, Editura Științifică și Enciclopedică. Eisenstadt, Shmuel Noah (1985), "Cultural Traditions, Power Relations and Modes of Change", în Borda, Orlando Fals, The Challange of Social Change, Londra, Sage. Eliade, Mircea (1990), Profetism românesc. România în eternitate, București, Roza Vânturilor [orig. "România în eternitate", în Vremea, 13, Octombrie 1935]. Eller, Jack David și Coughlan, Reed M. (1993), "The poverty of primordialism: the demystification of ethnic", în Ethnic and Racial Studies, 16:2, pp.
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
cea mai norocoasă pe care a cunoscut-o până acum istoria României. Nici înainte, nici după generația noastră, România n-a mai cunoscut libertatea, belșugul și disponibilitatea de care ne-am bucurat noi”. Generația lui N. Iorga fusese confiscată de profetismul național care a pregătit războiul pentru întregirea neamului. Generația frontului a fost sacrificată pentru a se realiza o Românie Mare, liberă și bogată. „Am avut o libertate care se cucerise cu foarte mult sânge și cu foarte multe renunțări și
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
istorice fără ca el să se renege pe sine. A parcurge fiecare moment al istoriei cu conștiința verticalei, a deschide fiecare moment al istoriei spre zenit, a-i extrage seva de transcendență : iată înțelesul în care părintele Scrima vorbea despre un profetism al sensului, pe care creștinii ar avea îndatorirea să-l asume. La același model cu predominanță verticală se referea Berdiaev cînd deosebea istoria, înțeleasă ca obiectivare a spiritului și lege constrîngătoare pentru om, de timpul existențial în care persoana ia
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
figurile instituționale reprezentate de suverani și de demnitarii lor, e foarte probabil ca tehnicile prin care se ajungea la cunoașterea voinței divine să fi fost larg răspândite în toate păturile populației, după cum o arată polemica biblică frecventă împotriva acestor practici. Profetismul Concepția actuală despre profet ca sever reformator religios și importantă figură etică se bazează pe imaginea pe care ne-o oferă despre ei cele cincisprezece cărți atribuite profeților scriitori ca: Osea, Isaia sau Ieremia. Există însă riscul mare ca această
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
și importantă figură etică se bazează pe imaginea pe care ne-o oferă despre ei cele cincisprezece cărți atribuite profeților scriitori ca: Osea, Isaia sau Ieremia. Există însă riscul mare ca această concepție să nu reflecte întocmai fenomenul religios al profetismului atestat în Israel și Iuda în perioada preexilică. În mod asemănător, atunci când se dă credit detaliilor istorice din povestirile din mai sus amintitele cărți profetice (acelea care în canonul ebraic sunt numite „profeți posteriori”), poate duce la ambiguități destul de mari
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
face nicio aluzie la criticile drastice și oracolele de condamnare din Cartea lui Amos, ci se menționează doar împlinirea profeției victoriei anunțate de un profet de curte pe nume Iona (2Rg 14,25). După cum am amintit deja mai sus, fenomenul profetismului în Israel și Iuda îndeplinește un rol religios precis, în principal, acela de a comunica mesajul divin unui destinatar uman (Am 3,7); profetul poate fi definit drept cel care, simțindu-se inspirat de Dumnezeu și primind o revelație sau
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
ûrîm, nici prin profeți”. Profeția din Israel și Iuda reprezenta, prin urmare, doar unul dintre diferitele feluri prin care se putea ajunge la cunoașterea voinței divine (cf. și Ier 27,9 și 29,8). Pentru a descrie foarte succint realitatea profetismului în epoca monarhică, e bine să ținem cont că toate cărțile profetice atribuite profeților scriitori au fost reelaborate substanțial din punct de vedere literar, iar teologia lor a fost unificată semnificativ astfel încât imaginea profeților să fie cât mai asemănătoare cu
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
distinctivă a profeției antice israelite și iudaice. În ciuda neîncrederii recent exprimate cu privire la caracterul realmente istoric al povestirilor profetice și a atenției sporite asupra calităților literare ale cărților profetice, nu se poate exclude existența unei profeții critice față de monarhie deja din profetismul preexilic. Funcțiunea critică religioasă putea fi exercitată de profeți chiar dacă nu erau inserați direct în structura palatului, după cum ne demonstrează criticile aspre la adresa suveranului făcute de profeții zeului Haddu în vechiul regat sirian Mari (secolul al XVIII-lea î.C.
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
și familiale care stau de la baza grupului a cărui religie, la origine pastorală, Îmbrățișează În mare măsură elemente proprii sedentarilor, pentru a sublinia continua osmoză Între culturi. În textele de la Mari din această epocă există multe referiri la fenomene de „profetism” cu privire la persoane care visează sau primesc mesaje din partea zeilor, de obicei destinate unei terțe persoane, care este regele. Caracterul de revelație extatică pe care Îl arată astfel de fenomene a dus la punerea lor În paralel cu profetismul ebraic; deși
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fenomene de „profetism” cu privire la persoane care visează sau primesc mesaje din partea zeilor, de obicei destinate unei terțe persoane, care este regele. Caracterul de revelație extatică pe care Îl arată astfel de fenomene a dus la punerea lor În paralel cu profetismul ebraic; deși există elementele comune, avem totuși de-a face cu fenomene esențialmente diferite, chiar dacă acestea se pot Încadra Într-o tradiție semitică documentată, printre altele, la curtea Biblosului În secolul al XI-lea Î.Hr. (În povestirea călătoriei egipteanului
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fapt care inaugurează o agendă de cercetări filologice și istorice realizate cu scopul de a trezi conștiința națională. Scormonind imaginativ în trecut, plăsmuind descendențe etnice și stabilind filiații lingvistice, cărturarii care au descoperit națiunea dau expresie, pentru întâia oară, unui profetism național. Corelativ acestei faze inițiale este un program intelectual de teoretizare a națiunii pe baza probelor lingvistice și istorice prelevate prin studii filologice și istoriografice, program care poate fi numit naționalism cultural. Faza B perioada "agitației patriotice" în care intelectualii
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Hroch (1985) a fost împreunată cu idei izvorâte din concepția lui C.J.H. Hayes (1960), la care am adus completări de rigoare.5 Tabel 3. Devenirea tri-stadială a naționalismului Faza structurală Tipologia naționalismului Evoluția religioasă a naționalismului faza A naționalism cultural profetism național al proorocilor națiunii faza B naționalism politic teologia naționalistă a intelectualilor faza C naționalism popular mitologia naționalistă a maselor Sursa: M. Hroch (1985) și C.J.H. Hayes (1960) Modelul triptic al dinamicii mișcărilor naționale se potrivește în mare cazului românesc
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
neamului este împlinit și triumful final al românismului este adus de arhanghelul războiului, care a însemnat "mântuirea de dușman" și a permis "Unirea cea mare" (Constantinescu, 1928, p. 299). Doctrina mântuirii neamului românesc se împletește cu conștiința istorică a unui profetism românesc (Eliade, 1990). Alecu Russo se face profetul național care citește în viitorul românesc și anunță, în 1848, "un mare popor, sprijinit pe o Mare, având ca cingătoare două fluvii: Dunărea și Nistru, cu sânge roman în vine! Iar Moldova
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
națională s-a împlinit întocmai, cu o singură excepție însă: în locul fundației latiniste, năzuită de Russo, România Mare s-a întemeiat mai curând pe elementul autohton, teluric, dacic, și pe cel spiritual răsăritean. În total acord cu soteriologia românismului și profetismul național, aripa naționalistă a interbelicului a elaborat o miracologie a neamului. Citind "istoria, cartea suferințelor și bucuriilor poporului român", aflăm "că nașterea poporului român s-a întâmplat cu ajutorul a trei minuni": a) miracolul roman, care, biruind viteazul popor dac, iar
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]