700 matches
-
da toată cinstea creștinească! Ș-apoi după-amiazi avem înmormîntarea femeii lui Melentie... Hai, hai! Mergea greu și se sprijinea în cârjă și se oprea să se odihnească pe drum. La curtea Iuga se mărise gălăgia. Castelul ardea mereu, înfundat. Bucătăreasa Profira sărută mâna preotului și-l conduse în odaia mortului. ― Of, Doamne, Doamne, amară soartă ai hărăzit omului! bolborosi preotul, punîndu-și patrafirul, după ce s-a uitat o clipă la cadavrul boierului Miron. Ascunse sunt cărările tale, Doamne, blagoslovit fie numele tău
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
băgare de seamă, ca un cercetător străin, întorcînd capul când încoace, când încolo, fără a zăbovi însă lângă ruine. Deodată din ograda argaților apăru logofătul Leonte Bumbu, speriat, parcă nu și-ar fi crezut ochilor, iar din conacul vechi bucătăreasa Profira, care începu să bocească cu un glas răgușit ca de bărbat, repezindu-se să sărute mâna și umplîndu-i-o de lacrimi. Tânărul Iuga puse câteva întrebări și ascultă răspunsurile cu o figură rece, ca și când le-ar mai fi auzit sau nu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ca un aghiotant credincios. În partea cealaltă, până la gardul dinspre ograda conacului, din care numai câțiva stâlpi se mai aflau în picioare, se îngrămădeau toți oamenii curții, cu Isbășescu în frunte și cu argații la urmă. Nevasta logofătului și bucătăreasa Profira plângeau cu sughițuri multe, dar fără bocete gălăgioase, rușinate parcă de răceala lui Grigore. Ochii lui, roșii și tulburi, cuprindeau în aceeași privire amândouă coșciugurile. Erau la fel de mari, din același lemn, parc-ar fi fost comandate de mult. În sufletul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
M. Molotov din 4 februarie (cu prilejul încheierii Tratatului de prietenie, colaborare și asistență mutuală între U.R.S.S. și România), urmată de predarea Insulei printr-un proces-verbal încheiat la 23 mai, semnat din partea guvernului român de ministrul Lucrărilor Publice, Nicolae Profiri, și de secretarul general al Ministerului Afacerilor Externe, Eduard Mezincescu. Parlamentele celor două țări, România și U.R.S.S., nu au analizat și nu au ratificat niciodată documentul. La 25 noiembrie 1949, printr-un alt proces-verbal, s-a stabilit frontiera româno-sovietică
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
acolo Cărțile care ne-au făcut oameni și vorbind la Universitate despre femeile din viața și opera scriitorului român tocmai în orașul Veronicăi Micle - la un pas de Chirița, Cezara și Adela, de Olguța, Monica, Irinuca, ori de Lilly Teodoreanu, Profira Sadoveanu și Tescanii Marukăi -, asta mi s-a părut ceva nespus de dulce sufletului. Cum firitisirea celei de-a 15-a librării Humanitas a fost amânată din rațiuni șantieriste, am rămas nu doar cu nostalgia „zilei femeii“, ci și cu
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
fuge ca dracul de tămâie de amazoane și menade. Când nu fuge, sucombă sub virilitatea lor arghirofilă și narcisiacă. Abia câteva soațe încărcate negativ - Veturia Goga, Fanny Rebreanu, Elena Preda - și un alai de soții mântuitoare: Gerda Barbilian, Tinca Arghezi, Profira Sadoveanu, Lilly Teodoreanu, Aurora Cornu, Maria (Grant) Rosetti, Cornelia Brediceanu, Sașa Prejbeanu (Odobescu), Neli Pillat, Vera Călinescu, Olimpia (I.D.) Sîrbu. Doar două muze sulfuroase (Natalia Negru, Marieta Sadova) și o suită de oferte sărbătorești, de la Zulnia lui Conachi (Smaranda Negri
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
fundul mării Și în palate splendizi de cristal, Când vîntu-a trece peste-a apei ării Tu-i auzi cântarea lui pe val; Ți-i închina viața ta visării, 270Vei fi oceanului monarchul pal... Ți-oi da palate de mărgean și profir Cu bolți lucrate numa-n aur d-Ofir. Ca să-mi ajungi nevrednica-mi iubire Ai părăsit al cerurilor cort - 275Dar nu e chipul tău cel peste fire Ce-n fundul sufletului meu îl port. O geniul meu, mi-e frig L-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
cu primă tură de corespondență. Conținutul lui îl scoase pe Porfiri din apartamentul său. ă Alexander Grigorevici, nu ai văzut cine mi-a lăsat asta? Așezat pe taburetul său înalt de la birou, funcționarul șef abia de-și îndreptă privirea înspre Profiri, fiind reținut de lamentările lăcrimoase și incoerente ale unei femei slabe și agitate. Deși pălăvrăgeala ei produse pe fața funcționarului o expresie de dezgust profound, acesta nu își putea lua ochii de la ea. Fără vârstă, fața femeii era ciupită și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
un moment își țuguie buzele ironic, ca și cum tocmai îi veni un gând amuzant. Era un bărbat frumos și foarte plăcut. Ținea la amândouă aceste atribute, fiind conștient de propria calitate de a-i recomforta pe ceilalți prin simpla sa prezență. Profiri se întrebă dacă această calitate nu îi afecta cumva judecata prietenului său și dacă acesta aprecia sau lăsa doar impresia că apreciază traiul ușor mai presus de orice. ă Vreau să spun, cum putem noi ști că nu e vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
primire și arătă înspre femeia în lacrimi cu o înclinare a capului. A cerut cu insistență să vorbească cu magistratul investigator, îl asigură Zamiotov plecându-și privirea și zâmbind afectat. ă I-ai luat declarația, cum ți-am cerut? întrebă Profiri, studiind-o pe femeie cu o privire detașată și observând că nivelul și claritatea tânguierilor acesteia erau neschimbate. Deși nu făcea parte din categoria oamenilor care se tem să confrunte o femeie în lacrimi și care se dau în lături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
nu era al ei. era al meu. Sunt vinovată. Eu, Iecaterina Romanovna Lebedieva, sunt vinovată de păcatul ei. Eu sunt vinovată pentru tot. Eu sunt vinovată de toate... Declarația continuă în stilul acesta pentru mai multe rânduri. ă Înțeleg, spuse Profiri, când o termină de citit. Doamnă, vreți să veniți cu mine? și cu aceasta o conduse în apartamentul său. § ă Prin urmare, ce să ne facem cu dumneata? începu Porfiri, pe un ton ușor și indulgent. Să te băgăm la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
când o pomenesc pe a dumitale. O luăm ca pe un joc. Poți să faci asta, Iecaterina Romanovna? Porfiri zâmbi cu nesiguranță la răspunsul ei aprobator. Nu era sigur dacă ea îl înțelesese. ă Să o luăm de la început, spuse Profiri. Oh, și te rog să nu mă înțelegi greșit. Nu te acuz personal de nimic, înțelegi. Eu doar încerc să te ajut să faci declarația puțin mai... cum să-ți spun? - precisă? Admit că nu am mai făcut așa ceva. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
o fiică pe care nu o mai ai. Ai făcut ceva ca să ajungi în situația asta. ă El a alungat-o. ă El? ă Lebediev. ă Soțul dumitale? Închise ochii și dădu din cap o dată. ă și dumneata? o presă Profiri. Iecaterina Romanovna deschise ochii și se uită direct prin Profiri. Fața îi deveni agitată. Părea că ar privi o scenă de un interes intens și dureros pentru ea. ă Eu nu am spus nimic, spuse după o vreme în șoaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
ceva ca să ajungi în situația asta. ă El a alungat-o. ă El? ă Lebediev. ă Soțul dumitale? Închise ochii și dădu din cap o dată. ă și dumneata? o presă Profiri. Iecaterina Romanovna deschise ochii și se uită direct prin Profiri. Fața îi deveni agitată. Părea că ar privi o scenă de un interes intens și dureros pentru ea. ă Eu nu am spus nimic, spuse după o vreme în șoaptă și își închise ochii din nou. ă și fiindcă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
vină. ă Ai vreo idee ce s-a ales de fiica dumitale? Iecaterina Romanovna dădu din cap, cu ochii încă închiși. ă Ai vrea să te ajut ca să afli? Ea își deschise ochii, de data aceasta uitându-se direct la Profiri. Neliniștea îi sluți fața și avea o privire plină de ură, deși cui îi era adresată, Porfiri nu putea să spună. ă Nu am nicio fiică, strigă ea. ă Doamnă, am impresia că dumneata ai avea nevoie de un preot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
sus ar fi trebuit să fie. Porfiri era conștient de greutatea pe care această onorabilitate afectată o avea asupra omului. Noul venit purta o veche haină neagră cu cusuturile desfăcute și cu nasturi lipsă. Se înclină vag în direcția lui Profiri, deși ochii lui umezi erau evazivi. ă Domnia voastră, permiteți-mi privilegiul de a mă recomanda. Sunt consilierul titular Ivan Filomonovoci Lebediev. Domnia voastră, repetă el, permiteți-mi onoarea - ah! Se opri neconsolat. Se înclină pentru o clipă și își încleștă fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
pot vinde monolgul. Dacă poți dovedi că i-a aparținut lui Sarenko, îți voi da douăzeci și cinci. ă Ai cuvântul meu. ă Douăzeci și două. ă Douăzeci și două. Omul ăsta are o inimă de piatră, strigă actorul, cerând ajutorul lui Profiri. ă știi cum merge treaba, spuse cămătarul. Îți pot da numai cât cred că voi primi pe ea. ă Vei primi mai mult de douăzeci și două pentru ea. Cel puțin o sută. ă Douăzeci și două. Vrei, bine. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
aveți decât să mergeți la Căminul lui Lippevechsel. și să întrebați acolo de Pavel Pavelovici Virginski. Cămătarul ridică cele două bancnote și i-o întinse pe a doua lui Porfiri. ă Conduc o afacere de credit respectabilă. Datoria este plătită. Profiri se înclină și păstră plecăciunea. ă Sunt evreu, e adevărat, dar sunt un cetățean care respectă legea. Porfiri își ridică capul și îl privi pe cămătar în ochii și dădu acolo peste o mânie fără margini. Luă bancnota care îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
sigur fiindcă aceasta se mișca abrupt, cu fața plecată și înghițită de întuneric. Porfiri o strigă, iar chemarea sa îi atrase privirea. Văzându-l însă, cu panică în ochi, aceasta se întoarse și o luă la fugă, pierind din vedere. Profiri strânse cărțile la piept și porni în urmărirea fetei, pe care o recunoscu ca fiind Lilia, tânăra prostituată adusă la secție. Se luă după călcâiul pantofului ei și după marginile hainei sale, însă Lilia dispărea constant după colțuri, gonind parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
senzație puternică și ademenitoare era reală. Când în sfârșit își deschise ochii și se uită în jur, avea o privire uimită și înfricoșată. ă Poți sta ridicat? îl întrebă Porfiri. Virginski se ridică singur în coate și îi permise lui Profiri, așezat lângă el pe pat, să îl hrănească cu lingura. Din când în când își umplea gura cu pâine, pe care nu o putea mesteca decât după ce o muia bine în fiertură. Abia după ce a mâncat și ultima lingură își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
șocat de descoperirea aceasta, cu un zâmbet jucăuș pe față, izbugni într-un râs plin de căldură și diferit de spasmele care puseseră stăpânire pe el mai devreme. Nenorocitul de Goriancikov, spuse acesta în sfârșit. ă Cine este Goriancikov? întrebă Profiri. ă Fiodor Dmitrovici Goriancikov, răspunse Virginski. Fiul de cățea care mi-a furat chitanța de la amanet. O țineam aici. ă Dar de ce ar vrea cineva să fure o chitanță de la amanet? E ca și cum ai fura o datorie? ă Oh, Goriancikov
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
încă mai trăia. ă Am înțeles. A fost dorința răposatului dumneavoastră soț ca Stepan Sergheievici să locuiască aici? ă Soțul meu a fost de acord cu asta și, prin urmare, presupun că și-a și dorit-o, spuse Anna Alexandrovna. Profiri clipi în exces din nou în timp ce îi simțea tensiunea din exprimare. Apoi spuse: ă Așa dori să cercetez camera lui Stepan Sergheievici. și de asemenea să arunc o privire în magazia lui Boria. A avut Boria vreo secure? ă Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
ă Vă întreb fiindcă am scris câteva piese de teatru. ă Sunteți dramaturg? ă Piesele au făcut ceva vâlvă în anumite cercuri. Poate v-au atras atenția într-o... ă... capacitate oficială. ă Nu. Nu am auzit de piesele dumitale. Profiri zâmbi într-un fel în care spera să fie calm. Tânărul părea dubios. ă Desigur, nici eu nu cred să fie ceva reacționar în ele fiindcă operele mele sunt inspirate de un patriotism profund. ă Atunci sunt în regulă, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
lucruri: un cuțit venind din întuneric și înfingându-se direct în stomacul său. Deja vedea cu ochii minții o figură înaintând din întuneric, cu fața goală și netedă. În același timp însă, Salitov simțea o mânie retrospectivă la felul în care Profiri Petrovici încercase să îl facă de râs pentru dispariția acuzatorului prostituatei, bărbatul care, credeau ei acum, era tocmai Constantin Chirilovici Govorov. Dar asta nu avea nimic a face cu el, din moment ce bărbatul dispăruse deja înainte ca el să se fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
mai mult, spuse Porfiri aspru, deși în realitate se simțea obosit. De exemplu, puteți să îmi spuneți ultima reprezentație în care l-ați văzut pe Ratziaiev jucând? Prințul Bicov păru mai degrabă rănit, decât ofensat de tonul răstit al lui Profiri. ă I-a fost greu să obțină roluri în ultimii ani. Prietenii săi, mai degrabă foștii săi prieteni, s-au întors împortiva lui. ă De ce s-a întâmplat asta? ă Era considerat neserios. Dar nu era... drept. Nu i s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]