632 matches
-
1985/1989). Ea va sublinia, în plus, rolul important al acestui mecanism în constituirea supraeului. Lucrările Annei Freud aveau să deschidă calea spre studiul diverselor modalități ale procesului de identificare avute în vedere de teoriile kleiniene, mai cu seamă identificarea proiectivă. Contribuția lui Lagache (1962b/1982) se referă la participarea identificării cu agresorul la constituirea idealului eului, acest model căruia copilul încearcă să i se conformeze identificându-se cu adultul atotputernic. Exempletc "Exemple" Poveștile sunt rezervoare inepuizabile pentru înțelegerea psihismului. În
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
comportamentul propriilor părinți față de ei. Frustrați precoce în chiar prima copilărie și, din acest motiv, instabili, acești părinți nu reușesc, nici în stare lucidă, să evite repetarea violenței corporale printr-un probabil mecanism de identificare cu agresorul”. Identificare proiectivătc "Identificare proiectivă" Definițietc "Definiție" Mecanism ce constă într-o fantasmă în care subiectul își imaginează că intră parțial sau total în interiorul celuilalt, încercând astfel să se debaraseze de sentimente și pulsiuni simțite ca indezirabile și încercând în acest mod să-i facă
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
sentimente și pulsiuni simțite ca indezirabile și încercând în acest mod să-i facă rău celeilalte persoane, să o posede și să o controleze. Discutarea definițieitc "Discutarea definiției" Descoperită de Klein (1946/1980) mai întâi sub aspectul ei disfuncțional, identificarea proiectivă este în sine un paradox, de vreme ce, erijându-se într-o apărare a eului, ea se pune totodată și în serviciul comunicării. Sensul său este fuga spre alte spații mentale, spre alte persoane. Dacă identificarea proiectivă constă în luarea în posesie
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
sub aspectul ei disfuncțional, identificarea proiectivă este în sine un paradox, de vreme ce, erijându-se într-o apărare a eului, ea se pune totodată și în serviciul comunicării. Sensul său este fuga spre alte spații mentale, spre alte persoane. Dacă identificarea proiectivă constă în luarea în posesie a unui obiect exterior ce devine astfel o extensie a eului, frecvența ei și variațiile pe care le înregistrează pot fi multiple: de pildă, într-o situație relațională implicând necunoscuți, strângerile de mână, fumarea pipei
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
1991). Capacitatea de a te debarasa de tot ceea ce nu-ți place la propria persoană (punând aceste aspecte pe seama celuilalt) constituie o apărare ce provine din fantasmele de omnipotență, cu puterea intruzivă sau posesivă care le însoțește. Iată de ce identificarea proiectivă conduce la manifestări totalitare, fie ele individuale sau de grup (Anzieu, 1975), de tipul seducției, fascinației, manipulării sau persuasiunii, dar și de tipul empatiei (Le Guen et al., 1985). Pot apărea o serie de întrebări cu privire la detectarea dificilă a acestui
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
observat în aspectul său patologic, dar al cărui statut ontogenetic este recunoscut în prezent ca fiind esențial. Istorictc " Istoric" Lui Ciccone și Lhopital (1991) li se datorează un istoric exhaustiv și o descriere precisă a acestui mecanism psihic. Noțiunea „identificare proiectivă” propusă de Klein (1946/1980) se sprijină pe articolul lui Freud intitulat „Formulări despre cele două principii din cursul evenimentelor psihice” (1911/1984), în care el studiază, prin descrierea fictivă a unui aparat psihic, instaurarea principiului realității grație clivajului eului
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
era pur și simplu susținut în mod halucinant”. În practica sa, Klein a reușit să pună în lumină relațiile fantasmatice pe care sugarul le întreține cu mama. În articolul intitulat „Note asupra câtorva mecanisme schizoide” (1946/1980), ea evocă identificarea proiectivă, alături de clivajul eului și al obiectului, ca fiind ansamblul defensiv precoce al eului, instalat pentru a lupta împotriva angoaselor intolerabile de singurătate și de separare trăite în timpul poziției schizo-paranoide. „Deși această descriere se aplică indivizilor nevrozați, cred, spune Klein, că
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
cu analistul. Mai târziu, el va considera că, pe lângă scopul său defensiv, acest proces este prototipul relației obiectuale (1952/1976). Ipoteza kleiniană de bază potrivit căreia mama este primul spațiu în care nou-născutul își proiectează angoasele intolerabile furnizează prototipul identificării proiective „rele”. Printre autorii post-kleinieni, Bion va fi acela care va stipula că, în schimb, prototipul identificării proiective „normale” sau „bune” este aptitudinea maternă de a primi și de a-și asuma angoasa și frustrarea infantile. Bion numește această funcție „capacitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
obiectuale (1952/1976). Ipoteza kleiniană de bază potrivit căreia mama este primul spațiu în care nou-născutul își proiectează angoasele intolerabile furnizează prototipul identificării proiective „rele”. Printre autorii post-kleinieni, Bion va fi acela care va stipula că, în schimb, prototipul identificării proiective „normale” sau „bune” este aptitudinea maternă de a primi și de a-și asuma angoasa și frustrarea infantile. Bion numește această funcție „capacitatea de reverie a mamei”, adică propriile sale mișcări psihice prin care ea este în măsură să „aline
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
a mamei”, adică propriile sale mișcări psihice prin care ea este în măsură să „aline” și să „gândească” neliniștea infantilă. Acest fel de a fi al mamei îi va permite bebelușului să efectueze mișcarea de întoarcere, constând într-o identificare proiectivă și pozitivă cu o mamă bună internă, „care gândește în interiorul lui situațiile de conflict, suferință și angoasă” (1962/1979). Consecința acestei ipoteze de dus-întors fantasmatic se sprijină pe afirmația Melaniei Klein conform căreia nou-născutul nu poate avea o viață psihică
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
conform căreia nou-născutul nu poate avea o viață psihică decât în relație cu activitatea psihică a unei alte ființe umane. Exempletc " Exemple" Spre a înțelege mai bine acest mecanism de apărare complex, propunem două exemple: unul ținând de o identificare proiectivă normală, iar celălalt fiind preluat dintr-un studiu de caz. Potrivit lui Meltzer (1983/1984), identificarea proiectivă are o anumită legătură cu preocupările de moment, mai ales cu ceea ce filosoful Wittgenstein numea „A! Acum pot continua!”. Meltzer relatează o scenă în
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
unei alte ființe umane. Exempletc " Exemple" Spre a înțelege mai bine acest mecanism de apărare complex, propunem două exemple: unul ținând de o identificare proiectivă normală, iar celălalt fiind preluat dintr-un studiu de caz. Potrivit lui Meltzer (1983/1984), identificarea proiectivă are o anumită legătură cu preocupările de moment, mai ales cu ceea ce filosoful Wittgenstein numea „A! Acum pot continua!”. Meltzer relatează o scenă în care sunt implicați un profesor de matematică și un elev, primul încercând să-l învețe pe
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
revadă pe Gamill, psihanalistul său, căruia îi expune astfel dificultățile prin care trece: „Înainte aveam o excelentă judecată clinică, aproape infailibilă; acum am pierdut judecata dumneavoastră”. Conștientizând acest lapsus, Jack și Gamill înțeleg că el este legat de o identificare proiectivă masivă a pacientului cu terapeutul său, identificare pierdută în momentul în care tânărul a aflat, fără a avea totuși vreo reacție afectivă conștientă, că Gamill avea să plece curând în Franța. Identificarea proiectivă actuală este o reactualizare a mecanismului legat
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
că el este legat de o identificare proiectivă masivă a pacientului cu terapeutul său, identificare pierdută în momentul în care tânărul a aflat, fără a avea totuși vreo reacție afectivă conștientă, că Gamill avea să plece curând în Franța. Identificarea proiectivă actuală este o reactualizare a mecanismului legat de idealizarea mamei infailibile din copilărie, care s-a prelungit în cursul adolescenței, în ciuda nemulțumirilor exprimate de Jack ca reacție la influența stăruitoare a mamei. Este interesant de notat că ruptura legăturii fantasmatice
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
s-a prelungit în cursul adolescenței, în ciuda nemulțumirilor exprimate de Jack ca reacție la influența stăruitoare a mamei. Este interesant de notat că ruptura legăturii fantasmatice idealizate cu psihanalistul, prilejuită de plecarea acestuia, este evenimentul care pune în evidență identificarea proiectivă cu mama idealizată, cu rol de apărare împotriva angoaselor de separare. Părțile bune, ca și părțile rele internalizate depind de acest mecanism rămas fixat în mod activ, fără a avea însă o elaborare suficientă, așa încât simpla plecare a analistului a
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
suficientă, așa încât simpla plecare a analistului a condus la o nouă cădere psihică a pacientului. Relațiile cu alte mecanisme de apăraretc "Relațiile cu alte mecanisme de apărare" Este de la sine înțeles că, în cel mai bun caz, procesul de identificare proiectivă declanșează și însoțește armonios mai multe amenajări defensive. Evocam încă de la început implicarea fundamentală a unui clivaj precoce (Freud, 1911/1984; Klein, 1946/1980). Combinația dintre proiecție și introiecție, mecanisme de apărare „primare” și adevărați arhitecți ai vieții psihice, este
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
proteja interiorul. „Anumite părți din propria persoană și unele obiecte interne sunt desprinse și proiectate în obiectul extern, care devine astfel proprietatea părților proiectate care îl controlează și cu care ele se identifică” (Segal, 1964/1980). Din acest motiv, identificarea proiectivă se leagă și de introiecție (Ferenczi, 1912/1968), și de identificare, „forma cea mai precoce și cea mai originară a legăturii afective”, în opinia lui Freud. Desigur, identificarea proiectivă are legătură și cu identificarea cu agresorul, a cărei descriere dată
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
care ele se identifică” (Segal, 1964/1980). Din acest motiv, identificarea proiectivă se leagă și de introiecție (Ferenczi, 1912/1968), și de identificare, „forma cea mai precoce și cea mai originară a legăturii afective”, în opinia lui Freud. Desigur, identificarea proiectivă are legătură și cu identificarea cu agresorul, a cărei descriere dată de A. Freud (1936/1993) a precedat-o de fapt cu puțin pe aceea a identificării proiective ilustrate de Klein (1946/1980). În ambele mecanisme există, prin alianța unei
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
cea mai originară a legăturii afective”, în opinia lui Freud. Desigur, identificarea proiectivă are legătură și cu identificarea cu agresorul, a cărei descriere dată de A. Freud (1936/1993) a precedat-o de fapt cu puțin pe aceea a identificării proiective ilustrate de Klein (1946/1980). În ambele mecanisme există, prin alianța unei mișcări proiective cu una de introiecție, un tratament al tendințelor ostile. Să mai notăm, în sfârșit, că dacă identificarea proiectivă este masiv utilizată, ea intră în antinomie cu
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
legătură și cu identificarea cu agresorul, a cărei descriere dată de A. Freud (1936/1993) a precedat-o de fapt cu puțin pe aceea a identificării proiective ilustrate de Klein (1946/1980). În ambele mecanisme există, prin alianța unei mișcări proiective cu una de introiecție, un tratament al tendințelor ostile. Să mai notăm, în sfârșit, că dacă identificarea proiectivă este masiv utilizată, ea intră în antinomie cu refularea. Cea din urmă presupune o primă reprezentare a conflictului și ambivalenței, reprezentare pur
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de fapt cu puțin pe aceea a identificării proiective ilustrate de Klein (1946/1980). În ambele mecanisme există, prin alianța unei mișcări proiective cu una de introiecție, un tratament al tendințelor ostile. Să mai notăm, în sfârșit, că dacă identificarea proiectivă este masiv utilizată, ea intră în antinomie cu refularea. Cea din urmă presupune o primă reprezentare a conflictului și ambivalenței, reprezentare pur și simplu evacuată în fantasma de identificare proiectivă. În acest fel, refularea este evitată. Semnificația pentru patologietc "Semnificația
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
tendințelor ostile. Să mai notăm, în sfârșit, că dacă identificarea proiectivă este masiv utilizată, ea intră în antinomie cu refularea. Cea din urmă presupune o primă reprezentare a conflictului și ambivalenței, reprezentare pur și simplu evacuată în fantasma de identificare proiectivă. În acest fel, refularea este evitată. Semnificația pentru patologietc "Semnificația pentru patologie" Klein realizează prima descriere a mecanismelor de identificare proiectivă într-un articol intitulat „Note asupra câtorva mecanisme schizoide” (1946/1980). Această orientare psihopatologică inaugurală pune accentul pe aspectul
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
din urmă presupune o primă reprezentare a conflictului și ambivalenței, reprezentare pur și simplu evacuată în fantasma de identificare proiectivă. În acest fel, refularea este evitată. Semnificația pentru patologietc "Semnificația pentru patologie" Klein realizează prima descriere a mecanismelor de identificare proiectivă într-un articol intitulat „Note asupra câtorva mecanisme schizoide” (1946/1980). Această orientare psihopatologică inaugurală pune accentul pe aspectul imediat și radical pe care îl poate îmbrăca identificarea proiectivă ca apropiere forțată a obiectului, de unde și un anumit grad de
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Semnificația pentru patologie" Klein realizează prima descriere a mecanismelor de identificare proiectivă într-un articol intitulat „Note asupra câtorva mecanisme schizoide” (1946/1980). Această orientare psihopatologică inaugurală pune accentul pe aspectul imediat și radical pe care îl poate îmbrăca identificarea proiectivă ca apropiere forțată a obiectului, de unde și un anumit grad de pericol atunci când funcționează în mod exclusiv. Segal (1967/1987) observă că, pentru a intra în contact cu schizofrenii, trebuie realizată o interpretare a celor mai primitive forme de identificare
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
ca apropiere forțată a obiectului, de unde și un anumit grad de pericol atunci când funcționează în mod exclusiv. Segal (1967/1987) observă că, pentru a intra în contact cu schizofrenii, trebuie realizată o interpretare a celor mai primitive forme de identificare proiectivă. Astfel, ea remarcă, legat de una dintre experiențele sale terapeutice, că „în prima ședință am interpretat la o adolescentă schizofrenă șfaptulț că ea simțea că și-a depus toată boala (acestea sunt cuvintele pe care le-a utilizat) în mine
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]