520 matches
-
contemporană, se manifesta din ce în ce mai arogant, scopul insidios fiind acela de a dizloca profesionalismul și de a institui, în schimb, ideea că arta nu este o chestiune vocațională și elitistă, ci, pur și simplu, una democratică și opțională. Cum întoarcerea la proletcultismul anilor '50 nu mai era posibilă, din motive obiective, ca să le spunem așa, adică din pricina simplă că revoluțiile care au obosit pe cîmpul de luptă își pierd și virulența romantică a ideologiei, fenomenul Cîntarea României se regăsește și evoluează mai
Sculptura, de la natură la sens by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7112_a_8437]
-
idei generale pentru alte aproape o sută de cărți pentru anii următori." Starea prozei scurte Cronicarul a semnalat în mai multe rânduri inițiativa revistei VATRA de a publica numere tematice cum au fost acelea, foarte interesante, despre Tezele din iulie, proletcultism, situația cronicii literare, Cercul de la Sibiu, situația istoriei literare, romanele de succes ale anilor '70 ș.a. Acestora li se alătură nr. 1-2 (2009), cu o amplă secțiune dedicată prozei scurte actuale, un gen pe care Vatra l-a promovat cu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7512_a_8837]
-
proletcultistă, dar și cu cele mai banale buletine de știri ori statistici comuniste despre viața fericită a poporului (doar limba de lemn a acestora ar putea oferi un termen de comparație potrivit). Bineînțeles că există o uriașă diferență între produsele proletcultismului și lumea pe dos din prozele Monicăi Lovinescu - și aceea este arta. Absurdul se transfigurează prin scris. Dar există și o uriașă asemănare - autenticitatea. Și unele, și celelalte, exprimă realitatea totalitarismului din interiorul ei. Plecată cu o bursă la Paris
O carte nedreptățită by Astrid CAMBOSE () [Corola-journal/Journalistic/7227_a_8552]
-
rostul nostru, cât din ce vrem să facem se poate face și cât nu. Dacă gândești ascuțit ai șansa să nu te dezamăgești total, sau să nu te strici la cap. Atunci tragi niște concluzii care sunt mai aproape de realitate." Proletcultism reciclat În ACOLADA (nr. 6, 2009) Gheorghe Grigurcu publică partea a doua a cronicii la "opusculul Iluzia anticomunismului", cu un capitol redactat de Costi Rogozanu. Gheorghe Grigurcu este intrigat de poziția furibund antiestetică a confratelui mai tânăr, pentru care acțiunea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7145_a_8470]
-
a cronicii la "opusculul Iluzia anticomunismului", cu un capitol redactat de Costi Rogozanu. Gheorghe Grigurcu este intrigat de poziția furibund antiestetică a confratelui mai tânăr, pentru care acțiunea de refacere a punților cu valorile din interbelic, peste prăpastia creată de proletcultism, echivalează cu scoaterea la vedere a unui cadavru. Dar iată ce spune C. Rogozanu cu vorbele sale, citate de Gheorghe Grigurcu în articolul din Acolada: "Ieșirea din proletcultism în anii '60 (...) s-a făcut prin-tr-un ritual morbid necesar; a fost
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7145_a_8470]
-
de refacere a punților cu valorile din interbelic, peste prăpastia creată de proletcultism, echivalează cu scoaterea la vedere a unui cadavru. Dar iată ce spune C. Rogozanu cu vorbele sale, citate de Gheorghe Grigurcu în articolul din Acolada: "Ieșirea din proletcultism în anii '60 (...) s-a făcut prin-tr-un ritual morbid necesar; a fost pus pe masă interbelicul mort, a fost bărbierit, spălat, parfumat, încălțat cu pantofi lăcuiți și îmbrăcat cu un costum nou trăsnind a naftalină. S-a purces la îmbălsămare
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7145_a_8470]
-
parfumat, încălțat cu pantofi lăcuiți și îmbrăcat cu un costum nou trăsnind a naftalină. S-a purces la îmbălsămare și s-a dat drumul la pelerinaj". Destul de plastic, nu-i așa? Dar, se întreabă pe drept cuvânt Gh. Grigurcu, ideologii proletcultismului nu vorbeau la fel despre cultura burgheză decadentă? Un I. Vitner, un N. Moraru, un J. Popper nu vorbeau la fel? Stranii afinități spirituale redescoperite, curioasă reciclare, ciudată retrezire din somnul letargic a proletcultismului! Cenzura în democrație Remarcabil articolul lui
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7145_a_8470]
-
pe drept cuvânt Gh. Grigurcu, ideologii proletcultismului nu vorbeau la fel despre cultura burgheză decadentă? Un I. Vitner, un N. Moraru, un J. Popper nu vorbeau la fel? Stranii afinități spirituale redescoperite, curioasă reciclare, ciudată retrezire din somnul letargic a proletcultismului! Cenzura în democrație Remarcabil articolul lui Horațiu Pepine ("Votul obligatoriu și istoria posibilă") din numărul pe iulie al Ideilor în dialog. Ar trebui să-l citească toți cei care se declară adepți ai introducerii legale a obligativității prezenței la vot
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7145_a_8470]
-
de alți critici mult mai bine, chiar ca un eveniment. A și luat de altfel în acel an premiul pentru debut al Uniunii. Mie mi s-a părut literar prea vechi, prea ancorat, ca procedee, în interbelic, o revenire, după proletcultism, la ceva ce mai fusese spus și cam în același fel. Eu eram de altfel atunci mult mai deschis către inovări și experimente, îi sprijineam pe onirici, și mult mai puțin către ceea ce propunea Radu Petrescu, adică, așa cum mi s-
Scriitori și critici by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5903_a_7228]
-
Vasile Lungu În lipsa unor mărturii lămuritoare din partea lui Caragiale asupra motivelor care l-au determinat să ia hotărârea exilului berlinez, biografii marelui scriitor au formulat câteva ipoteze. În anii proletcultismului, istoricii literari dogmatici nu vedeau decât o singură cauză a părăsirii țării și anume persecuțiile la care ar fi fost supus dramaturgul de către „oficialitatea culturală burghezomoș ierească”1. Îndepărtarea din slujba de la Regie, procesul Caion, refuzul de a i se
Caragiale între Thalia și Euterpe by Vasile Lungu () [Corola-journal/Journalistic/4820_a_6145]
-
apoi uitate, ieșiseră din conștiința publică (Cella Serghi, Ioana Postelnicu, Sorana Gurian). Mai erau de îndreptat și receptările pe dos, ca a Luciei Demetrius, ignorată ca prozatoare și foarte vizibilă ca dramaturg, cu piesele ei schematice intens jucate în anii proletcultismului și mai târziu (Trei generații, Cumpăna, Arborele genealogic ș.c.l.). Bianca Burța-Cernat realizează așadar un vast proces recuperator, analizând fără grabă și lucid scrierile acestor prozatoare îndeajuns de productive, descifrându-le problematica, subiectele, personajele, arătând ce contingențe au cu
Literatura scriitoarelor by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4842_a_6167]
-
ce ar fi fost literatura română dacă majoritatea scriitorilor născuți între 1920 și 1930 ar fi debutat la timp și nu spre 40 sau 50 de ani, după ce mai tinerii din „generația 60" își înfipseseră steagurile în deșertul lăsat de proletcultism? Acestea sînt întrebări care se nasc sau se resuscită în mintea celui care parcurge asemenea articole despre grupări și reviste trecătoare, aproape uitate, dar semnificative pentru felul în care se scrie (se trăiește) istoria. Ilustrate de peste mări Pentru că și revista
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6490_a_7815]
-
ira et studio un întreg câmp de problematici, cu clarificări și distincții definitive. Pentru a mă rezuma la un singur exemplu, odată ce Sanda Cordoș a pus toate argumentele terminologice pe masă, nimeni n-a mai îndrăznit să numească stalinismul românesc „proletcultism” - așa cum se întâmpla în reevaluările grăbite de la începutul anilor ‘90. Pe de altă parte, trebuie spus că, măcar aparent, aproape nimic n-o recomanda pe autoare să devină specialistă în retorica de fier a realismului socialist. Căci nu din nevoia
Aisbergul (post)comunismului românesc by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4749_a_6074]
-
atestă faptul că, deși mulți dintre avangardiști sunt comuniști, coabitarea lor cu noul regim nu a fost deloc comodă. În timp ce unii se „convertesc” la realismul socialist, iar alții se exilează, câțiva încearcă, un timp, să găsească un modus vivendi cu proletcultismul. Un compromis în care se ciocneau adeziunea lor naivă (cum bine sublinia Ion Pop în Cuvânt înainte) la stânga, pe de-o parte, și anterioara lor experiență suprarealistă, de o mare libertate interioară și socială, pe de alta. Nu toți avangardiștii
O raritate bibliografică by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4529_a_5854]
-
diavol” și „ucenic“) sunt cele mai strânse. Ce vrea să dovedească Marta Petreu - și reușește - este că toată publicistica antiburgheză a lui Sebastian, criticarea de către el a sistemului social cu partide, nu vine dinspre stânga, cum se sugerase în anii proletcultismului și mai târziu, ci dinspre dreapta, chiar dinspre extrema dreaptă. Este antiburgheză critica lui Sebastian, dar în felul în care fusese și aceea a mentorului său Nae Ionescu, omul de care Mihail Sebastian, spune sugestiv Marta Petreu, era „fixat afectiv
Posteritatea lui Sebastian by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3690_a_5015]
-
din obiectivare (obiectivitate) un criteriu peste tot respectat. Avem astfel de la Alex Goldiș, acest foarte activ tânăr critic și istoric literar, lucrarea cea mai substanțială de până azi consacrată renașterii criticii noastre, reînființării acesteia, după ce practic fusese desființată în anii proletcultismului. În vorbe i se atribuiseră criticii rosturi îndrumătoare, dar în fapt fusese scoasă din joc. Încă în subtitlu (De la realismul socialist la autonomia esteticului) Alex Goldiș enunță datele procesului pe care îl va urmări în carte, bornele între care acest
Luptele criticii literare by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3779_a_5104]
-
acționează mereu, în mare vorbind, în aceeași direcție: detectarea și afirmarea valorilor autentice. Sunt, în cartea de care vorbesc, și inevitabile ignorări sau puneri improprii în lumină. A unui S. Damian, spre a da un exemplu. E urmărit în spațiul proletcultismului unde a fost prezent într-adevăr, dar nu și în actele lui de stimulare a valorilor tinere, a curentelor noi, din proză mai ales. Pe protagoniștii onirismului, pe D. Țepeneag, pe Vintilă Ivănceanu, pe Florin Gabrea, pe Mazilescu, pe Turcea
Luptele criticii literare by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3779_a_5104]
-
înfăptuit „râvnită minune a lumii”, pacea socială, întronată printr-o simplă operație psiho-spirituală de extirpare a centrilor nervoși ai afectivității, sub controlul unui diabolic „Perfect Prezidiu Permanent al Popoarelor Păcii”. În mai toate poemele create în anii ’50 (în plin proletcultism), V. Voiculescu conturează un univers crepuscular, marcat de desacralizare și de profanarea valorilor perene, prin ruperea brutală a legăturilor cu tradiția și morala creștină. În Atomul agonia prezentului este sugerată printr-o avalanșă de imagini negative: „trist apus de lume
Calvarul lui Vasile Voiculescu by Nicolae Oprea () [Corola-journal/Journalistic/3626_a_4951]
-
prematur la 12 ani, ca la 15 ani Radu să semneze primele versuri, și până la maturitatea deplină artistic atât ca poet, eseist, cât și ca dramaturg și complex om de teatru. Noul volum atestă adevărul că În plină epocă a proletcultismului Radu Stanca nu a scris nici un vers care să-l compromită. El rămâne În zariștea posterității ca un adevărat exemplu de demnitate. Actor, regizor, cronicar dramatic, eseist și critic literar, mort prematur, dar având un talent indiscutabil, Radu Stanca este
Radiografia unei săptămâni internaționale de cultură la câmpul românesc Hamilton. In: Editura Destine Literare by Anca Sîrghie () [Corola-journal/Journalistic/99_a_396]
-
personalitate, om de teatru, poet? Descoperirile autoarei s-au adunat tocmai în această carte. Un volum inedit pentru reconstituirea traiectului său evolutiv, un debut prematur la 12 ani, la 15 ani era deja un poet consacrat. în plină epocă a proletcultismului, Radu Stanca nu a scris nici un vers care să-l compromită. El rămâne în amin tirea noastră ca un adevărat exemplu de demnitate. Actor, regizor și critic literar, mort prematur, dar având un talent indiscutabil, Radu Stanca este o figură
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
care îi urmează. Disjuncțiile sunt amplificate de conflictele sau diferențele politice, evidente dacă amintesc anii de cumpănă sau de graniță între epoci: 1918 desparte epoca marilor clasici (a epigonilor lor și a simbolismului incipient) de perioada modernismului interbelic; 1945 anunță proletcultismul. Următoarele două date pe care le invoc nu sunt atât de ferm și nici atât de clar conotate politic: după 1960 urmează neomodernismul, iar aproximativ după 1980 se declanșează (la noi) ofensiva explicită a postmodernismului, prin scriitorii optzeciști. Lucrurile sunt îndeobște
Canon după canon by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10885_a_12210]
-
îndeobște cunoscute. Ceea ce vreau să subliniez e că fiecare din aceste epoci își edifică un canon literar propriu, aproape independent de cel din epoca anterioară. De pildă, pur și simplu se creează impresia că în perioada comunistă (fisurată, despărțită în proletcultism și neomodernism) sau în perioada postcomunistă (un amestec de postmodernism cu o cultură de divertisment) iau naștere alte literaturi față de epocile anterioare (știu că nu spun o noutate). Iar fiecare altă literatură își creează, după îndelungi și dramatice cristalizări, propriul
Canon după canon by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10885_a_12210]
-
în fond, că deocamdată ideea de canon nu e întru totul perimată. Canonul literaturii interbelice (=canonul modernismului) nu a fost afectat pe termen lung (ci numai destabilizat pentru scurtă vreme) de noua literatură (sau falsa literatură) ce apărea după 1945. Proletcultismul a făcut tabula rasa din modernismul interbelic, dar nu pe un principiu estetic, ci în virtutea unei contestații politice antiburgheze. Am înregistrat o severă punere în criză a modernismului, o contestare radicală a lui în anii imediat postbelici (1948-1959), iar după
Canon după canon by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10885_a_12210]
-
hulita publicație clujeană și de redactorii ei, avându-l vârf de lance pe A.E. Baconsky, la care se adaugă și bucureșteanul Petre Stoica, și el un cal de bătaie pentru apărătorii imperativelor ideologice, fisurează serios peisajul poetic dominat de proletcultism, forțând o deschidere către modernitate. Chiar și atunci când a fost constrâns să abordeze, accidental, teme oarecum conjuncturale, Grigurcu a experimentat, din punct de vedere stilistic și al limbajului, o scriitură altfel decât cea agreiată de cenzură și critica oficială. Junele
Consecvența cu sine a poetului by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/3851_a_5176]
-
poetică stănesciană se evidențiază „douăzeci și patru de trepte “ale unei foarte originale ontologii a Limbii/Logosului, vorbindu-se totodată și de două etape/ „vârste “creatoare fundamentale: a) etapa „ieșirii complete “din eminescianism, a „direcționării lirice “între simbolism, expresionism și avangardism, prin „proletcultism “/ „realism-socialist “, către „resurecție “/ „modernism “, cuprinzând creațiile dintre anii 1957 și 1965, îndeosebi, volumele: Sensul iubirii, O viziune a sentimentelor, Dreptul la timp și Argotice; b) etapa cristalizării originalei „ontologii “a Limbii/Logosului, în volumele dintre anii 1966 și 1983, începând
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]