419 matches
-
este ea, ei au iubit o, abstracțiune, un paingăniș creat de ei, o națiune română cum ea nu esistă și, cum, ni place a spera, ea nici va esista. ["PROMONTORII ALE ARDEALULUI"] 2257 Moldova și Țara Românească nu sunt decât promontorii ale Ardealului. ["GENS ȘI CONSTITUȚIE GENTILĂ... "] 2261 Gens și constituție gentilă. Vrancea, Soroca, Tegheciul, Câmpulung. Analogie în Ardeal: moți, mocani, țutueni, mureșeni, câmpeni, pădureni. [CRONOLOGIE] 2263 Suta XII și XIII Epoca de naștere și formațiune. Suta XIV și XV Epoca
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
locuire, condițiile social economice și istorice în care s-au dezvoltat, precum și caracteristicile aspectelor de cultură materială identificate (ZAHARIA, PETRESCU-DÎMBOVIȚA, ZAHARIA 1970, 18). Astfel, se observă faptul că, în faza Cucuteni A, se generalizează folosirea locurilor relativ înalte, situate pe promontoriile teraselor și pe marginile platourilor, precum și pe holmurile, atât din silvostepă, cât și din câmpia cu caracter stepic din NE Moldovei, observându-se gruparea locuirilor în jurul șesurilor și a câmpiilor cu caracter depresionar. Numai în extrem de puține cazuri așezările din
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
cu o mai mare acuratețe structura satelor cucuteniene. Astfel, sunt propuse două tipuri structurale de așezări. Un prim tip este constituit de așezările compacte, caracterul acestora fiind determinat de situarea pe o formă de teren restrictivă prin dimensiunile suprafeței sale: promontoriu, fragment de terasă, grind, insulă, etc. Al doilea tip este dat de așezările răsfirate, situate pe forme de relief deschise, fără limite naturale sau artificiale clare (MONAH, CUCOȘ 1985, 43). Sunt propuse și alte modalități de împărțire a așezărilor cucuteniene
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
negru și furtunos 55 adus dinspre apus peste întinderea mării, departe întâi, apoi mereu mai aproape; sau valurile nenumărate ale mării; izbite de vifor și care vin, tot vin dese, înspumate și cotropitoare, să se spargă, tunând și împroșcând, de promontorii și de stânci. Iar marele avânt poate rupe totul în cale-i ca un râu umflat de ploi, dar și scădea până la urmă, ca elanul unui bolovan uriaș rupt de torente dintr-o stâncă și rostogolindu-se năprasnic până când, pierzându
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
În jurul lor, războinicii înălțau zarva armelor. Cenușa i-a fost pusă într-o urnă de aur (dar al lui Dionysos și operă a lui Hefaistos), împreună cu cenușa lui Patrocles, și le-au ridicat un mormânt la marginea mării, pe un promontoriu înalt. Când a coborât în Infern, Odiseu s-a întâlnit și cu umbra înlăcrimată a lui Ahile, care îl întreabă cum de-a ajuns acolo, în tărâmul morților, năluci nesimțitoare ale muritorilor istoviți și stinși. Apoi îl întreabă dacă știe
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
nor negru și furtunos adus dinspre apus peste întinderea mării, departe întâi, apoi mereu mai aproape; sau valurile nenumărate ale mării; izbite de vifor și care vin, tot vin dese, înspumate și cotropitoare, să se spargă, tunând și împroșcând, de promontorii și de stânci. Iar marele avânt poate rupe totul în cale-i ca un râu umflat de ploi, dar și scădea până la urmă, ca elanul unui bolovan uriaș rupt de torente dintr-o stâncă și rostogolindu-se năprasnic până când, pierzându
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
În jurul lor, războinicii înălțau zarva armelor. Cenușa i-a fost pusă într-o urnă de aur (dar al lui Dionysos și operă a lui Hefaistos), împreună cu cenușa lui Patrocles, și le-au ridicat un mormânt la marginea mării, pe un promontoriu înalt. Când a coborât în Infern, Odiseu s-a întâlnit și cu umbra înlăcrimată a lui Ahile, care îl întreabă cum de-a ajuns acolo, în tărâmul morților, năluci nesimțitoare ale muritorilor istoviți și stinși. Apoi îl întreabă dacă știe
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
pereților toracali și abdominali. I.2.1.11. Simpaticul lombar Este continuarea lanțului ganglionar toracic la nivelul regiunii lombare. După ce străbate diafragmul între pilierul accesor și arcada mușchiului psoas, acesta coboară în jos și înăuntru, tinzând să devină prevertebral în dreptul promontoriului unde începe simpaticul sacrat. Segmentul lombar al lanțului ganglionar laterovertebral este format din 4 perechi de ganglioni, în majoritatea cazurilor situați pe fața anterolaterală a corpurilor vertebrale, sub marginea internă a mușchiului marele psoas. Fibrele preganglionare provin din măduva dorsală
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
este format din filete ce descind din plexurile mezenteric superior, aortic și mezenteric inferior, cărora li se alătură fibre nervoase aparținând simpaticului laterovertebral lombar. Din unirea lor rezultă, sub spațiul terminoaortic, nervul presacrat sau plexul hipogastric superior, care coborând înaintea promontoriului în pelvis se împarte în două ramuri cunoscute sub numele de nervi hipogastrici sau splanhnici pelvini. Aceștia merg pe fețele laterale ale rectului, disociindu-se după ce pătrund în grosimea aponevrozelor sacrorectogenitopelviene în numeroase filete, care sfârșesc în ganglionul hipogastric Lee-Frankenhäuser
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Artistul, scufundător specializat în adâncul propriului ocean, n-are altă îndatorire decât să descrie ce se află în/ pe fundul abisului în care plonjează, să facă un inventar cât mai amănunțit a ceea ce se vede, în nădejdea că, de pe un promontoriu al depozitului, din înălțimea unui turn al cetății scufundate, va putea privi într-o zi fericită întregul și fiecare detaliu, obținând în sfârșit articularea universală, un înțeles final al rostului, și, oh, Doamne, liniile desăvârșite, nezdruncinate ale Frumosului etern. Setea
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cu valuri mari ce se izbeau în coasta corăbiei. Vântul îi duse de-a lungul coastelor inaccesibile, cu multe insule, ale Macedoniei și Epirus-ului, până când, într-o seară, cu flota istovită de o traversare extrem de dificilă, văzură că, dincolo de un promontoriu impunător, se deschidea un golf adânc, cu ape liniștite. Un marinar îi spuse lui Gajus că golful acela care se ivea din ceață se numea Actium: acolo, cu cincizeci de ani în urmă, se dăduse lupta fratricidă dintre Augustus și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mic port. Îmi plăcea. Gajus își pierdea răbdarea, simțea că îi scapă controlul asupra acelei discuții. Abia după mulți ani avea să înțeleagă că mama lui încerca să-l ferească de suferință. Ea continua: — Vila se află chiar în vârful promontoriului, are o scară mare. Are forma a două aripi, îndreptate una spre răsărit, iar cealaltă spre apus; în mijloc, tata a construit un nymphaeum. Astfel, colțișorul acela e ferit iarna de vânt și e plin de flori. În partea cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Praetoria Misenatis își amintesc bine lucrul acesta, spuse în încheiere. Gajus înțelese că nu era o informație, ci un pact explicit, o rebeliune militară. Îmi aduc aminte, răspunse, și știu și cât le datorează imperiul acestor oameni. În vila de pe promontoriu - care în urmă cu o sută de ani fusese a lui Lucullus, bogatul învingător al lui Mithridates - medicii întrerupseră călătoria împăratului, iar acesta trecu repede de la boală la o agonie fără speranță. — Nu se mai termină odată, bolborosea Sertorius Macro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
lângă urechea calului: — Incitatus! Calul răspunse imediat, încordându-și ritmic mușchii puternici. Odată cu pavajul străzii care aluneca pe sub copitele calului, dispărea și trecutul. Senzația era amețitoare. De o parte și de alta a străzii, lumea se oprea și saluta. Pe promontoriul aflat în mijlocul golfului se afla, singură pe o stâncă, la capătul unui urcuș în serpentine, vila - una dintre nenumăratele locuințe imperiale - de unde se spunea că se putea admira cea mai frumoasă panoramă creată de zei pe pământ și pe mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ample, asemenea unor rame, încadrau patru perspective diferite, superbe. Gajus se îndreptă spre terasă. Orizontul se pierdea în negură; avu impresia că zărește insula Capri, închisoarea înaltă și stâncoasă din care tocmai evadase. Apoi văzu că pe mare, în dreapta, dincolo de promontoriul Misenum, se întindea insula Prochita, lungă și verde, iar mai departe - vârful muntelui Epomeus, pe insula Aenaria, care peste secole avea să se numească Ischia. Muntele era acoperit de copaci; privind coastele lui domoale și fertile, nimeni nu și-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
într-un lac întunecat și nemișcat, care scuipa vălătuci de ceață. Deși nu-l văzuse niciodată, Gajus recunoscu înspăimântătoarele descrieri ale poeților: „Lacus Averni, pădurea Hecatei, Acherusius de sub pământ“. Acolo, potrivit vechilor mituri, se întindea împărăția morților. — Privește acolo, pe promontoriu, îi zise ofițerul cu glas sigur, ca și cum i-ar fi arătat o țintă, vila care i-a aparținut lui Calpurnius Piso. Bogata vilă a Pisonilor, familia celui care îl otrăvise în Syria pe Germanicus, se ridica la o extremitate a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Germanicus, nepot - declamă - al miticului Marcus Agrippa, cel mai mare marinar aflat vreodată în slujba Republicii, omul pe ale cărui tâmple, potrivit latinei somptuoase a lui Vergilius, strălucea cununa rostrelor smulse dușmanului. „Cui tempora navali fulgent rostrata corona.“ Din înaltul promontoriului de la Misenum, vila imperială domina portul imens; strigătul lung, neașteptat a mii de glasuri ajunse pe terasă ca un tunet printre nori. Gajus intră încet în sala pentru audiențe și așteptă. Macro reapăru triumfător, cu prefectul și grupul de ofițeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de la Misenum. Sări direct în spinarea lui, fără vreun sprijin; neliniștea îl sufoca. Se duse la terasa unde se ridica vila pe care n-o văzuse niciodată; ceilalți, cu excepția comandanților escortei, mergeau pe jos. Ajungând la scările ce duceau spre promontoriu, recunoscu intrarea vilei, așa cum o descrisese mama sa, și descălecă imediat. Continuă să urce pe jos. Pe toată durata exilului Agrippinei, reevocase, cuprins de mânie fiindcă uitase multe, descrierea ei. Asta îl ajutase să aline durerea despărțirii, să-și închipuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
să moară repede. Împăratul porunci să se ridice ancora. Hotărî în sinea lui să construiască, pe malul care se îndepărta treptat, un monument închinat prizonieratului mamei sale. Ordonă să se îndrepte prova spre Pontia, unde amiralul Agrippa, care iubea insulele, promontoriile și grotele din mare, construise o altă reședință, mică, luxoasă. El n-o văzuse niciodată, nu avea despre ea nici măcar imagini mentale. Știa doar că acolo fusese exilat și-și luase viața Nero, fratele său mai mare. Și în vila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ustensile de percuție, de Petit pays, unele refrene se fluieră, și cele mai impresionante piese au inflexiuni de jazz latino slow adînc albastru, pe care se grefează nisipul ce acoperă c-un murmur de minuscule sunete dezolate așteptările de pe nenumărate promontorii cu texturi sonore fără echivalent, o muzică care nu seamănă cu nici o alta și seamănă cu toate, Într-un singur acord, muzica lumii care pleacă. În timp ce afară se luminează. Și cursorul face blink. E 6:28. În două ore, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
necunoscute ale unei sărăcii milenare, pe toate planurile, și o fac complet dezinteresat, ceea ce-ți trezește suspiciunea. Dar Îți trece, În special dacă te duci la St. Amands, orășelul unde a trăit mile Verhaeren. Poetul este Înmormîntat pe un promontoriu ce mușcă din apele rîului, statuia de bronz se ridică cîțiva metri mai În spate, privește de-acolo valurile, am făcut Împreună o fotografie, „Grup de scriitori din materii diferite”, la asfințit, bătea vîntul, cerul era rece auriu. Ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ar fi Încercat să se camufleze În fața nopții ce urma. Traficul se desfășura pe lîngă mine, accelerînd În direcția hotelurilor-turn din Fuengirola. Am Întors pe strada secundară către Estrella de Mar și am pătruns Într-o trecătoare Îngustă săpată În promontoriul de porfir. După nici patru sute de metri am atins istmul Împădurit, unde Începeau să se vadă primele vile În spatele porților lor lăcuite. Construită În anii ’70 de un consorțiu de dezvoltatori britanici și danezi, Estrella de Mar era un refugiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
ca și mai târziu vecinii lor albanejii, au avut perioada lor de strălucire și de mărime politică, scurt și trecător ca mărimea tebanilor; dar, în epoca bizantinilor, nu fără însemnătate. Lângă comunele Vlaho-Libadi și Vlaho-Iani, cari există încă astăzi în promontoriile de sud ale munților Cambunici, nu departe de Tîrnova, Ana Comnena (1083) pomenește un târg de vlahi, Exebas, în văile muntelui Pelion, la marginea răsăriteană a Tesaliei; iar Beniamin de Tudela, care în suta a douăsprezecea a călătorit prin Grecia
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
sumar, că este o directă continuare a poemului precedent, - un Ulise nocturn. Suitei de secvențe din „reportajul” vieții diurne a cetății (dar nu numai a ei) îi corespunde aici una similară, a existenței în care „se năpustesc caleștile visului” și „promontoriile somnului în prăvălire”; viziune din nou caleidoscopică mozaicală, marcată și programatic („Prin creierul meu trec toate veștile ca-ntr-o cutie de poștă”, „Toate zgomotele universului sună mă încing ca un chimir”, „Adun toate înfățișările lumii sub cristalul pleoapei” etc.
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
fi călăuzul tău. Și așa te aduc îndată în mijlocul țării, prin care ne-am propus să călătorim, și-ți arăt valea cea atrăgătoare “Prisaca” în a cării frontispiță zărești o coloană numită “Monumentul Tătarilor”... Valea aceasta este strâns înconjurată de promontorii urieșilor Carpați, ale căror creștete și coaste sunt acoperite cu codri primitori, ce adăpostesc încă urși și lupi. Cea mai mare parte de a noastră luare aminte însă va avea monumentul istoric, ce se află la o lature a drumului
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]