1,071 matches
-
propriu nume de persoană, indiferent de poziția față de verbul regent" (GALR II : 401−402); " Dacă nominalul prin care se exprimă complementul indirect postpus față de verbul regent are trăsătura semantică [+ Uman], complementul indirect este, conform normelor limbii literare, dublat prin clitic pronominal antepus față de verb" (GALR II: 433). 28 Fenomenul, neînregistrat în Guțu Romalo 1972, e semnalat în ediția a doua a cărții (2000: 106−107). 29 Vezi Iordan (1948: 450−451), Guțu Romalo 1972 (în 2000: 106), Avram 1977 (în 1987
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
LOCUȚIUNILE PRONOMINALE ALOCUTIVE UTILIZAREA ÎN LIMBA ROMÂNĂ ACTUALĂ - MONICA VASILEANU În acest subcapitol voi avea în vedere câteva aspecte ale unei subclase de cuvinte mai puțin cercetate: locuțiunile pronominale alocutive. Voi observa specificul lor pragmatic, dificultățile de interpretare a statutului, particularitățile ortografice
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
LOCUȚIUNILE PRONOMINALE ALOCUTIVE UTILIZAREA ÎN LIMBA ROMÂNĂ ACTUALĂ - MONICA VASILEANU În acest subcapitol voi avea în vedere câteva aspecte ale unei subclase de cuvinte mai puțin cercetate: locuțiunile pronominale alocutive. Voi observa specificul lor pragmatic, dificultățile de interpretare a statutului, particularitățile ortografice și caracteristicile sintactice, încercând să găsesc o explicație a tendințelor din limba actuală. 1. DEFINIREA SUBCLASEI - STATUTUL PRAGMATIC Locuțiunile pronominale alocutive se înscriu, prin funcția lor pragmatică
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
subclase de cuvinte mai puțin cercetate: locuțiunile pronominale alocutive. Voi observa specificul lor pragmatic, dificultățile de interpretare a statutului, particularitățile ortografice și caracteristicile sintactice, încercând să găsesc o explicație a tendințelor din limba actuală. 1. DEFINIREA SUBCLASEI - STATUTUL PRAGMATIC Locuțiunile pronominale alocutive se înscriu, prin funcția lor pragmatică, în clasa mai largă a formulelor de adresare. Sunt sintagme specifice registrului formal, emfatic politicos, formate dintr-un substantiv și un adjectiv posesiv de persoana a II-a. Utilizate în exprimarea deferenței, ele
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
un substantiv și un adjectiv posesiv de persoana a II-a. Utilizate în exprimarea deferenței, ele au o frecvență redusă în vorbirea curentă, în schimb contextul oficial, protocolar care le este specific le sporește importanța. Două serii compun grupul locuțiunilor pronominale alocutive: Domnia Ta-Domnia Voastră-Domniile Voastre, care apar și în conversațiile cotidiene sau în presă, și sistemul onorificelor, specific unor grupuri sociale distincte, cu reguli proprii de adresare: Măria Ta, Alteța Voastră, Sfinția Voastră. Această a doua serie ridică mai multe probleme
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
adresare potrivite. În limba curentă, alegerea este determinată de variabilele sociologice numite de Brown și Levinson "distanță socială" și "putere relativă"9, care definesc relația socială dintre partenerii de conversație. Contextul situațional are o importanță sporită, delimitând, în cazul locuțiunilor pronominale alocutive, recomandările politeții de norma de protocol. Distanța socială este o relație simetrică determinată de frecvența interacțiunilor dintre subiectul vorbitor și destinatar, de natura schimburilor care au loc între ei (schimburi materiale, de servicii sau pur și simplu conversaționale) și
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
ei). Manifestarea cea mai pregnantă a acestui factor o reprezintă deferența. Sursele puterii variază de la o cultură la alta, de la o ierarhie la alta: vârstă, stare materială, sex, rol într-o instituție, forță fizică etc. La prima vedere, toate locuțiunile pronominale alocutive par a aparține sferei politeții negative, chiar polului superior al acesteia. Dacă seria Domnia Ta-Domnia Voastră-Domniile Voastre, deja utilizată în limba cotidiană, se supune acestei strategii, situația este puțin diferită în cazul onorificelor, deoarece ele se folosesc în coduri
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
Ta-Domnia Voastră-Domniile Voastre, deja utilizată în limba cotidiană, se supune acestei strategii, situația este puțin diferită în cazul onorificelor, deoarece ele se folosesc în coduri particulare guvernate nu de principii pragmatice, ci de reguli rigide, notate în lucrări normative. Locuțiunile pronominale pe care le voi analiza aparțin unor limbaje specializate, bine definite: limbajul diplomatic și cel bisericesc. Dacă politețea privește întreaga masă a vorbitorilor și este recomandată, nu normată, protocolul, în schimb, reprezintă un cod de comportament care guvernează relațiile dintre
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
această situație de comunicare în strânsă relație cu protocolul 13. Ierarhia bisericească are și ea reguli proprii de adresare. Substantivele din aceste sintagme fac parte din fondul vechi al limbii, spre deosebire de limbajul diplomatic, în care majoritatea expresiilor conțin împrumuturi. Locuțiunile pronominale au o frecvență mai redusă decât sintagmele substantivale și fiecare grad ierarhic are formule proprii (substantivale și pronominale) între care există o corespondență evidentă. Din acest motiv, catehismele nu conțin decât una dintre cele două serii adresative, în general pe
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
adresare. Substantivele din aceste sintagme fac parte din fondul vechi al limbii, spre deosebire de limbajul diplomatic, în care majoritatea expresiilor conțin împrumuturi. Locuțiunile pronominale au o frecvență mai redusă decât sintagmele substantivale și fiecare grad ierarhic are formule proprii (substantivale și pronominale) între care există o corespondență evidentă. Din acest motiv, catehismele nu conțin decât una dintre cele două serii adresative, în general pe cea substantivală. Și alte domenii de activitate și-au construit sisteme de adresare proprii, în care destinatarul este
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
Și alte domenii de activitate și-au construit sisteme de adresare proprii, în care destinatarul este desemnat prin funcția pe care o ocupă în interiorul unei ierarhii. Este cazul armatei sau al instanțelor judecătorești, însă expresiile folosite nu își formează corespondente pronominale. Din acest motiv, nu își vor găsi locul în discuția aceasta. În concluzie, dintre locuțiunile pronominale alocutive, formele Domnia Ta-Domnia Voastră-Domniile Voastre aparțin politeții curente, limbii standard, în vreme ce onorificele se înscriu în coduri distincte în care "politețea" înseamnă adecvarea la
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
desemnat prin funcția pe care o ocupă în interiorul unei ierarhii. Este cazul armatei sau al instanțelor judecătorești, însă expresiile folosite nu își formează corespondente pronominale. Din acest motiv, nu își vor găsi locul în discuția aceasta. În concluzie, dintre locuțiunile pronominale alocutive, formele Domnia Ta-Domnia Voastră-Domniile Voastre aparțin politeții curente, limbii standard, în vreme ce onorificele se înscriu în coduri distincte în care "politețea" înseamnă adecvarea la regulile specifice și nu se mai definește prin variabilele din limbajul cotidian. Scoase din contextul specific
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
președintelui de ședință Excelența Voastră, domnule președinte de ședință. (CDep., 2002) - căci cercurile înalte ale puterii ar trebui să utilizeze același cod al protocolului. O altă ierarhie cu norme rigide este cea bisericească. Formulele nominale sunt mai frecvente decât cele pronominale și între ele se poate stabili o corespondență: centrul grupului nominal, vocativul părinte, este precedat de un adjectiv; substantivul abstract format pe baza acestui adjectiv este integrat în sintagma pronominală. Astfel, pentru episcopi și arhierei vicari, apelativului substantival recomandat Preasfințite
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
este cea bisericească. Formulele nominale sunt mai frecvente decât cele pronominale și între ele se poate stabili o corespondență: centrul grupului nominal, vocativul părinte, este precedat de un adjectiv; substantivul abstract format pe baza acestui adjectiv este integrat în sintagma pronominală. Astfel, pentru episcopi și arhierei vicari, apelativului substantival recomandat Preasfințite Părinte 16 îi corespunde Preasfinția Voastră. Episcopul Iustin Chira primește următoarea remarcă: Mă așteptam la o opinie mai severă din partea Preasfinției Voastre. (FA). Pentru arhiepiscopi și mitropoliți se utilizează formula
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
substantival recomandat Preasfințite Părinte 16 îi corespunde Preasfinția Voastră. Episcopul Iustin Chira primește următoarea remarcă: Mă așteptam la o opinie mai severă din partea Preasfinției Voastre. (FA). Pentru arhiepiscopi și mitropoliți se utilizează formula substantivală Înalt Preasfințite Părinte 17 și cea pronominală Înalt Preasfinția Voastră, iar pentru patriarh Preafericite Părinte Patriarh 18 și Preafericirea Voastră (adesea scris Prea Fericirea Voastră). O scrisoare adresată ÎPS Bartolomeu Anania începe astfel: Înalt Preasfinția Voastră, sper să Vă reamintiți de convorbirea telefonică... (Internet, 2007). Într-un
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
a impus reguli proprii de adresare au contribuit decisiv la această opacizare a onorificelor. Formarea sintagmelor: de ce cad unele în desuetudine În toate limbile romanice, factorul "politețe" influențează sistemul pronumelor alocutive: forma tu este înlocuită de o alta din paradigma pronominală, fie de pluralul persoanei a II-a, ca în franceză (vous), fie de singularul persoanei a treia, precum în italiană (lei). Studiul cercetătorilor Roger Brown și Albert Gilman conține și câteva explicații istorice ale originii acestui fenomen 19. Primele atestări
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
duce problema T/V mai departe. În limba actuală, Domnia Ta apare mai degrabă ironic și glumeț, în niciun caz însă politicos sau în context protocolar. În schimb, Domnia Voastră sau Domniile Voastre reprezintă astăzi polul politeții negative în limba comună, deschizând ierarhia pronominală către al patrulea grad de politețe 24. Exemple precum Ceea ce ați uitat domnia voastră să menționați, că au răspuns la 13 întrebări și interpelări din totalul de 57 câte le-au fost adresate până în prezent. (CDep., 2005) sau Când erați Domniile Voastre
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
au fost rostite în Camera Deputaților, chiar în discuții contradictorii. Însă un citat precum Pe cât dorește domnia ta să pariem? (Internet, 2007) apare numai pe forumul acestei instituții, așadar într-un spațiu în care principiile pragmatice nu mai sunt respectate. Locuțiunile pronominale de tipul Măria Ta, Majestatea Voastră ilustrează problema T/V în același fel. Formulele vechi conțin adjective posesive indicând singularul persoanei a II-a: Măria Ta, Luminăția Ta. Compusele din perioada mai recentă, în care intră și un neologism - Alteța Voastră
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
preiau grafia din textul de origine, din ediții în care nici măcar onorificele nu erau scrise în mod curent cu majusculă sau din texte electronice actuale, în care se reflectă opțiunea editorului respectiv. 3. DOUĂ VARIANTE DE ACORD CU VERBUL Locuțiunile pronominale alocutive sunt tratate de gramatici laolaltă cu celelalte pronume de politețe de persoana a II-a. Din acest motiv, în primul volum al GALR nu se fac precizări referitoare la acord. Al doilea volum remarcă existența a două variante în
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
acordă tot cu persoana a III-a (pentru lei este un fenomen previzibil dată fiind originea lui de pronume de persoana a III-a, dar usted conține rădăcina lui vos), creând premisele unei influențe romanice tot mai puternice asupra sistemului pronominal de formule de adresare. 4. CONCLUZII Locuțiunile pronominale alocutive ocupă un loc aparte în cadrul formulelor de adresare, delimitat de caracterul oficial, emfatic, chiar protocolar. Caracteristicile lor pragmatice le influențează structura internă și comportamentul sintactic, creând posibilitatea unor interpretări diferite ale
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
lei este un fenomen previzibil dată fiind originea lui de pronume de persoana a III-a, dar usted conține rădăcina lui vos), creând premisele unei influențe romanice tot mai puternice asupra sistemului pronominal de formule de adresare. 4. CONCLUZII Locuțiunile pronominale alocutive ocupă un loc aparte în cadrul formulelor de adresare, delimitat de caracterul oficial, emfatic, chiar protocolar. Caracteristicile lor pragmatice le influențează structura internă și comportamentul sintactic, creând posibilitatea unor interpretări diferite ale statutului. Construcțiile mai vechi, care conțin posesivul la
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
interacțiune întreprinsă de un individ indiferent de natura acesteia aflată într-un cadru social, într-o situație care implică prezența altor indivizi, poate fi considerată interacțiune (CLR). Pe lângă formele incluse în tabele, am întâlnit în câteva contexte pronumele și adjectivul pronominal ăstea, de feminin plural, creat prin analogie cu forma ăștia și neacceptat 4 de norma literară: Nu cumpăr de-ăstea românești (Verba) Eu nu mă pricep la ăstea deloc (CLR) Și cum i-o demontat pe Barcelona, îi demonta și p-ăstea
[Corola-publishinghouse/Science/85019_a_85805]
-
ăsta internațional (IVLRA). Prin analogie cu forma ăia, a apărut și se folosește în limba vorbită și forma ălea, neacceptată de norma literară: Nu cumpăr din'ălea străine că's proaste (Verba). La cazurile oblice am întâlnit doar două forme pronominale: Să începem a le spune La mulți ani! acelora care au nume de bărbați și femei legat de Sfântul Gheorghe (IV) Mă, io la nunta ălora din Dorohoi le-am făcut o felicitare mai mișto (IV). Numărul mic al formelor
[Corola-publishinghouse/Science/85019_a_85805]
-
aceluiași = 0 adj. aceluiași = 1 pr./adj. acelorași = 0 pr. aceleiași = 0 adj. aceleiași = 2 acelorași = 0 Pronumele și adjectivul demonstrativ de identitate au forme omonime. Analiza pe corpus arată folosirea mult mai frecventă a formelor adjectivale decât a celor pronominale. O situație mai specială au demonstrativele de identitate din pozițiile predicative, unde distincția pronume - adjectiv este mai dificil de făcut. Dacă citirea demonstrativului este predicativă (demonstrativul respectiv actualizează sensul de "neschimbat"), atunci interpretarea este de adjectiv de identitate. Era mereu
[Corola-publishinghouse/Science/85019_a_85805]
-
demonstrativului este predicativă (demonstrativul respectiv actualizează sensul de "neschimbat"), atunci interpretarea este de adjectiv de identitate. Era mereu aceeași? (IVLRA) Îl găsesc același și după atâția ani. În situațiile în care citirea este refererențială anaforică, demonstrativul de identitate are valoare pronominală. Cel care m-a sunat este același. La cazurile oblice am întâlnit doar formele adjectivale, nu și pronumele: Vorbim de mijloace formale diferite de transmitere a aceleiași informații gramaticale de tip categorial (CLR); Înseamnă forma diferită și apoi transmiterea aceluiași
[Corola-publishinghouse/Science/85019_a_85805]