231 matches
-
nu doreau ca Hobbes să aibă influență asupra regelui, care era șeful Bisericii, așa că au continuat linia de argumentare deschisă de Bramhall, prin scrierea The creed of Mr. Hobbes examined a viitorului arhiepiscop de Canterbury, Thomas Tenison. În același timp, propagandistul anglican Samuel Parker, în scrierea Discourse of ecclesiastical polity, a deschis o altă pistă, utilizând o versiune alternativă a teoriei dreptului natural. Parker spunea că starea de natură nu mai este o stare de război și, prin urmare, poate fi
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
împărțire echitabilă a responsabilităților familiale, familia rămânând un spațiu patriarhal. Deși tipologia existentă consideră modelul est-european ca un model separat, ea ignoră legătura cu politicile demografice ale regimurilor comuniste și cu ideologia acestor regimuri. După părerea noastră, obiectivele ideologice și propagandiste au contat la fel de mult ca cele pragmatice, legate de nevoia de forța de muncă feminină. 3. Domenii si instrumente ale politicilor egalității de gen în România, înainte de 1989; situarea lor în raport cu evoluțiile europene din aceeași perioadă Cotele. Adunarea Plenară a
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
mai ales într-o astfel de situație preelectorală. Să vedem acum modul în care se comportă intelectualul ca personaj electoral, care acceptă, într-un fel sau altul, toate exigențele partizanatului. El ni se înfățișează într-o triplă ipostază: de candidat, propagandist și simplu alegător. Să luăm, pe rând, fiecare din aceste activități. Avem toate motivele să credem că pe listele viitoare de candidați la Cameră și Senat va figura un număr destul de mare de intelectuali. Va fi un fenomen nou în
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
număr destul de important de intelectuali în viața politică. înțelegem, prin această categorie, creatorii de valori spirituale și cei ce exprimă, sub orice formă, idei. înainte de 1989, ei aveau când aveau doar un rol pur decorativ, partinic protocolar într-un fel, propagandiști totdeauna. De cele mai multe ori, ei se confundau cu activiștii de partid, ceea ce le conferea un statut cu totul diferit. în împrejurările actuale, rolul lor este mult mai important și semnificativ. în marea lor majoritate, ei sunt în opoziție. Există și
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
altora. Exemplul cel mai cutremurător este cel al regretatului Dan Deșliu, despre care, înainte de a spune câteva cuvinte de bine, înșiră o lungă listă de păcate. Insolent numit „disident paradoxal”, dl Deșliu este adus în pagină drept versificator modest, stalinist, propagandist. Motivul disidenței sale ar fi fost, chipurile, scoaterea din manualele școlare. După ce spune și cele câteva cuvinte de bine, dl Breban sfârșește nota despre disidența dlui Deșliu pe un ton de o ironie murdară: „a murit de o moarte romantică
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
de presă, victoriile (aparente) ale rachetelor Patriot asupra celor Scud, bombardarea Irakului și echipamentul militar de teren au ajutat la mobilizarea sentimentelor pozitive în legătură cu acțiunea militară a SUA. Limbajul militar a dus la privirea războiului ca fiind ceva normal, campaniile propagandiste și de dezinformare au mobilizat discursul pro-război, iar imaginile negative și reportajele împotriva irakienilor au contribuit la mobilizarea urii împotriva Irakului și a lui Saddam Hussein. Sondajele de opinie efectuate în primele săptămîni de război au indicat creșterea susținerii acțiunii
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
Armand Lévy provoacă însă și mari nemulțumiri printre evrei: tinerii și săracii de o parte, bogații de alta. Armand Lévy, lucrând în în țelegere cu evreii bogați, răscoală împotriva lui pe săraci. Într-o seară, ieșind de la o întrunire intimă, propagandistul evreu este lovit de un alt evreu. Agitația luând proporții mari, guvernul, în luna lui octombrie, expulzează din țară pe următorii: doctorul Gaster, doctor în filozofie, mai târziu, după expulzare, ajuns mare rabin la Londra, dr. Schwartzfeld, directorul ziarului Fraternitatea
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
de orga‑ nizații comuniste aveau ziare în București, de care eu nu mi-am dat seama până atunci, la Brașov. Am rămas uimită când am văzut aparatul de propagandă strâns acolo. 90% din sală, sute de oameni, erau de fapt propagandiști comu niști, erau de la ziare de care nu auzisem niciodată, ale ministerelor, sindicatelor etc. În afară de Harald Zimmermann de la ziarul Timișoara, apărut atunci, de noi și de doi-trei colegi de la un ziar studențesc din Cluj, nu era absolut nimeni de la presa
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
toată chestiunea asta ! Sunt tinerii care au ieșit... A.M.P. : Și cu integrarea europeană a fost la fel. Atunci a început și discursul nostru că de fapt tranziția s-a înche‑ iat ș.a.m.d. Eu nu sunt prin natură propagandistă, sunt foarte critică față de România și față de orice instituție în care lucrez. Tot timpul vreau mai mult și mai bine. În perioada aceea, 2002, 2003, 2004, 2005, 2006, pentru prima oară, am început să reflectez la importanța de a ne
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
maximă. Eu am niște colegi la Berlin care au un centru ce se cheamă „Puterea transformatoare a Europei“. Chiar așa se cheamă centrul lor de cercetare, are un titlu de manifest. Nu e o abordare științifică, îți arată cât de propagandiști deveniseră unii, că ajunseserăm să credem toți în minunea asta. Și ultima mea lucrare academică, publicată acum șase luni, se cheamă Revizitând puterea transformatoare a Europei, în care argumentez că această putere e mult mai mică decât s-ar crede
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
atmosfera”, la „psihologia” lor, iute uitată sau chiar răstălmăcită de cei care nu au trăit-o sau care vor să „explice” cele ce s-au întâmplat cu mijloace și argumente la fel de brute și de partizane ca și cele ale unor „propagandiști” ai puterii trecute. Nu, ceea ce a trăit poporul român o jumătate de secol nu poate fi expediat într-o frază de tipul „o eroare a istoriei” sau prin „lașitatea” tuturor; istoria nu face „erori” - ele apar astfel doar unor minți
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
războaiele pot să nu fie mărturisite?" Studiul documentat al faptelor acestea și al multor altora îngăduie lui Farges să proclame în fața lumii că războiul bacteriologic american în Coreea și China e dovedit fără contestație posibilă. Diplomații americani și agenții lor propagandiști cearcă să nege cu cinism evidența. Astăzi lumea întreagă cunoaște mărturiile aviatorilor americani prizonieri Kenneth Enoch și John Quinn, care au luat parte personal la bombardamente bacteriologice. Zadarnic d. Acheson a încercat să nege bagatelizând o mărturie a unor "oameni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
metode - întotdeauna sovietice - trebuiau promovate în rândurile muncitorilor de către tehnicienii Atelierelor printr-o serie de conferințe tematice. Cei care se vor evidenția în cadrul acestor „activități urmau să fie popularizați prin „gazeta fulger” și „tabla de onoare”. Se căutau asiduu noi propagandiști, veritabile portavoci ale regimului. O dare seamă amintește că, la 17 septembrie 1951, în sala de mese a Atelierelor Nicolina, s-au deschis cursurile învățământului de partid pentru anul școlar 1951-1952, prin intermediul căror se oferea membrilor posibilitatea de a finaliza
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
istoric al culturii românești de după războiul nos tru cel norocos va trebui să insiste, odată și odată, asupra acestei farse a culturalizării maselor, cât și asupra dramei intelectua lilor noștri precipitați Într-un climat atât de ren tabil culturalilor și propagandiștilor, adică indivizilor fără nici un talent sau meserie avuabilă, și atât de ostil creato rilor de valori culturale originale, din acelea care Înfruntă, la rigoare, nivelul de Înțe legere și gustul prea comun al publicului. Am cunoscut și eu de aproape
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
este bună "... 1 "Dacia literară", 1840, p. 213. Și, dacă din toate aceste manifestări, Asachi apare ca o colecție de tendințe contradictorii, apoi vom vedea că și în literatură tendințele sale sunt tot așa. Dar aici trebuie să deosebim pe propagandistul literaturii de autorul de literatură, căci el a fost și una și alta, și poet și "îndrumător"... Să-l vedem în primul ipostaz. " Această plecare către versuire se înseamnă și între români, zice el, mai ales de când raza culturei au
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Vladimirescu. Ea face revoluția. Ea are idealiști generoși ca Goleștii și Rosetti și organizatori ca Brătianu și Carada. Muntenia este mai politică decât Moldova. De aceea, genul oratoric înflorește mai mult acolo. (De aceea, poezia ei dinainte de 1880 e mai propagandistă.) Și astăzi partidele serioase - liberalismul, țărănismul, socialismul - sunt mai puternice în Muntenia. Și a organiza un stat nu e un lucru de disprețuit, mai ales că "primum vivere, deinde philosophari". (Trebuie să observăm însă că, la această organizare, nu s-
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
cu Stalin și conducătorii partidului. Activiștii de partid umblau forfota peste tot pentru a depista pe așa zișii reacționari care nu băteau din palme și nu aduceau slavă partidului și lui Stalin cel Mare. Evreii erau cei mai activi agenți propagandiști agitatori. Când s-a luat pământul prima dată de la așa zișii moșieri, evreii, deși nu aveau treabă cu agricultura, ei fiind negustori, strigau „vrem pământ pentru țărani”, apoi au urmat țăranii la rând, li s-a luat pământul pană la
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
subiectul ce vă plictisește cel mai mult: drepturile omului. Nu știu cum se întâmplă, dar totul se învârte în jurul acestei noțiuni, care pentru sistemele totalitare nu prezintă decât o expresie anostă a unor oameni păliți, cum nu demult se exprima un ziarist propagandist bine instruit, într-un articol al ziarului România Liberă. Acum aveți ocazia, pentru a treia oară consecutiv, la nivel internațional, să încercați să aflați despre ce este vorba. În limitele posibilului, voi încerca și eu să vă explic. Să li
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
cerințele noii dramaturgii, realiste și populare: personaje net conturate, „pozitive” (muncitorii conștienți de necesitatea făuririi noii societăți) și „negative” (burghezi, „foști”, care se opun, sabotează etc), conflicte puternice care se rezolvă optimist prin triumful „noului”, o abilă și simplă retorică propagandistă, replici scurte și dure, un limbaj accesibil, pigmentat cu regionalisme și cuvinte specifice diverselor profesiuni. Omul din Ceatal (tipărită în 1948) aducea pe scenă o lume necunoscută până atunci teatrului, exotică nu numai prin localizare (Delta Dunării), ci și prin
DAVIDOGLU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286705_a_288034]
-
și desigur politică). Autorii acestui volum n-au ocolit studiile de caz, radiografiile unor creatori care s-au acomodat prea cu ușurință sau cazurile unor culturnici ce au făcut figuri de creatori. Acesta e profilul cunoscutului „animator, gazetar, moderator TV, propagandist, imnograf și mitograf” care a exploatat mentalul colectiv și a făcut să funcționeze epoca Ceaușescu. Paul Cernat dedică un studiu „Îmblânzitorului României socialiste”, poetului care a avut statutul simbolic de bard național, celui ce și-a asumat rolul de „poet
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
Española care furniza hârtie ziarelor, estima că tirajul global al publicațiilor spaniole era de 1.200.000 de exemplare, dintre care 500.000 se vindeau în Madrid și 200.000, în Barcelona 200. Ziarele exagerau numărul propriilor tiraje din interese propagandiste și probabil că niciunul nu a atins cifra de 100.000 de exemplare pe zi înainte de Primul Război Mondial 201. Au existat și revistele grafice care au avut succes la începutul secolului, în special Blanco y Negro (60.000 de
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
toate vremurile și din toate punctele cardinale. Nicholas Hytner, regizorul lui Henry V de la National Theatre, afirmă: "Recuperarea lui Shakespeare de dragul unei cauze politice este întotdeauna periculoasă. Obiectivitatea sa creatoare și pasiunea lui pentru adevăr fac din el un prost propagandist". Iată adevărul piesei așa cum îl înțelege regizorul: "Una dintre scenele cele mai cunoscute ale piesei se desfășoară în ajunul bătăliei de la Azincourt. Îmbrăcat ca un simplu soldat, regele se amestecă printre oameni. În Annale, Tacit descrie scena în care Germanicus
Tur de orizont by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13693_a_15018]
-
nume are astăzi rezonanțe călinesciene (cine poate uita versurile lui Călinescu!)... Sau istoria busturilor și statuilor lui Caracalla, care năpădiseră imperiul (teritoriul României nu face excepție: nu e muzeu, oricât de provincial, care să nu aibă măcar un cap al propagandistului. Fiindcă de un propagandist în toată regula e vorba: mare susținător al artelor, a atribuit cetățenia romană tuturor provinciilor... Vorba ceea: Unde sapă sapa locul...) Sau filosoful Marcus Aurelius, care, iată, nu își datorează gloria nici faptelor militare, nici administrației
Iubire de profet by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15564_a_16889]
-
actualități au fost subordonate obiectivelor propagandistice ale statului intrat într-un război vital pentru interesele sale supreme. În armata română, scopurile propagandistice propuse urmau să se realizeze prin: organizarea unor ședințe educative, serbări ostășești, editarea unor broșuri educative, activitatea misionarilor propagandiști, echipele teatrale, caravanele cinematografice, radioul, presa militară, afișarea unor mesaje propagandistice.
Propagandă () [Corola-website/Science/300180_a_301509]
-
în principal din membri ai eșalonului secund al Partidul Comunist, și-a exercitat imediat controlul asupra instituțiilor statului, inclusiv mediile informative, ca televiziunea și radioul naționale. FSN a folosit controlul asupra presei în scopul de a lansa atacuri în stil propagandist la adresa oponenților politici, în special partidele democratice tradiționale, care urmau să fie refondate după 50 de ani de activitate subterană (Partidul Național Liberal și Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat). Cu ocazia primelor alegeri post-comuniste din 20 mai 1990, Silviu Brucan
Revoluția Română din 1989 () [Corola-website/Science/299587_a_300916]