1,888 matches
-
și morale necesare pentru libera manifestare a legilor proprii și criteriile specifice de valoare și de selecție ale artei și culturii, protejează activitatea creatoare și acțiunea cultural-artistică de ingerințele unor criterii care le sînt străine, cum sînt angajarea politică, funcționalitatea propagandistică, spiritul comercial. b) Principiul libertății de creație ... Ministerul Culturii protejează libertatea de creație și veghează asupra respectării ei neîngrădite. Orice creator se bucură de libertate deplină în alegerea mijloacelor de expresie, în transmiterea mesajului artistic, pentru care poartă întreaga răspundere
EUR-Lex () [Corola-website/Law/196073_a_197402]
-
În primii 9 ani de activitate, Editura Cartea Rusă publicase deja 1.468 de titluri, dintre care, 406 în limbile minorităților, în 20.750.000 de exemplare. "Editura ARLUS-Cartea Rusă" a funcționat până în 1968. Majoritatea titlurilor publicate au fost broșuri propagandistice. Planul editorial al editurii Cartea Rusă avea următoarele obiective: ARLUS a publicat și o serie de periodice: „Veac Nou“, „Caietele ARLUS“, „Analele Româno-Sovietice”. Revista săptămânală "Veac nou", oficios al asociației, a fost înființată în 10 decembrie 1944, cu scopul expres
ARLUS () [Corola-website/Science/314545_a_315874]
-
obiective: ARLUS a publicat și o serie de periodice: „Veac Nou“, „Caietele ARLUS“, „Analele Româno-Sovietice”. Revista săptămânală "Veac nou", oficios al asociației, a fost înființată în 10 decembrie 1944, cu scopul expres de a fi „canalul de emisie” a mesajelor propagandistice și pentru a coordona „programul cultural” de transformare a presei românești într-un "organizator colectiv". Un alt produs propagandistic a fost "Biblioteca Centrală ARLUS", care a dezvoltat un întreg sistem de filiale în teritoriu. La începutul anilor ’60, când ARLUS
ARLUS () [Corola-website/Science/314545_a_315874]
-
oficios al asociației, a fost înființată în 10 decembrie 1944, cu scopul expres de a fi „canalul de emisie” a mesajelor propagandistice și pentru a coordona „programul cultural” de transformare a presei românești într-un "organizator colectiv". Un alt produs propagandistic a fost "Biblioteca Centrală ARLUS", care a dezvoltat un întreg sistem de filiale în teritoriu. La începutul anilor ’60, când ARLUS și-a restrâns drastic activitatea, iar Editura Cartea Rusă a dispărut, o parte din fondurile Bibliotecii ARLUS, precum și ale
ARLUS () [Corola-website/Science/314545_a_315874]
-
înregistrat de filmele românești de la data premierei și până la data de 31.12.2007 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei. Jurnalistul Cristian Tudor Popescu, doctor în cinematografie și profesor asociat la UNATC, îl considera un film cu caracter politic și propagandistic care descrie lupta comuniștilor în ilegalitate și în perioada cuceririi puterii. Analizând acest film, Bujor T. Râpeanu a afirmat că acesta era un "„pseudofilm de aventuri pentru copii și adolescenți. Într-un orășel din Transilvania, în toamna anului 1944, un
Roșcovanul (film) () [Corola-website/Science/327039_a_328368]
-
înființate. Nu avem nici un contraargument convingător împotriva acestor obiecțiuni ale țăranilor"). BPD s-a preocupat de mobilizarea femeilor de la sate pentru vot, în special a celor știutoare de carte. Un document sovietic amintea că au fost organizate mai multe campanii propagandistice printre sătence, în timpul cărora activiștii comuniști puneau accentul pe aspectele pozitive ale acțiunilor guvernului Groza. Pauker afirma: "foarte multe lucruri vor depinde de felul în care președinții birourilor electorale tratează alegătorii-femei, de vreme ce femeile nu votaseră niciodată până atunci, nu văzuseră
Alegeri generale în România, 1946 () [Corola-website/Science/305872_a_307201]
-
Groza a crescut soldele tuturor cadrelor active și a asigurat aprovizionarea lor preferențială. Totuși, datorită ratei înalte a inflației, veniturile în lei au rămas scăzute. În ianuarie, "Direcția Superioară pentru Educație, Cultură și Propagandă a Armatei", implicată deja în munca propagandistică în rândurile militarilor de toate gradele, a fost autorizată să ducă la îndeplinire "misiuni educative" în afara cazărmilor și în zonele rurale. Activiștii PNȚ și PNL nu aveau acces în unitățile militare, în vreme ce DSECPA supraveghea cu atenție soldații care simpatizau cu
Alegeri generale în România, 1946 () [Corola-website/Science/305872_a_307201]
-
ca Armata să folosească toate capacitățile sale pentru a face campanie BPD-ului, iar acțiunile acestea să fie sabotate de sprijinitorii partidelor istorice. În momentul în care Forțele Aeriene Române a început să-și folosească avioanele pentru a lansa fluturași propagandistici pro-Groza deasupra orașului Brașov, activiștii Direcției Superioare pentru Educație, Cultură și Propagandă a Armatei au constatat cu stupoare că manifestele fuseseră înlocuite în secret cu materiale de propagandă PNȚ-iste. Armatei i-a fost desemnată propria Comisie Electorală, plasată sub
Alegeri generale în România, 1946 () [Corola-website/Science/305872_a_307201]
-
Antanta, față de care România își luase angajamente. În această perioadă este reales președinte al Societății Scriitorilor, având un mandat provizoriu care se termină în 1918, când România semnează pacea cu Puterile Centrale, și, ca militar în rezervă, devine editorul broșurii propagandistice regionale, "România". I s-au alăturat Tudor Arghezi și Topîrceanu (care tocmai fusese eliberat dintr-un lagăr de concentrare din Bulgaria), fondând împreună , la Iasi, revista "Însemnări Literare". În decembrie însă, revista își anunță încetarea apariției. „Noi, cei de la "Însemnări
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
navigație care să te ducă numai în Polonia (referire la invazia Poloniei de către Germania care a dus la începerea celui de-al doilea război mondial), și că "o curea de radiator va ține o mie de ani" (referire la sloganul propagandistic Hitlerist "Reich-ul de o mie de ani"". Aceste afirmații au primit reacții negative în presa germană și britanică, ca cea a Daily Mail care spunea că BBC ar trebui să înceapă o investigație oficială a tuturor plângerilor primite pe această
Top Gear () [Corola-website/Science/304265_a_305594]
-
modernizeze agricultura sovietică, să consolideze marile proprietăți agricole formate din parcele care puteau fi exploatate cu ajutorul utilajelor moderne și a ultimelor metode științifice. De fapt, tractorul american model Ford (numit "Фордзон" în limba rusă) a fost cea mai bună armă propagandistică în favoarea colectivizării. Partidul Comunist, care a adoptat un plan în 1929, a prevăzut o creștere de 200 % a producției industriale și una de 50 % a celei agricole. Aveau să fie atinse și scopuri ideologice și sociale prin mobilizarea țăranilor în
Colectivizarea în Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/299094_a_300423]
-
altă grilă de lectură, care, în contextul poziției periferice, dominate și autocolonizate a câmpului cultural local, mi s-a părut de importanță urgentă. Nu a fost vorba despre vreun „refuz aprioric” al legitimității artei care nu este explicit didactică sau propagandistică, ci de o tentativă (poate prea redusă în dimensiuni, și de aceea uneori insuficient de clară și vulnerabilă la interpretări) de înțelegere și semnalare a dimensiunii coloniale care, din punctul meu de vedere, se ascunde în spatele ambiguității și „umanismului” blând
Artă, politică, ouă încondeiate și forța de seducție a clovnului vestic. Din nou despre Toni Erdmann (II) () [Corola-website/Science/296166_a_297495]
-
avut șase copii, din care trei adoptați. Tatăl lui , Gheorghe Niculescu-Mizil, provenea din vechea mișcare socialistă, de aceea în familie predominau lecturile marxiste, leniniste și staliniste. Influențat de acestea, Niculescu-Mizil devine în 1945 membru al PCR, făcând carieră în aparatul propagandistic. A lucrat în cadrul secțiilor conduse de Leonte Răutu, unul din zbirii ideologici staliniști. A devenit curând prorectorul, apoi rectorul Școlii Superioare de Partid „Ștefan Gheorghiu” și director adjunct al Institutului de istorie a P.M.R. (1955). În anii '50 a condus
Paul Niculescu-Mizil () [Corola-website/Science/306212_a_307541]
-
a fost organizat Grupul de Armate B în februarie 1944. Forțele germane din sudul Franței au fost redenumite Grupul de Armate G și au fost puse sub comanda generalului Johannes Blaskowitz. Rommel și-a dat seama că, în afara valorii lor propagandistice, fortificațiile Zidului Atlanticului nu acopereau decât porturile. Plajele dintre ele erau slab sau de loc apărate, iar Aliații puteau debarca practic oriunde, după care puteau cuceri porturile prin atacuri declanșate din interiorul continentului. El a refăcut și îmbunățit toate lucrările
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
persoane, iar din celelalte teritorii românești anexate la 28 iunie 1940 - 11 844 persoane. După estimările guvernului antonescian, 97 la sută dintre cei arestați și deportați în 12-13 iunie 1941 erau români, o estimare care nu rămâne decât un truc propagandistic în plin război împotriva bolșevismului. În total, în primul an de ocupație sovietică au avut de suferit - prin arestare sau deportare - nu mai puțin de 86 604 persoane din Basarabia, Bucovina de Nord și ținutul Herței. Această cifră se apropie
Ocupația sovietică a Basarabiei și Bucovinei de Nord () [Corola-website/Science/308984_a_310313]
-
sau tancuri. Weygand avea de apărat un front uriaș, de la Sedan la Canalul Mânecii. Guvernul francez și-a pierdut încrederea în victorie, în special după momentul în care britanicii au început să-și evacueze corpul expediționar. Germanii au lansat sloganul ironic propagandistic; „Britanicii vor lupta până la ultimul francez!” Germanii au reluat ofensiva pe 5 iunie în regiunea Somme. Atacul blindatelor germane a străpuns linia franceză plasată de Weygand în vederea apărării capitalei. Pe 10 iunie, guvernul francez a fost evacuat la Bordeaux, iar
Istoria militară a Franței în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314363_a_315692]
-
complet prestigiul lui. După căderea Franței și descompunerea imperiului său colonial, steagul ei flutura încă deasupra fostului fort italian de la El Tag, care domina oaza Kufra din sudul Libiei. FFL a declanșat un atac, care avea o importanță politică și propagandistică: semnifica recucerirea teritoriilor franceze și eliberarea de sub dominația Puterilor Axei. Colonelul Leclerc și locotent-colonelul d’Ornano (comandantul FFL din Ciad), la comanda lui de Gaulle, au organizat atacul pozițiilor italiene din Libia. Sarcina atacării oazei Kufra a fost foarte dificilă
Istoria militară a Franței în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314363_a_315692]
-
În opera lui Handel "Rinaldo", apare ca Goffredo. În 1830 odată cu independența Belgiei, noul stat își caută rădăcinile în diverși prinți ce au domnit pe teritoriul noului stat. este apropiat de istoricii belgieni din perioadă și este utilizat în scopuri propagandistice, fiind înfățișat ca un model ideal, un personaj pios și curajos. O statuie a sa a fost ridicată în 1848 în piața palatului Regal din Bruxelles.
Godefroy de Bouillon () [Corola-website/Science/315253_a_316582]
-
că, pentru fiecare cavaler desfășurat pe teren erau intre 8 și până la 30 de combatanți, scutieri, arcași și servitori. Evenimentul este glorificat în filmul istoric al regizorului Serghei Eisenstein "Alexandr Nevski", lansat în 1938. Filmul a fost însoțit de alegorii propagandistice ale cavalerilor teutoni ca germani naziști, fiind creată o imagine modificată a bătăliei față de realitate. Cu timpul, imaginea lui Alexandr Nevski a devenit un simbol național rus împotriva ocupației germane. În prezent, în Rusia există , o medalie oferită celor ce
Bătălia de la Lacul Peipsi () [Corola-website/Science/312082_a_313411]
-
în povestire, cititorul este invitat să se bucure de înfrângerea și umilirea arogantului german, inclusiv amenințarea că va fi spânzurat de țăranii englezi care vor da mai târziu unui bar denumirea de "La prusacul spânzurat". De fapt, scopul patriotic și propagandistic al lui Doyle reiese din întreaga povestire. Von Bork ar fi putut să plece nestingherit, în siguranță, încrezăzot în agentul său irlandez, după care Holmes și Watson ar fi râs ei înșiși de prostia lui - cititorul bucurându-se de glumă
Ultima reverență (povestire) () [Corola-website/Science/325509_a_326838]
-
de Informații în rândul comuniștilor. Chiar și cineastul Nicolaescu a susținut teoria potrivit căreia David ar fi fost un colaborator al Siguranței, afirmând că aflase aceasta de la unchiul său, comisarul Gheorghe Cambrea. Spre deosebire de alte filme, "Revanșa" a avut un rol propagandistic mai accentuat. Autoritățile au înțeles rolul pe care îl poate avea cinematograful în răspândirea ideilor dorite, iar filmul de acțiune a fost considerat ca având un impact mai puternic decât alte genuri cinematografice. Însuși Sergiu Nicolaescu afirma într-un interviu
Revanșa (film din 1978) () [Corola-website/Science/312633_a_313962]
-
admirație atunci când îl vedeau în filme. Comisarul Moldovan și Mărgelatu erau printre eroii multor copii din acele vremuri. Jurnalistul Cristian Tudor Popescu, doctor în cinematografie și profesor asociat la UNATC, considera "Ultimul cartuș" drept un film cu caracter politic și propagandistic al epocii comuniste, care descrie lupta comuniștilor în ilegalitate și în perioada cuceririi puterii. Analizând acest film, criticul Călin Căliman a observat că suspansul și tensiunile intrigii sunt susținute de directorul de imagine Nicolae Girardi cu remarcabile rezultate artistice. În
Revanșa (film din 1978) () [Corola-website/Science/312633_a_313962]
-
un memorandum sfidător la adresa germanilor. Hitler a răspuns printr-un discurs de pe 4 mai. În acest timp, britanicii plănuiau evacuarea regelui, apreciind că, dacă germanii ar fi reușit să-l captureze în urma unui atac aeropurtat, ar reuși o mare lovitură propagandistică. Regele era găzduit într-o vilă din satul Perivolia, lângă Chania. Regele și anturajul său au fugit din această reședință spre proprietatea primului ministru, Emmanouil Tsouderos, de unde au putut urmări aterizarea parașutiștilor germani în apropierea vilei regale. S-a dovedit
Bătălia din Creta () [Corola-website/Science/313089_a_314418]
-
lansată de către membrii Aktionsgruppe Banat teza despre ¨decesul¨ literaturii în limba germană din România ca urmare a emigrării tinerilor autori timișoreni în RFG. Cunoscutul poet Wolf von Aichelburg s-a revoltat replicând astfel: «[...] este o aroganță stupidă și o minciună propagandistică din partea grupului Wagner-Müller-Totok, exagerând rolul lor ca groparul acestei literaturi, fiind susținuți de către un docent neamț [din RFG] neinformat, cum este domnul Solms din Marburg. Horst Schuller Anger, istoric literar si jurnalist din Brașov, respinge afirmația că membrii cenaclului Aktionsgruppe
Grupul de Acțiune Banat () [Corola-website/Science/302302_a_303631]
-
România, după cum atestă o situație a numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei și până la data de 31.12.2007 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei. Criticii de film au afirmat că filmul a avut un scop propagandistic, realizat la comanda politică a conducerii statului. Astfel, la sfârșitul deceniului 7 al secolului al XX-lea, tinerii absolvenți de facultate primesc repartiții la țară, refuzându-li-se posturi în orașele mari, în urma unui decret al președintelui țării. Ca urmare
Căsătorie cu repetiție () [Corola-website/Science/308346_a_309675]