334 matches
-
spațiu produce ceea ce numim de obicei context „multicultural”. Multiculturalismul contemporan este, pentru unii dintre apărătorii săi cei mai Înfocați, o formă demnă de a fi valorizată sau chiar exaltată a cosmopolitismului, cândva temut, al celor ce elogiau decadența. Pentru acești propovăduitori, tranzacțiile cu aceste obiecte nu pot să ducă decât la o Îmbogățire a culturii occidentale În ansamblu și să contribuie astfel la eliberarea ei de tendința sa centripetă și prea degrabă „elitistă”. Putem la fel de bine să presupunem că aceastăîmbogățire este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
întrupării lui Dumnezeu”. (Sf. Maxim Mărturisitorul, Ambigua, partea a doua, 136, în PSB, vol. 80, p. 321) „... Să respingeți cu toată puterea pe cei ce nu primesc binecredincioasele și mântuitoarele dogme ale Bisericii și să aflați că sunt mai degrabă propovăduitori ai învățăturii lui antihrist cei ce nu mărturisesc pe Domnul și Dumnezeul nostru Iisus Hristos în trup, cum strigă limpede marele evanghelist Ioan. E ceea ce propovăduiesc în mod vădit cei ce războiesc Biserica lui Dumnezeu, tăgăduind firea trupului, prin aceea
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
aceea că nu voiesc a mărturisi că ea s-a păstrat și este în Hristos; și nu se cutremură de lucruri și mai vrednice de plâns, sau mai cutezătoare, ca să spun mai propriu, de a se înfățișa pe ei drept propovăduitori ai unei învățături potrivnice lui Dumnezeu. Dar aceștia, însușindu-și o astfel de pornire contrară credinței, vor culege ca roadă vrednică de nebunia lor, osânda lor ușor de cunoscut de către toți”. (Sf. Maxim Mărturisitorul, Epistole, Partea Întâi, ep. 12, în
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
Cuvânt a unui țăran cătră boieri și Dialog între doi austrieci. SCRIERI: Scrieri social-politice, îngr. și introd. Emil Vârtosu, București, 1974. Repere bibliografice: N. Iorga, Un „Jacobin moldave” au XIX-e siècle, Vălenii de Munte, 1937; Gh. I. Georgescu-Buzău, Un vechi propovăduitor al democrației: comisul Ionică Tăutu, București, 1945; Dan Mănucă, Gramatica manuscrisă a comisului Ionică Tăutu, ALIL, t. X, 1959, fasc. 1-2; Emil Vârtosu, Les Idées politiques de I. Tăutu, candidat au trône de Moldavie en 1829, „Revue roumanie d’histoire
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290100_a_291429]
-
document păstrat scris în limba română este o epistolă datată 1521, trimisă de Neacșu de la Câmpulung "judelui" de la Brașov, Hans Benkner. Cultura Română a fost puternic influențată de creștinism de la începuturile sale, chiar "Sfântul Apostol Andrei, Cel dintâi chemat" fiind propovăduitor al Sfintei Scripturi în aceste locuri. Cu toate acestea, primele scrieri religioase apar din Biserica Ortodoxă, aduse în țară de către slavi. De aceea, cele mai devreme efectuate traduceri ale cărților în limba română au fost textele religioase ale Bisericii Slavone
Literatura română () [Corola-website/Science/297262_a_298591]
-
șef era însuși fratele meu ,Corneliu, o ființă diabolică, întruchiparea desăvậrșită a tot ceea ce secta are mai mizerabil și mai detestabil în “idealurile” ei. Nu am văzut vreodată vreun individ mai pervers, mai cinic și mai dezastruos decật acest “guru”, propovăduitor al celor mai meschine idei . Se erijase el în capul familiei, rostind un discurs sforăitor acolo, la capul mamei, pe care o plậnsesem nu pentru că pleacă, pentru asta o fericeam, ci pentru că naveam putința să le astup gura cu paie
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
gânditor aforistic". Așa ne putem face o idee mai completă despre prezenta carte a lui Theodor Codreanu și despre autorul ei. De ce trebuie neapărat să adăugăm și specificarea tinereții? Fiindcă, așa cum observă autorul însuși, la noi lectorii se așteaptă ca propovăduitorii de maxime, aforisme sau cugetări scurte să fie oameni mai mult sau mai puțin vârstnici. Faptul se dovedește explicabil, fiind determinat în cultura noastră de unele antecedente destul de cunoscute. Ibrăileanu, de pildă, a publicat Privind viața la aproape 60 de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în familie. Th. Codreanu zăbovește asupra consecințelor lui nefaste, în toate domeniile vieții sociale, culturale și politice. Îl numește, mai ales, postmodernism dâmbovițean (opus postmodernismului înalt occidental) și are ca reprezentanți în literatură, de pildă, generația optzecistă, în frunte cu propovăduitorul de mare fervoare, în persoana poetului Ion Bogdan Lefter. Poezia postmodernistă românească a evoluat spre un zolism al pornografiei și scatologiei. Ea este lipsită de ceea ce criticul numește complexele profunzimii, devenind un joc de-a cuvintele, parodiind, simulând o comedie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Țara noastră” și „Biruința” a susținut cu ardoare ideologia naționalistă a lui Octavian Goga. Publicistica de orientare religioasă a lui I. își găsește expresia cea mai aplicată în volumul de popularizare a învățăturilor creștine Roduri din câmpul Evangheliei (1937), ferventul propovăduitor al ideologiei de dreapta eșuând, nu după mult timp, într-o apologie cuminte a regalității. Prin numeroase cronici teatrale, muzicale și plastice, prin articole literare, I. a contribuit însă la difuzarea și înțelegerea actului de cultură, fiind o prezență foarte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287652_a_288981]
-
revistele de cultură salută evenimentul, relatând despre semnificația sa morală și socială. Sub titlul „Minunata faptă culturală a «Extensiunii Universitare»”, în revista Societatea de mâine, din 14 martie 1926, sub semnătura lui Ion Breazu, se comentează astfel această realizare: „Acești propovăduitori ai culturii au pornit pe drumul faptei lor mari cu modestia care însoțește totdeauna pe omul pătruns în toate fibrele conștiinței de moralitatea superioară a adevăratei culturi”. Universitățile, crede comentatorul, sunt datoare către națiune și e semnificativ că, dintre toate
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
cele mai puțin consultate ale bibliotecilor. Ca să nu mai vorbim de ediții: fragmentele gnostice nu dispun întotdeauna de o ediție, fie ea și parțială, ce să mai vorbim de opere complete! Creștinii îi atacă violent pe gnostici oriunde îi întâlnesc. Propovăduitorii sectelor gnostice și creștină evanghelizează aceleași mulțimi, urmează aceleași itinerarii, vizitează aceleași orașe, ocupă aceleași piețe publice, își dispută aceiași credincioși. Simon Magicianul și Pavel din Tarsus oferă marfa lor conceptuală ca rivali: succesul unuia corespunde eșecului celuilalt. Actele Apostolilor
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
rău, exprimându-se asupra tuturor problemelor, inclusiv asupra sexului, a libidoului, a dorințelor, pasiunilor și pulsiunilor. Pavel propovăduiește o gnoză ascetică, declarat ascetică. Pe același teren însă, gnosticii licențioși afirmă contrariul: trupul vă este mistuit de dorință? Potoliți-o, cere propovăduitorul din Tarsus; ardeți, supralicitează Simon Magicianul și încă în bucurie... - 4 - Bucuria pneumaticului. Teoria gnostică vizează o practică în consecință. Nu ne-a rămas nimic, sau aproape nimic, despre aceste comportamente comunitare. Epoca funcționează pe principiul oralității. Cartea există doar
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
împreunarea cu un adept al Spiritului Liber restaurează virginitatea! Exercițiul acestei asceze hedoniste conferă fericire și te transformă în Preafericit.... XVI WILLEM VAN HILDERVISSEM DIN MALINES și „plăcerea paradisului” 1. Eros și Thanatos în epocă. Willem van Hildervissem oficiază ca propovăduitor al Spiritului Liber la Bruxelles, într-o comunitate numită Bărbații Inteligenței. Deși lector în Scrierile Sfinte la carmelite, el se vede convocat la inchizitor. Ce-i drept, învățăturile și felul său de a practica justifică neliniștea catolicismului. Suntem în 1411
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
ca un predicator creștin să întrebuințeze arta retoricii; predicatorul este dator să apere adevărurile de credință, să învețe cum se comite binele și să evite răul, să-și structureze discursul pe măsura subiectului, să spijine vorbirea pe o argumentare solidă; propovăduitorul creștinismului trebuie să vorbească mai degrabă cu înțelepciune decât cu elocință; dezvoltarea subiectelor dificile sau cele obscure se vor evita în fața oamenilor simpli; claritatea și stilul plăcut al cuvântării sunt de o extremă importanță în atingerea scopului; predicatorul creștin va
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
unor puncte de contact cât mai numeroase și solide cu rațiunea morală comună va fi în măsură să-i confere trăinicie și putere de atracție. Kant s-a distanțat în mod clar de punctul de vedere al acelor întemeietori și propovăduitori de religie, moraliști sau filosofi care susțineau că ei sunt aceia care dezvăluie pentru prima dată oamenilor „adevărul moral”, că acesta ar trebui să fie statornicit în conștiința oamenilor printr-o revizuire radicală a modului lor spontan de a gândi
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
-se la un pasaj din Evanghelia după Matei, acel pasaj în care Judecătorul lumii îi declară aleși pentru împărăția sa pe cei care au acționat fără a ține seama de răsplată, Kant scrie că „vorbind despre răsplata din lumea viitoare propovăduitorul Evangheliei n-a vrut să facă din aceasta resortul acțiunilor, ci a căutat doar s-o transforme în obiectul celui mai pur respect și al deplinei satisfacții morale pentru o rațiune ce judecă menirea omului în ansamblu.” (Op. cit., p. 227
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
omenești. Distanțarea de ortodoxismul vechii teologii protestante se profilează în mod clar. Religiile și bisericile vor fi socotite în primul rând forțe morale, iar educația morală va fi considerată principala menire a unei comunități religioase. Isus Cristos este înfățișat drept propovăduitor al unei învățături morale și îndrumător pe calea vieții virtuoase. Semler, care a fost incepând din anul 1753 profesor de teologie la universitatea protestantă din Halle, distingea între mărturia omenească a revelației, ce stă sub semnul timpului, și cuvântul lui
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
pentru a desemna ceva din această transformare"120. Înțelesul cuvântului inuman, dacă ne gândim bine, este mai aproape de critica umanismului la Nietzsche și la Michel Foucault, la Unamuno, la Ortega y Gasset, la Emil Cioran decât de "noul umanism" postmodernist, propovăduitor de amuzament fără limite. Lyotard, de exemplu, împărtășește afirmația lui Th. Adorno din 1969: "Arta rămâne fidelă oamenilor numai prin inumanitatea sa față de ei". Dimpotrivă, postmodernismul, cum am văzut, propune o educație întemeiată exclusiv pe joc, pe distracție, o educație
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
vizate toate procesele și dimensiunile psihicului uman. Acțiunile de influențare urmăresc sensibilizarea, ruperea echilibrului câștigat, pentru ca apoi să se implementeze noile coduri de gândire și comportament, să se ajungă la un nou sistem atitudinal în acord cu dorințele și intențiile propovăduitorilor. Exlicațiile și îndemnurile converg către două viziuni. Una sugerează inferioritatea omului în raport cu măreția altor fenomene sau entități, iminența unor evenimente dramatice pentru viața omului și umanității, necesitatea de a înțelege adevărul adevărat despre realitate, singura soluție sau scăpare fiind acceptarea
[Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
un postulat teoretic, universalismul democratic s-a retras de pe scena politicii active, iar izolaționismul i-a luat locul. Conflictul dintre cele două universalisme s-a făcut simțit în acel timp pe tărâmul politicii internaționale doar în provocarea teoretică pe care propovăduitorii noului universalism marxist o adresau lumii democratice și în ostracizarea morală, politică și economică cu care cea de-a doua întâmpina provocarea. În anii ’30, filosofia național-socialismului, crescută pe pământul unei națiuni anume, a fost proclamată drept noul cod moral
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
ca fiind orașe nu sunt în realitate decât niște comune mai mari. Iar realități sociale de tip rural pot fi găsite cu ușurință în oricare dintre marile orașe românești, inclusiv în capitală. „Rămâi uimit de continuitatea esențială de vederi dintre propovăduitorii inițiali ai industrializării, care impuneau taxe vamale ridicate asupra bunurilor manufacturate pentru a proteja industriile nou-apărute ale României [...] și oponenții de astăzi ai integrării în CAER” (Montias, 1967, p. 51). *** (1980) Anuarul Statistic al RSR, Direcția Centrală de Statistică, București
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
dorește a ne avertiza, cu scop profilactic, asupra primejdiilor pe care le ignorăm? Poate cel surprins de Julio Rafael Rattia, care, în tinerețe, așa cum se declară el însuși, a fost atât de "cioranian", încât a devenit "specialist în sinucidere și propovăduitor al morții voluntare", Cioran, Nietzsche și Schopenhauer fiind idolii de ale căror idei s-a desprins cu mari sacrificii intelectuale? Într-un articol pe care l-a publicat în Internet referitor la Cioran, pe care îl numește "iubitor al haosului
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
atribuțiilor religioase, monoteismul a impus noua reprezentare figurală a divinității − cu acceptarea interpretărilor locale, unele marcate profund de reminiscențele credințelor păgâne. Pentru a-i sprijini pe muritorii acum penitenți să înțeleagă mesajul creștin și dogma treimii (subiectul marilor controverse teologice), propovăduitorii au adaptat structurile mitologice și schema narativă a mitului la lumea de personaje sacre sau sacralizate ale noii religii (Fecioara, apostolii, apoi martirii, sfinții etc.). Grija instituțiilor puterii pentru păstrarea caracterului universalist al creștinismului a impus, după cum atestă istoria practicilor
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
armele” și să închege o mare coaliție destinată în mod prioritar să-l bată pe generalul de Gaulle ... pe care-l va primi cincisprezece zile mai târziu la Kremlin pentru încheierea pactului franco-sovietic. Așadar, odată întors în Franța, Thorez devine propovăduitorul legalismului republican, iar PCF renunță la orice veleitate de împărțire a puterii. Dar, când generalul demisionează din fruntea guvernului, pe 30 ianuarie 1946, conducătorul comunist Marcel Cachin notează: „Zi istorică, l-am învins pe de Gaulle fără a speria populația
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
din Golești, făcută în anul 1824, 1825, 1826, lucrare apărută la Buda, în 1826. La întoarcerea în Țara Românească, metamorfozat sau poate doar întărit în convingerile lui reformatoare, G. va fi, într-un răgaz de numai patru ani, un neobosit propovăduitor al luminării culturale. Întemeiază la moșia din Golești o școală-internat cu două cursuri, „ghimnasticesc” și „filosoficesc”, chemându-i ca profesori (și directori) pe Aaron Florian și pe I. Heliade-Rădulescu. El însuși alcătuiește un manual de etică, Adunare de pilde bisericești
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287310_a_288639]