KorAP: Find »[drukola/base=propozițional & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...7 8 9 ...25 >

615 matches

Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305

puțin exact decît în cazul romanului, unde de obicei avem textul în fața noastră și ne raportăm la el. "Citirea” unui text scris este foarte diferită de "citirea” unui film, în mare parte deoarece, folosind cuvinte și propoziții, textul scris este "propozițional”. O anumită interpretare a fost deja realizată pentru cititorul romanului, în comparație cu spectatorul (dar, într-un fel, "prea mult efort” s-a depus, creînd o „supraîncărcare” propozițională). Sărăcia propozițională a filmului, în comparație cu romanul, e discutată de Chatman, care vorbește

Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
film, în mare parte deoarece, folosind cuvinte și propoziții, textul scris este "propozițional”. O anumită interpretare a fost deja realizată pentru cititorul romanului, în comparație cu spectatorul (dar, într-un fel, "prea mult efort” s-a depus, creînd o „supraîncărcare” propozițională). Sărăcia propozițională a filmului, în comparație cu romanul, e discutată de Chatman, care vorbește de o "pauperizare verbală”: „Filmele ne dau plenitudine fără specificitate. Ofertele sale descriptive sînt bogate și totodată sărace din punct de vedere verbal” (Chatman, 1990:39). k. Această

Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
mare parte deoarece, folosind cuvinte și propoziții, textul scris este "propozițional”. O anumită interpretare a fost deja realizată pentru cititorul romanului, în comparație cu spectatorul (dar, într-un fel, "prea mult efort” s-a depus, creînd o „supraîncărcare” propozițională). Sărăcia propozițională a filmului, în comparație cu romanul, e discutată de Chatman, care vorbește de o "pauperizare verbală”: „Filmele ne dau plenitudine fără specificitate. Ofertele sale descriptive sînt bogate și totodată sărace din punct de vedere verbal” (Chatman, 1990:39). k. Această ultimă idee

Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
care le-a folosit inculpatul?”, va întreba avocatul.) Lucrul rămîne valabil, chiar dacă numeroase studii arată că redarea „cuvînt cu cuvînt” este rară. Prin contrast, nu putem accepta ca un martor obișnuit la o întîmplare să poată reda fidel gîndurile ordonate propozițional - nici măcar pe cele amestecate haotic - ce trec prin mintea lui A sau a lui B, la un moment dat în timpul întîmplării. Cel mult, dacă M ar fi un prieten apropiat de-al lui A sau B, și i-ar fi

Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799

GN Ion] [GConj și nevastă-sa]]; (iii) fiecare dintre conjuncți este un GConj, atașat unui centru vid (Progovac, 1997): [GN [GN vid [GConj vid Ion]] [GConj și nevastă-sa]]; (iv) pentru anumite sintagme nominale coordonate s-a propus o analiză propozițională, conform căreia sintagmele coordonate ar fi obținute din coordonări de propoziții, prin ștergerea (elipsa) unor elemente (Aoun et al., 1994, Aoun et al., 1999): Ion și nevastă-sa au plecat < Ion a plecat și nevastă-sa a plecat. Această analiză

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
Ion și Maria. c. *Este coleg de 10 ani fiul meu și fratele tău. Pentru a explica acordul cu ultimul conjunct în ordinea VSO au fost propuse mai multe analize (fiecare asumând o anumită structură a sintagmei coordonate): (a) analiza propozițională/prin elipsă; (b) analiza sintagmatică; (c) analiza scindării; (d) analiza prin "enumerare" (engl. listing). (a) Analiza propozițională Propozițiile cu sintagme coordonate sunt analizate uneori ca derivând din structuri bipropoziționale, cu "rearanjarea" verbului predicat astfel încât acesta să se acorde cu sintagma

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
acordul cu ultimul conjunct în ordinea VSO au fost propuse mai multe analize (fiecare asumând o anumită structură a sintagmei coordonate): (a) analiza propozițională/prin elipsă; (b) analiza sintagmatică; (c) analiza scindării; (d) analiza prin "enumerare" (engl. listing). (a) Analiza propozițională Propozițiile cu sintagme coordonate sunt analizate uneori ca derivând din structuri bipropoziționale, cu "rearanjarea" verbului predicat astfel încât acesta să se acorde cu sintagma coordonată în ansamblu (indiferent de topică, SVO sau VSO) - cf. Aoun, Benmamoun și Sportiche (1994, 1999), Skrabalova

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
VSO) - cf. Aoun, Benmamoun și Sportiche (1994, 1999), Skrabalova (2004: 225-227): (11) Au luat cuvântul Ion și Maria. < A luat cuvântul Ion și a luat cuvântul Maria. Au fost aduse mai multe argumente care susțin ipoteza derivării dintr-o structură propozițională: - ambii conjuncți pot apărea singuri în poziția subiectului: (12) a. A luat cuvântul Ion. b. A luat cuvântul Maria. - adesea, propozițiile cu sintagme coordonate în poziția subiectului denotă două evenimente, nu un eveniment cu un referent multiplu. Chiar în exemplul

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
implică obligatoriu analiza bipropozițională (structurile cu ci, unele structuri cu dar; probabil și structurile cu nu numai..., ci și... (vezi infra, 2.4.): (13) A venit nu Ion, ci Gheorghe. < A venit nu Ion, ci Gheorghe a venit. - în favoarea interpretării propoziționale pledează și exemplele cu acord cumulativ 97: (14) a. Au furat Ion vinul și Dan țuica. În (14), Ion vinul și Dan țuica nu formează o sintagmă coordonată, un constituent. Verbul se distribuie fiecărui conjunct, în interiorul căruia nominalul subiect este

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
ar putea fi un argument în favoarea interpretării bipropoziționale a enunțului (14b). - unele predicate reciproce au corespondent bipropozițional: (15) Ion și Gheorghe s-au salutat. < Ion l-a salutat pe Gheorghe și Gheorghe l-a salutat pe Ion. Argumentele împotriva analizei propoziționale a propozițiilor cu sintagma coordonată în poziția de subiect sunt, în general, următoarele: - predicatele colective nu au corespondente bipropoziționale: (16) a. Ion și Maria sunt un cuplu frumos. b. *Ion este un cuplu și Maria este un cuplu. - unele evenimente

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
predicatele colective și cele cu predicate distributive (acestea din urmă fiind structuri în care predicația se aplică fiecăruia dintre conjuncți, nu sintagmei coordonate în ansamblu). (b) Analiza sintagmatică Analiza sintagmatică a fost propusă de Munn (1999), ca răspuns la analiza propozițională. Conform acesteia, și N2 este un adjunct adăugat lui N1. Centrul sintagmei coordonate, conjuncția și, care este un operator "boolean"98, funcționează ca un predicat care, după adăugarea sa la N1 în Forma logică, se acordă cu conjuncții săi și

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785

este o proprietate și u este un individ de orice tip și ˘ este relația de predicație, atunci ˘r este propoziția că u are proprietatea r. Pentru fiecare proprietate, predicația stabilește o relație între indivizi și proprietăți sau asociază o funcție propozițională de tipul <e, p> cu o proprietate. Predicatele pot avea două roluri: fie sunt numai indivizi (entități de tip π), fie transformă aceste entități în funcții nesaturate, care iau argument (funcții de tip <e, p>). Acest dublu rol al predicatelor

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
o operație care afectează subiectul, dar această operație presupune și schimbarea formei logice și se aplică numai atunci când aplicarea funcțiilor simple nu funcționează. În cazul propoziției Seems that John was here, există un blocaj la nivelul VP, adică un obiect (propozițional) la care nu se poate aplica predicația. Singura operație posibilă, E, transformă seem−părea(p) într-o proprietate. Această proprietate se poate aplica numai unui argument care nu afectează condițiile de adevăr, adică numai unui expletiv. Expletivizarea poate avea și

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
p> b. Conținut: PI(help−ajuta)](x) =∃y˘[help−ajuta(x)](y) (x is helped − x e ajutat) Din punctul de vedere al vericondiționalității, P și PI sunt identice, diferența constând în forma logică: P produce proprietăți, PI produce funcții propoziționale. Din moment ce PI nu presupune externalizarea unui argument intern, nimic nu împiedică apariția acestei operații în cazul verbelor intranzitive: PI(dance−dansa) =∃y˘[dance−dansa](y) (it is danced − se dansează). Generalizarea formei logice a PI: <(e,) π> → <(e,) p>, unde

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
operații în cazul verbelor intranzitive: PI(dance−dansa) =∃y˘[dance−dansa](y) (it is danced − se dansează). Generalizarea formei logice a PI: <(e,) π> → <(e,) p>, unde (e,) este opțional. Prin urmare, de câte ori apare un pasiv impersonal, există un element propozițional la nivelul VP (de tipul seem). Pentru rezolvarea "blocajului", e nevoie de expletivizare, care va crea un argument extern expletiv de care are nevoie predicația. Expletivizarea nu explică diferența dintre pasivul personal și cel impersonal, care diferă prin crearea unei

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
seem). Pentru rezolvarea "blocajului", e nevoie de expletivizare, care va crea un argument extern expletiv de care are nevoie predicația. Expletivizarea nu explică diferența dintre pasivul personal și cel impersonal, care diferă prin crearea unei proprietăți, respectiv a unei funcții propoziționale. Implicațiile acestui model pentru interpretarea verbelor inacuzative Prezentarea operațiilor aplicate rolurilor tematice a fost necesară pentru a ajunge la problema inacuzativelor, asemănătoare, în teoria lui Chierchia, cu tiparul seem și, poate, cu pasivul impersonal, prin absența argumentului extern. În interpretarea

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
și, poate, cu pasivul impersonal, prin absența argumentului extern. În interpretarea inacuzativelor este implicată și expletivizarea. Un verb inacuzativ are reprezentarea: arrivare−sosi, θI, <e, p>, iar un verb inergativ: camminare−merge, θI, π. Inacuzativele diferă de inergative așa cum funcțiile propoziționale diferă de proprietăți. Din Principiul Predicației (predicatorul ˘ este asociat cu I0; ˘ este ceea ce "înseamnă" I; o propoziție (sintactică) leagă un predicat de subiect prin relația de predicație nu numai la nivel sintactic, ci și semantic), rezultă că inacuzativele nu pot

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
a buclat păr *Gospodina afumă cârnat Gospodina afumă cârnați *Ion aprinde lumină Ion aprinde lumini Cercetătorii au amestecat rase de pisici Ion alcoolizează vin. 4.3. Hill și Roberge (2006: 11) înregistrează și o asimetrie privind acceptarea complementului direct realizat propozițional (ca un CP): inergativele nu acceptă complementul direct propozițional (a), în timp ce tranzitivele (b) și ergativele tranzitivizate (c) îl acceptă. (a) *Vorbește că trebuie să mai plătim (b) Spune că trebuie să mai plătim (c) A ieșit că trebuie să mai

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
Ion aprinde lumină Ion aprinde lumini Cercetătorii au amestecat rase de pisici Ion alcoolizează vin. 4.3. Hill și Roberge (2006: 11) înregistrează și o asimetrie privind acceptarea complementului direct realizat propozițional (ca un CP): inergativele nu acceptă complementul direct propozițional (a), în timp ce tranzitivele (b) și ergativele tranzitivizate (c) îl acceptă. (a) *Vorbește că trebuie să mai plătim (b) Spune că trebuie să mai plătim (c) A ieșit că trebuie să mai plătim 22. Exemplul ales pentru ergative nu este însă

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753

drep-ta-te, lu-mi-na-re, deș-tep-ta-re, des-ro-bi-re". Peste alte câteva pagini sunt introduse fraze scurte, de genul "Neam fără soldați", "Legi nedrepte", "Răutate ocrotită", "Despotism înformă", "Necazuri suferite cu voia noastră" (p. 15). Propaganda ideologică este deja manifestă, chiar și în aceste construcții propoziționale primitive. Însă mesajul didactic devine în scurt timp și mai radical, introducând o idee frizantă cu principiul suveranității populare în propoziția " După nedreptatea prințului, norodul se scoală asupra lui" (p. 18), care concentrează într-o formă brută ceea ce J. Locke

Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu (2015) [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483

structura sa fenomenală apar doar ființări-simplu- prezente ("ceva" și alt-"ceva"). E drept, spațiul acesta dintre constatarea utilității unui lucru și enunțul care stabilește raporturi (de legare sau separare) între ființări- simplu-prezente este încărcat cu fel de fel de constituiri "propoziționale", care nu pot fi reduse, spune Heidegger, la sensul de enunț teoretic; totuși, ele sunt enunțuri, au aceeași bază existențială ca enunțul teoretic și țin, ca și acesta din urmă, în perspectivă existențială, de "explicitarea de la nivelul privirii-ambientale".189 Precizând

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
în afara verbului și a timpului și a relațiilor dintre acestea. Potrivit teoriilor recente ale adevărului, dar și celor ale semnificației, strâns legate de cele dintâi, o asemenea relație între verb și timp (care dă valoarea de adevăr propoziției și componentelor propoziționale) trebuie avută în primul rând în vedere atunci când sunt cercetate enunțările cuprinse în fel de fel de unități lingvistice (limbajul natural, limbajul unei științe, limbajul filosofic, un metalimbaj oarecare etc.) Fără îndoială, relațiile noi pe care le angajează veri- condiționalitatea

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
judecată, propoziție, enunțare. De exemplu, operațiile cu noțiuni și raporturile dintre acestea sunt cercetate în vederea confirmării valabilității unor reguli foarte generale, cum sunt așa-numitele principii logice, sau cu scopul proiectării unor scheme logice mai ample, care au, desigur, "formă" propozițională. Din perspectiva studiului etimologic și al logicii noțiunilor sau termenilor, judicativul constitutiv nu este clătinat în massivitatea sa regulativă; se întâmplă totuși ceva demn de a fi reținut: gândirea, chiar dacă este pregătită să lucreze judicativ, simte limitele acestuia și dă

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183

viteză mare de variație, ce solicită senzorial un număr mare de fibre nervoase. (12, 225) Inteligibilitatea mesajului sonor verbal crește direct proporțional cu intensitatea sonoră a emisiei fonemice, fiind minimă la 50 % din cuvintele recunoscute. Utilizarea cuvintelor complexe în context propozițional permite subiectului recunoașterea cu o inteligibilitate superioară a acestora datorită redundanței sonore, pe când folosirea cuvintelor mono, bisilabice izolate sau a logatonilor (consoană - vocală - consoană) crește gradul de dificultate a testului. Tehnic se procedează astfel: după o prealabilă calibrare a potențiometrului

Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie (2011) [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
convergente necesare standardizării tehnicii. Stimulii verbali și tip imagine pot fi aleși personalizat, în funcție de nivelul de pregătire individual și utilizare a limbajului, pe criterii tematice și logic gramaticale de recunoaștere a stimulilor, în prezentare izolată sau în construcții sintagmice sau propoziționale. Am intitulat procedul ca fiind de stimulare psihoverbală, pe baza criteriilor revendicate prin invenție, ca stând la baza achiziției de potențiale evocate cognitive vizuale, criterii stabilite în urma a peste 65 de experimente efectuate pe loturi de persoane normale și dislexice

Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie (2011) [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]